Să vă aibă la nazar nazîrul!
28 aprilie 2025 10 comentarii
Am fost curios să aflu ce știm exact despre Nazaretul primului secol. Concluzia? Nimic. Nazaretul nu e atestat niciunde înaintea evangheliilor. Primii creștini nu par să se fi dat în vînt după rădăcinile pămîntești ale noului lor zeu. Abia Eusebiu, citînd o sursă de secol III, face din Nazaret subiect de istoriografie creștină. E epistola lui Iuliu Africanul care propune o soluție fantezistă la problema genealogiilor divergente din Luca și Matei, care inventează istorie ca să-și argumenteze explicația (arhive arse de Irod, de exemplu), care zice că Isus era de neam din Nazara și Cohava (nimănui nu-i pasă de Cohava), și care încheie spunînd: dacă-i așa au ba, nimeni nu știe, e de ajuns că explicația, fără pic de dovezi, e adevărată, de vreme ce evangheliile îs adevărate. Deci fantezii biografice reclamă fantezii istorice și geografice ca să dovedească veridicitatea unor fantezii metafizice. Toate adevăr pur.
Din aceeași perioadă avem (cică) și o inscripție evreiască de la Caesarea. E un fragment dintr-o listă de familii preoțești plus diversele locuri din Galileea unde s-au retras după distrugerea romană a Ierusalimului. E o legendă a continuității iudaice construită pe legenda celor 24 de mișmarot din 1 Cronici 24, și ea generată probabil de practica cultică babiloniană. Apropo, manzaltu e terminologie astrologică (apare și în Iov 38:32 sau 2 Regi 23:5), iar maṣṣartu e din aceeași rădăcină (națaru) din care probabil că vine și Nazaretul („a păzi”, „a veghea” – lupta cosmică e, începînd cu Daniel 4, între diferitele tipuri de woke, și sîntem toți prizonieri în turnul de veghere, cîntînd imnuri gregoriene).
Avem deci două tradiții de speculație istorică născute cel mai probabil dintr-o speculație de hermeneutică profetică. Nimeni nu știe de unde „citează” Matei 2:23 – e doar o joacă pe diferitele accepțiuni ale unui cuvînt ebraic (nețer / națar / nazir). Nimeni nu știe unde e sinagoga în care a citit Isus din Isaia, nici muntele sprîncenat de pe care era să fie aruncat (Nazaretul istoricizat începînd cu secolul IV e mic și-n vale). Nimănui nu-i pasă că, la origini, creștinii (FA 24:5) erau preoți însărcinați cu cîte-o nazirie – o preoție surogat, o fantezie de supraviețuire a zeului. Abia apoi, cînd împărăția a coborît pe pămînt, s-a împămîntenit oleacă și mitul.
Știți, profeți cum sînteți, ce urmează. Nu tocmai demult, un prof de limbi moarte a sugerat că Isaia era la curent cu egipteanul nṯr, devenit între timp numele mumiei. Între cîrja preoțească și cadavrul nemuritor al zeului, creștinismul.
oxigen2 
https://www.sefaria.org/Sanhedrin.43a.24
https://www.sefaria.org/Bereshit_Rabbah.76.6?lang=bi
Deci noi care am părăsit creștinismul pe motiv că e alt crăcuit al păgânismului ne găsim cei mai creștini deoarece suntem cei care sunt atât de ascultători încât ne-am lepădat de tot ce-i întinat cu păgânism – inclusiv de creștinism – conform învățăturii creștinismului. Niște nṯremnici. Condamnați fii de Dumnezeu.
„ne-am lepădat de tot ce-i întinat cu păgânism”
Ca să citez din clasici: Toți sîntem păgîni în bucătărie, pe veceu și – mai ales – în pat. Toți avem același canon de visuri.
Când ai zis canon m-a dus gândul la trunchi, rădăcină, comun, comunitate, de aici tradiție.
Văd că în etimologia lui canon stă semeață cârja preoțească:
https://en.wikipedia.org/wiki/Canon_(canon_law)
Care mă duce cu gândul la articolul despre stejarii lui Hitler.
Copacul, stejarul, metaforă îndrăgită de divinitate. Structură arborescentă, ierarhie, rădăcina/originea/tradiția – canonul sfânt.
