Problema celor trei corpuri

32 Responses to Problema celor trei corpuri

  1. Reinholz Nik says:

    Coincidența este felul lui Dumnezeu de a rămâne anonim?

  2. Aurel Ionica says:

    Da, multe probleme au creationistii astia cu privire la ce cred ei, si in ciuda faptului ca au atitea probleme, in loc sa nu poata sa doarma ca nu au raspuns la acele probleme, ei dorm bustean ca valizele in gara si nici unul nu-si pierde timpul aici ca sa-si clarifice problemele alea. Dar ce bine ca evolutionistii nu au nici o problema cu ce cred, si nu au nici o problema deoarece la ei totul este demonstrat matematic si logic de oamenii de stiinta intre care nu este nici unul care sa tulbure consensul ca evolutionismul este adevar pur. Si cum pot sa doarma evolutionistii linistiti cind stiu ca sunt atitia creationisti plini de probleme si dorm bustean in loc sa vina la ei sa primeasca raspuns? Aia care ar trebui sa nu poata sa inchida un ochi din cauza problemelor lor dorm bustean, iar aia care au toate motivele sa doarma linistiti ca ei nu au nici o problema si nici o intrebare fara raspuns, se perpelesc de mama focului ca nu pot sa doarma. Acum chiar ca nu mai stiu ce este de preferat: sa fii in stare sa dormi cu toate problemele tale, sau sa nu fii in stare sa dormi din cauza problemelor altora?

  3. Aurel, ai insomnii din cauza evolutionistilor?

  4. „Coincidența este felul lui Dumnezeu de a rămâne anonim”?

    Sau calculul probabilitatilor. Metoda clasica de a spala bani este este cazinoul.

  5. Aurel Ionica says:

    Mai Edi, eu am insomnii si nu pot sa dorm pina nu-i cistig pe evolutionisti la rationalitate si la patratul rational. Ce zici, am vreo sansa, ca la creationaisti nu am nici o speranta.

  6. Well, Aurel, creationistul citeste geneza prin prisma fizicii lui Aristotel. Evolutionistul o citeste prin prisma lui Democrit\Epicur, cum mi se pare ca face si Pavel in 1 Cor 15. Amandoi accepta teoria silogismului ca teoria copilului care invata sa mearga. Eu zic ca ai sansa cu evolutionistii daca respingi fizica lui Aristotel dar nu si logica lui. Cu creationistii ai sansa sa ii convingi ca logica este gresita pentru ca ei s-au lepadat de logica ca fiind „omeneasca, draceasca”. My two cents.

  7. In urma analizei ADN a omului de Neanderthal s-a descoperit ca cele aproximativ 2/3 din genom care au putut fi recuperate si analizate difera de cel uman de astazi prin mai mult de 200 de nucleotide. Prin comparatie, diferentele din ADN intre oamenii actuali variaza in limita a maxim 30 de nucleotide, pe aceeasi sectiune din genom. De asemenea, in urma analizei ADN a omului de Denisovan gasit in Siberia, s-a vazut ca si ADN-ul acestuia difera de al omului modern prin aproximativ 380 de nucleotide, fiind si mai indepartat decat omul de Neanderthal de omul actual. Conform datelor ADN ele ar fi specii umane diferite. Dar se pare ca totusi homo sapiens s-ar fi impreunat atat cu omul de Neanderthal cat si cu omul Denisovan, si in orice caz omul de Neanderthal si cu cel Denisovan s-ar fi reprodus intre ei. Or daca consideram ca bariera dintre specii e trecuta atunci cand doua specii nu mai pot procrea impreuna, atunci am putea spune ca atat omul de Neanderthal cat si Denisovan sunt poate rase de oameni mai indepartate de omul actual, dar totusi oameni. Bineinteles, existenta unor asemenea oameni atat de diferiti dpdv genetic de omul actual reprezinta o dovada puternica in sprijinul evolutiei darwiniene, dar nu o dovada absoluta. Creationistii pot argumenta ca Dumnezeu a creat multe rase si feluri de oameni care puteau procrea impreuna dar ca unii au disparut intre timp. De asemenea evolutionistii teisti ar putea argumenta impotriva evolutionistilor naturalisti ca Dumnezeu a ghidat evolutia astfel incat sa apara mai multe feluri de oameni, care insa puteau procrea intre ei. Desigur, nu avem ADN de la homo erectus, ramasitele sale fiind prea vechi. Daca am avea probabil ca asta ar putea arunca o lumina si mai puternica in sprijinul evolutiei naturale. Dar faptul ca ADN-ul lui homo erectus s-a degradat atat de mult, asta arata ca ramasitele de homo erectus sunt totusi mult mai vechi decat cele de Neanderthal sau Denisovan. Daca corelam vechimea lor cu analiza antropologica, marimea creierului , aspectul oaselor etc, vedem ca evolutia capata inca un argument puternic in sprijinul ei. Stim ca homo erectus e mai vechi decat omul actual, decat Neanderthal si decat Denisovan. Stim ca marimea creierului sau era mai mica decat toate cele 3 specii pomenite anterior. Scheletul sau de asemenea e intre maimuta si omul modern. E greu sa eviti astfel consecinte care tin de evolutionism. Daca punem la socoteala si alte ramasite pe care le avem, homo habilis, australopitecus, maimutele bipede etc, atunci tabloul in favoarea evolutiei devine si mai complet. Sa luam si aspectul genetic, cromozomul 2, anumite pseudogene, insertii retrovirale etc. Mi se pare foarte dificil sa mai contestam evolutia in aceste conditii, inclusiv evolutia omului. Ramane intrebarea daca a fost o evolutie prin procese suta la suta naturale, sau daca Dumnezeu a intervenit cel putin la creatia omului, asa cum afirma teologia catolica.

