Off-Topic Place

Dragi forumisti

S-a simţit nevoia unui spaţiu dedicat, unde discuţiile off-topic, destul de numeroase în ultima perioadă, să îşi găsească un loc al lor.

Datorită faptului că forumurile emisiunilor tindeau să fie deturnate de la tema principală de discuţie, devenind un fel de chat greu de urmărit, unele comentarii vor fi mutate pe acest forum, astfel incat aceia care dispun de timp liber/teme de discutie/inspiratie sa isi poata manifesta talentul pe indelete şi, în acelaşi timp, să se ofere posibilitatea de discutii şi dezbateri pentru cei interesaţi de prezentarile video.

Postarile off-topic (se pot include aici, după cum ne-au obişnuit unii: preferinţele muzicale, declaraţiile de dragoste, deversările de emoticoane, informările cu privire la dieta sau somnul personal, creaţiile artistice, repetările obsesive de idei, cererile de „rugaciune” etc… ) sunt aşadar binevenite în spaţiul pe care tocmai îl inaugurăm.

Evident, mesajele ce conţin înjurături, obscenităţi, dezvăluiri de identitate…vor fi şterse.

Mulţumesc 🙂

A venit primavara, Iepurele nu Sare in Apartament

Sunt unii cu capul in nori, pentru care primavara vine mai tarziu, in timp ce altii se afla pe meleaguri unde primavara intarzie pana spre aprilie. Eu insa, cand ma uit la mine, constat ca ma gasesc in ambele ipostaze. Articolul acesta se adreseaza in primul rand femeilor. Acum, in timp ce scriu, zambesc pe sub mustata virtuala fiindca stiu ca o sa iau suturi in fund de la anumiti indivizi (frati de-ai mei de altfel) de pe forum, dar nu imi pasa. Am fost indragostit toata viata mea, sunt extrem de indragostit si acum si nu mi-e deloc rusine sa o recunosc.

Despre ce scrie Anubis de data asta? Anubis a inceput de cateva zile sa alerge in parc, iar iesirile in downtown l-au facut sa remarce buna dispozitie si fericirea celor din jur, pentru ca zilele de frig si ploaie au trecut iar soarele zambeste asa cum a facut-o dintotdeauna. Am urmarit cu groaza ceea ce s-a intamplat in Japonia si cred ca oricine intelege ca este o pura intamplare ca noi cei care citim aceste randuri ne aflam in afara acestei nenorociri, intr-un anumit sens.  Ce vreau sa spun cu asta? Oriunde in lumea asta se pot produce cutremure sau dezastre naturale, nimeni nu poate afirma ca este safe. Daca in locul in care te afli acum draga cititoare/cititorule, viata este linistita si-si urmeaza cursul, ia-ti timp si iesi in intampinarea zilelor frumoase.

Vorbeam cu un prieten virtual pe care l-am cunoscut aici pe Oxigen2 si-mi povestea ca este implicat intr-o gramada de probleme, responsabilitati la job, fata de familie, fata de rude, facultate, criza financiara si cu toate astea cand gaseste un pic de timp evadeaza in natura sau pe unde apuca. Sunt constient ca foarte multi din cei care citesc aceste randuri inteleg situatia respectiva. Uneori in viata simti ca esti coplesit de prea multele probleme si nu mai ai putere, dupa ce le rezolvi, de nimic, astfel ca uiti sa te mai relaxezi. Cunosc oameni in Bucuresti, de exemplu, care nu mai au puterea sau dorinta dupa o saptamana de lucru sa mai iasa undeva din casa si stau toata ziua la televizor sau fac orice numai sa nu iasa din casa. Eu insumi am trecut pe acolo in urma cu mai multi ani. Cred ca urmatorul pas este probabil lipsa poftei de a trai. Cand ajungi sa nu mai vrei sa te plimbi, sa nu mai ai contact cu oameni noi, sa nu mai vrei prieteni noi, incepi sa mori cate putin in fiecare zi. Suntem fiinte sociabile si suntem inclinati spre dialog si interactiune cu tot ceea ce este in jurul nostru. 

In ultimele zile, pe meleagurile unde ma aflu, a avut loc o explozie de culoare incredibila. Narcise si zambile, ghiocei si frezii, pomi infloriti care mai de care, este ceva incredibil. Eu de felul meu sunt mai nebunatic si imi place sa ies in aer liber sa ma plimb, sa alerg in parc, la bar sau restaurant in weekend si uneori tarziu serile dupa servici in functie de prietenii mei si de programul lor si al meu. Faptul ca meleagurile pe care ma aflu sunt o oaza de prietenie si deschidere iar mediul studentesc isi pune amprenta pe toata societatea este un plus cu siguranta, insa eu cred ca oriunde te-ai afla citind aceste randuri ai o sansa in a gasi prieteni noi si a iesi din hibernare. Scriu aceste randuri si le dedic iubitei mele, dar si voua, pentru ca imi pare important sa ne luam timp sa facem ceva pentru noi insine.

