Am vazut cetatea de aur
28 octombrie 2017 35 comentarii
Un pupat romanesc pe papucul Sultanului
23 octombrie 2017 10 comentarii
Intr-o prezentare recenta la Biserica Romana din Loma Linda, pastorul Valentin Danaiata ne ofera cliseul redundant al dictatorului neinteles. Stiti la ce ma refer. Hitler a fost un strateg genial dar nu a fost inteles de generalii sai. Ceausescu ar fi adus Romania in randul tarilor dezvoltate dar romanii au fost prea lenesi. Iliescu voia binele tarii dar opozitia nu a vrut sa-l asculte.
De ce, se intreaba indurerat pastorul Danaiata, nu au incercat delegatiile apusene sa faca efortul minim de a intelege bunele intentii ale Presedintelui? De ce a fost ignorat votul majoritatii la San Antonio? De ce au fost “leaked” aspectele indoielnice si masinatiile politice din spatele documentului pentru “refacerea unitatii”. De ce s-au cramponat reprezentantii celor 3-5 % de viciile de forma ale procedurii pentru a bloca vointa majoritatii?
Intrebarea este, spune pastorul Danaiata, ce fel de biserica suntem? Suntem o bisericia care se lasa “condusa” sau, doamne fereste, vrea sa se auto-conduca? La Loma Linda problema nu a fost hirotonirea femeii ci supunerea fata de autoritate. “Autoritatea lui Hristos” completeaza Dorin Lataianu, mai putin versat in politica bisericeasca. Danaiata il corecteaza: pe Hristos nu l-a vazut nimeni, dar Presedintele este aici, langa noi.
Membrii bisericii, hraniti cu teorii conspirative despre teoria Big-Bang revelata iezuitilor via Fecioara din Fatima si cum vor homosexualii sa aseze steagul in curcubeu deasupra amvonului lor, nu realizeaza ca nu mai au nevoie de Francisc I pentru implinirea Apocalipsei. TW = Vicarius Filii Dei = 666.
Va propun sa facem un scurt experiment de gandire si sa ne imaginam ca toti membrii comunitatii romane din Loma Linda ar fi facut parte din delegatia GC. Cum ar fi votat? In mod sigur, asa cum le-ar fi spus pastorul, pentru ca el cunoaste voia Domnului. Nu mai amintesc faptul ca cei mai multi ar fi considerat ca isi dau votul impotriva infiltrarii catolice in biserica.
Un amestec de gene, istorie, si religie face ca lumea sa fie impartita intre tarile pe care le numim generic “Apusul”, in care individul este asezat deasupra colectivitatii, si “Rasaritul”, unde individul este vazut ca functie a tribului. Tensiunea se ramifica in atitudini opuse cu privire la relatia intre ratiune si traditie, stiinta si mistica, locul femeii in societate, si relatia fata de autoritate.
Romanii sunt rasariteni chiar si atunci cand sunt protestanti. Interpreteaza lumea in termeni mistici si gandesc cu turma care urmeaza pastorul. Nu-i vorba ca si Biblia, saturata de cultura tribala/despotica a Orientului, ofera destule argumente impotriva autonomiei individuale pentru cel care nu crede oricum in primatul ratiunii atunci cand o consulta. De aceea bisericile romane sunt gazdele favorite ale predicatorilor reactionari, si Loma Linda nu face exceptie asa cum se poate vedea pe saitul lor.
Aici este problema. Ted Wilson nu este conservator ci reactionar. Oponentii lui nu sunt liberali ci conservatori. Uniunile si conferintele care resping erdoganizarea bisericii si refuza sa devina raiale si pasalacuri ale CG, lupta disciplinat dupa traditiile parlamentare Anglo-Saxone. Dizidenta si disobedienta civica nu sunt acte de anarhie ci instrumente legitime ale democratiilor apusene, la fel ca dreptul la transparenta politica aparat in situatii extreme prin “leaks” si “whistleblowing”. Democratiile apusene nu sunt democratii de CAP sau Kolkhoz, cum ar vrea batranii de la Loma Linda, scoliti in cultura Adventismului rosu. Valentin Danaiata ar face mai bine sa isi educe membrii (dupa ce s-a educat pe sine) cu privire la natura societatii in care au imigrat.
Geniul politic al lui Ted Wilson consta faptul ca a reusit sa uneasca cele doua aripi ale extremismului reactionar, fundamentalismul ierarhic de extrema dreapta si egalitarianismul multicultural de extrema stanga. La dreapta se afla lobbisti ASI care nu au tinut vreodata in mana alte carti decat Biblia si cartea de cecuri. La stanga se afla hoarda africana care l-a huiduit pe ex-presedintele Paulson la San Antonio. La dreapta se afla legalismul rigid de Amazing Facts si WYC. La stanga sunt pastori exorcisti care tolereaza poligamia si sunt tolerati la randul lor in exploatarea sexuala a femeilor vulnerabile. La dreapta sunt credinciosii naivi care cred ca Ted Wilson este pe lista neagra de asasinate a Vaticanului. La stanga sunt pastori si presedinti complici la genocid tribal. Alianta este perfecta.
Dupa ce a sucit mainile opozitiei la San Antonio, Ted Wilson a avut surpriza extremistului care ajunge la putere in America. Este mai usor sa castigi voturile decat sa implementezi programul. In aceasta situatie, a apelat la retorica clasica a dictatorilor: refacerea unitatii. A se citi nopatea cutitelor lungi, stare de urgenta, procese staliniste, optiune nucleara, si alte expresii care au imbogatit vocabularul politic al secolului XX in numele “unitatii”.
In conditiile erdoganizarii si putinizarii bisericii, Danaiata apeleaza la instincte formate sub papucul fanariot si cizma muscala, si rafinate in perioada unitatii de nezdruncinat in jurul conducatorului iubit. Imi aminteste de Principele, romanul lui Eugen Barbu despre Putere la romani. Principele este contemporan cu Iluminismul european si are cultura apuseana, insa isi tine tara in ignoranta si superstitie, nu construieste scoli si nu tipareste carti, dar face danii la biserici, unde isi afiseaza regulat fata lunga intru admiratia gloatei nestiutoare. Grecul din Fanar stie ca religia este opiumul romanului dar stiinta inseamna sfarsitul despotismului rasaritean. Devotiunea lui fata de religie este intrecuta doar de devotiunea fata de Sultan. Pentru ca Principele intelege ca puterea la romani depinde totdeauna de pupatul papucului, cismei, sau pantofului Gucci, oriunde s-ar afla Inalta Poarta, Istanbul, Moscova, sau Silver Spring.
Pastorul incheie cu o invitatie la supunere. Daca americanii, europenii, si australienii nu stiu sa saruta papuci, le putem da lectii. Noi am fost mai fost candva raia sub ocrotirea Marelui Calif si a robului sau Voda cand femeia isi cunoastea locul la bucatarie. Avem experienta.
Un scuipat corect politic pe obrazul curajului
9 octombrie 2017 43 comentarii
Aung San Suu Kyi intruchipeaza ciclul complet al operelor lui George Orwell, de la Burmese Days la 1984. Adica, de la lupta familiei ei impotriva dominatiei britanice in Burma la distopia post-adevar in care naratiunea Partidului Interior devine criteriul realitatii.
Ferma Animalelor vine si ea in minte, cu porcii care se dau freedom fighters in timp ce calca sub copite libertatea.
Consiliul orasului Oxford a votat saptamana trecuta sa anuleze premiul Freedom decernat lui Aung San Suu Kyi. Consiliul orasului Londra cauta sa faca acelasi lucru la cererea unui laburist numit (surpriza) Munsur Ali. S-a propus chiar retragerea Premiului Nobel pentru Pace, decernat in absenta lui Kyi aflata in arest la domiciliu in 1991. Kyi a folosit cele 1,3 milioane pentru a construi spitale si scoli. Greseala ei a fost ca nu a construit minarete si madrase.
Ce crima teribila impotriva umanitatii a comis Aung Suu Kyi, pana nu de mult o icoana in panteonul lui Ghandi si Mandella, sa merita ciocanul iconoclast?
Crima consta in faptul ca a contrazis versiunea prezentata de organizatia jihadista Arakan Rohingya Salvation Army, de la care a fost preluata de Natiunile Unite si media, cu privire la curatirea etnica a tribului Rohingya.
Kyi sustine ca criza umanitara a refugiatilor Rohingya nu a fost provocata in primul rand de guvernul din Myanmar ci de jihadul condus de Ata Ullah.
O simpla vizita pe articolele Arakan Rohingya Salvation Army si Ata Ullah din Wikipedia este suficienta sa ne faca sa gandim ca ce merge ca o rata si macane este rata. Cine este scolit la o madrasa saudita si se antreneaza pentru guerilla in Pakistan nu se poate pretinde reprezentantul convietuirii armonioase intre cele aproape o suta de triburi burmeze care au o istorie de toleranta inspirata de hinduism si budism.
Mai mult, notiunea de curatire etnica implica ideea ca este vorba despre un conflict intre etnia Rohingya (reprezentata chipurile de ARSA) si guvernul burmez. De fapt este un conflict religios intre jihadisti si budisti/hindusi. Alaturi de fortele de securitate se afla hindusii Rohingya ale caror familii sunt de regula ucise de jihadisti, cu exceptia virginelor, care sunt salvate dupa metoda din Numeri 31, 18. Intr-un mod deja familiar, musulmanii moderati din tribul Rohingya sunt excutati pentru apostazie.
Budismul a fost exterminat in Nordul Indiei de Jihad si misiunea a continuat incepand din secolul XIX in Burma. Britanicii s-au folosit de Jihad pentru a controla populatia hindusa din India si a slabi rezistenta burmeza. Scopul jihadistilor este exterminarea integrala a budistilor si hindusilor, considerati pagani. Autoritatile din Banglades stiu bine de ce refuza acceptarea refugiatilor Rohingya. Tribul a fost infiltrat de extremisti.
Patricia Clapp, șeful Misiunii SUA la Myanmar din 1999 până 2002, intr-un interviu publicat de PJ Media sustine versiunea lui Kyi:
Tacticile lor sunt teroriste. Nu există nicio îndoială cu privire la aceasta. Kyi nu a spus ca toata populația Rohingya este terorista. Ea se referă la un grup de oameni care umbla cu arme, macete, și dispozitivele explozive improvizate, și ucid membrii propriei populatii alaturi de budiști, hinduși, și alti, care le stau în cale. Ei au ucis o mulțime de forțe de securitate, si au creat haos in zona. Populatia care a fugit incercand sa scape in Bangladesh … si fuge de propriile grupari radicale …. Comunitatea internațională ar trebui să verifice faptele înainte de a face acuzații.
Sa verifice faptele? Cine are nevoie de fapte cand ai Ministerul Adevarului? Faptele trebuie sa se conformeze la naratiunea Partidului Interior. Jurnalismul este istorie. Stirile sunt preluate din surse online si publicate in camere de ecou.
Avand in vedere istoria de rezistenta non-violenta impotriva juntei militare a lui Kyi, cei 15 ani de detentie si arest la domiciliu, victoriile pentru democratie castigate cu riscul vietii, prestigiul international de luptator pentru drepturile omului, la care se adauga expertiza lui Clapp, te-ai astepta ca media sa acorde beneficul indoielii eroinei ghandiste. Insa aici este vorba despre reflexul conditionat sa urmeze o naratiune maniheista in care lumea se imparte in Eichmani si victimele lor inocente. Mai ales cand pana si Malala Stockholm Syndrome Yousafzai se declara dezamagita de Kyi. Cine este Patricia Clapp, cu trei decenii la departamentul de stat si experienta la firul ierbii in Burma sa contrazica o icoana a feminismului intersectionist imbrobodit?
Ca refugiatii Rohingya sunt victimele nu doar ale extremismului islamic ci si ale razbunarilor tribale (cine seamana vant culege furtuna) este fara indoiala. Ca securitatea burmeza este brutala este cunoscut. Ca atunci cand este atacata, reactioneaza asa cum stie nu surprinde pe nimeni.
Dar Aung San Suu Kyi nu este Eichman cu flori in par. Acuzati-ma de crima de gandire si hula impotriva Ministerului Adevarului, dar Kyi este adevaratul si singurul freedom fighter in toata povestea asta.
Cat despre porcii lui Orwell, isi vor auto-decerna medaliile smulse de pe pieptul eroinei.
Die Zeitgeist
5 octombrie 2017 18 comentarii
Hegel spune ca atunci cand un eveniment extraordinar apare o singura data in istorie este un accident. Cand se repeta, si, mai ales, cand se repeta intr-o spirala care creste, este semn ca in spatele lui se afla Die Zeitgeist, “setul dominant de idealuri și credințe care motivează acțiunile membrilor unei societăți într-o anumită perioadă în timp”. Stephen Paddock este doar ultimul in spirala ucigasilor singuratici care trag fara motiv.
In asemenea situatii, expertii se grabesc sa ne ofere psihologie de tabloid. Tragatorul ar fi fost victima unei drame personale care l-a determinat sa se razbune pe societate. Altii, intr-un mod familiar pentru cititorii lui Caragiale, ne arata ca sistemul are o lacuna, care poate fi politica de sanatate publica, lobbismul NRA, sau, in cazul ultra-consevatorilor, excluderea religiei din spatiul public.
Asemenea raspunsuri suna neconvingator. In cazul lui Paddock nu pot fi nici macar fortate. Omul era un milionar care a trimis prietenei lui 100.000 dolari inainte de moarte. Ideea ca Paddock si-ar fi pierdut mintile cand a pierdut la casino vine de la cineva care nu intelege mintea unui jucator profesionist, pe deasupra, fiul unui top ten most wanted de FBI, care a mostenit probabil banii spalati ai tatalui.
Suntem obligati sa privim acolo unde nu vrem, adica la “setul dominant de idealuri și credințe care motivează acțiunile membrilor unei societăți într-o anumită perioadă în timp”. Tragatorii singuratici apar in postura sinistra de intruchipare a fanteziilor noastre secrete ca in God Bless America. Aspectul cel mai ingrijorator la asemenea drame/comedii negre (Breaking Bad este alt exemplu) este usurinta cu care spectatorul se identifica cu protagonistul-antagonistul din film.
Friedrich Nietzsche vede nihilismul occidental ca pe un proces care incepe cu Socrate si culmineaza in Crestinism. Argumentul este acela ca nevoia de sens exterior al vietii ( Ideea, viata viitoare) reflecta pierderea credintei in viata ca scop in sine. Ce te faci insa, se intreaba filozoful german, atunci cand o astfel de pierdere a vointei de a trai se suprapune cu un tablou al universului care exclude credinta intr-o teleologie? Raspunsul lui Nietzsche este ca daca Apusul nu regaseste vointa de a trai este condamnat.
Este mesajul istoriei prin Stephen Paddock.
oxigen2 
Comentarii recente