  8. Reinholz Nik says:

    E foarte probabil ca evoluția să fie un proces sută la sută natural.Evoluția neurologică a creierului sugerează că empatia și conștiința socială sunt cele mai recent dezvoltate părți ale anatomiei noastre psihologice.Când îl percepi pe Dumnezeu ca pe o forță binevoitoare,este stimulată o parte a creierului în cortexul prefrontal,iar acest lucru suprimă impulsul spre furie sau spaimă.De asemenea ,ajută la generarea sentimentelor de empatie față de alții. Astfel cred eu că Dumnezeu intervine în evoluția noastră psihologică. Isus Hristos afirma că Împărăția lui Dumnezeu se află în noi.

  9. AV,

    Or daca consideram ca bariera dintre specii e trecuta atunci cand doua specii nu mai pot procrea impreuna, atunci am putea spune ca atat omul de Neanderthal cat si Denisovan sunt poate rase de oameni mai indepartate de omul actual, dar totusi oameni.

    Taxonomia lui Linnaeus este doar o catalogare care ne duce cu gandul la controversa daca Pluto este planeta sau planetoid. In taxonomie, noi definim ce este o specie.

    Cladistica evolutionara reduce configuratia moleculara a speciilor la matrice algebrige de simboluri (vezi aici) si calculeaza distanta in numarul de simboluri algebrice substituite.

    De exemplu:

    Stenotaenia is one of the largest and most widespread genera of geophilid centipedes in the Western Palearctic, with a very uniform morphology and about fifteen species provisionally recognized. For a better understanding of Stenotaenia species-level taxonomy, we have explored the possibility of using molecular data. As a preliminary assay, we sampled twelve populations, mainly from the Italian region, and analyzed partial sequences of the two genes COI and 28S. We employed a DNA-barcoding approach, complemented by a phylogenetic analysis coupled with divergence time estimation. Assuming a barcoding gap of 10–16% K2P pairwise distances, we found evidence for the presence of at least six Stenotaenia species in the Italian region, which started diverging about 50 million years ago, only partially matching with previously recognized species.

    K2P se refera la modelul Kimura, 1980. „K80, the Kimura 1980 model, distinguishes between transitions…from purine to purine, or … from pyrimidine to pyrimidine) and transversions (from purine to pyrimidine or vice versa)”. Daca isi mai aminteste cineva de disputa meu cu Adrian, Kimura pleaca de la modelul substitutiilor neutre. Exista modele mai complexe (vezi linkul) care iau in calcul si substitutiile supuse la selectie.

    Mergand pe modelul Kimura, mutatia care a facut ca doi cromozomi sa fuzioneze in unul singur a fost neutra si a alterat foarte putin ADN-ul stramosului comun al hominizilor si cimpanzeului, dar asezat o bariera in hibridare. In alta ordine, distanta moleculara intre speciile aceluiasi gen, cum ar fi intre caine si lup sau om si Denisovan, este mai mare, dar nu impiedica hibridarea ocazionala.

    Este ironic ca argumentul creationist, evolutie inlauntrul genului sau chiar al familiei dar nu inafara, accepta implicit evolutia omului din hominimi si mai ales din hominizi.

    Ramane intrebarea daca a fost o evolutie prin procese suta la suta naturale, sau daca Dumnezeu a intervenit cel putin la creatia omului, asa cum afirma teologia catolica.

    Cred ca intrebarea este inca tributara modelului newtonian, mecanicist. Modelul quantic: evolutia este 100% naturala si 100% interventie divina.

  10. Reinholz,

    Astfel cred eu că Dumnezeu intervine în evoluția noastră psihologică.

    Un pas mai departe. Teillard sustine ca odata cu aparitia psihicului, in forma cea mai elementara, apare un nou vector in evolutie care actioneaza lamarckian si darwinian in acelasi timp. Ceea ce este invatat se transmite lamarckian dar este supus unei selectii darwiniene. Asta, spune popa iezuit, este deja intruparea Logosului care duce la 30 AD, la noosfera si punctul Omega. Un stup de albine este „mai aproape de Omega” decat un painjen in plasa lui, desi complexitatea plasei o rivalizeaza pe cea a www.

  11. FWIW, pana ce astrobiologia ne va oferii o noua disciplina numita evolutia comparata, sa ne tortureze in scoli, intrebarile astea raman in domeniul speculatiei.

  12. Reinholz Nik says:

    Este foarte adevărat că ne aflăm în zona speculațiilor,dar este o zonă extrem de interesantă și frumoasă. Un exemplu bun în acest sens sunt chiar spusele dumneavoastră cu privire la modelul cuantic,care afirmă că evoluția e 100% naturală și 100%intervenție divină.E o afirmație absolut fascinantă pentru mine.Cred că și Max Planck ar fi de acord cu asta.

  13. polihronu says:

    “evolutia este 100% naturala si 100% interventie divina”

    Dat fiind ca evolutia incepe la Big Bang, cred ca e cazul sa reiau ce spuneam aici: “A spune despre univers, ‘in totalitatea lui’, ca e un miracol e totuna cu a nega posibilitatea miraculosului”. Nu mai ramine decit sa-i decernam in mod oficial lui Edi titlul de “ateu”.

  14. Reinholz Nik says:

    Ipoteza preotului iezuit Pierre Teilhard de Chardin că universul evoluează spre un nivel mai complex de conștiință mi se pare că are sens.Neocortexul uman este o dovadă clară în acest sens.Dar nu văd nici o legătură între Logosul creștin și Punctul Omega.Din nou suntem pe tărâmul speculațiilor.

  15. Edi Constantinescu, cred ca putem extrapola ideea aceasta a cresterii exponentiale in complexitate si la analiza modului de functionare a creierului uman. Exista multi cercetatori seriosi care spun ca nu vom putea intelege niciodata deplin modul de functionare a creierului, deoarece fiecare neuron sau sinapsa in plus creste exponential gradul de complexitate. Ne vom multumi cu bajbaieli si cu aproximatii, dar nu vom sti niciodata exact tot ce se intampla acolo. Pur si simplu sunt prea multe variabile in joc iar creierul uman este oricum considerat cel mai complex sistem din univers. Asa ca da, si eu cred ca trebuie sa fim umili. Ceea ce nu inseamna ca trebuie sa afirmam ca nu stim nimic. Putem sa stim cu mare probabilitate ca evolutia a avut loc fara insa sa intelegem niciodata deplin cum a avut loc. Si intr-adevar, nu intelegem nici raportul lui Dumnezeu cu lumea, daca este un dumnezeu. In ce mod a creat, nici macar ce inseamna ca a creat. Fiindca chiar si conceptul de creatie face din Dumnezeu o cauza imanenta intre alte cauze. Un prim motor nemiscat e ceva tot imanent lumii. Or alta intelegere a conceptului de cauza ne este inaccesibila. Dovada ca vorbim despre Dumnezeu in multe feluri, dar nu intelegem noi insine ce vorbim. Si sincer va spun, eu resimt ca un pericol deloc neglijabil faptul de a-ti pierde mintile, cu cat incerci mai mult sa intelegi. Chiar mi se pare ca se aplica aici perfect versurile alea ale lui Cosbuc : ”nu cerceta aceste legi caci esti nebun de le-ntelegi”.

  16. Capu-Varzã says:

    Cred ca oricine crede in „Intelligent design” nu intelege ce implica un Design. Idea naiva (creationista) e ca ai o idee si stai si planifici de la cap la coada tot ce e de facut sa realizezi idea in practica, sa zicem ca proiectezi o masinarie.

    In realitate design-ul este un proces iterativ evolutiv, in care incepi prin a incerca ceva la intamplare (mai ales daca nu ai experienta cu acest produs, altfel e un educated guess), vezi ce iasa si apoi incerci din nou si din nou si treptat imbunatatesti rezultatul, pana cand decizi ca e good enough (suficient de bun), pentru o aplicatie practica si produci obiectul proiectat. Mai totdeauna produsul care rezulta din procesul de design este destul de diferit de idea initiala. Procesul de design te-a condus la acest rezultat prin trial-and-error (incercare si greseala) si prin compromisurile care le-ai facut pe parcurs. Produsul final nu e niciodata perfect, ci doar suficient de bun pentru o aplicatie practica.

    Deci daca D-zeu a folosit procesul de design, atunci putem suspecta ca au mai fost alte universuri inaintea acestuia in care locuim noi, in care au fost alte legi naturale, alte constante, care au esuat si incercand de mai multe ori, incetul cu incetul a ajuns la acest univers cu legile si constantele lui. Si e posibil ca universul nostru sa fie doar o etapa intermediara. Cand acest univers v-a ajunge la inevitabilul sfartit, v-a incepe altul cu legi si constante si mai rafinate care vor produce poate mai multa viata/inteligenta, etc (nu stim care e scopul final, putem doar intuii).

    Iar daca citim Genesa 1 cu idea de design in minte, ar avea sens daca intelegem ca D-zeu a inceput cu o idee (sa ajung la o forma de viata care sa-i semene intr-un sens) si a incercat sa creeze conditile care banuia ca ar fi necesare, dar nu stia exact care v-a fi rezultatul si cat timp v-a dura procesul. Asa ca la sfarsitul fiecarei zile ale creatiei, D-zeu evalueaza ce i-a iesit si e multumit (nu e perfect, dar e good enough pentru o aplicatie practica). Urmatoarea zi construieste pe rezultatul zilei anterioare si vede unde-l duce procesul. (E posibil sa fi fost si zile in care a facut lucruri care nu i-au iesit prea bine, si a trebuit sa strice, dar bine-nteles ca aceste zile nu merita scrise in Genesa ca nu contribuie nimic constructiv la naratiune). In final face omul dupa chipul si asemanarea sa (dar fizic si al cimpanzeului), si chiar daca rezultatul nu e perfect, e suficient de bun sa functioneze (daca ramane in cadrul anumitor parametri), si declara design-ul terminant, si are un party in ziua a saptea (realistic probabil ca era ziua a 17-a sau chiar 27-a, dar 7 suna mai bine si mai eficient, si se potriveste cu toate miturile populare cunoscute oamenilor).

  17. Capu-Varzã says:

  18. Capu-Varzã says:

    Intelligent design in actiune:

  19. ibrian says:

    poli
    „Dat fiind ca evolutia incepe la Big Bang” – asta e un citat din Kent Hovind?
    “A spune despre univers, ‘in totalitatea lui’, ca e un miracol e totuna cu a nega posibilitatea miraculosului” – asta e adevarat daca cineva nu are habar de abordarea strict teologica a creatiei, sau daca pana la ateism nu a fost decat deist functional.
    „Nu mai ramine decit sa-i decernam in mod oficial lui Edi titlul de “ateu”.” – Ca Edi e ateu stie toata lumea si inca de mult timp, dar nu pe temeiul tocmai anuntat de tine.

  20. polihronu says:

    „abordarea strict teologica a creatiei”

    Ce-i aia?

  21. polihronu says:

    „Ca Edi e ateu stie toata lumea si inca de mult timp, dar nu pe temeiul tocmai anuntat de tine.”

    Si te miri ca Kent Hovind poate avea dreptate.

  22. Intrebarea este : ce sens mai are din perspectiva stiintifica sintagma ”Facatorul tuturor celor vazute si nevazute”? In ce sens este Dumnezeu Facatorul a toate? Fiindca modul in care arata creatia poate dezvalui, uneori, un dumnezeu cu apucaturi sadice. Dawkins are dreptate aici. Sa te delectezi privind lupta pentru existenta care e o realitate in natura, trebuie sa fii nitel…Am o problema cu un dumnezeu care a creat leul adaptat sa prinda antilopa, dar si antilopa adaptata sa scape de leu. Acest joc de ”care pe care”, sa recunoastem, numai la Dumnezeu cel bland si iubitor nu ne duce cu gandul. De asemenea am o problema cu dumnezeul care a creat bacilul ciumei sau parazitii. Am o problema si cu dumnezeul care sta si asteapta atata timp sa vada atata moarte si suferinta in lumea animala (coloana geologica e martora) pana a alege sa-l creeze pe om, mai ales daca ne gandim ca durata unei vieti de om e insignifianta raportat la imensitatea timpului scurs pana atunci. Gasesc ca omul cu adevarat credincios e cel care ii cere socoteala lui Dumnezeu pentru toate astea, precum Ivan Karamazov, nu cel care refuza intrebarile precum Aleosa si care merge doar pe incredere. Pe Dumnezeu ori il cunosti si il iubesti, in caz ca exista, ori te lupti cu El. A treia varianta, a credintei inteleasca ca credulitate, nu prea mai merge in ziua de azi. E sinonima cu ipocrizia si dezinteresul.

  23. Lumea e urata, sa recunoastem. Nu doar lumea e urata, omul este urat. Iar daca in cazul omului ti se prezinta imediat ca raspuns mitul caderii biblice, in cazul lumii in general raspunsul asta marturisesc ca nu ma mai satisface. Mai ales ca eonii geologici de moarte si suferinta in lumea animala au avut loc inaintea caderii in pacat. Nu mai pot accepta asemenea gogosi drept explicatii. Raman uneori stupefiat cand aud preoti predicand despre cat de minunat e universul si cum Dumnezeu ni l-a facut cadou noua. Mi se pare ca oamenii astia ori traiesc in alta lume ori colcaie de ipocrizie. Daca Dumnezeu a creat lumea, de ce si-a dat tot interesul s-o faca sa arate altminteri ? Nu spun ca lumea n-ar putea fi iubita in pofida urateniei ei. Dimpotriva, sunt gata sa accept aici invatatura crestina ca Dumnezeu a iubit lumea in pofida pacatului si a urateniei ei. Intrebarea ”de ce e lumea urata” insa ramane ? Si aici credinta nu mai ofera o explicatie satisfacatoare.Tot ce mi se spune este ”caderea”. Pai atunci inseamna ca lumea a fost facuta de ”cadere”, nu de Dumnezeu. ”Caderea” este adevaratul arhitect, adevaratul designer al acestei lumi, nu Dumnezeu. Cam asta e concluzia la care ne duc incercarile crestine de explicare a situatiei de fapt.

  24. O sa mi se spuna ca ceea ce numesc eu ”rau” sau ”urat” nu e altceva decat pur si simplu ”natural”. Ok, atunci daca tot ceea ce putem depista cercetand lumea nu e atlceva decat acest ”natural” cu bune si rele, sau mai bine zis ”dincolo de bine si de rau”, atunci unde mai este amprenta lui Dumnezeu cel iubitor in creatie? Si ce este acest ”natural” pana la urma? Care este obarsia lui, originea lui, a acestui ”natural”? Paradoxurile teismului sunt inepuizabile, interminabile.

  25. Reinholz Nik says:

    Sunt întru totul de acord cu cele arfimate de domnul Andrei Voiculescu.Aceleași nedumeriri le am și eu.O schiță de răspuns pe care încerc să mi-o ofer,ar fi că Dumnezeu a creat un univers liber,care evoluează liber, iar în acest caz la pachet vin și cea ce numim noi răul dar și binele.Să nu uităm că moartea unei stele înseamnă defapt nașterea unor elemente ce vor duce la apariția vieții.La fel și moartea unui organism înseamnă o șansă la viață pentru altele.Universul nu poate funcționa decât pe principiul eficienței.El este amoral,total indiferent la soarta noastră iar acest lucru ne ajută,cred eu,să apreciem mai mult binele,empatia,mila și dragostea.Eu prefer un astfel de univers ,cu toate pericolele ce pot apărea ,decât un univers măsluit.Și totuși, cred cu tărie că uneori Dumnezeu intervine în viața noastră.

  26. alterego1968 says:

    Andrei

    Ce inseamna iubire a lui Dumnezeu? Cum o vezi tu?

  27. Reinholz Nik,

    cand spuneti ca Dumnezeu a creat un univers ”liber” banuiesc ca vreti sa spuneti ca a creat un univers autonom. Desigur, si teologia crestina traditionala afirma ca lumea creata are propria ei consistenta ontologica si intr-un oarecare sens propria ei autonomie. Dar intrebarea daca asta e tot ce a putut mai bun sa faca Dumnezeu ramane. Suferinta enorma din natura, din lume, nu are legatura cu libertatea. Poate sa aiba legatura cu hazardul, dar libertatea e cu totul altceva.

    Alterego ,

    iubirea lui Dumnezeu o vad prin analogie cu cea umana. Chiar si Hristos spune ca daca un fiu ii cere tatalui sau peste, acesta nu ii va da sarpe, si daca ii cere paine nu ii va da piatra. Sigur, iubirea lui Dumnezeu transcende iubirea umana, dar ea e traita ca iubire care te face fericit, care te face sa spui precum Petru :”bine ne este noua aici”. Faptul ca iubirea lui Dumnezeu transcende posibilitatile iubirii omului, nu inseamna ca aceasta iubire divina ar putea fi resimtita de om ca un echivalent al urii. Nu cred ca trebuie sa mergem atat de departe cu apofatismul. Din punctul meu de vedere, apofatic vorbind, corect este sa spunem ca Dumnezeu NU uraste, dar NU ca El nu iubeste. Iubeste si iubirea lui, daca e iubire, trebuie sa te faca fericit. Nu cred ca Dumnezeu a vrut ca omul sa sufere. Nu cred ca suferinta a facut parte din planul lui de la inceput. Daca ar fi facut, consider ca n-am putea vorbi cu adevarat de un dumnezeu al iubirii. Iubirea nu aduce suferinta. Iubirea aduce fericire.

  28. alterego1968 says:

    Andrei

    „Acesta e Fiul meu preaiubit in care imi gasesc placerea mea!”(in care ma regasesc, ma recunosc pe Mine)
    „Tata, daca se poate, indeparteaza paharul acesta de la mine, daca nu…faca-se voia Ta!”
    Cand a fost Hristos una cu Tatal, cand i-a cerut sa-l crute de suferinta sau cand a acceptat-o?

    „Eli, Eli lama sabactani!” sau „Tata iarta-i ca nu stiu(nu sunt constienti) ce fac!”

  29. Alterego,

    A fost mereu una cu Tatal, dpdv al dogmei. Si atunci cand a aratat ca moartea si suferinta nu sunt firesti, si cand a biruit moartea prin cruce si inviere. Fiindca sa nu uitam ca a inviat. Nu ar fi fost Dumnezeu daca ramanea in mormant si daca iubirea si lumina lui nu erau mai puternice decat moartea.

  30. polihronu says:

    “moartea unui organism înseamnă o șansă la viață pentru altele… Nu ar fi fost Dumnezeu daca ramanea in mormant“

    Si io care credeam ca ar fi fost Dumnezeu fix daca avea bunul simt sa ramina in mormint.

  31. Reinholz Nik says:

    Andrei,

    Eu tind să cred că a fi autonom este sinonim cu a fi liber.Mă preocupă găsirea unui răspuns pentru motivul existenței suferinței,dar probabil tot așa cum Dumnezeu fiind atotputernic , nu știu dacă poate crea un cerc cu colțuri, la fel ,probabil, existența unui univers este posibilă doar dacă este autonom. Așa cum un cerc cu colțuri nu mai este cerc chiar dacă a fost creat de Dumnezeu,tot așa probabil un univers care nu are autonomie nu mai poate fi numit univers,poate cel mult este un decor frumos.

Lasă un răspuns:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: