La Stupini a venit Cenaclul Flacara

29 februarie 2016 de 88 comentarii

Am vazut mai multe vieti tinere distruse de curentul cultic al carui exponent este GYC decat de droguri.

Este vorba despre depresii severe provocate de privarea cronica de proteina, lipsa de somn, si stress emotional; scoli si cariere intrerupte pentru utopii misionare; fuga in pustie la propriu si la figurat; femei tinere in capcana “modelului biblic de familie”, a se citi “desculta si gravida in bucatarie”; tineri inteligenti ajunsi victimele unei teologii manipulative.

Lucrul cel mai trist este ca nu vad nici o speranta ca acesti tineri sa-si ia vietile inapoi inainte ca paguba sa devina ireparabila.

Ma refer la tineri care au aderat la proiecte bazate pe teologia perfectiunii ultimei generatii. GYC este la aceasta data principalul instrument de propaganda al acestei ideologii toxice. Evanghelia ne invata sa cautam perfectiunea launtrica si respinge idea vietuirii dupa litera legii. Teologia ultimei generatii perfecte cere o desavarsire talmudica, prin conformarea la sabloane stricte in imbracaminte si dieta, si prin restrictii anacronice bazate pe litera EGW si a vechiului legamant. Judecata individuala este sacrificata pe altarul gandirii de grup si a unei obediente de cazarma religioasa. Loialitatea fata de liderii cultici este intarita prin apeluri emotionale, conformism rigid, izolare social-culturala, si expunerea neintrerupta la pericole fabricate.

Ce este GYC? Citim in Wikipedia:

GYC a început cu un mic grup de studenți coreeni care studiau Biblia împreună toată noaptea. Aceasta s-a dezvoltat in texting la miezul noptii între studenții de la doua universitati, una in Massachusetts, cealaltă în California. Ei au decis să convoace o mică conferință în pădurile din California.

Voi evita un comentariu incorect politic despre cultura eclesiastica autoritara din bisericile coreene si vulnerabilitatea asiatica la extremism ideologic. Insa daca cuvintele subliniate nu au aprins un bec rosu in mintea dumneavoastra, nu stiti ce inseamna spalare de creier. Ce merge ca o rata si macane ca o rata se numeste rata. Ce se aduna si textuieste la miezul noptii, ce se aduna in numar mic in padure, se numeste cult.

Mai departe:

La aceasta primă conferință, care a avut loc în 2002, au fost invitate 200 de persoane; au participat 400. De atunci incoace, popularitatea convențiilor a crescut. Convenția din 2010 a înregistrat 5100 de participanți. La serviciul principal de închinare sâmbătă dimineața, au participat 7600 de persoane, inclusiv mulți membri ai bisericii locale, care au aderat.

Fantastic, nu-i asa? Miscare la firul ierbii, entuziasm, redesteptare, reforma, incheierea lucrarii, ultima generatie, etc. Nicidecum. E vorba de bani. Ervin Taylor a publicat in Adventist Today documentele de taxe ale GYC. Miscarea a fost puternic finantata si orchestrata de ASI (Adventist-laymen’s Services & Industries). Tot ASI a finantat si Adventist Theological Society, organizatia care a distrus libertatea academica in universitatile adventiste. ASI este principalul sponsor al celor mai multe misiuni “independente” de extrema dreapta si a curentelor fundamentaliste din biserica. Mai mult, ASI detine parghiile puterii politice in administratie. Votul delegatilor si calauzirea duhului sunt doar pentru copii.

Fiind in general oameni cu intelectul limitat la facerea de bani si cu o educatie precara, membrii ASI sunt adeptii unei teologii in alb si negru si al unor norme de comportament uniformizate. Explicatia este simpla. Religia lor consta in conformarea stricta la reguli si traditii, pentru ca teologic si etic nu au cu ce sa se laude. De aceea scopul lor este sa intoarca biserica in anii ‘50, si reusesc, pentru ca money talks.

Mai departe:

Dupa cateva interacțiuni dureroase timpurii între organizatia de tineret și oficiali ai Conferinței Generale, ambele grupuri au dezvoltat o relație pozitivă una cu cealaltă. Printre vorbitorii de la convenția GYC din 2009, Louisville, Kentuky, s-au aflat mai multi lideri ai Bisericii Adventiste: secretarul cu pastoratia al NAD; directorul centrului pentru evanghelizare de la Amazing Facts; doi președinți de diviziune; editorul revistei Adventist Review, și patru vicepreședinți ai Conferinței Generale. Participarea de sâmbătă a fost estimată la 4.600. GYC, 2010 a demonstrat în continuare acceptarea de către conducerea oficială a bisericii. Ted N. C. Wilson, noul ales președinte al GC, a vorbit pentru serviciul de sâmbătă dimineața in ianuarie 2011.

Ce avem aici este o alianta intre aripa de extrema dreapta a GC si GYC, care s-a solidifcat dupa ce prima a luat puterea. Ca sa folosesc un termen familiar, GYC este pentru Ted Wilson ceea ce Cenaclul Flacara era pentru Ceausescu. Stiu ca va vine in minte o comparatie mai potrivita, dar il vom lasa pe George Knight sa o faca:

La suprafață, idealurile educaționale ale lui Adolf Hitler și ale Ellenei White au multe asemănări. Dar sub suprafața este o lume de diferita. Morala: Avem nevoie sa citim mai adânc decât cuvintele si practicile pentru a intelege filozofia oricărui autor dat. Este filozofia de bază, care oferă sens și forma cuvintelor și metodelor unei persoane. “The Devil Takes a Look at Adventist Education”.

Sa citim printre randuri. Avem nevoie de “filozofia de baza” de la Hitlerjugend: ascutare oarba, controlul informatiei, radicalism confesional, uniformizare. Este vorba despre inregimentarea entuziasmului si idealismului tanar pentru scopuri politice.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , ,

Stiinta rade la urma

27 februarie 2016 de 28 comentarii

Revolutia stiintifica a inceput cu un hohot de ras. Intr-o scrisoare catre Kepler din 1610, Galileo povesteste reactia filosofilor din Pisa la descoperirea lunilor lui Jupiter.

Ce ai spune despre cei mai importanti filosofi ai facultății de aici, carora m-am oferit de o mie de ori sa le arat descoperirile mele, dar care, cu încăpățînarea unui șarpe leneș imbuibat, niciodată nu au fost de acord să se uite la planete si la luna prin telescop? Într-adevăr, la fel cum șerpii isi inchid urechile, așa închid acești oameni ochii la lumina adevărului.

Acestea sunt descoperiri majore; totuși pentru ei nu reprezinta o surpriza. Oamenii acestia cred că filosofia (stiinta n.n.) este un fel de carte ca Eneida sau Odisea, și că adevărul trebuie căutat, nu în univers, nu în natură, ci (ca sa folosesc propriile lor cuvinte), prin compararea textelor! Ce am mai râde draga Kepler daca ti-asi povesti ce argumente a adus împotriva mea, în prezența Marelui Duce, primul filosof al facultății de la Pisa, încercand, cand cu argumente logice, cand cu incantantii magice, să darame noile noastre planete (satelitii lui Jupiter n.n.) din ceruri. Galileo catre Kepler, 1610.

Rasul lui Galileo este cel mai bun comentariu la critica stiintei ex-cathedra filosofica/teologica.

Sa lasam la o parte discutia fara sfarsit despre relatia epistemica intre dogma si axioma. „Marxistul” din mine vede ceea ce nu vad urmasii de astazi ai filosofilor din Pisa: lupta pentru putere. Din acest punct de vedere, diferenta intre cele doua consta in faptul ca nici un imparat nu a convocat pe toti matematicienii sa se puna de comun acord asupra axiomelor si postulatelor lui Euclid, nici nu a creat un aparat de represie a dizidentelor ne-euclidiene. Si, ca sa adaug insulta la rana, il voi adauga pe Durkheim la Marx, cu teza ca rolul dogmei este tocmai sa justifice existenta preotului ca si custodian al ei. Caci axiomele si postulatele lui Euclid exista independent de geometru, dar dogma fara preot nu este.

In 1972, cand Pioneer a dus mesajul nostru catre stele, NASA nu a gravat pe placa de aur simbolul din Nicaea, ci pulsatia electronului in atomul de hidrogen si pozitia soarelui fata de 14 pulsari in galaxie la data lansarii, in matematica binara. Axiomele matematice sunt adevarate pentru orice inteligenta din univers. Nimeni la NASA nu a pariat insa pe ideea ca dogma ar reprezenta acelasi lucru.

A avut, fireste, si dogma ceva de spus. Ce cauta cuplul acela fara frunza de smochin pe placa? The churched stiu ca fiintele necazute poarta robe de lumina. Nu avem dreptul sa infectam universul cu virusul concupiscentiei, ca s-ar putea sa ne trezim cu un asteroid in loc raspuns.

Tot Marx ne invata „sa ne despartim de trecut razand”. Rasul lui Galileo este rasul de trecutul care se repeta ca farsa. Este nevoie sa redescoperim rasul lui Galileo. De ce? Pentru ca astazi cei care rad sunt tocmai serpii imbuibati cu sofisme postmoderne si antichitati teologice. Intr-o perfecta manifestare a ceea ce psihanaliza numeste stadiul anal, ne viziteaza cand au diaree sau se incolacesc in scorburi cand sunt constipati. Ei gasesc certitudinile stiintei ridicol de naive, dar nu se indoiesc de intelepciunea care se masoara prin lungimea frazelor si a barbilor.

Domnilor si doamnelor, am ajuns sa intelegem universul. Asta nu mai este revolutie. Este eschatologie. Sa avem deci rasul celui care rade la urma.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , , ,

Maimuta si Ingerul in Romani

26 februarie 2016 de 34 comentarii

Înregistrat sub Video Tagged with , , ,

Ca El-Zorab, voința

24 februarie 2016 de 32 comentarii

Sonatalunii încearcă să convingă cititorii acestui blog că manifestă un interes obiectiv pentru istoria lumii vii. În timp ce îl așteptam să își înceapă mult anticipatul editorial am fost forțat de pingback-uri să îi citesc ultimul articol de pe blogul personal, cel despre credință și El-Zorab. Articolul m-a dus cu gândul la un paragraf din ”On the Sufferings of the World”, de A. Schopenhauer. Sonatalunii întreabă:

”Ce anume “cel mai de pret” am avut candva, apoi am pierdut, doar ca mai tarziu sa mi-l doresc inapoi cu indarjire?”

Având în vedere natura blogului și mult revendicata imparțialitate a autorului, nu mă așteptam la o asemenea confesiune emoționantă. Duhul lui Florin Lăiu vorbește atât de puternic prin el încât cred că am simțit o prezență în cameră!

”La ce buna credinta, daca suntem produsul unor fenomene mecaniciste oarbe si fara de sens? La ce este buna credinta, daca moartea lui [Iisus] nu are nici o valoare pentru salvarea mea? […] Si la ce este buna credinta, daca singura certitudine este moartea?”

Citește mai mult din acest articol

Înregistrat sub Editorial

Stiinta ca dogma si dogma ca stiinta

23 februarie 2016 de 17 comentarii

(eu lupt) impotriva dogmei ca Teoria Evolutiei este singura si cea mai buna alternativa.

Fraza de mai sus (autor sonatalunii) exprimă o concepție larg întâlnită în cercurile fundamentalist-creștine: aceea că teoria evoluției este un soi de dogmă sau chiar o religie astfel încât adepții ei n-au făcut decât să schimbe o credință (creștina, creaționistă) cu o alta, asa cum i se tot reproșează lui Edi. Altfel spus, a accepta evoluția este o chestiune de gust, o opțiune estetică sau una de credință. Nimic mai gresit în realitate.

 

Teoria evoluției nu este o dogmă

Conform DEX-ului,  dogma= 1.Învățătură, teză etc. fundamentală a unei religii, care nu poate fi supusă criticii. 2. Teză, doctrină politică, științifică etc. considerată imuabilă și impusă ca adevăr incontestabil. 

Prima definiție este foarte familiară oamenilor religioși. Dogma Trinitatii, de exemplu, este o învățătură fundamentală a religiei creștine. Ea trebuie acceptată ca atare (nu poate fi însoțită de dovezi), nu poate fi criticată ( criteriul falsificabilitatii lui Popper), are valoare absolută.

A doua definiție este familiara indivizilor care au trăit în regimuri autoritariste, totalitariste sau în oricare altă formă de distopie. Dogmele religioase sunt înlocuite de dogmele partidului, dictatorului, părintelui națiuni, fratelui mai mare sau oricărui alt personaj cu apucături mesianice. În contextul ăsta, dacă interesele liderului suprem o cer, o teorie științifică sau una pseudo-științifică pot servi, în egală măsură, scopului măreț de control al gloatelor.

Teoria evoluției a ajuns să fie privită ca dogmă pentru că publicul religios este educat sistematic să gândească monocrom, în dogme. Gravitația, modelul atomic, sistemul heliocentric, forma de geoid a pământului, toate astea sunt văzute ca niște dogme mai noi ce au înlocuit unele obsolete. Și tuturor descoperirilor viitoare ale științei li s-a rezervat deja un loc în galeria dogmelor. Pentru ca ele picat din cer, tot de acolo pot fi încălcate din când în când: topoarele plutesc pe apă, oamenii merg pe apă, moleculele de mortăciune se transforma în molecule de miere, soarele iese din ritmul natural ca urmare a rugăciunilor unui credincios…

Pentru publicul educat sistematic, evoluția este o teorie științifica pornită de la o ipoteză,  care face niște predicții și poate fi testată și falsificată (și încă o dată, omul religios este confuz pentru ca în lumea lui, teoriile sunt acele opinii născute ex-nihilo și ad-hoc; țața Leana de la Ciorogârla este o sursă ideală și nelimitată de teorii).

O dogma nu pornește de la ipoteze, nu face predicții, nu se poate testa și nici falsifica. La rândul ei, o teorie științifică are neapărat nevoie de dovezi, nu este infailibilă, nu este absolută. Ba încă este perpetuu provizorie, în așteptarea unei versiuni mai bune, aduse de progresul științific.

 

Teoria evoluției nu este o religie

Dogma peste dogmă naște o religie. Cu dogma pe buze, nu e de mirare ca fundamentalistul religios nu poate vedea în jur decât religii (concurente, a lui fiind, de la sine înțeles, cea adevărata). În limbajul lui de lemn, orice obiect se poate transforma în idol, orice idee în erezie, orice gest în inchinare. Sacru și profanul se suprapun.

Dacă teoria evoluției ar fi o religie, ne-am aștepta sa aiba un sistem ierarhic, cu lideri unși din ceruri, cu papi/episcopi care să dicteze dogme ex-cathedra și, de ce nu, cu un sistem de colectat zecimi și daruri de la masele leneșe, toate elementele astea fiind înconjurate de misticism.

În realitate, oamenii de știința sunt într-o competiție acerba unii cu alții (ca orice alta ființă vie de pe planeta), ideile lor se impun greu, după ce au fost testate și verificate public, o idee greșită este taxata și ridiculizată imediat. Mai mult, scopul declarat al științei este să elimine misticismul (lumea ‘de dincolo’ este o ipoteza nenecesară) și sa promoveze gândirea critica.

 

Creaționismul (cu variațiile lui) nu poate fi o alternativă la teoria evoluției

Cu o doza mare de îngăduință, creaționismul poate fi promovat de la concepție religioasă/credință/superstiție la pseudo-știință. La punctul acesta, creaționismul nu poate fi tratat ca o știință alternativă, exact în același sens în care homeopatia (tot pseudo-știință) nu poate fi văzută ca medicină alternativă.

(‘alternativ’, conform DEX-ului, poate fi înțeles fie cu sensul de ‘când unul, când altul; rând pe rând’, fie cu sensul de ‘două soluții care se exclud; două judecați în care, dacă una e adevărata, cealaltă este falsă’. În niciunul din sensurile enumerate, creaționismul nu poate fi considerat o alternativă pentru că, la modul real, nu poate alterna cu teoria evoluției și nici nu poate oferi o soluție/explicație în locul ei)

Observ cu tristețe ca oamenii religioși, după ani și ani de exerciții cu dogme, nu pot percepe știința decât într-un sistem distopic. Pentru ei totul este religie de sus până jos și nu pot concepe altceva în afara dogmelor (mai în gluma, mai în serios, umanitatea poate transforma orice atinge în religie, ca într-o legenda pe invers a lui Midas). Abordarea aceasta este infantilă și păguboasă iar așteptările lor de viitor sunt la fel de distopice (apocalipse, răpiri, anulari ale legilor fizicii, etc). Si nu e de mirare ca pretențiile lor de la știința sunt … divine; iar eșecurile acesteia, imprevizibil…satanice!

Când Isus spunea „Veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face liberi” probabil că avea în minte exact genul de credincios împovărat de sechelele dogmei și care trebuia să învețe să gândească pe cont propriu, fără să simtă nevoia de a defila în (eu/dis)utopia cuiva, fie el venit din ceruri.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , ,

Liber in Axioma sau sclav in Dogma?

21 februarie 2016 de 37 comentarii

Sonata ma intreaba daca nu cumva am schimbat o dogma cu alta dogma. Raspunsul meu este ca face o confuzie fundamentala intre dogma si axioma. In sens largit, este confuzia intre metafizica si stiinta, intre cunoastera ca contemplatie si cunoasterea ca putere, intre abdicarea in fata kosmosului si cucerirea lui.

Diferenta intre Dogma si Axioma este diferenta intre lantul prizionierului si ciocanul care il sparge. Ca sa fiu eliberat de Dogma trebuie sa cred in Axioma. De aceea scepticismul postmodern si fundamentalismul religios sunt aliati in axa tiranilor.

Dogma este reconcilierea marturiei bisericii cu logica si metafizica grecilor. Contradictia logica cu care se confruntau parintii bisericii era: cum poti impaca notiunea ca dumnezeu este unul singur cu afirmatia ca Isus este dumnezeu.

Raspunsul parintilor satisface relatia intre subiect si predicat in propozitie. Substanta – ceea ce sta dedesubt – “este ceea ce este todeauna subiect intr-o propozitie” (Leibniz). Pentru ca prin definitie subiectul Dumnezeu este egal cu sine, manifestarile particulare ale dumnezeirii nu pot fi simple predicate ale subiectului ci ipostaze ale lui. QED. Pentru cine nu poate sa inteleaga subtilitatile limbajului, avem exemple cu lumanarea si trifoiul. Pentru cine nu vrea sa inteleaga, avem excomunicarea.

Care este problema cu aceasta demonstratie? Bertrand Russel o numeste “greseala grecilor”. Analiza sintactica a unei propozitii despre ceva nu adauga nimic la cunoasterea acelui ceva, asa cum analiza tehnica a unei picturi nu este analiza obiectului pictat. Dogma este reconcilierea logica a unei contradictii intr-o marturisire de credinta, dar nu ne spune nimic despre natura realitatii.

Diferenta intre dogma si axioma nu este aceea ca axioma este de la sine inteleasa. Asta este o alta greseala a grecilor. Pentru matematicianul modern, axioma este o propozitie matematica fara de care toate celelalte propozitii matematice isi pierd valoarea de adevar. Principul 2+2=4 este o axioma. Trebuie sa credem ca 2+2=4 in toate circumstantele posibile ca sa credem in inteligibilitatea matematica a lumii.

Aici este si relatia intre Descartes si Popper. Cand Sonata incearca sa gaseasca o contradictie intre deductie matematica si falsificare experimentala se joaca iarasi cu vorbele. Falsificarea poppereana implica stabilirea unei masuri exacte (carteziene) care, la randul ei, nu poate fi observata prin simturi, ci prin instrumente a caror credibilitate este legata tot de axioma 2=2=4. Filosofii din timpul lui Galileo se indoiau de ce vedeau prin telescop pentru ca refuzau sa inteleaga legile opticii. Cine se indoieste de deductiile lui Einstein se va indoii si de tehnologia care ne permite sa masuram unde gravitationale. Ambele cer credinta in axioma 2+2=4.

Libertatea carteziana – libertatea de a spune ca 2 + 2 =4 – este libertatea de a intelege lumea independent de autoritate. Partidul lui Orwell vrea sa credem ca 2+ 2=5. Biserica vrea sa credem ca 1=3. Autoritatea va apela la “greseala grecilor” pentru a crea un simulacru de legitimitate logica. Orice lupta pentru adevar este lupta pentru putere. Axioma este instrumentul adevarului in contextul unei cunoasteri limitate a lumii. Axioma ne face slobozi.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , , ,

Descartes

20 februarie 2016 de 28 comentarii

Înregistrat sub Video Tagged with , , , ,

Atitudinea crestinilor fata de transexuali reprezinta tradarea evangheliei

16 februarie 2016 de 25 comentarii

Un video publicat recent de ProphesyAgain.TV a devenit viral in social media. Prezentatorii sustin ca acceptarea unui prezbiter transgender deschis de catre biserica adventista din Hollywood dovedeste ca intreaga denominatiune se afla pe o panta alunecoasa. Biserica si-ar fi tradat mandatul moral. Majoritatea comentatorilor pe Facebook au fost de acord.

Sunt si eu de acord dar in sens invers. Atitudinea crestinilor fata de transexualitate arata tradarea unei evanghelii care a imbratisat pe cei aruncati de forta centrifuga a biologiei in zona de infamie sociala: orbul din nastere, femeia cu scurgere de sange, leprosul, famenul. Mai mult, o biserica care pretinde mandatul pentru evanghelia sanatatii nu poate ignora tortura mentala la care cineva este supus printr-un accident biologic, si nu are dreptul sa-l condamne moral pe medicul care incearca sa-l ajute.

Transgender este un termen inselator. La un capat gasim o corectitudine politica care considera ca sexul este doar un construct cultural. La celalalt capat gasim idea contrara, dar la fel de progresista, ca genele au ultimul cuvant in materie de sexualitate. Intre ele se afla tot felul de vederi mai mult sau mai putin contradictorii. Cel care citeste sau aude “transgender” se poate gandi la oricare dintre acestea.

Probabil va considera ca transgenderul din Hollywood este un homosexual pasiv (fag), sau un om cu fetishuri intersexuale, cum ar fi imbracarea in haine femeiesti in public, si ca si-a chimbat sexul prin operatie pentru a satisface niste fantezii bolnave. Un deviant, un pervers, un degenerat sexual. Si este prezbiter! Dar biserica vrea sa fie corecta politic.

In realitate, asa cum reiese din interviul lui, este un caz de gender dysphoria sau gender identity disorder (GID). Este vorba despre o nealiniere intre planul mental al sexului – identitatea sexuala – si cel anatomo-fiziologic. Intrucat multi considera ca este doar un moft, voi lasa psihiatria pe seama celor care o fac. Ei ne spun ca problema nu este doar reala dar si foarte serioasa. Aproximativ jumatate din cei cu diagnosticul GID se sinucid inainte de a implini 30 de ani. Nu-i observam pentru ca sunt putini. Asta nu face situatia mai putin tragica.

Ceea ce ii impinge la sinucidere este in primul rand respingerea lor de catre semeni. Mai mult, incercarea de a alinia prin terapie mintea cu anatomia nu da rezultate. Imbunatatiri relative s-au obtinut numai prin alinierea trupului cu mintea, adica prin chirurgie/tratament hormonal insotite de psiho-terapie.

Personal vad o problema aici. De ce un tratament atat de indraznet doar pentru a alinia pe cineva cu un rol social traditional. De ce nu am avea curajul sa acceptam un al treilea sex?

Isi mai aminteste cineva de Iolanda Balas? A fost atleta noastra nationala la olimpiada din Roma. I s-a interzis sa mai participe in competitii dupa introducerea testului de ADN. Eroina noastra era transexuala. Am suspiciuni si fata de surorile Williams. Ati citit despre gladiatoarele din Roma? Partea intersanta este ca nu erau sclave ci femei nobile care intrau in arena din pasiune. Ma intreb cum ar fi iesit la un test ADN.

Sa trecem la barbati. Exista doovezi ca GID este rezultatul unei arhitecturi feminine a creierului. Un dezechilibru hormonal in timpul formarii creierului in uter ar putea fi cauza fenomenului. Contrar celor care sustin ca genul este doar un construct cultural, mintea are sex de la natura. Ce spuneti de o minte care combina trasaturi ale ambelor sexe? Curaj si sensibilitate, logica si intuitie. Numim asta geniu. Probabil ca multe genii au fost transexuali. Oameni care si-au inecat framantarile launtrice in creatie.

Sa trecem la cel mai cunoscut transexual: Chelsea Elizabeth Manning (nascut Bradley Edward Manning). Talentat, inteligent, nelinistit, cu un simtamant exacerbat al dreptatii. America nu s-a indignat cand a vazut documentele clasificate pentru care se afla in puscarie. S-a indignat cand a aflat ca este transexual. Asta dovedea ca isi merita pedeapsa.

Daca ar fi dupa mine, asi recomanda principiul din X men: “mutant and proud”. Asi spune: “Omule, esti homo sapiens intre neanderthali. Succes la cucerirea planetei”. Dar voi lasa medicilor ce este al lor. Ei spun ca acela care apeleaza la chirurgie transexuala incearca sa iasa dintr-o conditie de mizerie si disperare. Aici nu e vorba de corectitudine politica ci de probitate profesionala. Asa ca cine suntem noi sa judecam pe cineva pentru ca refuza sa suporte toata viata blestemul unui accident biologic? Cine ne da dreptul sa condamnam biserica din Hollywood pentru ca i-a inteles drama?

Cunosc raspunsul standard care ne scuteste de nevoia de a raspunde cu adevarat: „sa se increada in Isus”. Gresit. Isus nu este raspunsul ci intrebarea: Ce ar face El?

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , ,

Cea mai mare realizare in astronomie de la telescopul lui Galileo

14 februarie 2016 de 47 comentarii

Respirati adanc. Pregatiti-va sa auziti incredibilul. Amestecul de mister si miracol provoaca sentimente religioase. Ascultati. Tocmai ati auzit zgomotul valurilor de spatiu si timp spargandu-se de tarmurile lumii noastre.

Long, long time ago, in a faraway galaxy…

Acum aproximativ un miliard de ani, intr-o galaxie aflata la o distanta de aproximativ un miliard de ani-lumina, s-au ciocnit doua gauri negre. Una dintre ele avea o masa egala cu 36 mase solare. Cealalta masura 29 MS.

Pana nu de mult, gaurile negre erau doar predictii matematice facute pe baza teoriei relativitatii generale. Conform acesteia, gravitatia este efectul fenomenului de curbura a spatiului/timpului de catre masa/energie.

Gravitatia face ca geometria euclidiana sa devina geometrie ne-euclidiana. Drumul cel mai scurt intre doua puncte devine linia curba. Doua drepte paralele se intalnesc undeva. Valoarea lui pi nu mai este 3,14. Suma unghiurilor unui triunghi nu mai este 180 de grade. Aceste valori despre care grecii ne-au spus ca sunt vesnice devin simple variabile ale gravitatiei. Caderea corpurilor este doar expresia mecanica a miscarii rectilinie intr-un spatiu ne-euclidian.

Gaurile negre reprezinta extrema anularii lui Euclid. Spatiul se curbeaza si se incolaceste ca un melc inlauntrul sau. Se spune ca gravitatia este atat de puternica in gaurile negre incat pana si lumina este atrasa si capturata. Adevarul este ca lumina nu poate fi atrasa de gravitatie pentru ca nu are masa. Ce se intampla de fapt este miscarea rectilinie a razei de lumina in spatiul ne-euclidian incolacit inlauntru. Varful spiralei este un punct numit singularitate, nu pentru ca este un singur punct, ci pentru ca reprezinta singularitatea matematica, punctul de tangenta a doua linii care se intalnesc la infinit.

