Teologia naturală

10 Responses to Teologia naturală

  1. Intrebarea care ma preocupa este aceea daca mai exista si o alta sfera a cunoasterii in afara de cea rationala prin care cunoastem ceea ce ne inconjoara. Un predicator roman, parintele Constantin Galeriu, care probabil este cunoscut multora, vorbea despre existenta a 3 lumini. Prima este lumina fizica, cea prin care ne miscam fizic in aceasta lume. A doua este lumina mintii, cea a ratiunii, prin care vedem ratiunile sau logosul fapturilor create. Iar a treia este lumina necreata, lumina harului, prin care vedem cele dumnezeiesti. Consecinta este ca nu putem limita pe Dumnezeu si actul credintei la categoriile noastre intelectuale, desi aceste categorii pot avea si ele rostul de a indica, nu de a descrie adevarul. Asta ar fi o prima problema care ma framanta. A doua problema este aceea daca teoriile si modelele noastre stiintifice au un statut ontologic sau epistemologic. Inteleg ca Jordan Peterson subscrie celei de-a doua variante, in timp ce dl Edi, gazda noastra, e de acord cu prima. In cazul in care totusi aceste teorii au statut ontologic, intrebarea este daca nu cumva duc la consecinte cam bizare : ma refer la paradoxul gemenilor, pisica lui Schrodinger, calatoriile in timp etc. Fiindca daca aceste teorii stiintifice moderne pretind un statut ontologic, e clar ca toate aceste consecinte care par aberante pentru orice om de bun simt, capata realitate.

  2. Edi Constantinescu,

    Ce parere aveti referitor la distinctia dintre caracterul epistemologic sau ontologic al acestor teorii. Este vorba despre o neputinta conceptuala, sau despre definirea exacta a realitatii ? Cum va pozitionati fata de textul de mai jos care apartine unui teolog ortodox contemporan ?

    ”Astfel, ın cazul teoriei relativitatii restranse, cheia de
    bolta este faptul ca viteza luminii este aceeasi, indiferent de referentialul ın care ar
    fi masurata. Daca nu ar exista rezultatul experimental palpabil al finitudinii acestei
    viteze, am avea aici o definitie a infinitului. Dar daca ıntelegem infinitul mai degraba
    ca expresia unei neputinte conceptuale, decat ca un obiect matematic concret,
    atunci viteza luminii este ın acest sens infinita.
    .
    In cazul teoriei cuantice neputinta
    conceptuala se reflecta atat in structura probabilista a teoriei, cat si in ceea ce se
    numeste ”principiul de incertitudine al lui Heisenberg, potrivit caruia exista o limita
    a preciziei cu care pot fi masurate simultan anumite perechi de marimi fizice. Se
    pare, insa, ca avem de-a face cu neputinta de a conceptualiza marimile fizice de tipul
    spatio-temporal in cazul a ceea ce numim microparticule.
    Din punctul de vedere al credintei crestine, caracterul non-ontologic al acestor
    teorii este foarte important, pentru ca, se stie, imaginea asupra lumii pe care ele o
    ofera, este ın divergenta cu cea patristica, pe care am ıncercat sa o sintetizam ın
    prima parte a acestei teze.
    Astfel, doua din consecintele teoriei cuantice sunt posibilitatea teleportarii (transportarea
    instantanee a unui sistem fizic ıntr-un alt loc din spatiu) ¸si a autodinamicii
    (calatoriile ın timp). Acestea nu sunt chestiuni exotice, extrapolari ale teoriei dincolo
    de domeniu de validitate verficat, ci consecinte ale teoriei verificate experimental.
    In aceste cazuri, ceea ce separa apele ıntre epistemic si ontologic este principiul de
    individuatie: teleportarea realizata experimental consta ın distrugerea unei particule
    cuantice ıntr-o regiune din spatiu, ¸si producerea uneia identice, aflata ın aceeasi stare
    cuantica, ıntr-o alta regiune spatiala; indiscernabilitatea cuantica ne permite sa vorbim
    de o individuatie slaba potrivit careia este vorba de aceeasi particula, care a suferit
    o teleportare. Ontologicul, ınsa, nu poate fi degrevat de varianta tare a principiului
    individuatiei. Atat timp cat fizica moderna nu revendica un caracter ontologic tare
    pentru aparatul sau conceptual nu apar paradoxuri. Altfel, vorbim despre pisica lui
    Schrodinger, prietenul lui Wigner, paradoxul gemenilor (pentru teoria relativitatii),
    startrack, etc.
    Dupa cum am vazut, structura λoγoι-ca a creatiei are toate caracteristicile unei
    structuri holiste. Dar ın acest caz unitatea care este data de Logos (si nu de o
    simpla ordine ınfasurata) este una ınca potentiala atat cat suntem sub timp. Pericolul
    teoriilor holiste ale fizicii consta ın aceea ca sustin ca ordinea implicata este actuala,
    deci rolul omului de Mediator ıntre pamant si cer ar fi anulat.
    O alta problema delicata de la interferenta teologie-fizica este cea a teoriilor de
    tip Big-Bang ale universului timpuriu. Paternitatea ideii Bing-Bangului este atribuita
    parintelui Georges Lemaıtre, abate si profesor de matematica la Universitatea din
    Bruxelles, la ınceputul secolului al XX-lea. El a pornit de la constatarea experimentala a unei modificari ın spectrul radiatiilor electromagnetice provenite de la
    stelele ındepartate, modificare ce poate fi pusa ın legatura cu o ındepartare reciproca
    a galaxiilor, cu un fenomen de expansiune globala a Universului (expansiunea Hubble);
    acesta ar putea fi urmarea unei explozii initiale, identificabila tocmai cu Creatia
    lumii din nimic, ın timp. Teoria parintelui Lemaıtre a fost desconsiderata mult timp,
    pana cand ın 1965 s-a produs o alta constatare experimentala (anume descoperirea
    existentei unui fond de radiatie electromagnetica cosmica izotropa, a carei sursa nu
    pare a putea fi decat o astfel de explozie primordiala). In cosmologie a avut loc
    atunci o revolutie copernicana. Cartea lui Steven Weinberg ”Primele trei minute ale
    Universului” prezinta marelui public, ın forma unui scenariu cinematografic, teoria
    care se ınchegase deja si fusese acceptata de marea majoritate a cercetatorilor
    implicati ın cosmologie. Conform acestui model, asa numitele gauri negre, ın care
    structura spatio-temporala a teoriei relativitatii generale colapseaza ıntr-o singularitate
    (un cuvant mai elegant pentru infinit), si care se pare ca exista ın univers
    (ıntr-un numar care nu poate fi apreciat), sunt de aceeasi natura cu singularitatea
    de la Big-Bang. In 1981 Stephen Hawking (cel care ımpreuna cu Roger Penrose a
    creat aparatul matematic necesar studiului acestor singularitati), invitat la Vatican
    de noul Sfant Oficiu pentru a sustine, ımpreuna cu toata lumea, teoria Big-Bangului,
    nu a gasit nimic mai bun de prezentat decat rezultatele pe care tocmai le obtinuse,
    si care puneau ıntr-o dificultate principiala aceasta teorie.
    .
    Noul model Hawking avea sa fie definit ın curand: timpul natural, cel cu care
    fizica functionaza optim, este obtinut din timpul obisnuit prin ınmultire cu factorul
    imaginar. In acest fel timpul natural este de aceeasi calitate cu spatiul, ımpreuna
    alcatuind o varietate hipersferica ıntr-un spatiu euclidian cu cinci dimensiuni. In
    acest model singularitatea Big-Bangului este ocolita, dar el nu functioneaza decat
    ın ipoteza ca la momentul initial a existat un zero al entropiei (care este masura
    dezordinei), iar asa zisa evolutie nu este decat expresia cresterii universale a entropiei
    (care se ıncheie intr-un Big Crunch, dar ın care entropia, deci si dezordinea lumii, devine infinita. Un model al lumii care trebuie sa sfarseasca inevitabil ın cel mai mare haos imaginabil
    este inacceptabil ın Crestinism. Din pacate nu sunt prea multe sanse ca Hawking sa
    se fi ınselat ın acest aspect. Oricat ar fi de puternica dorinta noastra ca fizica sa
    sustina un model de univers asemanator celui ın care noi credem, e foarte important
    sa tinem seama de toate amanuntele. Nu ne putem permite ıngaduinta de a spune:
    ” singurul lucru care s-ar putea reprosa […] ar fi un usor panteism stiintific ”.
    .
    Se pare ca, deocamdata, singurul model al fizicii care nu conduce la concluzii
    aberante din punct de vedere al Revelatiei supranaturale, este modelul fizicii newtoniene.”

  3. ge2oana says:

    Sigur,

    Teologie naturala.

    Yo exist, mai si gandec, Dumnezeu exista, la fel si dracu´ belit, Aristotel mai bine se kka decat sa zica ceva de theosloghia, Dawkins et compapania au dreptate, banul e ban si paduche la golan, mama Maria aTheresa de C(l)acuta face bine si omoara de-ai lui Isus ca sa vada ce-i aia suferinta, complexu militar -religios tine viata pe pamant, SDA e singura si cea mai cea detinatoare de truth, fraierii muncesc, desteptii traiesc(BINE).

    CE !!??
    Mai e si altceva !?

    Haideti, ba´,ce dracu ´ !!??

    Va rog yo, lasati-L, bre in pace pe ….Dumnezu.

    Ce, are vro treaba p-aicea !!??

  4. polihronu says:

    Geocentrismul e intr-un anumit sens real, nu? Universul observabil e o sfera cu Pamintul in centru.

    Progresismul ca teologie naturala – ptiu, drace! 🙂

  5. Personal nu sunt deloc de acord cu Pavel care spune ca privind creatia descoperi vesnica putere si dumnezeire si bunatatea lui Dumnezeu. Eu cred invers, ca privind si studiind creatia, risti sa vezi mai degraba contrariul, si in orice caz, la o minima educatie stiintifica, ceea ce te izbeste este mai degraba contrariul. Nu vad nici de ce un Dumnezeu bun ar fi creat un univers atat de imens si ostil, fata de care Pamantul e pur si simplu pierdut in imensitatea lui, nici de ce Dumnezeu ar fi lasat sa treaca miliarde de ani ca sa creeze omul, nici de ce ar fi creat folosind evolutia, suferinta si moartea, nici de ce ar fi creat monstri precum mezozaurul, tiranozaurul, crocodilul, dar nici paraziti, virusi, microbi, al caror actiune este sa distruga alte organisme. Nu vad nicaieri aceste lucruri la care se refera apostolul Pavel. Probabil ca pe vremea lui, lucrurile asa pareau. Acum insa…

  6. polihronu says:

    „a caror actiune este sa distruga alte organisme… nici de ce ar fi creat monstri… paraziti precum”

    Omul.

  7. Polihronu,

    Cum zicea Pascal, in om exista atat inaltimi cat si abisuri. Parerea mea personala este ca desi omul inclina mai usor spre rau decat spre bine (lucru observat si din faptul ca e mult mai greu sa educi si sa zidesti pe cineva in bine decat sa-l influentezi in rau), am vazut totusi si oameni capabili de a renunta la ei insisi de dragul altora. Mai rar, dar sunt.

  8. Stiu ca zoologul Konrad Lorenz, care a luat si premiul Nobel pentru medicina, a definit conceptul de agresivitate intraspecifica, agresivitatea de care dau dovada membrii unei specii intre ei. In urma cercetarilor s-a observat ca cea mai buna specie o reprezinta gastele salbatice. Daca o gasca straina patrunde intr-o familie de gaste, aceasta este integrata si aparata. Cei mai rai se pare ca sunt sobolanii. Daca un sobolan strain patrunde intr-un trib, il identifica imediat dupa miros si il rup in bucati. Omul cica ar fi pe undeva la mijloc intre cele doua specii.

  9. mariusandy says:

    Cea mai buna specie este gasca…

    Deci poveste ratustei urate are un temei stiintific

    Deci unele povesti pot avea temei stiintific

    Desigur

    in afara VT…

  10. polihronu says:

    Apropo de geocentrismul universului observabil, sintem deja la singularitate.

Lasă un răspuns:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: