Comentarii pentru oxigen2

Comentariu la Întoarcerea fiului – o interpretare marxistă de către virgilll

virgilll — Wed, 22 May 2013 12:52:43 +0000

Emil Cioran despre MUNCA
Oamenii muncesc in general prea mult pentru a mai putea fi ei insisi. Munca este un blestem.
Iar omul a facut din acest blestem o voluptate. A munci din toate fortele numai pentru munca, a gasi o bucurie intr-un efort care nu duce decit la realizari irelevante, a concepe ca te poti realiza numai printr-o munca obiectiva si neincetata, iata ceea ce este revoltator si ininteligibil.
Munca sustinuta si neincetata tampeste, trivializeaza si impersonalizeaza.
Ea deplaseaza centrul de preocupare si interes din zona subiectiva intr-o zona obiectiva a lucrurilor, intr- un plan fad de obiectivitate. Omul nu se mai ntereseaza atunci de destinul sau personal, de educatia lui launtrica, de intensitatea unor fosforescente interne si de realizarea unei prezente iradiante, ci de fapte, de lucruri. Munca adevarata, care ar fi o activitate de continua transfigurare, a devenit o activitate de exteriorizare, de iesire din centrul fiintei.. Este caracteristic ca in lumea moderna munca indica o activitate exclusiv exterioara.
De aceea, prin ea omul nu se realizeaza, ci realizeaza…
Faptul ca fiecare om trebuie sa aiba o cariera, sa intre intr-o forma de viata care aproape niciodata nu-i convine, este expresia acestei tendinte de imbecilizare prin munca.
Sa muncesti pentru ca sa traiesti, iata o fatalitate care la om e mai dureroasa decit la animal. Caci la acesta activitatea este atat de organica, incat el n-o separa de existenta sa proprie, pe cind omul isi da seama de plusul considerabil pe care-l adauga fiintei sale complexul de forme al muncii. In frenezia muncii, la om se manifesta una din tendintele lui de a iubi raul, cind acesta este fatal si frecvent. Si in munca omul a uitat de el insusi.
Dar n-a uitat ajungand la naivitatea simpla si dulce,ci la o exteriorizare vecina cu imbecilitatea.
Prin munca a devenit din subiect obiect, adica un animal, cu defectul de a fi mai putin salbatic.
In loc ca omul sa tinda la o prezenta stralucitoare in lume, la o existenta solara si sclipitoare, in loc sa traiasca pentru el insusi – nu in sens de egoism, ci de crestere interioara – a ajuns un rob pacatos si impotent al realitatii din afara.
Ideea din spatele citatului este ca munca in exces diminueaza personalitatea umana, cu cat muncesti mai mult, cu atat te transformi mai mult intr-un automat, robot. Ti se diminueaza sau chiar dispare timpul sa-ti pui intrebari, sa gandesti, timpul destinat contemplatiei, artei, amicilor, persoanei iubite, adica exact ceea ce ne defineste ca oameni.
Viata ti se petrece intr-o rutina obositoare (de la a da cu sapa, pana la a aduna cifrele intr-un cabinet de contabil si chiar pana la a preda aceeasi materie, ani de-a randul, elevilor de aceeasi varsta), pe care cand o termini, nu mai poti face altceva decat sa dormi, pt a o putea lua de la cap a doua zi..
Munca in exces dezumanizeaza si de aceea e imperativ sa vedem munca cel mult ca pe un rau necesar, ce trebuie evitat sau scurtat ori de cate ori avem ocazia, daca vrem sa ne pastram integritatea fizica si sanatatea mintala.
In consecinta, repet ca cei care umbla dupa placeri scumpe, chiar daca au, uneori, un mic plus de satisfactie dintr-o mancare luata la un restaurant de lux, fata de cea luata la cantina, sunt per total in pierdere, daca au facut nesabiuinta sa munceasca pentru a avea banii pentru respectiva distractie.

Comentariu la Întoarcerea fiului – o interpretare marxistă de către wanderfool

wanderfool — Mon, 20 May 2013 19:49:05 +0000

Certitudinile din ciocan genereaza teologisme din topor, iar iluziile canapelice urzesc finetzuri teologale…

Comentariu la Revolta Fiului Risipitor şi pocăinţa ca rezultat al compulsiei la repetiţie de către Remus Si Romulus

Remus Si Romulus — Mon, 20 May 2013 18:15:34 +0000

Edi,
Sunt comice, desi de inteles, mutatiile care apar in biserica. Mai dai peste cate un articol care usor, usor incearca sa mute intelegerea unor concepte de referinta pe o baza mai “actuala”. N-am citit articolul recomandat de Alexa dar am dat undeva peste o definitie a “compulsiei la repetitie” ca fiind un joc intre principiul realitatii si cel al placerii. Din punctul meu de vedere, biserica e prinsa prea mult in suptul degetului ca sa mai ajunga din spate realitatea. O descentralizare a ei ar fi de folos ca sa se produca maturizare dar nu vad asta in politica actuala azs. Mai e cate o biserica rasarita care incepe sa isi puna intrebari si parca parca s-ar simti maturizare cand apare un profet care inchide gura prin excluderi si intoarce biserica in sanul familiei.. Iar discutiile despre hirotonirea femeii, sanctuarul lui Laiu, calitatea de membru pentru homosexuali, ecologia in biserica, mersul in armata, teoria evolutiei in manuale, mi se par mai degraba o nu-prea-utila rotire in cerc.

Samson,
Multumesc de analiza gratis facuta. Da, ma regasesc in parabola in aceasi masura in care se regasesc cei mai multi care intra pe siteul asta de ani de zile, inclusiv tu.

Comentariu la Revolta Fiului Risipitor şi pocăinţa ca rezultat al compulsiei la repetiţie de către beniamin51

beniamin51 — Mon, 20 May 2013 12:51:39 +0000

Alexa

“”povestea fiului risipitor este o incercare de maturizare esuata”"
Sa fie oare chiar asa ?

Eu cred ca a fost mai degraba un act de rebeliune si incercare de afirmare personala motivata de egoism , amestecat cu infantilism mental.
.
1–copil fara minte isi cere partea de mostenire inainte de moartea tatalui
2–Tata ,ca un tata intelept accepta propunerea ,pentru a-l invata o lectie de viata
3–tinarul ,i-a partea de mostenire si ca orce razvratit fara minte ,inloc sa-si faca o situatie in viata ,isi risipeste totul cu “”prietenii” .
4-fara bani si parasit de toti ajunge sluga ingrijind porcii la un om bogat .

Asta numesti tu incercare de maturizare ?

Acum ceva despre -pocainta-fiului ,:

In jargonul acestui site se pare ca pocainta este un lucru rau si este un aspect al caracterului unui om ce nu se poate “maturiza” (adapta procesului evolutiei)

Sper ca sotul ,sau viitorul sot al tau sa nu fie un om asa de” maturizat “incat sa nu aiba nevoie sa se pocaiasca niciodata..Viata cu un astfel de om iti va fi o viata mizerabila.

1–venirea in fire (pocainta) acestui tanar este primul pas inspre maturizarea reala
2–decizia de intoarcere (pocainta) este o decizie ce va schimba situatia lui de viitor.

Tinarul ajunge acasa ,este asteptat de tatal iubitor ,si este repus in drepturi.si probabil ca dupa moartea tatalui acest fiu devine spainul ce ia locul tatalui.
Asta numesti tu incercare de maturizare ESUATA.?
Pune-te in situatia acestui tinar si vei vedea daca el dupa ce a fost primit acasa se considera un om nematurizat.

Raminerea la porci ,fara pocainta, ar fi fost pentru tine o maturizare neesuata ??

Pentru multi aici pe acest site –alergarea dupa scroafe prin toate vaile si dealurile vietii ,se pare ca a devenit un simbol al maturizarii personale .
Este usor sa fi rebel pe banii unui tata iubitor.

Comentariu la Revolta Fiului Risipitor şi pocăinţa ca rezultat al compulsiei la repetiţie de către allmaris

allmaris — Mon, 20 May 2013 11:41:15 +0000

Tatal din parabola contrazice proverbul romanesc conform caruia Dumnezeu iti da dar nu iti baga in traista. Seamana cu parintele iresponsabil care da pe mana odraslei imature mai mult decat poate duce. Batranul stie bine ce are acasa si anticipeaza intoarcerea fiului inca de la momentul plecarii, dandu-si seama ca nu va face fata in lumea reala.

Comentariu la Revolta Fiului Risipitor şi pocăinţa ca rezultat al compulsiei la repetiţie de către Alexa

Alexa — Mon, 20 May 2013 08:36:32 +0000

Sorin, multumesc pentru aprecieri. Nu eu am ajuns la concluzia ca tema fundamentala a parabolei e pocainta, ci Biserica. De altfel, am subliniat concluzia mea: Pilda Fiului Risipitor este o poveste despre o incercare de maturizare esuata. Din acest punct de vedere am vazut si ‘pocainta’ ca un rezultat direct al unui proces inconstient (al principalului proces inconstient ce defineste fiinta umana, de fapt) – compulsia la repetitie. Cred ca procesul si conceptul de ‘pocainta’ implica ceva radical ce nu are nicio legatura cu vreo ‘intoarcere’/'reintoarcere’.

Apreciez mult seria ta de cuvantari pe marginea acestei parabole. Foarte interesante si inovative reflectiile tale.

Comentariu la Revolta Fiului Risipitor şi pocăinţa ca rezultat al compulsiei la repetiţie de către Sorin Petrof

Sorin Petrof — Sun, 19 May 2013 09:44:59 +0000

Alexa, foarte inedită și interesantă abordare însă cum ai ajuns la concluzia ca tema fundamentală a parabolei este pocăința, iar aceasta ca rezultat al unui proces inconștient?

Comentariu la Revolta Fiului Risipitor şi pocăinţa ca rezultat al compulsiei la repetiţie de către taranprost

taranprost — Sat, 18 May 2013 17:39:55 +0000

Cand fiul risipitor se intoarce in biserica mama ,echilibrul existential recastigat ,sentimentul ca a revenit pe orbita corecta il conduc la obtinerea unor certe succese pe plan personal si profesional.Dar el le da explicatii de natura metafizica -sunt un semn al acceptarii divine.In plan personal , cadrul moral atat de strict delimitat, libertatea delegata, supunerea ca virtute cardinala il plaseaza intr-o lume morala lipsita de fluiditate in care alegerile devin mult mai usoare prin claritatea lor.Daca hoinarirea prin lume s-a soldat si cu incalcari ale moralei curente(consum de alcool , fumat , infidelitate sexuala ), depasirea acestor probleme ii dau si mai clar sentimentul ca a avut loc o pocainta autentica.Increzator in “steaua lui “, orice provocare profesionala e usor de depasit. Iar de restul se ocupa “tatucii” locali .”Toti va vor binele . Nu vi-l lasati luat.”(Stanislav Lec)
Articolul este nelinistitor de bun prin corozivitatea lui.In afara de unele mici lipsuri de natura tehnica (redundante ,inconsistente superficiale)si de reductionismul general al psihologiei .As fi curios sa stiu daca si , de ex. “pocaintele ” lui Dostoievski pot fi demontate dupa acelasi calapod.

Comentariu la Originile Dubioase ale Puterii Pastorale II de către taranprost

taranprost — Sat, 18 May 2013 16:42:37 +0000

De ce tulburati echilibrul interior al cornutelor mari si mici ? E numai normal ca un corp social atat de omogen d.p.d.v. ideologic ca biserica adventista sa va elimine ca pe un microb.Sa vorbiti de momentul unghiular al miscarii planetelor sau legea supercorzilor unora care cred ca stelele primesc lumina de la soare … Cine este nelalocul lui aici ? Si ce mai ramane din autoritatea pastorilor cand le luati toate carjele (justificarea istorica , “biblica ” , adica extertioara ) ? Valoarea lor intrinseca ? Umana , spirituala ? Pana la urma ce institutie isi poate pastra coeziunea fara atributele exterioare ale autoritatii ?

Comentariu la Revolta Fiului Risipitor şi pocăinţa ca rezultat al compulsiei la repetiţie de către samson

samson — Fri, 17 May 2013 20:04:31 +0000

fratele 2 in 1

”compulsie la repetiţie” m-a pus pe gânduri.

Îmi poți da o referință la asta? aș vrea să mai răsfoiesc ideea.

se uită domnu isus cu sfinții îngerii și cu lumile necăzute iubite frate? oare nu mai ie dumnezeu in izraiel de trimiți dta să-ntrebe pe dl baal-zebub, tocmai la dl dreaqu in praznic?
fiincă dakă te-ai fi rugat dta mai-nainte n-ai mai fi avut dta nevoie de nicio adeverință (sau mă rog diagnostic, în jargonu de specialitate) de la donșoara alexa, și-ai fi realizat dta instant că dta iești ezemplificarea propie și personală de la ce zice donșoara p-aicea, c-alfel de ce-ai fi simțit dta impulsu (de la domnu isus, vorba lu domnu pastoru – sau compulsia, vorba lu dșoara alexa) să te tot răsfoiești (repeți) dta cu ideia aia, ă? dta la o cercetare mai amănunțită sigur mesteci și ciungă, așa ie? ehe iubite frate, ie câte unii care tot așa citește în fiecare an biblia la rănd câte trei pagini pe zi, și ie alții care și iei se roaga tot de câte două ori pe zi în fiecare zi toată viața lu dumnealor, dimineața să le dea dl dumnezeu putere să n mai păcătuieasca în ziua aia și seara că să-i ierte dl dumnezeu c-a păcătuit iei în ziua aia, și-a doua zi o ține tot așa; și mai ie iubite frate, câte alții care tot așa , de când s-a născut iei, îl așteaptă pe domnu isus să vină pe norii cerurilor cu slava mare și cu zecile de mii de sfinții îngeri să ia la sine p-ai săi.