Masa gaurii negre origineaza de regula intr-o stea uriasa care a implodat. Caderea stelei inlautrul ei urmeaza aceasi logica ne-euclidiana ca si raza de lumina. Masa stelei ajunge sa fie cuprinsa intr-un singur punct al carei volum este egal cu 0. Este nasterea universului dintr-un punct in sens invers.

Teoria relativitatii generale a fost publicata de Albert Einstein acum 100 de ani, si are la baza teoria relativitatii speciale, publicata 10 ani ma devreme. TRS a rezolvat paradoxul electromagnetismului. Acesta consta in faptul ca viteza undelor eletromagnetice (implicit viteza luminii) este constanta indiferent de sistemul de referinta. Cu alte cuvinte, viteza luminii ramane constanta, indiferent daca ne apropiem de o sursa de lumina sau ne departam de ea. Rezolvarea paradoxului de catre Einstein are la baza ipoteza ca din punctul de vedere al razei de lumina de fapt stam pe loc. Mai precis, timpul se opreste la viteza luminii.

Ceva se schimba totusi atunci cand ne apropiem de sursa de lumina. Creste energia electromagnetica aplicata asupra masei corpului in miscare. Aici este momentul sa ne amintim ca la fel ca gravitatia, energia electromagnetica se disperseaza in spatiu invers proportional cu patratul distantei. De unde e=mc^2.

Simbolul “c” nu vine de la “constanta” ci de la “celeritas”, termenul latin pentru viteza, pentru ca “c” nu reprezinta doar viteza luminii in vid, ci viteza maxima a relatiei cauza-efect, cum ar fi efectul gravitatiei asupra unui corp sau a relatiei actiune- reactiune in legea 3 a lui Newton.

Este viteza timpului.

Pentru a intelege intr-o matematica simpla relativitatea speciala, sa desenam o axa y, reprezentant timpul, si una x, reprezentant spatiul. Miscarea este vectorul rezultant al celor doua axe. Cand v=0, x=0 si Y=c. Cand v=c, y=0. Daca va intrebati cum variaza scurgerea timpului pe o astronava care se apropie de viteza luminii, rezultatul este oferit de teorema lui Pytagora. Acesta este paradoxul timpului.

Relativitatea generala este aplicatia relativitatii speciale la acceleratie. Spre surpriza lui, Einstein a descoperit ca ecuatiile pe care le scrisese descrieau perfect fenomenul gravitatiei, legile lui Newton si, mai mult, ce nu putea fi descris prin acestea, adica efectul gravitatiei la scara intregului univers. Conform acestor ecuatii, gravitatia este, asa cum am spus, fenomenul curbarii spatiului de catre masa. Paradoxul timpului se manifesta in TRG prin faptul ca timpul se incetineste atunci cand gravitatia creste.

Teoria este prea contraintuitiva pentru a fi acceptata doar pe baza calculelor. Din fericire, Einstein a facut o serie de predictii verificabile. Prima a fost confirmata in 1919. Este vorba despre curbura razei de lumina in jurul soarelui, observata in timpul unei eclipse totale. Alte predictii au fost confirmate ulterior. Expansiunea universului a fost confirmata in 1922. Au urmat curbura spatiului in univers, gaurile negre, lentilele Einstein, decalajul intre ceasurile din sateliti si cele de pe pamant. Ultima predictie a fost confirmata pe 11 Februarie 2016 pe baza unei observatii facute in septembrie 2015: valuri de gravitatie, adica valuri de spatiu/timp.

Cele doua gauri negre care s-au ciocnit acum un miliard de ani au intrat intr-un dans in spirala care a alterat spatiul-timp asa cum o elice face valuri in apa. Nu mira pe nimeni ca Einstein a avut dreptate. Ceea ce ne impresioneaza este faptul ca le-am pututu auzi pentru prima data. Asta dovedeste ca asistam la cea mai spectaculoasa descoperire/inovatie in astronomie de la telescopul lui Galilei. Curand vom putea auzii nasterea universului, ceea ce numim big-bang, cu urechile noastre.

Bine ca nu mai avem Inchizitia. Sau avem?

Înregistrat sub Editorial Tagged with , ,

Galileo

10 februarie 2016 de 50 comentarii

Înregistrat sub Video Tagged with , ,

← Articole mai vechi