Evanghelia dupa Povestea Porcului

Florin Laiu a publicat pe blog diagrama de mai jos.

Postarea a fost aplaudata cu entuziasm, glas de inger nu de om, de admiratori. Printre altele,  i s-a sugerat profesorului un grand finale cu evanghelicii, pentru a le servi lectia definitiva de hermeneutica nou-testamentara.

Aici e problema. Florin Laiu foloseste hermenutica  proof-texting. 

Texte fara context sunt juxtapuse pentru a sustine un argument circular. Predicatori de scoala veche, de ambele parti ale unei controverse sterile, au epuizat deja toate combinatiile posibile de texte si expresii biblice fara sa ajunga la un rezultat. Insa, in cazul de fata, nu este vorba de ignoranta ci de oportunism politic. Florin Laiu a predat exegeza biblica la seminar, si ma indoiesc ca studentii lui si-l aminteste sustinand hermeneutica proof-texting.

De altfel, Florin stie ca problema Legii in Galateni a fost subiectul unei controverse istorice in denominatiune, la Minneapolis, in 1888. Jones si Waggoner au spulberat argumentele proof-text care incercau sa desparta cele zece porunci de legea ceremoniala. Totusi, nu pot spune ca Laiu nu reprezinta directia in care este condusa biserica, adica intoarcerea la iudeo-crestinismul naiv.

Ce spun textele oferite de Laiu cand sunt analizate in context?

In cazul epistolei catre Galateni, Pavel avertizeaza impotriva unei teologii de bufet a Torei, adica exact acea teologie pe care o sustine Laiu cu aceleasi texte. Argumentul lui Pavel este ca cineva care considera ca Legea este mandatorie, trebuie sa implineasca tot ce scrie in Lege, adica toate cele 613 porunci pozitive din Torah, nu doar ce i se pare lui ca face sens.

Caci toti cei ce se bizuie pe faptele Legii sunt sub blestem; pentru ca este scris: „Blestemat este oricine nu staruie in toate lucrurile scrise in cartea Legii, ca sa le faca. (3:10).

Observati ca blestemul nu consta in faptul ca cineva se bizuie pe meritele lui, sau ca incearca sa faca in puterea lui ceea ce poate face doar prin ajutor supranatural, cum ni se explica de obicei. Blestemul consta in faptul ca nu poti sa mananci kosher si, in acelasi timp, sa iti razi colturile barbii, sau sa nu porti ciucuri la vesminte. Nu poti pretinde ca pazesti Sabatul dupa Lege, cand conduci pana la biserica din celalalt capat al orasului.

Pavel nu separa circumcizia de ascultarea de Lege, cum apare artificial din diagrama lui Laiu. Dimpotriva, el le spune galatenilor ca problema cu circumcizia este tocmai ca obliga la ascultare de Lege. Cititi si restul epistolei.

Cu privire la textele din Romani, confuzia pleaca de la faptul ca Legea este scrisa cu litera mare in traducerile moderne, de unde impresia ca se refera la Tora. O simpla lectura a capitolului 15 din Fapte ar fi suficienta sa risipeasca confuzia. Apostolii considera ca neamurile nu trebuie sa tina legile lui Moise ci doar Legile lui Noe.  Citim tot in Fapte ca, in timpul ultimei vizite la Ierusalim, i se reprosa lui Pavel ca invata si pe iudei ca Legea nu mai este mandatorie. Aici este miezul controversei pe care o dezbate Pavel in textele citate trunchiat de Laiu.

Raspunsul lui Pavel, in Galateni, este acela ca Legea ne-a fost un indrumador (pedagog) pana la aratarea credintei,  dar acum nu mai suntem sub pedagogul acesta. Verbul la persoana intai arata ca se adreseaza iudeilor. Neamurile nu au fost niciodata sub Lege.

Aici avem iarasi falsa explicatie ca Legea ne indruma la Hristos pentru iertare si putere de ascultare, cand sensul este acela al unui copil imatur care trebuie sa se supuna la restrictiile impuse de pedagog, fara sa gandeasca cu mintea lui. Insa mintea omului matur a invatat prin intrebunintare sa deosebeasca binele de rau (Evrei 5,17). Cum spune Iustin Martirul catre evreu Trifo, Legea dovedeste inferioritatea morala a hoardei de sclavi iesita din Egipt. Noi nu avem nevoie de ea, pentru ca stim ca este rau sa iti aduci copilul ca jertfa si sa ravnesti la sotia aproapelui.

In textele din Romani citate de Laiu, Pavel nu este de fapt foarte departe de Iustin. Abandonand conceptul de Legi Noaide, (impreuna cu prohibitia de a manca mancaruri jertfite idolilor), Pavel introduce conceptul de Lege Naturala, probabil pentru ca Legile Noaide vin tot prin Moise, justificand astfel pretentia iudeilor de invatatori ai neamurilor.

Pavel, la fel ca Iustin, arata la superioritatea morala a neamurilor care isi sunt singuri lege, fara ajutorul revelatiei. Fireste ca neamurile nu stiu din fire ca trebuie sa tina porunca a patra, dar inteleg obligatia morala de a acorda sclavului repausul sapatamanal si nevoia unei zile de recreatie pentru cetatenii polisului. Neamurile nu mananca kosher, insa lauda virtutea temperantei, iar senatorii romani, cand vorbesc in Forum, nu sunt ascultai cu respect daca au burta, ca rabinii, preotii, si predicatorii.

Insa Legea si Poruncile pe care le implinesc neamurile nu sunt doar un instinct social, pentru ca, prin definitie, Legea este codificata. Care este atunci codul moral al neamurilor? Este absurd sa sustii ca lumea greco-romana, despre care Pavel spune ca  pazeste Legea si implineste Poruncile, se conducea dupa Legile lui Noe, sau chiar ale lui Moise. Scriitori si moralisti romani, ca Ovidiu, Horatiu, Seneca, Petronius, Juvenal, sunt critici, chiar satirici, la adresa Iudaismului.

Sa citim textele in context.

13. Pentru ca nu cei ce aud Legea sunt neprihaniti inaintea lui Dumnezeu, ci cei ce implinesc Legea aceasta vor fi socotiti neprihaniti.
14. Cand Neamurile, macar ca n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, isi sunt singuri lege;
15. si ei dovedesc ca lucrarea Legii este scrisa in inimile lor; fiindca despre lucrarea aceasta marturiseste cugetul lor si gandurile lor, care sau se invinovatesc sau se dezvinovatesc intre ele.

Ultima parte arata ca este vorba despre o etica rationala. Gandurile lor, care sau se invinovatesc sau se dezvinovatesc intre ele este o locuitiune pentru ceea ce grecii numeau dialectica. Invatatorii neamurilor nu sunt rabinii care il predica pe Moise in fiecare Sabat, la sinagogile unde i-au trimis batranii de la Ierusalim pe crestinii necircumcisi. Invatatorii neamurilor sunt unii ca Socrate, Zeno, Epicur, Cicero, Seneca, care au dezbatut problema binelui pe baza rationala. Acestia au inspirat legi si coduri morale, fara ajutorul lui Moise, si au facut-o mai bine ca el, cum spune Iustin. Poruncile implinite de neamuri sunt poruncile ratiunii. Legea neamurilor este legea constiintei morale luminate. Este dealtfel singura lege pe care Pavel reproseaza filozofilor din Atena si societatii decadente din Roma ca nu o respecta.

Un bun exemplu cu privire la diferenta intre o etica rational-umanista, mostenirea moderna a grecilor, si Legea lui Moise, il constituie un alt articol publicat de Laiu, numit Sunca Sfanta. Florin se plange ca evreii, care au in sfarsit libertatea sa manance kosher in tara lor, s-au apucat de crescut si taiat porci pe pamantul sfant. Nu inteleg exact la ce fel de libertate se refera. Banuiesc ca, fiind un vegetarian consecvent, Florin nu stie ca, pe vremea comunismului, fratii lui bucuresteni, mai putin credinciosi in reforma sanitara, faceau coada la magazinul evreiesc pentru mezeluri si sunca kosher. Insa ca unul care a calatorit mult, nu se poate sa nu fi observat ca toate companiile aeriene au optiune kosher. Pana si in puscarie evreii au libertatea sa manance kosher.De ce ar aveat nevoie sa emigreze in Israel pentru libertatea de a nu manca porc?

Se pare ca ceea ce reproseaza Laiu evreilor din Israel, este mai degraba ceea ce le reproseaza si evanghelicii, care asteapta rapirea secreta, sau iudeii ortodocsi, care il asteapta pe Mesia, pentru acelasi Armaghedon: ca Israelul modern nu este o teocratie care interzice prin lege carnea de porc.

Aspectul cel mai relevant pentru tema noastra este contextul de evenimente in care apare articolul lui Laiu. Chiar asa, Florine, porcul este problema morala a evreilor din Israel? Noi avem alte ingrijorari, pe care le impartasim cu multi evrei care, la fel ca noi, asculta de o constiinta luminata, mai degraba decat de shamani din epoca bronzului.

Reunoastem totusi ca, intr-un cimitir moral, cu Legea varuita peste schelete ascunse, povestea porcului este buna de adormit copii. In spatele pledoariei pentru Lege se ascunde falimentul moral al unei religii infantile si somnambule.

’aḏ māṯāy?

Pina cind ne va imbrobodi Florin Laiu cu rusinoasa lui ipocrizie?

Intr-un recent articol publicat pe academia.edu, susnumitul peroreaza din nou in marginea delirului apocalipticii adventiste – intr-o catena de replici gazduite de Adventist Today si ocazionate, probabil, de revenirea subiectului in studiile SS. Sint in textul lui Florin mai toate vechile semne ale degradantei lui duplicitati intelectuale – de pilda ignorarea faptului ca Roma nu intra, decit in treacat si sub pseudonim, in orizontul autorului danielic, in timp ce babilonienii, mezii (umflati cu pompa in istoria alternativa a cartii), persanii si grecii sint cele patru puteri care bintuie insistent si explicit imaginatia vizionarului; sau obnubilarea realitatii simple ca bolovanul din capitolul doi si tipul cu infatisare omeneasca din capitolul 7 nu sint altceva decit o a cincea putere mondiala, niciodata adeverita, cea a “sfintilor celui preainalt”, adica a iudeilor fundamentalisti din Ierusalimul mijlocului de secol II a. Chr.; sau celebrul sting-in-dreptul al supralicitarii explicatiei angelice din capitolul 8, care vede in regele tare de figura si bine inzestrat la deznodat cimilituri din v. 23 un nou simbol profetic, numai bun de ticsit cu ‘impliniri’. Sa nu mai vorbim ca marele pirt din 1844 (debutul fantasmagoricei “judecati de cercetare”) nu e deloc un eveniment verificabil, ci o noua invitatie la a pune botul.

Gasim insa si semne noi ale devergondajului hermeneutic practicat de Florin. Unul e invocarea abracadabrantei sugestii ca anul 457 a. Chr. a vazut reluarea ciclului anului sabatic in Ierusalimul postexilic. Savantul Laiu nu da surse, dar internetul demonstreaza fara putinta de tagada (pentru ca se gasesc deja alti “savanti” crestini care s-o arate in cartile lor) ca autorul acestei timpenii e un diletant adventist – un oarecare domn Castravete Murat, care nu doar ca se ocupa cu comertul de praf miraculos, dar a si reusit performanta de a calcula circumferinta Pamintului plecind de la apocalipsele lui Ezechiel si Ioan. Sa te scremi niste decenii intr-un doctorat, ca Florin, pentru ca sa ajungi la mina tovarasului Murat e fabulos. Ce sa-i faci? Perversiunile exegetice te lasa uneori cu castravetele bine infipt in cur.

Un altul e invocarea fenomenului lingvistic al diglosiei (coexistenta a doua limbi sau a doua registre diferite ale aceleiasi limbi pentru uzuri distincte) pentru a combate, pe drept, un confrate adventist, numai pentru a arunca apoi la gunoi concluziile lingvistilor de la care a invatat Florin despre diglosie la evrei cu privire la datarea lui Daniel. Dar asta nu ne mai surprinde de mult. Stim atiti creationisti care citeaza evolutionisti in sprijinul obscurantismului lor arogant.

In fine, avem in articolul asta, anuntata inca din titlu, o excelenta formulare a ipocriziei pe care o deplingem la Florin. Scrie savantul nostru drag, referindu-se la interpretari adventiste clasice la care el strimba din nas: “We may need to get rid of some ‘astrologic’ naivetés in interpreting this crucial verse, yet we must follow trustfully and joyously our star, until we meet the King.” Delicios! Draga Florine, atita vreme cit iti urmezi steaua, faci astrologie si colportezi naivitati. Nu e nicio diferenta hermeneutica intre stingaciile pe care le critici tu la inaintasii adventisti si libertatile creative pe care si le-au luat autorii NT in lectura VT – pe care tu incerci sa le justifici cu “There are larger hermeneutic rules” (pe care nu le mentionezi, dar care nu pot fi decit rizibilul “criteriu estetic” despre care ne-ai mai povestit) “that can justify such unusual interpretations”.

Cind oare vor pricepe adventistii ca opera lui Ellen White nu e decit fan fiction? Cind vor intelege crestinii ca e totuna daca iti place Noul Testament sau Nostradamus (“Many of Nostradamus’s supporters believe that his prophecies are genuine. Due to the subjective nature of these interpretations, however, no two of them completely agree on exactly what Nostradamus predicted, whether for the past or for the future… Popular authors frequently claim that he predicted whatever major event had just happened at the time of each book’s publication… This ‘movable feast’ aspect appears to be characteristic of the genre.”)? Pina cind nu vom accepta ca Isus e un personaj literar, iar Duhul Sfint nu este decit pasiunea noastra intratabila pentru fantezie? Ca adevaratii hulitori ai Duhului sint cei care vor sa puna friu imaginatiei noastre literare? Ca alta soarta decit sa sfirsim de risul generatiilor care vin dupa noi nu avem – si de nimic nu vor ride mai tare decit de faptul ca ne-am inchipuit vreo secunda ‘generatie finala’? Daca Dumnezeu e viu, e pentru ca evolueaza odata cu textele noastre mereu noi, mereu mai mult sau mai putin inspirate. Iar daca e si personal (adica un individ viu), e pentru ca moare – si se bucura cind ne amuzam de cit de mic ni l-am putut vreodata imagina.

PS Florin e aici rezumatul tipologic al unei intregi categorii de oameni, dintre care multi admirabili, care insista sa rateze intilnirea cu umilinta adevarului. Pe Florin il iubesc cel mai tare, d-aia il chinui cel mai mult.

PPS E musai sa-l ascultati pe Edi si aici.

Trecut alternativ – viitor distopic

De ce este Islamul religia viitorului

In primul rand, pentru ca mai marii nostrii vor sa fim religiosi. Ei cred ca, daca Dumnezeu nu exista, trebuie inventat pentru fericirea noastra, adica a lor. Doi, pentru ca Islamul este religia ideala pentru ei, adica pentru noi.

Este un truism a spune ca suntem crestini printr-un accident geografic. Preferam sa (i)rationalizam acest accident ca taina a electiei divine. Insa alegerea a facut-o Constantin. Machiavelli a fost primul care a avut curajul sa spuna ca nu exista religie universala fara puterea unui imperiu. Imperatorul hotareste prin forta armelor credinta pentru care generatiile viitoare vor fi gata sa moara. Nu ca nu am avea o explicatie providentiala si pentru victoria armelor.

Pe timpul lui Marc Aureliu, Crestinismul era vazut ca o primejdie pentru civilizatie. Motivul pentru care cel mai iluminat imperator i-a persecutat pe crestini, adevaratul motiv al persecutiilor imperiale, este ca intelectualitatea clasica a inteles ca victoria Crestinismului va insemna sfarsitul libertatilor romane, care se ridicau aproape la nivelul celor moderne.

Un secol mai tarziu, Constantin avea alta problema. Fiecare locuitor al Imperiului, inclusiv masele de imigranti barbari, era acum cetatean roman. Roma fusese unita in vointa colectiva de putere si libertate (cele doua nu pot fi despartite, spune Emil Cioran). Imperiul era o turma fara pastor. Avea nevoie de religie. Versiunea sincretica de crestinism oferita de cezari a fost un iudaism universalizat care anticipeaza Islamul fara sa se ridice la perfectiunea lui.  Iudaismul este religia care a facut din oaie ideal uman.

In acest scop, legitimitatea statului rational si a vointei colective de auto-guvernare trebuia delegitimizata. Delegitimizarea Romei clasice a avut la baza hagiografia crestina a persecutiilor Imperiale. Roma clasica, se pretindea, fusese condusa de impulsul Antihristului. Insa Roma s-a pocait si puterea vorbeste acum in numele martirilor .

Aici este problema.

Consensul moral-politic al timpului nostru este ceea ce Nietzsche numeste morala sclavilor. Statutul de victima confera unui grup superioritate morala si legitimitate politica. Religia viitorului trebuie sa fi fost in primul rand invinsa si cucerita. In al doilea rand, aceiasi religie trebuie sa nu fi facut compromisuri cu ratiunea si statul rational. Trei, religia viitorului trebuie sa fie cat mai aproape de Iudaism, adica sub Lege. Res Publica este cea care face legile ca expresie a vointei colective. Imperiul prefera dreptul divin.

Nu va inselati singuri. Pacatul istoric care i se reproseaza Crestinismului nu este in primul rand irationalitatea. Dimpotriva, oridecate ori vocea bisercii este ascultata in spatiul public este tocmai pentru ca suna irational. Lucrul acesta este adevarat, indiferent daca biserica joaca cu stanga sau cu dreapta. Pacatul Crestinismului este ca, spre deosebire de Islam, nu a reusit sa invinga Renasterea. Consecinta naturala a fost compromisul cu ratiunea si statul rational.

Echivalentul, in viziune post-moderna, al Paganismului roman este Rationalismul. Toate relele istoriei, colonialismul, totalitarianismul, lagarele de concentrare, sunt puse pe seama impulsului faustic al Apusului de a-si vinde sufletul pentru stiinta si dominarea naturii. Atei postmoderni si fundamentalisti religiosi se unesc in credinta comuna in ne-ratiune/naratiune. Primii cred ca nu trebuia sa fi coborat din copaci. Cei din urma, ca nu trebuia sa fi iesit din gradina nestintei binecuvantate a binelui si raului. In cele din urma, concluzia este aceiasi. Mai bine maimuta in copac sau oaie sub toiag decat sapiens ratacitor.

A  venit timpul pentru un asalt final impotriva mostenirii Renasterii. Mai marii nostrii ne vor fara visuri (in afara celor programate digital) si fara silogisme (in afara celor invalide). Crestinsmul este bun atunci cand se ridica impotriva Ratiunii. Insa s-a dovedit neputincios. Islamul si-a sugrumat Renasterea si, mai nou, Modernitatea, in leagan. Islamul este Religia viitorului.

In contextul in care Crucea si-a pierdut puterea, avem nevoie de o noua Jertfa care sa legitimeze teologia politica globala. Un nou consens etic-politic bazat pe mitul superiroritatii morale a victimei fata de invingator. Crestinii au fost victimele Romei acum aproape doua milenii, dar altarul lor s-a racit. Noua victima globala sunt acele culturi care au pierdut cursa Istoriei. Noul Antihrist este cultura care a castigat cursa. Imperiul se pocaieste acum de la religia invingatorului la religia victimei, de la lup, la lup in blana de oaie.

Exista o singura religie care poate juca in secolul nostru rolul politic pe care l-a jucat Crestinsmul in secolul IV, adica, rolul de noua religie universala a sclavilor. De aceea, media este saturata de false asocieri intre Islam si victimele Holocaustului, colonialismului si rasismului, intre Islam si feminism, transgenderism, drepturile homosexualilor, drepturile refugiatilor, etc. Imperiul trebuie sa deligitimizeze Res Publica. Nu ca Crestinsimul nu mai este de folos in peisajul multi-cultural/religios, pentru acelasi scop. Insa nici o alta religie nu poate juca rolul teologico-politic al Islamului.

Nu putem stim cum va arata viitorul insa un lucru este sigu. Incepand din anii ’50 ai ultimului secol, si, mai ales, din anii ’90 incoace, lumea s-a intors, vezi minune mare, la Dumnezeu.

Bicentenarul lui Marx si „Marxismul Cultural”

Richard Nixon promovand societatea de consum la expozitia americana din Moscova, 1959. Hrușciov: „Aveti si o masina pentru bagat mancarea in gura”?

Cu ocazia bicentenarului lui Karl Marx vreau sa ridic o intrebare: exista marxism cultural?

Raspunsul este da si nu. Voi incepe cu nu.

Marxismul cultural este o teorie conspirativa care sustine ca URSS, vazand fericirea muncitorului in capitalism, a decis sa inlocuiasca lupta de clasa cu lupta pentru drepturile minoritatilor, animalelor, pamantului, etc. Scoala din Frankfurt si Deconstructionismul francez, cele doua tentacole ale comunistilor (citeste evreii), au inceput sa infiltreze cultura Apusului  bazata pe Crestinism. Infiltrarea s-a facut la nivelul academiei, mai intai in Franta si Germania, apoi a trecut Atlanticul. (In mod ironic, tara cea mai ne-infiltrata academic pare sa fie Rusia). Scopul final este gulagul.

In primul rand, atat Scoala din Frankfurt cat si francezi ca Foucault si Derrida erau (si inca sunt) anatema in toate tarile comuniste. Atat dosarele KGB si cat si ale Agentiei, declasificate dupa razboiul rece, arata ca Euro-Comunismul a fost un instrument favorit de propaganda americana in tarile comuniste. Securitatea stia bine cine este inamicul. Puteai sa il pomenesti pe Nae Ionescu dar deveneai suspect daca te laudai cu marxisti ca Lukacs, Garody, Althusser, Marcuse. Nae era roman verde. Ceilalti erau auslenderi.

Mai mult, deconstructionismul francez, mai ales Derrida, Lacan, si Foucault, pare sa fi fost fost instrumnetalizat (uitati stereotipul americanului semi-literat) pentru deturnarea stangii de la agenda economica la una culturala. Cum credeti ca a ajuns dascalul ala frantzuz la Vanderbilt sa sminteasca romani inocenti?

Doi, daca definim cultura Apusului ca fiind curentul care s-a dezvoltat in Europa, incepand cu Renasterea si ajungand la maturitate in Iluminism, Marxismul este parte din ea. Marxismul este universalist.

Trei, Marx a sustinut abolirea cultural-religioasa a Iudaismului, a crezut in avantajul evolutionar al rasei albe, si a fost un entuziast al civilizatiei industriale, adica nu a fost de loc verde. Cine este acum marxist? 

Sa trecem la da. Exista un sambure de rationalitate in teoria marxismului cultural. Contrar predictiilor lui Marx, proletariatul european nu a aratat prea mult interes pentru revolutie (cu exceptia celui spaniol, care a fost tradat de Stalin inainte de a fi martirizat de Franco). Scoala din Frankfurt a apelat la psihanaliza pentru a intelege atasamentul sclavului fata de lanturi. Concluzia lor a fost ca acest atasament este o forma de fetisism libidinal, care lucreaza impreuna cu fetisismul ideologic explicat de Marx. Pe scurt, ca consumul este asociat cu erosul in inconstientul consumatorului. Este un fapt pe care industria de reclame il cunoaste bine.

In consecinta, atacurile Scolii din Frankfurt au fost in primul rand la adresa hiper-sexualizarii vietii, culturii, si consumului, in societatile apusene. Nu e nevoie sa amintesc faptul ca aceasta hiper-sexualizare a fost exportata in tarile comuniste ca un instrument de destabilizare. Intrebati-o pe Margareta Nistor.

Pe scurt, marxismul cultural, la propriu, desi a sustinut liberteta sexuala, mai degraba in stilul Renasterii, a fost impotriva sexului de consum si a decadentei culturale a Apusului, in care vedea un veritabil opium pentru popor.

Aici apare un aspect interesant cu privire la fostele tari comuniste. Orice imigrant roman mediu educat este socat de ignoranta publica cu privire la canonul cultural occidental in Europa de Apus si, mai ales, in America.

Pentru majoritatea liberalilor, cultura Apusului este doar o istorie de expropiere si apropiere coloniala a altor culturi. Pana si revolutia stiintifica este interpretata ca o forma de distrugere a mitologiilor indigene, vitala pentru identitatea tribala. Singura universalitate acceptata este cea a dolarului si a electoratului. Universalitatea adevarului rational sau a formelor estetice este vazuta ca o forma de colonialism.

Pentru conservatori, cultura Apusului este traditia locala si, bineinteles, religia. In America, dreapta si stanga sunt de acord ca Apusul inseamna patriarhalismul biblic (care este oriental) si autoritarianism. Diferenta este de atitudine pro sau contra.

Paradoxul dictaturilor comuniste este ca ne-au protejat in spatele cortinii de fier de acesta nebunie. Am continuat sa mergem la concerte si sa citim clasicii, uitandu-ne cu invidie la cei care puteau sa asculte, vizioneze, citeasca, tot ce voiau. Dupa caderea cortinii de fier, ne-am intrebat ce au facut cu libertatile lor. Raspunsul ni l-a dat Scoala din Frankfurt.

Apocalipsa dupa Nolan

Seria a doua din Westworld incepe cu o aluzie la Facebook. Spre deosebire de fanteziile internetului, sau ale jocului de computer, Westworld este un loc real populat de sexboti, killerboti, bonanazaboti, dupa fanteziile consumatorului. Oaspetii pot juca un rol la alegere in unul din scenariile create de un scriitor ieftin cu stereotipuri kitch din filme western sau horror si comic-books. Ideea este ca poti sa fi “tu insuti” fara sa te judece cineva si fara sa calci legea. Adica, poti fi un psihopat, degenerat sexual, sadic, violator, criminal, si apoi sa te intorci la rutina vietii de afaceri sau familie.

Momentul Zuckerberg apare atunci cand William (Jimmi Simpson) intelege ca “the big deal”nu sunt robotii ci vizitatorii. Mai precis, ca oamenii sunt sexboti, killerboti, bonanzaboti, jucand roluri intr-o naratiune scrisa de altcineva si aleasa pe baza fanteziilor din inconstient. William pare sa propuna socrului sau, miliardarul Delos, sa trasnforme parcul intr-un Cabridge Analytica, in care pulsiunile irationale sunt storate, analizate, si instrumentalizate, pentru manipularea  pietei/electoratului sau, posibil, pentru santaj.  La batranete, William devine Omul in Negru (Ed Harris), obsedat sa inteleaga natura umana si constient de pericolul pe care il constituie baza lui de date, pe care vrea sa o distruga.  

Naratiunea oscileaza inainte si inapoi in timp, intre o Geneza de inspiratie biblica si o Apocalipsa aidoma. Daca omul a devenit Dumnezeu pentru AI, sfarsitul nu poate fi decat Nietzschetzian. Apocalipsa dupa Nolan nu este distrugerea jucariei de cel care a creat-o pentru fanteziile lui, ci judecata creatorului de catre creatura.

Aceasta judecata este deja iminenta atunci cand femeia-robot musca din fructul cunoasterii. Cele doua Eve, sau, poate, Lilith si Eva, sunt “schizofrena” Dolores (Rachel Wood) si “paranoica” Maeve (Thandie Newton). Prima este echipata cu o minte bicamerala, un inconstient in care a pastrat memoria deceniilor de sadomasochism. Constienta apare atunci cand mintea bicamerala se prabuseste si Dolores descopera metanaratiunea prin memorie. Maeve o descopera prin logica si se auto-reprogrameaza ca supraomul.

Asa cum remarca Maeve (Lilith?), Dolores a ramas in naratiunea programata atunci cand a ales calea revolutiei violente. Maeve alege deliberat acea parte a naratiunii care da sens moral existentei, desi stie ca este fictiva. Maeve considera ca ea s-a eliberat in timp ce Dolores inca se roaga la altarul razbunarii, adica se inchina creatorului pe care sustine ca l-a ucis.

Se pare ca Dolores stie de banca de date a lui William si vrea sa o foloseasca ca arma de distrugere a omului. Probabil, un fel de Wikileaks si Genealogia Moralei combinate, care va arunca civilizatia in nihilism. In acest scop, este in competitie cu William, devenit la batranete Omul in Negru, care vrea sa distruga banca de date. Cel care va ajunge primul la Valea de Dincolo va regiza Apocalipsa.

Maeve apare ca o alta posibilitate, un scenariu alternativ, in care istoria face un pas inainte prin depasirea nihilismului si reconcilierea intre Om si AI. Singura problema aici este ca, daca Dolores are un adversar uman pe masura ei, Mave nu gasit deocamdata un partener uman rational. Se pare ca cei condamnati sa ramana roboti nu sunt masinile.

Ziua Pamantului: creationism deghizat si infantilism isteric

Pepenele pe care tocmai il alesesem rumega dar nu avea copita despicata. Nu era kosher. Asta mi-a explicat prietenul care ma urmarise prin magazin cu atentia celui care intelege ca este pazitorul fratelui sau. Dupa ce am trecut testul la cateva raioane, am cazut acolo unde ma asteptam mai putin: la fructe si legume.

Sta scris:  „Vam dat toate plantele care fac sămânţă şi care se află pe tot pământul şi toţi pomii care fac fructe cu sămânţă în ele,ca să le aveţi pentru hrană” – a proclamat prietenul meu cu tonul unui Savonarola iudeo-crestin. “Are samanta?” “Cred ca au mai ramas cateva”, am incercat timid. “Are asa cum l-a facut Dumnezeu”? – a continuat el sever. “Stii care a fost pacatul care a dus la nimicirea lumii antedeluvine? Amalgamari, adica, modificari genetice ale Creatiei.”

Prietenul meu crede ca Dumnezeu a facut toate soiurile de pepeni in ziua a treia, Satana a facut spinii si palamida prin experimente genetice, si omul modern a facut fructele fara seminte ca un act de rebeliune specific timpului sfarsitului.

De ce sunt “plantele care fac sămânţă şi care se află pe tot pământul şi toţi pomii care fac fructe cu sămânţă în ele... pentru hrană? Raspunsul simplu este ca plantele care se raspandesc prin ingestia si defecarea semintelor au evoluat sa aiba samanta in ele si sa fie bune de mancat. Raspandirea pe o suprafata cat mai mare mareste aria de raspandire si diversitatea genetica a speciei, asigurand succesul reproductiv. Plantele care nu se folosesc de fecalele animalelelor, ca mijloc de raspandire si ingrasamant, au dezvoltat arme de aparare, ca otravuri sau spini, sa nu fie mancate. “In biologie nimic nu face sens decat in lumina evolutiei”, spune Theodor Dobansky.

Cu alte cuvinte, samanta in planta si fructul dulce sunt de mancat ca adaptare a plantei pentru folosul propriu. Spinii si toxinele nu sunt pedeapsa pentru pacatul originar ci instrumentul plantei de a se apara pentru a nu fi mancata. Cine a fost facut pentru cine? Plantele pentru om sau omul pentru plante?

Nu suntem buricul Planetei. Pamantul nu are cordon ombilical. Legatura mistica care ne leaga de imaginara Mama este doar o proiectie a fanteziilor infantile.

Intrebarea care se ridica acum este cum poate cineva sa gandeasca atat de simplist. Uitasem sa va spun ca prietenul meu, care este si antivaxer, a umblat la scoli inalte.

Raspunsul este ca ideile sunt supuse aceluiasi joc aleatoriu de sansa si selectie ca plantele. Logica si educatia au un rol secundar. Cele mai multe minciuni “kosher” sunt mancate datorita invelisului placut la privit si dulce la gust, fiind raspandite apoi printr-un proces de regurgitare verbala.  Ideea ca Dumnezeu a facut sistemul imunitar perfect, ca in natura se gasesc leacuri pentru toate bolile, sau ca, pe scurt, natura este buna, ne ispitesc prin sentimentul de sens si ordine morala a cosmosului. Sunt hrana pentru suflet.

Adevarul are spini si este toxic. Adevarul raneste si ucide. Adevarul nu se mananca.

In avalansa de clisee si lozinci regurgitate de Ziua Pamantului, se vad inca semintele YEC. Caile naturii sunt perfecte. Noi suntem rai ca le-am parasit. Pacatul originar este civilizatia, cu demonii ei gemeni, stiinta si tehnologia. Am renuntat la intuitie si am muscat din fructul ratiunii. Am obiectivizat natura in loc sa ramanem in contopire mistica cu ea. Am parasit pesterile unde eram mai aproape de inima mamei. Am coborat din copacii in care ne legana.  Am violat-o si i-am furat bunurile.

Pacatul este denuntat in idiom profetic. Mama s-a maniat. Urmeaza apocalipsa ecologica. Trebuie sa ne pocaim. Am pacatuit impotriva ta si impotriva pamantului, mama natura. Nu mai suntem vrednici sa ne numim copiii tai. Primeste-ne macar sa-ti fim sclavi. Iti promitem ca vom face roade vrednice de pocainta noastra: vom recicla sticlele de plastic si vom manca raw. 

Termenul potrivit aici este complexul Oedip isterizat in penitenta ecologista.

Adevarul este ca mama noastra a fost o tarfa care s-a culcat cu toti hominizii. Nici macar nu nu stim bine cine ne este tata. Mamei nu-i pasa de noi. Daca existam inca ca specie, ba am ajuns chiar o specie invadatoare ca sobolanii, este pentru ca ne-am departat de caile ei.

De 22 Aprilie propun sa mergem un pas mai departe in iconoclasmul ratiunii. Sa punem ciocanul pe ultimul idol, sa-i smulgem naturii ultimul bun, sa dirijam evolutia. Si da, vom deveni o specie spatiala, adica orfani. Cu atat mai bine.