Parinte al rasismului si al curatirii etnice
3 decembrie 2014 156 comentarii
Tatal nostru”, I-au raspuns ei, „este Avraam.” Isus le-a zis: „Daca ati fi copii ai lui Avraam, ati face faptele lui Avraam… Voi aveti de tata pe diavolul; si vreti sa impliniti poftele tatalui vostru. El de la inceput a fost ucigas; si nu sta in adevar, pentru ca in el nu este adevar. Ori de cate ori spune o minciuna, vorbeste din ale lui, caci este mincinos si tatal minciunii
Isus/Ioan face aici distinctie intre Avraam cel kerygmatic si Avraam istoric. Cel dintai este parintele deopotriva “al celor circumcisi si al celor necircumcisi” (Pavel), arhetipul pre-istoric al omului universal. Al doilea este Diavolul.
Cine este Diavolul?
Imaginea populara a Diavolului in bazinul Mediteranian vine de la zeul egiptean Set. In mitologia egipteana, Set este ucigasul lui Osiris (ucigasul originar), devenit judecator al mortilor si dadator de viata vesnica, dupa inviere.
Dupa infrangerea lui, Set fuge in pustia Canaanita unde are doi fii: Iuda si Ierusalimul.
Aluzia este directa si usor de inteles. Nu e de mirare ca Iudeii au pus mana pe pietre.
Mitologia egipteana este ancorata in istorie. In timpul dinastiei dinastiei XII (cca. 1800 IH), triburi de Hyksosi, „regii pastori” au venit din Canaan, pe atunci parte a imperiului egiptean, si s-au asezat in Delta Nilului (biblicul Goshem).
Hyksosii au infiltrat puterea in timpul dinastilor XIII-XIV, si au dat lovitura de stat pe la 1650 (Iosif), infiintand dinastia XV.
Invazia Hyksosilor a fost insotita de “plagi”, o epidemie de boli infectioase purtate de populatia asiatica.
Faraonii Ka-Mose si Ah-Mose i-au izgonit pe Hyksosi pe la 1550 IH (faraonul care nu-l cunoastea pe Iosif). Hyksosii s-au refugiat in Canaan unde au infiintat Templul de la Ierusalim dedicat lui Set.
Hyksosii revin in secolul XIV in alianta cu Akhenaten, si declanseaza un atac biologic prin infiltrarea egiptului cu persoane infectate de lepra si boli venerice (revolutia leprosilor). Surse Egiptene il asocieaza pe Moise si Monoteismul iudaic cu acest eveniment.
Set a fost adoptat de Hyksosi ca zeu national dupa infiltrarea puterii si lovitura de stat. Asa cum am mentionat, Egiptenii sustineau ca Hyksosii au infiintat templul de la Ierusalim, unde Avraam, parintele evreilor, a adus omagiul sau lui Melhisedec. Marele secret invatat de Pavel la picoarele lui Gamaliel si dezvaluit in epistola catre Evrei, este acela ca Evreii au „imprumutat” istoria Hyksosilor.
In concluzie:
Avraam nu a fost stramosul exclusiv al evreilor/arabilor, ci unul din “regii pastori” cananiti din epoca bronzului, adica un rege Hyksos.
Avraam foloseste metode de infiltrare ale puterii egiptene devenite clasice in Biblie. Atat el cat si Isaac fac aliante prin casatorie cu puterea locala (Achimelec nu putea fi filistean in mileniul III, era probabil un guvernator egiptean), sau chiar cu Faraon, infiltrandu-si sotiile/surori la palat. Dupa efectuarea casatoriei (varsta nu are nci o importanta aici, este o alianta politica), Avraam/Isaac se plange ca i-a fost violata sotia si cere reparatii materiale si politice. Este exemplul tipic de politica a victimizarii prin care o minoritate parazitara exploateaza un sistem de drepturi civile.
Iosif foloseste aceiasi metoda atunci cand se plange ca stapana lui a incercat sa-l violeze. Dupa o pedeapsa blanda, Iosif este considerat victima a discriminarii rasial/religioase de noul faraon hyksos si este promovat de noua putere ca sa puna in operatie o schema geniala pentru distrugerea economica/politica clasei de mijloc egiptene.
Iosif desfiinteaza sistemul de asigurare a fermierilor pe timp de seceta, si instaureaza capitalismul momnopolist de stat fara restrictii. Cumpara graul ieftin in anii de belsug, si il vinde la suprapret in timp de seceta, pana acapareaza “legal” toate propietatile funciare din Egip, si reduce populatia la serbie.
In acelasi timp, triburile din Canaan (fratii lui Iosif) paraziteaza economia precara a Egiptului.
Mardoheu/Estera vor folosi o metoda similara de infiltrare, dupa ce Vasti este exilata pentru “feminism”, si cultura patriarhala/religioasa este restaurata, impotriva influentelor apusene. La fel ca Avraam si Isaac, Estera insceneaza o incercare de viol a lui Haman. Evreii isi apara apoi „drepturile” printr-un progrom fara restrictii si infiineaza sarabatoarea Purim, cu ritualuri violente si canbalism simbolic. Cand Isus le-a spus iudeilor sa manance si sa bea trupul si angele sau, s-a identificat simbolic cu Amalek, victima rituala a sarbatorii Purim.
Inapoi la Avraam/Isaac. Infiltrarea sotiilor/surori este urmata de raspandirea de boli venerice in haremuri. Pastorii au de obicei imunitate la agenti patogeni la care populatiile urban/agrare nu rezista. Plagile sunt interpretate ca pedeapsa divina intr-o situatie tipica de blamare a victimei.
Iudeii au revendicat descendenta exclusiva din Avraam ca baza a rasismului si curatirii etnice. Istoria a fost repetata mai intai in Islam si Crestinism, apoi in forme moderne de rasism si curatire etnica in politica totalitara si razboiul total. In acest sens, Avraam cel istoric este definit ca ucigasul arhetipal si tatal minciunii mari.
Adevarul ne va face slobozi.
oxigen2 
Poli,
Ești din ce în ce mai penibil…
Jiji,
I must be on the right track then.
lawandhistory1,
Thanks for for giving me the benefit of doubt as regards Google translation. I will rephrase the main points in English, and answer your objections afterwards.
My concern is biblical criticism, (more than a hobby, I would say), rather than history per se.
I argued in my essay that Jesus’ logia in John 8 was staged by the author to reflect his own theological views rather than those of Jesus himself.
John is a tributary to Paul’s “kerygmatic” Avraam, which epitomises the original unity of the circumcised and the uncircumcised. The “historic Avraam” (a term I have chosen for pairing with the term “historical Jesus”), on the contrary, embodies the logic of differentiation and the exclusion of the uncircumcised. It is in this respect that the “historic Avraam” (“historic” only according to the Old Testament), is the father of any political theology, whether Jewish, Muslim, Christian or Nazi, that emphasises differentiation and exclusion on the basis of race and religion.
I also held that the sentence “you are the children of the Devil” reflected the influence of the Egyptian myth according to which the Jews were the children of Seth, the god of chaos, which has evolved into the Devil.
As far as the criticism of Genesis is concerned, I only adopted the thesis that the Old Testament has recasted the history of the Hyksos as a the history of the Patriarchs and Exodus. As one for whom history is more than a hobby, you must be aware that this is in not an idiosyncratic view of mine or of some fringe conspiracy theorist, even if you may disagree for theological/ideological reasons.
Now, here’s my answers to your objections.
Protocronism. I am at home here as the term was coined by Romanian fascists and re-adopted in the Ceausescu era. If you search into the origins of Romanian protocronism you will discover a political theology based on the Old Testament narrative of the chosen race. This is also true for Yugoslavian or, more recently, Hungarian and Russian protocronism. To put it shortly, this is true for any form of Balkanisation, American Balkanisation included. Josephus’ History of the Jews is an example of protocronism. Actually, Genesis is the mother of all protocronism, as the territorial rights (and final solutions) are based on genealogies going back to Noah. The thesis that Genesis & Exodus have borrowed from the history of the Hyksos is, on the contrary, a rejection of the protocronism implicit in these writings.
Antisemitism. You imply that denying Old Testament protocronism is a form of anti-semitism. I am confused. The Jews share into the universal human rights to exist and practice their faith and cultural traditions. Would you suggest that we’d rather base such rights on chains of chromosomes binding them to shady ancestors? Do you, as a historian, do you buy into the religious-conservative talk-show argument that the right of Israel to exist and defend itself should be based on bronze-age stories, rather than on international conventions? Are you sure that such arguments might not fire back, if history has ever been a lesson?
This takes me to the next point: “it is dangerous idea”. The moral-political consensus of our time is based on the philosophy of the Enlightenment. This philosophy defines the subject of rights and accountabilities as an autonomous individual rather than as a member of a certain ethnic or religious group. The greatest danger for these rights continues to come from those who challenge the present order in the name of another narrative based on blood or/and religion. Every human being has the natural right to life, liberty and the pursuit of happiness, along with the incumbent accountability. There’s no special right or exemption of accountability because of ancestry or religion. I advocate the universal rights defined by the Enlightenment and sanctioned by the modern consensus. I reject any privilege or guilt by association with ancestry or belonging to an ethnic/religious group.
Please feel free to challenge any of the points above.
I find susprising that a person for whom history is more than a hobby did not even bother to mention Manetho’s Egyptica or Jan Assman’s ressurection of the Hyksos „hypothesis”. There are two reasons why the „hypothesis” is not widespread. First, Josephus Flavius, although his arguments are fatally flawed. Secondly, political correctness.
Nevertheless, as I have said, my concern is not history but biblical criticism. Or, could the latter be a third reason?
Sonata,
Singurul mediu in care Dumnezeu se reveleaza este istoria – naturala sau umana. Altfel pus, definitia teologica a timpului este: auto revelatia lui D-zeu.
Argumentul biblic cel mai convingator este argumentul lui Gamaliel cu privire la ucenici. Pentru Gamaliel, ucenicii nu trebuie judecati dupa criteriul „la lege si la marturie”. Istoria va decide independent de Torah si de Sinedrium. Aceiasi idee este cuprinsa in cuvintele lui Isus despre Ioan: „cel mai mic in imparatia cerurilor este mai mare decat el”. Revelatia este progresiva in istorie. Aceiasi idee in profeti, unde revelatia se descopera in viitor.
In forma secularizata aceasta este si ideea modernitatii, cu orientarea ei spre viitor si progres, despre care Eliade spune ca a fost inventata de profetii evrei.
Asadar, care este rolul cuvantului scris? Sa incepem cu Ellen White. Ellen nu este baza Adventismului ci produsul lui. Acesta este si motivul pentru care Beni nu crede in Ellen White. Noi credem in inspiratia Ellenei White pentru ca reprezinta un consens al pionerilor. Fara acest consens probabil ca nu am da doi bani pe Ellen. Beni, ca si noi, crede in revelatia Bibliei pentru ca acesta este consensul bisericii primare, pe care s-a dezvoltat restul. Insa noi credem ca o acceptama pe Ellen din cauza meritului ei intrinsec, si, impreuna cu Beni, ne facem iluzia ca acceptam epistola lui Iuda sau Estera din cauza ca am descoperit nu stiu ce lucruri grozave in ele.
De fapt, nu crestinismul se bazeaza pe Biblie, ci Biblia se bazeaza pe crestinism, mai precis, pe naratiunea lui Isus asa cum a fost relatata si interpretata de biserica catolica (nu am zis romano-catolica). Asa cum nu adventismul se bazeaza pe Ellen ci Ellen se bazeaza pe Adventism.
Acum, intrebarea este de ce acceptam crestinismul. Voi lasa la o parte raspuunsul simplist „pentru ca asa am apucat”, chiar daca este adevarat pentru cei mai multi. Adevarul este ca crestinismul „catolic” a fost castigatorul improbabil impotriva elenismului si al islamului. Fara aceasta victorie nu am fi dat doi bani pe Biblie. Nu este vorba de o victorie (doar) politica, ci de ceea ce defineste ce suntem si ce este lumea. Dar istoria nu s-a incheiat, asa ca aplic criteriul lui Gamaliel la lucruri noi care fac sa tremure pe crestinii conservatori.
gigi,
Ai dreptate ca stanga este ontologic diferita de dreapta, intrucat dreapta/stanga tine de insasi structura spatiului. Dinspre partea rasei, insa doamne sa ne ierti. Ceea ce il face pe Hitler mai rau decat Stalin nu este numarul de cadavre, pe care le tot numara iredentistii, ci ontologia sociala bazata pe rasa. Paranoia ideologica a comisarului poate fi rascumparata de istorie. Zyclon B, niciodata. That makes all the difference.