TRILOGIE 3 Istorie și modestie – CULTURĂ

Ce ne învață istoria?

Că procesul este mai important decât etapele temporale. Că toate modele, modelele, nu sunt decât variațiuni pe aceeași temă. Recul și reformă, revolut și revoluție.

Se spune că substratul fizic al istoriei este entropia. Dar fizica, împreună cu Dumnezeu, nu distinge între viitor, trecut, prezent. Doar la nivel subiectiv, săgeata timpului acționează frustrant.

Toate entitățile, teoriile, modelele, tradițiile, revoluțiile, reformele, au o origine, istorie și un final, devin istorie. Nimic nu e veșnic. Nici universul. Sau este. În felul său. Printr-o devenire continuă. Nu știm încă!

Universul acesta suficient de complex, imens, excesiv, ordonat și totuși cataclismic, proporționat și totuși disproporționat față de noi, deslușit și totuși misterios – este casa noastră! În dimensiunea sa naturală, chiar dacă în părticica devenită habitatul nostru, ne este  cu rare excepții – favorabil, totuși nu pare să țină seama de noi, îi suntem indiferenți și ne ignoră suveran. Abia de curând – câteva mii de ani – noi înșine am început să-i acordăm atenție calificată.

Poate că cea mai profundă înțelepciune – dată fiind discrepanța între durata infinitezimală a vieții noastre conștiente și duratele geologice sau astrale – ar fi să ne acceptăm finitudinea. Condiția. Să nu mai fugim de noi înșine!

Există studii – (cer iertare pentru lipsa referințelor, dar aceste însemnări nu au pretenții academice – vă asigur că informația este reală și poate fi verificată), care arată că oamenii cei mai împliniți, fericiți, nu sunt oamenii cei mai simpli, cei mai religioși, cei mai ocupați, cei mai bogați, cei mai civilizați – chiar dacă toate aceste trăsături sunt semnificative – ci persoanele cele mai informate, cu orizontul cel mai larg, cu înțelegerea cât mai completă a existenței, lumii, vieții – intelectualii autentici care au ajuns la adevărataînțelegere și înțelepciune.

Determinismul este newtonian, ține de filosofia fizicii clasice, obișnuite, adică aceea proporțională nouă oamenilor și vieții, preocupărilor noastre cotidiene. Oricât ar părea de bizar, el nu se aplică infinitului mic, cuantic, nici infinitului mare, astral. Termenul infinit este relativ și limitat la gradul nostru de înțelegere.

Spre deosebire de domeniul cuantic sau cel astral, cosmic, putem spune că această istoricitate a ideilor și conceptelor relevă evoluția întrebărilor fundamentale ale umanității și răspunsurile pe care oamenii au încercat să și le dea. Între acestea, eufemismele, subterfugiile, creativitatea soluțiilor originale, uneori chiar fantastice, problemelor insolubile sau contradictorii cum ar fi, de pildă, teodiceea, problema răului în condițiile existenței unui Dumnezeu bun, atotputernic și atotresponsabil.

Nu vom înceta să reamintim că una este realitatea și altele sunt reprezentările, modelele, ideile noastre despre aceasta.

Pe de altă parte, poate n-ar trebui să uităm că nu trebuie să ne luăm prea în serios, că multe din conveniențele omenești nu sunt decât niște glume mai mult sau mai puțin bune sau nesărate.

Ca și Alice, atunci când, prin pana lui Lewis Caroll, jonglează cu copilăria și lumea adulților, cu conștientul și inconștientul individual sau colectiv, cu reguli și norme desuete care umplu de ridicol pe oamenii maturi, până și în ochii unui copil. Teoria jocurilor spune că până și cele mai grave lucruri au un aspect șugubăț, îmbibat cu umor și plin de semnificații profunde. Să nu ne părăsească niciodată criteriile, prospețimea și uimirea copilăriei, să nu renunțăm niciodată la umor, să nu devenim prea gravi. Morga e ridicolă. Pe bună dreptate.

Dimensiunea fizică, spațială, temporală, diversitatea și complexitatea care ne uimesc și ne copleșesc, ne conferă încredere în dezvăluirile viitorului care ne vor tăia respirația, vor fi tot mai greu de digerat, dar noi vom fi tot mai adaptați să le descoperim și să ni le însușim.

Dacă există Dumnezeu și El ne-a dat o conștiință, judecată, rațiune, de ce unele instituții vetuste, întreținute de semeni ai noștri, ne interzic accesul la ele, la noi înșine? De ce trebuie să ni se servească semipreparate îndoielnice, să fim controlați și manipulați? De ce să nu gândim cu mintea noastră. Astăzi, în era informației, când ne putem informa, când putem evalua informația.

Este un anacronism strigător la cer, să ne fie teamă să părăsim peștera, ghetoul, bula culturală, punga amniotică, care promite că ne oferă tot ce e necesar, dar ne zăgăzuiește, ne condamnă la claustrare, la progerie. Este împotriva creșterii, împotriva vieții, împotriva naturii.

Avem acces la toate sursele! Nu vă temeți de adevăr! Cercetați totul și luați ceea ce este bun! Nu vă mulțumiți cu surse monocrome, monocolore. Diversificați cheia lecturilor. Citiți autorii cei mai valoroși! Nu, nu sunt arogant (dimpotrivă, atrag atenția spre cei cu adevărat mari), nu am aerul că dau sfaturi, ci vă invit cu prietenie și prețuire, cu dorința pură de a avea o cunoaștere fundamentală, universală,un orizont larg, oricât de limitați am fi ca oameni.

Nu e suficient că am luat din fructul cunoșterii de sine, nu e suficient că l-am ingerat, trebuie să-l și digerăm! Da, suntem muritori! Dar avem un prezent și un viitor, până în momentul morții. Nu e păcat să-l amanetăm, împrumutăm, abandonăm? Tot ce au realizat marile personalități ale științei, culturii, artei, au făcut-o în această viață scurtă!

Unii erau surzi și au scris simfonii nemuritoare. Alții, clasici sau romantici, au trăit în medie 30 ani. Dar ce capodopere! Unele genii au înnebunit – dar ce opere nemuritoare! Au fost devorați de un foc sacru!

Și chiar dacă suntem niște anonimi, chiar dacă ne este greu, și preferăm să ne ocupăm de priorități derizorii, fiindcă astea ne ard la degete, ființa noastră intimă, tainică, adoarme și se trezește, moare și învie, cu dorul după adevăr și nu după artefacte contradictorii.

Acesta este adevărata combustie – pentru umanitate! Prin cultură și pentru cultură. Acesta este adevăratul spirit! Au influențat gândirea omenirii pentru totdeauna, au oferit frumusețe din prisosul inimii și conștiinței lor înalte, întregii omeniri, fără să primească nimic în schimb, în scurta lor viață chinuită și plină de privațiuni. Acesta este sublimul adevăratului altruism. Așa se scrie istoria culturii. Așa se edifică adevărata spiritualitate! Aceasta este adevărata mântuire!

17 Responses to TRILOGIE 3 Istorie și modestie – CULTURĂ

  1. polihronu says:

    „Condamnati la progerie” – punctul pe i. Dumnezeu ne deposedeaza prea adesea de copilarie. E aspectul sinistru al lui „lasati copiii sa vina la Mine”.

  2. Punctul pe „I” ca de obicei. In dialog cu idea de mai sus, recomand o alta carte, mult criticata, a lui Gillispie: https://www.amazon.com/Heidegger-Ground-History-Michael-Gillespie/dp/0226293777.

  3. daimonel says:

    https://share.icloud.com/photos/0jKM0-4HXet3TV3QOo8YNBxfQ
    Asa arata Imparatia Cerurilor ,varianta ptr câini !

  4. daimonel says:

    Articolul dvs tulbura apa si i lasa perplecși pe câini …
    Chiar asa,ce aveti cu bietele patrupede?…

  5. Sorin Săndulache says:

    “Homo lupus (canes) homini!”

  6. Trei articole geniale, toate trei conțin adevăruri de necontestat pentru cel ce vrea să vadă, pentru cel ce bâjbâie in ceață vor fi considerate o nebunie.

  7. Domnule Sorin, aș dori să-mi explicați dacă religia sau spiritualitatea a apărut în decursul evoluției noastre ca anestezie față de greutățile vieții sau din pricina faptului că omul primitiv nu avea cunoștințele necesare pentru a înțelege mediul înconjurător.

  8. Sorin Săndulache says:

    Mulțumesc! Sunteți mult prea generos! Cum ați realizat deja, sunt departe de cele mai bune răspunsuri! Dar continui să mă frământ!
    Întrebarea Dvs conține deja primele două părți ale răspunsului! Plus alte câteva pe care ni le putem servi cu bun simț, studiu și cercetare.
    Răspuns scurt: cred că ambele!

  9. EV, Sorin,

    Ma tem ca acceptam prea repede o explicatie logico-pozitivista a realitatii si religiei. Il admir pe Dawkins ca educator public in stiinta dar prefer prudenta lui Sagan, alt savant educator, cand e vorba de religie. Intrebare: este evolutia cauzata doar de supravietuire/reproducere, sau exista o aspiratie misterioasa spre „ceva”?

    Omul primitiv nu a fost prost, dovada sunt cei 30.000 ani de arta a pesterilor, invingerea atator medii ostile, cucerirea rapida a planetei. Omul primitiv a avut aceiasi intrebare ca si noi, de ce „exista existente”? Religia, filozofia, arta, stiinta (care este toate trei laolalta, in nici un caz doar observatie empirica), tehnolgia, sunt angajari ontologice, de la inceput pana astazi. Agentul este individul, nu turma. Sa uitam religia ca fenomen gregar, basme evreiesti si crestine, povestile babelor si demagogia clerului, cand vorbim despre religie.

  10. Am fost ateu pana la 16 ani, cand o cunoastere naiva si superficiala a astronomiei si evolutiei biologice m-a convins ca exista un orizont infinit al existentei, care este mai curand obiectul poeziei decat al stiintei. Ca religia mea era altceva decat ceea ce se numeste conventional religie, este alta poveste. Religia conventionala este florile cu care sunt acoperite catusele (Marx) dar omul trebuie sa dea la o parte florile pentru a rupe catusele si a culege floarea adevarata, care este fratia universala a omenirii (tot Marx).

  11. „Feriti-va de cainii astia, de scrajilatii astia…” Istoria bisericii este o continua aparare de bietele patrupede.

  12. Edi,
    „Intrebare: este evolutia cauzata doar de supravietuire/reproducere, sau exista o aspiratie misterioasa spre „ceva”? ”

    Întrebarea dumneavoastră schimbă sensul întrebări mele adresată domnul Sorin, in răspunsul dumneavoastră se simt anii de teologie.
    Nu am studiat temeinic evoluția, dar până la apariția omului cu conștiință de sine au fost alte forme de viață care din punctul meu de vedere s-au bazat doar pe supraviețuire, in nici un caz pe o „aspirație misterioasă”.
    Întrebarea mea era adresată strict asupra conștiinței umane, cum a apărut ea este altă necunoscută ( și nu vreau sa speculez nimic, ceea ce știu e ca oamenii de știință incerca prin testarea animalelor sa înțeleagă dacă hrana „gătită” are vre un efect asupra dezvoltării capacităților intelectuale, că vor descoperi ceva rămâne de văzut)

    „Omul primitiv nu a fost prost, dovada sunt cei 30.000 ani de arta a pesterilor, invingerea atator medii ostile, cucerirea rapida a planetei.”

    Nici nu am spus că omul primitiv a fost prost, am folosit întrebarea in sensul că el nu avea cunoștințele pe care le avem noi astăzi.
    Cucerirea rapida a planetei, pai asta nu o face cea mai adaptată specie?

  13. Evolutia R,

    Ce am vrut sa spun este ca religia joaca rolul filozofiei in societatile primitive. Interogatiile fundamentale nu s-au schimbat. Suntme pesti in acvariul lumii si incercam sa intelegem cum arata acvariul privit din afara.

    In ce priveste constienta, avem aceiasi problema, ca o intelegem doar din experienta. Nu stim ce este in mintea altor specii. Insectele dau semne de intentionalitate dar nu stim cum o percep dinlauntru.

    Nu trebuie sa fii teist/deist ca sa suspectezi ca supravieturea si reproducerea prin modificare nu sunt totul in evolutie. Cand spun misterios nu inteleg metafizic. In ultima instanta, nu avem o nici macar o definitie a vietii. Existenta nu este mai putin misterioasa pentru omul modern decat pentru cel primitiv. As spune mai degraba ca omul modern a pierdut simtul misterului.

  14. Sorin Săndulache says:

    Schrodinger: sistemele vii convertesc energia liberă în energie dezordonată, reușind, pt un timp să-și conserve integritatea, să fie active, capabile de lucru mecanic, reproducere și evoluție. Chiar dacă nesatisfăcătoare, e totuși o încercare bună!
    Curând, vor fi unificate teoriile emergente prin prisma teoriei cuantice analitice și atunci va deveni evident că tot ce e natural e și suficient!

  15. Sorin,

    Nu cred in supranatural. Cred ca intelegem doar o fractiune dintr-o fractiune, dintr-o…etc.

  16. Sorin Săndulache says:

    Bineînțeles! Nu e nevoie de explicații, Maestre! (Fără urmă de ironie!). Cel puțin parțial, înțeleg cum gândești! Adevărul e că, la înălțimea staturii tale, aerul e rarefiat pentru unii dintre noi, printre care mă număr și eu, cu bucurie.

Lasă un răspuns:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: