Un zbor minunat
10 aprilie 2021 21 comentarii
Pe scurt, asi vrea sa va impartasesc putin din ceea ce cred ca se transforma in una dintre pasiunile mele cele mai iubite. Calaritul. Ceea ce nu se reduce doar la calarit in sine. Sa va explic.
Nu stiu cum functioneaza in alte tari si locuri, dar la scoala la care am inceput sa merg, lucrurile stau cam asa. Inveti cum functioneaza un grajd. Mergi acolo unde este calul si inveti sa il periezi, sa ii cureti copitele, sa ii pui hamul, etc. Apoi, il scoti si il duci in tarc.
Am invatat cum sa ii dau gaz, sa ii pun frana, sa il manui dintr-o parte in alta. Am alergat putin la sfarsit iar apoi am facut o mica plimbare in afara tarcului. Dupa care l-am dus inapoi in grajd, i-am dat jos hamul, l-am periat iar apoi l-am lasat afara intr-un alt tarc langa prietenii lui. Toate astea acompaniata bineinteles (la unele doar deocamdata) de instructoarea mea.
Vor urma plimbarile in padure. Desi visez la un viitor, sper nu prea indepartat, cu plimbari pe malul unei ape 😊
Cand zic ca nu este doar calaritul in sine, ce vreau sa spun este ca tot ce implica acest sport te apropie mai mult de natura in diferite forme. Pe langa faptul ca inveti multe lucruri practice despre ingrijitul si gestionarea calului sau strategiile de calarie, esti in natura acompaniat de un animal superb. Puternic si in acelasi timp tandru. Conectezi cu el si formati o echipa in care dansati impreuna. Devine prietenul tau.
Vestea buna este ca, in afara anumitor exceptii, multi ar putea sa o faca. De ce sa nu incerci? Cum se spune, niciodata nu e prea tarziu! 😊
oxigen2 
Cu mult drag v-as reaminti voua diasporenilor conjugarea verbelor la prezent conditional optativ: eu as (nu asi).., tu ai .., el (ea) ar …
P.S. E putin deranjant sa tot vezi i-uri acolo nu sunt decat accente sau semivocale mute (exemplu : verbul a muri, nu a murii, a amuti, nu a amutii, etc.) .
Alise,
glad for you 🙂 Si da, ma bucur sa aud ca apreciezi experienta de la un cap la altul. Stay smart!
Bogdan,
sint extaziat sa aud ca doar printre noi, diasporenii, mai sint pacate de limba 😛
👍
BV, in principiu as fi pus ”as” dar pe urma m-am gandit ca ”asi” e forma corecta, haha. Nu mi-ar strica niste lectii doar ca am limbi mai importante (pt mine) de care sa am grija 🤓
Poli, I’m gonna do my best 🤠
Felicitări. Am practicat și eu sportul asta, de pe la 10 până pe la 20 de ani. In stil rustic, fara accesorii, „volan” sau „frână”.
Pentru o experiență completă, ar trebui să îngrijești un cal macar o săptămână. Mănâncă și ziua și noaptea și produce gunoi cât sa stai cu remorca in spatele lui.
Dar e un animal cu o memorie și inteligență extraordinare. Duceam caii la păscut într-o zonă de munte, cu văi, păduri și boscheți. Când îi căutam să îi aduc acasă, era suficient să îi strig pe nume și îmi răspundeau din vreun desiș.
Unul din aspectele cele mai monstroase ale VT este taierea tendoanelor la cai. Nu am avut experienta ta Ianis, dar am copilarit la mare si cred ca un copil care se imprieteneste cu apa mari, mai ales cand se scufunda prindre caluti de mare si crabi, are o experienta similara. Este „the call of the wild” inlauntrul nostru. Face cat toate bibliotecile la patrat.
Acum m-am imprietenit cu niste pasari care imi mananca din palma si, cand nu sunt flamande, vin sa ma salute. Pasarile au o memorie foarte buna si recunosc fata omului. Un pescarus a venit o data la masina mea si a inceput sa dea din cioc ca si cum ar manca. Eram parcat in fata la un 7 Eleven si am intrat sa ii cumpar o punga de cips. Cum am iesit cu punga a inceput sa-si cheme prietenii. Cred ca ma cunoastea pentru ca mai hranisem pescarusii pe malul lacului.
Bine dom’le! 😀
Ianis, ce fain! Ai fost privilegiat! 😃 Eu am avut foarte putin contact in trecut asa ca practic o iau de la zero. Chiar m-am gandit sa intreb daca as putea face vreun voluntariat si asa sa pot petrece mai mult timp cu ei si sa invat mai multe despre munca intr-un grajd.
Edi, cand ai spus despre taierea tendoanelor la cai, nu am putut sa nu ma gandesc la taierea tendoanelor mai spirituale sau psihice atat atunci cat si acum. Taierea acelei chemari salbatice. Din fericire, nu e neaparat un proces ireversibil.
Da, taierea relatiei intre partea domesticita (unii spun spirituala) a omului si cea animala, car este de fapt cea spirituala in sens propriu. Animalul din noi, la fel ca si calul de care vorbeai, e puternic, tandru, inteligent. Exceptand cazul ca are tendoanele taiate.
Poli, pe bune, m-am gandit la asta. Mai rau, pescarusii nu mai zboara sa prinda peste, asteapta sa vina cineva cu pufuleti. Legea spune ca nu ai voie sa le dai mancare, dar nu te lasa inima. Caile evolutiei sunt incuracte.
Sigur. Am crescut in tipete de pascarusi la Constanta. Acum imi fac veacul in tipete de pescarusi la mai bine de 50km de orice coasta. Si parca sint mai mari ca niciodata.
https://www.theguardian.com/environment/2019/jul/24/it-carried-our-dog-away-are-the-uks-seagulls-getting-more-aggressive
Un chiasm astral 🙂
Rezurektzia waltz-ului 😉
Apropo, antologic concert, cu regretatul Mariss Jansons.
Pai bietul pescarus a crezut ca chihuahua e pufulet. In Dobrogea pescarusii zburau dupa tractorul care ara sa prinda soareci. Te astepti ca dinosaurii care au supravietuit extinctiei sa se descurce. In ce priveste omul civilizat si chihuahua facut dupa chipul si asemanarea lui, sunt mai putin optimist.
Pentru avansati 😛
And an old favourite
Tot felul de clasici 🙂