Tot acolo: Mai mult decit ateu sînt anticanonic.
https://grok.com/share/bGVnYWN5_9bff46e4-a37d-4186-912c-d72a3d44f8f2
Acest articol prezintă o serie de argumente ce reflectă scepticismul radical caracteristic unor cercetători revizionişti, dar ignoră deliberat dovezile arheologice, istorice și textuale care confirmă existența Nazaretului și autenticitatea istorică a lui Isus Hristos. Voi aborda aceste afirmații sistematic, din perspectivă teologică, istorică și filozofică. I. Dovezile Arheologice ale Nazaretului din Secolul I
Contrar afirmației că „nu știm nimic” despre Nazaretul primului secol, arheologia modernă a descoperit:
1. Dovezi materiale concrete:
2. Mărimea satului: Nazaretul era într-adevăr un sat mic (estimat 200-400 locuitori), ceea ce explică de ce nu apare în scrierile lui Iosif Flavius sau alte surse majore ale perioadei – nu din cauza inexistenței, ci a nesemnificației politice. Flavius menționează doar 45 de așezări galileene, dintre sutele existente. II. Evidența Textuală Timpurie
1. Evangheliile ca surse independente: Articolul sugerează că Nazaretul apare „doar în evanghelii”, dar acest lucru este semnificativ tocmai pentru că avem surse multiple independente:
Aceste patru surse, toate confirmând originea lui Isus din Nazaret, reprezintă o confirmare istorică multiplă în prima generație după evenimentele relatate.
2. Criteriul jenei: Dacă primii creștini ar fi inventat povestea, de ce să aleagă Nazaret – un sat obscur despre care Ioan 1:46 însuși recunoaște: „Din Nazaret poate ieși ceva bun?” Este mult mai probabil că menționarea Nazaretului persistă tocmai pentru că este un fapt istoric incomod pe care comunitatea nu-l putea nega.
III. Inscripția de la Caesarea Maritima
Autorul minimalizează semnificația inscripției fragmentare din Caesarea (secolul III-IV d.Hr.) care listează cele 24 de cursuri preoțești și locațiile lor, inclusiv Nazaret pentru al 18-lea curs (familia Happiṣṣeṣ). Dar această inscripție este importantă pentru că:
IV. Problema Matei 2:23 – „Va fi numit Nazarinean”
Autorul are dreptate că Matei 2:23 nu citează un text specific al Vechiului Testament, dar aceasta nu indică „speculație profetică” inventată. Matei folosește forma plurală „profeții” (nu „profetul”), indicând o tematică cumulativă, nu o citare exactă.
Există multiple conexiuni legitime:
Autorul ridiculează absența arheologică a sinagogii și identificarea muntelui din Luca 4:29. Dar:
1. Sinagoga: În secolul I, „sinagogele” din sate mici nu erau clădiri dedicate (acelea apar mai târziu), ci adunări în case private sau spații comunitare. Lipsa unei structuri monumentale nu dovedește inexistența comunității.
2. „Muntele”: Graba autorului de a respinge geografia îl face să ignore că Nazaretul antic era situat pe coastele unui deal, cu multiple prăpăstii în jur. Tradiția vorbește de o stâncă la sud-vest, la aproximativ 2 km, perfect compatibilă cu narațiunea lui Luca. VI. Confuzia Privind „Nazarinenii” din Fapte 24:5
Autorul afirmă că primii creștini erau „preoți însărcinați cu câte-o nazirie” – o interpretare bizară a textului. Faptele Apostolilor 24:5 folosește termenul „Nazarinean” (Nazōraios) ca desemnare a apartenenței la Isus din Nazaret, nu ca referință la nazireatul din Numeri 6.
Pavel nu era nazireu permanent – el a făcut un juruință temporară (Faptele 18:18; 21:23-26), practică evreiască comună, total nesuprapusă cu identitatea „Nazarinean” = următor al lui Isus. VII. Argumentul Filozofic: Sarcinea Probei
Din perspectivă filozofică, autorul comite argumentum ad ignorantiam – „nu avem dovezi abundente despre Nazaret înainte de evanghelii, deci Nazaret nu exista.” Dar:
Articolul criticat reflectă o metodologie defectuoasă care
Autenticitatea istorică a lui Isus și originea Sa din Nazaret rămân solide pe baza:
Nazaretul nu este o „fantezie metafizică”, ci locul unde Cuvântul S-a făcut trup – realitate istorică, arheologică și teologică.