Ceea ce face Edi este intr-un fel impartasirea convingerilor personale pe baza experientelor acumulate si a istoriei studiate, fiindca el vrea ca toti cei care citesc sa aiba o minte deschisa la nou, la schimbarea unor mentalitati tribale invechite s.a.m.d.  L-am cunoscut pe Edi in urma cam cu 20 de ani si va marturisesc ca nici unul din noi nu mai crede ce credeam in urma cu 20 de ani. Unii ar spune ca evoluam, in timp ce altii ar incepe sa abereze vis-à-vis de optica noastra. Sa subliniez un aspect important: Edi nu crede ce cred eu, iar eu nu cred ceea ce crede Edi, insa este loc pentru amandoi sub soarele acesta fiindca am inteles ca RELIGIA-CREDINTA este o chestiune personala si nu ceva ce se poate impune, indiferent despre ce forma de organizare vorbim. Am avut sansa sa cunosc mai multe persoane care si-au schimbat viata in cel mai frumos mod cu putinta, dupa ce au inteles ca au dreptul sa fie fericite.

Daca Edi a inspirat atatia tineri sau mai putini tineri sa ia decizii atat de importante, este randul meu sa-I multumesc pentru tot ceea ce face, pentru toata pasiunea care-l caracterizeaza si la randul meu sa te rog draga cititoare sa-mi permiti sa iti spun:

A VENIT PRIMAVARA, IESI AFARA DIN CASA, ALEARGA, FA-TI PRIETENI NOI, AI GRIJA DE TINE INSATI CA MACAR LA SFARSIT DE SAPTAMANA SA FACI CEEA CE-TI PLACE, AI DREPTUL SA FII FERICITA!!!

Pentru ca in urma cu ceva timp (cam un an)  ii scriam urmatoarele cuvinte iubitei mele, cuvinte pe care le voi reda aici ca pe un mic cadou pentru ea, dar si pentru cititoarele O2 si pentru Samson (ajuta-ma Ra ca l-am provocat pe unchiu), vreau sa va spun ca daca v-ati pierdut speranta in iubire si in prietenie, nu stiti de unde poate sari iepurele, dar ca iepurele sa sara trebuie musai sa iesiti pe camp sau in padure, IEPURELE NU SARE IN APARTAMENT  (cu exceptia Pastilor!)

Multumesc administratiei O2 pentru deschidere si evident lui Edi Constantinescu!

Sinapsă cu parfum egiptean

[ #80818 ] by Anubis on Mon Apr 26, 2010 1:45 pm

“Pentru o clipa am fost transformat in Horus si pentru ca luna se facuse nevazuta, mi-au spus ca in aceasta seara sunt parintele celor orbi. Soarta a facut ca in drumul meu de azi sa o intalnesc pe Hathor. Ne-am indreptat plutind usor spre Nil. Ra se pregatea sa treaca de cealalta parte a pamantului iar Hathor incepu sa fredoneze un cantec din care emana veselia si fericirea. Am privit inapoi spre dunele uscate si piramidele prafuite. Am luat-o de mana si am sarit amandoi in Nil. Am chemat impreuna vantul din est si am ridicat miliarde de picaturi de apa si mâl in aer. Am trimis furtuna in tot Egiptul si i-am atins cu stropii batranului Nil pe toti care nu puteau vedea. Si pentru o noapte, acestia si-au primit vederea. Si-au vazut mamele, si-au vazut copiii, si-au vazut amantele si sotiile. Pentru o noapte s-au vazut asa cum erau si s-au imbratisat pana cand Ra a reaparut maiestuos. Hathor ii schimba pe toti cei cu care se intalnea, iar in noaptea ce trecuse ma atinsese pe mine. Oare unde era acum? Mi-am intins aripile si am plecat sa o caut!”

                                                                                                                                                                                Cu drag,  Anubis

Univers relaxant

Articol de citit in baie, relaxant si fara pretentii !

Dupa ce i-am spus sa nu fie proasta, (nu fi proasta fa!) Baba Cloanta mi-a facut pe plac si si-a impartasit experientele personale. Nu le-a asternut ea pe spatiul virtual, ca nu stie cum, a angajat un scrib si sper ca scribul nu i-a rastalmacit cuvintele. Daca ceva din marturisirea ei nu face sens sa dati vina pe scrib, va rog frumos, ca era un scrib cam tembel!

                                                                                                                                                Anubis

Marturisirea personala a lui Baba Cloanta^TM

Se spune ca nu a venit nimeni din moarte sa ne spuna cum e dincolo, afara de stim noi cine dar nu ne vom lega de trecut pentru singurul motiv superficial ca este intangibil. Dragii lu’ mamaie, trebuie sa va marturisesc ca Anubis mi-a facut acest hatar si iata-ma printre voi la onorabila varsta de XXX…hehe, stiti prea bine ca nu se intreaba femeile de varsta, nebunaticilor! Mamaie a venit cu o solie de dincolo. Nu vreau sa va spun ce am povestit cu Moise si cu restul celor care au ocolit nefiinta,  insa am sa va povestesc putin despre universurile paralele prin care m-a plimbat dragul de Anubis.

Mamaie a dus o viata plina de distractie in prima ei viata si sa stiti ca nu regreta nici un strop. Daca mamaie ar predica intr-o biserica ( „doamne fereste” ) ar vorbi despre cat de frumoasa este viata asta daca lupti si vrei cu tot dinadinsul sa fie frumoasa.

A gasit mamaie intr-unul din periplurile ei, un univers unde majoritatea fiintelor se temeau de o fiinta incredibil de rea! Fiinta asta, pe langa rautatea formidabila avea si puteri peste puterile lor, dar, din motive incredibile, statea ascunsa. Nici una din fiintele ce populau sarmana planeta nu ar fi putut sa o distruga si cu toate astea Moloch – sa-i zicem pe nume – statea ascuns. Din cand in cand, alti molochi mai mici, intrau in bietele fiinte si le posedau. Acestea incepeau sa ucida si sa faca tot felul de lucruri incredibile, insa, fiindca toata lumea stia ca nu ele erau de vina, nimeni, niciodata, nu lua nici o masura, afara de dialoguri cu o fiinta superioara pozitiva care nu numai ca nu le raspundea la rugaciuni dar lipsea cu desavarsire din universul lor! Alti molochi intrau in fiinte decente si bune la suflet si le faceau sa abereze atat de rau despre fiinta superioara pozitiva incat aparuse o zicala in universul acesta de genul: But for good people to do evil things, that takes religion!

Intr-un alt univers, a gasit mamaie niste fiinte care se considerau buricul tuturor universurilor si care comunicau intre ele numai pe baza unui manual de folosire gros, langa care era o erata mai micuta cu diverse explicatii pentru intelegerea mai usoara a manualului principal. Adesea, aceste fiinte se intalneau in spatii virtuale si discutau, dar mamaie nu intelegea nimic din discutiile respective. Pentru curiozitatea celor mici am sa redau cateva pasaje:

1.  Frate Anubis, nu te lasa cuprins de indignare sfinta, pacatul pindeste la usa!

1,3.  Inteleg “efectul Halls” pe care l-a avut asupra dvs. scrierile EGW si hegeliene, insa dupa atata invigorare, merge sa consumati si un Patapievici respectiv un Plesu.

4.  Insa in intelegerea realitatii, nu e nevoie de un model epistemologic, avand in vedere faptul ca orice fel de cunoastere, fie ea stiintifica nu se poate realiza numai prin realitatea gnoseologica (si aici sunt particularitati multiple ale cunoasterii) ci prin propria critica (care poate fi deficitara ) si reflectie (subiectivista).

Aceste fiinte nu pareau fericite sau multumite de viata lor, insa se considerau pre ele insele cele mai in masura sa explice tuturor celorlalte fiinte de ce propria realitate era singura viabila si ofereau si asigurarea unei vieti fara de sfarsit intr-o alta dimensiune despre care nu stiau altceva decat ceea ce citisera in manualul lor. Am observat de asemenea ca nu existau doua fiinte care sa inteleaga in acelas fel manualul, drept pentru care aceste fiinte adesea se luau la harta in spatiul virtual! Un alt aspect deloc neglijabil consta in lupta pe care savantii o dadeau sa arate cat de specializati sunt pe domeniul lor (nepricepand conexiunile posibile dintre descoperirile lor si  universul respectiv) in timp ce altii incercau sa adune cat mai multa informatie din toate domeniile (si nu mai reuseau sa o inchege fiindca informatia in capul lor se transformase intr-o mare varza).

Mamaie, ca o fiinta subiectiva ce se respecta, aterizase intr-un univers relaxat, unde nu se temea de nimeni si nimic, unde-si ducea banala existenta traind secunda dupa secunda, ora dupa ora si zile dupa zile, in cele mai diverse ritmuri cu putinta! Fiindca Anubis ii oferise puterea  sa acceseze diversele universuri diversificate armonios, mamaie intra adesea pe ici pe colo si baga cate un input de-si pierdeau calmul fiintele perfecte! 

Ce nu intelegeau fiintele perfecte era ca in trecutul neverificabil mamaie facuse parte din universul lor. Insa mamaie se manifestase intotdeauna lite si nu acceptase morcovul niciodata! Pe de alta parte cand mamaie avea de spus ceva o spunea pe fata fara perdele. Mamaie nu fusese niciodata o baza in universul acela indepartat, fiindca mamaie fusese prea neconformista! Dupa ce mamaie a deschis ochisorii, a fugit intr-un alt univers, unde nu-i mai spunea nimeni cum sa se manifeste si cum sa castige accesul la urmatorul univers.

Solia de la 26.03.2011

Si mamaie se simtea bine, se distra pe cinste si-si regasise vigoarea, hazul si bucuria pierdute intr-un univers blestemat, ceea ce mamaie va doreste si voua tuturor, luati, gustati, vedeti ce buna este libertatea!

                                                                                                                                                Baba Cloanta^TM