Despre fața nevăzută a spiritului

Pentru ca sa va convingeti de importanta pe care o au povestile in experienta umana si, prin urmare, de justetea obsesiei postmoderne a narativitatii, e suficient sa examinati persistenta trans-disciplinara a notiunii de „spirit” – pura fictiune ce se nutreste doar din cuvinte, pe suportul unei milenare traditii. Ce este de fapt spiritul? Doar re-spir-atie (ia uite-l cum sta ascuns!), schimb de gaze. Sau, metaforic, intelect, e-motie (tainica miscare, ca in Ioan 3:8), creativitate.

De la animism la cele mai noi versiuni de spiritualitate nu este cale lunga. Desigur, am facut ici, colo loc stiintei. Dar am ramas fundamental legati de prietenii (si dusmanii) nostri imaginari.

Cind eram mic, pina pe la vreo 8-9 ani, din pricina cine stie carei traume pe care, desigur, n-o poate deslusi decit preainteleptul Serto, detestam cu indirjire sa ramin singur acasa – mai ales seara. Prezenta surorii mele mai mici nu desfiinta oribila singuratate. Preferam sa aud voci – dadeam telefoane la toate rudele si necunoscutii, care faceau tot posibilul sa inteleaga ce spuneam printre lacrimi si sa ma calmeze. Sau ieseam, fortind usi, pe strada, unde – oarecum paradoxal – ma simteam in siguranta.

E colosala forta nevoii noastre de a distinge chipuri chiar si acolo unde troneaza indiferenta intimplarea. Pare vital sa ne simtim insotiti, dublati de o discreta prezenta. Si, nu de putine ori, oameni insingurati isi turnau de bunavoie vecinii la securitate, numai sa schimbe o vorba cu un om, sa se simta utili, parte din ceva mai mare decit uitata lor existenta.

Sa va aduc aminte cit de mult dor despartirile, si cum facem orice ca cei plecati sa ne ramina aproape? Iluziile sint singurele care ne tin uneori in viata. Iar patologia psihiatrica e adesea doar griparea unui mecanism la care omul normal recurge frecvent.

Intelegem din ce in ce mai mult fascinatia pe care o au umbrele asupra noastra. Si descoperim tot mai mult ca vindecarea ne sta la indemina – pun intended, de vreme ce incepe cu un lucru atit de simplu precum atingerea. Sa mingii, sa fii imbratisat face mai mult decit toata filozofia lui Hegel. Sau teologia adventista.

Spiritul ne priveste zilele astea doar cu fata sa nevazuta. Incepem sa ne descoperim, fara frica, pe noi insine.

Anunțuri

58 Responses to Despre fața nevăzută a spiritului

  1. lelitza la portitza says:

    Alter Ego,

    mecanismul eliberarii ni l-ai prezentat, despre „nimic” ne-ai avertizat. Deci, sa inteleg ca tu te-ai eliberat? 🙂

  2. Laurentiu H. says:

    Cu dedicatie,desigur! 🙂

  3. Alter Ego says:

    lelitzo

    Cine intreaba ?

  4. lelitza la portitza says:

    Eram aproape sigura ca-mi pui intrebarea asta.
    Pai stiu si eu mai AE. O fi Ego-ul (la asta m-am referit cand te-am intrebat) de care cu siguranta nu m-am eliberat ca altfel n-as pune asemenea intrebari, nu? 🙂
    Serios acum, tu crezi ca ne putem elibera de acest manunchi de ganduri, de acest sine iluzoriu (cum l-ai numit intr-o postare mai veche), sau doar invatam cum actioneaza si-l „redefinim” Mi-aduc aminte ca spuneai intr-o emisiune la O&P sa fim Observatorul, nu Ganditorul. Recunosc ca m-am scarpinat atunci oleaca sub batic. Desi intelegeam ca uneori trebuie sa „iesim” din noi si sa privim lucrurile din afara, nu pricepeam cum procesam informatia fara sa fim si Ganditorul. Sau poate nu e vorba de nici o adunare de date si procesare. Pur si simplu sa ne uitam la noi insine, sa existam, sa ne iubim.
    Era interesant dialogul dintre tine si Ovidiu Donici.

  5. kb says:

    אם ישים אליו לבו רוחו ונשמתו אליו יאסף׃

  6. polihronu says:

    @kb: Nu cred sa fie in Tanakh fragment sa-mi placa mai mult decit exordiul lui Elihu din Iov 32. Spusele lui la care trimiti (Iov 34:14-15) sint in perfecta armonie cu antropologia biblica. Aa, adica a Genezei; ca, daca admiti si scrieri mai tirzii, mai ales NT, s-ar putea sa-ti dea cu rest. E inca adevarat ca, fara respiratie, nu exista viata.

  7. kb says:

    zi’mi de scrierile mai tarzii, pls; antropologia NT nu ma intereseaza, in acest context

  8. polihronu says:

    Clovnule, faci pe prostu’? 🙂 Sigur ca bacteriile respira. Iar daca extindem, dupa cum mi se pare normal, ideea de respiratie la metabolism, atunci chiar „respira” toate tipurile de bacterii, chiar daca iesim din limitele definitiilor de specialitate.

    @ kb: Nu stiu daca isi are loc aici discutia asta. Ma gindeam la unii psalmi, unele profetii si unele apocrife.

Lasă un răspuns:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: