Algebra evolutiei

Dupa emisiunea Ceasuri moleculare, Sonata mi-a reprosat lipsa de claritate si Adrian Voiculescu a remarcat ca exista inca intrebari la care nu s-a raspuns. Voi incerca mai intai sa fiu mai clar. Apoi vom merge mai departe impreuna, intrebantu-ne si cautand raspunsuri.

Exista doua feluri de modele stiintifice: logico-conceptuale si matematice. De exemplu, arborele filogenetic formulat de Darwin este un model logico-conceptual. Arborele filogenetic molecular este un model matematic.

Acest model are la baza patru axiome:

1.Majoritatea mutatiilor sunt neutre din punct de vedere adaptativ insa duc la cresterea diversitatii (genetic drift, founder effect, bottleneck effect).
2.Cea mai comuna mutatie este substitutia unei nucleotide cu alta (substitutie moleculara).
3.Rata substitutiilor este constanta in istoria vietii (ceasuri moleculare).
4.Evolutia merge pe drumul cu numarul minim de substitutii (principiul parsimoniei).

Metoda consta in a alinia genomuri in secvente paralele si a construi matrici de distanta intre aceste secvente. Distanta intre doua secvente este data de numarul de substitutii in secventa originara. Pe baza matricilor de distanta si a ceasurilor moleculare se calculeaza toti arborii filogenetici posibili si este ales cel cu parsimonie maxima.

Sa alegem un exemplu simplu, pe care il vom rezolva manual. Avem mai jos trei secvente paralele de opt nucleotide, la gorila, om, si cimpanzeu.

Go
ACGTCGTA
Om
ACGTTCCT
Cimp
ACGTTTCG

Deja la prima vedere observam ca primele patru litere sunt comune la toate trei speciile, iar primele cinci la om si cimpanzeu. Plecam de la ipoteza ca secventele comune sunt mostenite de la stramosul comun. Pasul urmator este construirea matricii de distante.

Go-Om 4, Go-Cimp 4, Om-Cimp 2.

Avem deci patru substituii intre gorila si om, patru intre gorila si cimpamzeu, si doua intre om si cimpanzeu. Sarcina noastra este acum sa stabilim arborele filogenetic. Pentru aceasta, vom calcula euristic toti arborii filogenetici posibili si il vom alege pe cel cu parsimonie maxima.

Un arbore posibil ar fi acela ca Gorila, Cimpanzeul si Omul sunt trei crengi din acelasi nod, adica au evoluat in paralel dintr-un singur stramos comun. In aceasta ipoteza, fiecare secventa ar fi avut 4 mutatii, urmate de alte doua, una la om si alta la cimpanzeu. Asta implica 14 mutatii in total, adica numarul maxim posibil. Este parsimonia minima. O alta problema o constituie distanta de doua molecule intre om si cimpanzeu. Asta inseamna ca ceasul molecular ar fi mers cu o substitutie in plus la fiecare din cele doua fata de ceasul gorilei.

Sa consideram acum un alt scenariu. Gorila s-a despartit mai intai de linia stramosului comun al omului si al cimpanzeului prin doua substitutii. Stramosul comun om/cimp a suferit o substituie inainte de bifurcare, si apoi fiecare din cele doua specii a avut cate o substituie. Asta inseamna un numar de 5 mutatii si un ritm egal al ceasurilor moleculare pe parcursul procesului. Este drumul cu parsimonie maxima.

Vom determina deci arborele filogenetic cu doua noduri, primul la despartirea liniei gorilei de linia comuna, al doilea la bifurcarea omului si cimpanzeului. Lungimea crengilor in timp este direct proportionala cu numarul respectiv de substitutii moleculare.

Acum, o secventa de opt litere nu ar putea fi baza unei ipoteze. Este vorba insa de trei miliarde. Asta face ca probabilitatea sa depaseasca nivelul indoielii rezonabile. Pe de alta parte, analiza unei matrici atat de complexe nu se poate face manual, insa operatia este in principiu aceiasi.

Exista intrebari? Numele lor este legiune. Avem toate raspunsurile? Stiinta nu are niciodata toate raspunsurile. Adevarul este ca avem mai multe modele ale evolutiei moleculare la fel de valide. Acesta nu este insa un argument pentru scepticism intelectual. Intr-o zi vom avea raspunsuri la intrebarile prezente, dar raspunsurile vor da nastere la alte intrebari. Cunoasterea este o aventura, si aventurile nu sunt pentru cei care nu tolereaza incertitudini.

Vom explora in continuare certitudinile si incertitudinile evolutiei. Deocamdata am incercat doar sa fac mai clare cateva idei din prezentarea video.

Anunțuri

Un altfel de baptist

In Capcana Vechiului Testament

Apocalipsa dupa Iacob Mincinosul

Come, Mister tally man, tally me banana

Ce frumos lucesc pe podium pantofii evanghelistului american.

Pe la inceputul anilor ‘90 ma aflam la o sesiune de intrebari si raspunsuri cu un mare, M-A-R-E evanghelist international, cand cineva l-a intrebat ce brand sunt pantofii pe care-i poarta. O intrebare bine pusa cuprinde jumatate din raspuns. Imaginati-l pe Ioan privind la picioarele murdare ale lui Isus si spunand: “nu sunt vrednic sa-i lustruiesc Gucci”. Prima jumatate a raspunsului este ca marele evanghelist nu are nimic in comun cu Evanghelia.

Atunci in ce consta misiunea evanghelistului? Este a doua jumatate a raspunsului.

Mai intai sa facem putina istorie.

Inainte de a fi numele unui chainstore de haine chic, termenul banana republic a fost folosit de muckrakers, jurnalistii care scurma in noroi (o specie pe cale de disparitie), cu referire la unele state din America Latina a caror economie se bazeaza pe exportul de fructe exotice si cafea. Anumiti oameni de afaceri au inteles ca este mai profitabil sa cumperi toata tara decat doar bananele si asa s-a nascut prima republica de banane. Pentru a transforma o tara intr-o republica de banane trebuie mai intai sa cumperi guvernul sau sa aranjezi o lovitura de stat cu ajutor militar si intelligence din US, pentru combaterea comunismului si “restabilirea democratiei”. Pasul urmator este implementarea unui proces drastic de privatizare a sectorului public, exproprierea fermierilor nativi si stabilirea unei enclave economice netaxabile sub capital strain. Institutiile statului, justitia si armata, lucreaza pentru gringos, dar taxele le plateste omul sarac. Modelul s-a extins la economii bazate pe minereuri, diamante, petrol si alte resurse naturale, din lumea a treia.

Exista insa o problema. Intr-o banana republic, puterea sta pe un scaun cu trei picioare: banii, armata si biserica. Ai pus mana pe primele doua, dar ce faci cu a treia, cand biserica a muscat din fructul oprit? Biserica Catolica din America Latina are multi scheleti in altar, dar vanzarea turmei nu este printre ei. Asadar, ce faci cand catolicii cocheteaza cu marxismul? Solutia sunt misionarii protestanti.

Probabil ca sunteti familiari cu experientele misionare traznitoare din America Latina. Se roaga omul pentru un avion, pac avionul. Se roaga pentru o statie TV, pac cecul de un milion. Am o singura intrebare: cum se face ca elitele latino-americane de religie catolica si in nici un caz entuziasti ai libertatii religioase, nu pun piedici in calea misionarilor protestanti, ci, dimpotriva, le acorda concursul? Raspunsul este ca pentru aceste elite locale, la fel ca si pentru partenerii lor transnationali care doneaza gras pentru “caritate”, “dezvoltare” si “educatie” in America Latina, misiunile protestante indeplinesc o functie vitala in re-educarea nativilor in spiritul eticii protestane (a se citi docilitate proletar-agrara) si, mai ales, in combaterea marxismului si a comunelor economice catolice inspirate din teologia eliberarii.

Aspectul care ne intereseaza aici este ca, in acest proces, evanghelicii si-au creat propriile republici de banane, nu numai in America latina, ci oriunde o economie in dezvoltare este reformata dupa modelul banana republic. Este vorba despre colonizarea bisericii locale care este transformata intr-o sucursala de rapoarte misionare spectaculoase. Scopul acestor rapoarte este sa arate celor de acasa ca exista o misiune mondiala vibranta si plina de succese, si sa justifice o naratiune eschatologica triumfalista si urgenta totodata. In cele din urma, este vorba despre profitul realizat prin sponsorizari si donatii.

Nu voi sustine aici ca Romania a devenit o banana republic (se poate argumenta), ci doar ca manifesta simptomele. Bananizarea evanghelismului este unul dintre ele.

Evanghelizare stil Potemkin

Dupa ce a incheiat potemkiada evanghelistica in Rwanda, Ted Wilson a venit in Romania sa monteze decorul pentru urmatorul super-show.

Presedintele Conferintei Generale ar fi trebuit sa mearga in Rwanda in 1993 si sa declare la radio: Sunt primul pastor al adventistilor si sunt tutsi. Am venit aici sa fiu ucis impreuna cu fratii mei. A venit in 2016 sa le vorbeasca despre dragostea lui Isus si sa le spuna ca toate problemele continentului-uitat-de- dumnezeu vor fi rezolvate prin raspandirea cartii The Great Hope (The Great Controversy corecta politic).

Intre timp, presedintele bisericii din Rwanda a fost condamnat pentru complicitate la genocid. Fiul sau, directorul spitalului adventist avand ca motto: Noi va tratam, Isus va vindeca, a tratat cativa tutsi cu gloante si Isus i-a vindecat de toate necazurile. Nu ca potemkiada ar fi ignorat genocidul. Fiul unui pastor adventist ai carui parinti au fost omorati de fii altui pastor adventist si nu a mai calcat de atunci in biserica, a performat pupat Piata Independentii in show. PK avea pana acum doua sensuri: preacher’s kid si player kill. In Rwanda a avut loc o contopire semantica.

TW ar fi salvat ultima farama de credibilitate a adventismului daca ar fi spus ca Nick Nolte in Rwanda Hotel: you should spit us in the face. You are not even a nigger – continua colonelul in film – you are dirt. Nigger sunt conferintele de negri din US de care trebuie sa tii cont la alegerile GC. Dirt sunt cele un milion de amalgamari tutsi (N.B. – noi nu credem in “out of Africa”) ucisi de amalagamarile hutu. Avand in vedere ca adventistii sunt 10% din populatia Rwandei, consideram ca numarul adventistilor ucisi a fost de aproximativ 100.000. Adica, numarul celor botezati in campania Wilson. O gaura in noroi a fost astupata. Presedintele drege sparturi.

Imi amintesc de un dialog din Huckleberry Finn. Cand Hick isi justifica intarzierea motivand ca a explodat un cazan pe vasul cu zbaturi, femeia din Sud intreaba daca au fost victime. “Nu” – raspunde Huck – “doar un nigger”. “Praise de Lord – raspunde femeia – “uneori se intampla sa moara si oameni”. Praise the Lord ca fratele alb a stiut cand sa plece din Rwanda. Daca v-am convins sa vedeti Rwanda Hotel, va amintesc scena cu femeia blonda cu catelul in brate, in busul cu aer conditionat, parasind hotelul sub privirile desperate ale celor-ce-vor-fi-ucisi. Asa a plecat si echipa lui Wilson dupa ce a terminat showul. Africa ramane in mila domnului. Urmeaza Romania.

“Vre-o problema cu romanii” – intreaba presedintele. “No sir, numai ca nu au aer conditionat si nu prea folosesc sprayuri. I mean, they have a bad odor, especially when the church is overcrowded”. “No problem” raspunde presedintele ingaduitor. Iubirea acopera toate lucrurile.

Ceasuri moleculare