Sexul ca crima impotriva omului


Cu mult inainte sa existe miscarea #MeToo, Immanuel Kant afirma ca actul sexual este o crima impotriva umanitatii, pentru ca implica obiectivizarea partenerului. Actul sexual poate fi acceptat numai ca un contract de propietate comuna asupra “obiectului”, adica asupra organelor sexuale ale partenerilor.

Ideeea ca actul sexual este rau in sine origineaza, in civilizatia noastra, cu Augustin. Este usor pentru un crestin sa accepte notiunea ca Dumnezeu condamna natura cazuta, si, ca atare, sexul e rau tocmai pentru ca este natural. Noua, la Kant, este doar condamnarea naturii fara apelul la Dumnezeu.

In secolul XVIII, contractul kantian se numea casatorie. In era post-Weinstein, poate fi un contract pentru o noapte la hotel prin care obiectivizarea este permisa doar in limitele consimtite recirpoc. Intelegem, deasemenea, motivul pentru care tot mai multi sustin ca burca si hijabul sunt cat se poate de feministe, pentru ca impiedica obiectivizarea femeii.

Problema cu contractul este ca femeia si barbatul intra in el de pe pozitii asimetrice. Femeia este partea mai slaba structural. De aceea, in era post-Weinstein, a fost adaugat la contractul kantian amendamentul no is no but yes is not yes. Sau, yes is yes numai daca femeia manifesta un entuizasm convingator pentru actul sexual.

In ultima instanta, barbatul este, asa cum arata si numele, un virus, care are nevoie de celula gazda pentru a se reproduce. Barbatul face din femeie instrumentul sau de reproducere, o obiectiveaza. La fel cum capitalul se reproduce prin obiectivizarea proletarului, Apusul s-a reprodus prin obiectivizarea indigenilor din colonii, si omul se reproduce prin obiectivizarea naturii. Nu degeaba ecologistii radicali ne reproseaza acum ca obiectivizam natura in loc sa o tratam ca pe un egal, ca in Avatar. Unii vorbesc deja despre crima de a obiectiviza un sexbot.

O femeie poate reproduce in timpul nostru fara act sexual. Mai mult, doua lesbiene pot fi pe rand tata sau mama, intrucat ovulul uneia poate fi gametul pereche pentru cealalta. Barbatul este depasit. Daca revolutia sexuala a anilor ‘60 a fost conditionata de pilula anticonceptionala, noua revolutie este conditionata de fertilizarea in vitro. Actul sexual va fi interzis ca o crima impotriva umanitatii. Vom fi ca ingerii.

L-am amintit pe Kant pentru a arata ca nu putem reduce ideologia #MToo la un simplu moft feminist. Ideea sta pe picioare filozofice.

Din cate stiu, singurul ganditor care l-a contrazis cu succes pe Kant a fost Nietzsche. Argumentul lui a fost ca, daca morala si religia condamna natura, cu atat mai rau pentru ele. Natura nu are nevoie sa se justifice in fata lor. Dimpotriva, le condamna, si sentinta naturii este irevocabila.

In mod surprinzator, Nietzsche a aniticipat ca morala care condamna natura duce in cele din urma la notiunea ca victima are un statut de superioritate morala intrinseca. Vulpea mananca iepurele pentru ca este rea, iepurele e mancat pentru ca e bun. Cel mai slab este mai slab pentru ca este mai bun.

In timpul nostru, aceasta notiune a devenit dogma. Inegalitatea structurala a lumii necesita ca balanta legii sa fie inclinata in favoarea celui mai slab. Weinstein este un tip dezgustator si asta face greu de argumentat impotriva faptului ca publicul nu i-a acordat prezumtia de inocenta in nici unul din cazuri. Acest fapt a stabilit deja precedentul pentru celelalte cazuri. Este suficient ca cineva sa spuna me too si eticheta a fost pusa pe cel acuzat.

Este inevitabil ca o asemenea impingere la extrema a moralei kantiene (nu obiectiviza) sa aduca o reactie din partea opusa. Probabil ca Trump nu l-a citit pe Nietzsche, asa cum feministele nu l-au citit pe Kant, insa marii ganditori sunt mari nu pentru ca spun ceva original, ci pentru ca au prins spiritul vremii. Nietzsche avertizeaza impotriva pericolului ca cei slabi sa stabileasca o noua tiranie bazata pe argumente morale. Faptul ca Trump i-a tintit pe cei mai slabi dintre cei mai slabi, pe copii emigrantilor, dovedeste ca intelege acest lucru. Ce am spus cu privire la #MeToo se aplica si la Trump.Idea sta pe picioare filozofice.

Asa se explica si paradoxul crestinilor care il sustin pe Trump. Morala crestina e de fapt de partea liberalilor. Pentru cei care il sustin, Trump reprezinta acceptarea inegalitatii structurale a lumii. Este intoarcerea la ordinea amorala a naturii, adica la paganism. Restul sunt vorbe.

Ideologic, daca e nevoie sa o mai spun, ma situez de partea moralei crestine si a Iluminismului kantian, insa tot ce e impins la extrema isi genereaza propria negatie. Cele doua idei s-au ciocnit deja in istoria gandirii. Acum se ciocnesc in istoaria reala.

Kant a fost impins la extrema. Reactia va fi Nietzsche impins la extrema. Si ce inseamna Nietzsche impins la extrema? Asta stim din istorie. Uitati-va in jur.

Sfantul Max – 4 Iulie 2018

In capitolul Sfantul Max din Ideologia Germana (1846), Marx & Engels ataca egotismul iluminat al lui Max Stirner. Cei care nu l-au citit pe Stirner, o pot citi pe Ayn Rand, pentru ca este acelasi lucru.  Argumentul tanarului Marx, citit in 2018, este acela ca atat politica de identitate, (de stanga sau de dreapta), cat si muribundul conservatorism liberal-utilitarian, sunt bazate pe iluzia unui eu determinat ideologic.

Citez mai jos primele paragrafe din Sfantul Marx.

Omul care „și-a bazat cauza pe nimic” [aici Marx și Engels parafrazează primele linii ale poeziei lui Goethe Vanitas! Vanitatum Lanitas!] Își începe lunga „ura critică” ca un german bun, in stilul Plangerilor lui Ieremia: „Există ceva ce nu trebuie să fie cauza mea?” (P. 5 din „carte”). Și continuă să plângă din inimă că „totul trebuie să fie cauza lui”, „cauza lui Dumnezeu, cauza omenirii, a adevărului și a libertății și, în plus, cauza poporului său, a stăpânului său” și  mii de alte cauze bune.

Bietul de el! Burghezul francez și englez se plânge de lipsa piețelor, de crizele comerciale, de panica bursei, de situația politică care există în momentul de față etc. Micutul burghez german, a cărui participare activă la mișcarea burgheză a fost doar una ideală și care, fata de restul, care si-au asumat toate riscurile, vede cauza lui personala pur și simplu ca fiind „cauza bună”, „cauza libertății, adevărului, omenirea „, etc.

 

Jordan Peterson, cruciat impotriva Marxismului Cultural. ar fi de acord cu aceste randuri daca le-ar cunoaste. Mai departe:

El investighează „cauza lui Dumnezeu”, „cauza omenirii” (pp. 6 și 7) și constată că acestea sunt „cauze pur egoiste”, că atât „Dumnezeu”, cât și „omenirea” se îngrijorează numai despre ceea ce este al lor” libertate, omenire, dreptate „sunt” interesate doar de ei înșiși și nu de noi, numai în propria lor bunăstare și nu în a noastră „, din care deduce că toate aceste persoane” sunt astfel extrem de bine „. El merge atât de departe încât să transforme aceste fraze idealiste – Dumnezeu, adevărul etc. – în burghezi prosperi care „sunt excepțional de bine” și se bucură de un „egoism profitabil „. Dar acest lucru îi deranjează pe egoistul sfânt: „Și eu?” Exclamă el.

„Eu, din partea mea, trag lecția și, în loc să continui să slujesc acelor mari egoiști, ar trebui să fiu mai degrabă un egoist!” (P. 7)

Aici Stirner ete John Galt, sau, mai degraba, invers. Marx intelege bine natura religoasa/idolatra a egoismului iluminat:

Astfel, vedem ce motive sfinte il îndrumă pe Sfântul Max în trecerea lui la egoism. Nu sunt lucrurile bune ale acestei lumi, nu comorile pe care le mananca moliile și rugina, nu capitalul personal aparținând semenilor săi unici, ci comoara cerească, capitalul care aparține lui Dumnezeu, adevărul, libertatea, omenirea etc. care nu-i da lui pace.

Nu pot comenta altceva decat ca, la 242 de ani de la Declaratia de Independenta, America este un colosal cult al egoismului. Insa raspunsul lui Marx evita capcana unei alte religii/idol, cea a colectivismului altruist. Ce urmeaza  poate fi aplicat in egala masura la homo americanus si la homo sovieticus.

Daca sfantul Max ar fi privit un pic mai atent la aceste diverse „cauze“și la exponentii lor,  Dumnezeu, omenirea, adevăr, el ar fi ajuns la concluzia opusă: că egoismul bazat pe modul egoist de acțiune din acestea trebuie să fie la fel de imaginar ca și ele.

Wow. (Americanismul da bine de 4 Iulie). Problema pentru Marx nu este ca loserul socialsit Max invidieaza capitalistul si imite egoismul lui, ci ca ego-ismul lui, ca si al lor, este bazat pe un ego imaginar, programat ideologic.

Intr-o dialectica care ar surprinde atat pe cei din generatia mea, care au cascat la cursuri politice, cat si noile generatii, indoctrinate in teolria conspirativa a Marxismului Cultural, Marx & Engels analizeaza in continuare trecerea de la eul iudeu/vechi testamentar, cel definit de apartenenta tribala si propietatea sfintita de YHWH asupra tarii, pamantului, turmelor, robilor, femeilor, copiilor,  etc., la Logosul intrupat in Istorie, eul crestin. Este denuntul apostaziei Apusului din partea unui evreu luteran ateu.

Sa trecem acum de la 1846 la anul de gratie (de la Declaratia de Independenta) 242. Intra Sfantul Max – 2018.

Max este un pubert de 13 ani, machiat si cu parul vopsit, care stie, cu o certitudine care ar fi invidiata de Socrate, ca  este a-gender. Profesorii lui, mai putini filozo-falici, nu au inteles acest lucru, si au contiunt sa foloseasca pronumele el. Mai rau, colegii au preferat ea. Max a devenit suicidal a vrut sa sara de pe balcon. L-a salvat doar numarul de telefon al agentiei de help pentru a-genderi.  

Trebuie sa remarc aici ca declaratia de independenta de genuri impuse, 2018, se aliniaza perfect cu Declaratia de Independenta, 1776. Orice om are dreptul inalienabil, acordat de o divinitate deista, la “cautarea fericirii” personale, independent de biserica, stat, traditie.  Singura mea problema cu aceasta divinitate deista, slujita in egala masura de Washington si de Robespierre (inclusiv cu jertfe umane), este barba lui YHWH, pe care incearca sa o ascunda sub pretentii filozofice. Ideea s-a nascut mare dar a fost circumcisa in ziua a opta. In ultima instanta, e vorba de aceleasi magari, camile, oi, robi, sotii, etc., plus Tara Sfanta si macelul canaanitilor, (sau inrobirea gabaonitilor).

Sunt, iarasi, de acord cu faptul ca cineva in procesul auto-cunosaterii poate ajunge la concluzia ca are gender disphoria sau ca este gay, si ca acea persoana are dreptul egal la protectia Legii. Daca Max, 2018, a descoperit ca nu il intereseaza nici baietii nici fetele ci doar orgasmul  manual, nu voi obiecta cu citate din Un Apel Solemn Catre Mame, 1870. Baiatul are dreptul universal la cautarea fericirii.

Singura mea obiectie atunci cand cineva isi descopera adevaratul eu in pigment, cultura, burca, yamurca, orientare sexuala, orientare a-sexuala, etc., este absenta indoielii carteziene cu privire la existenta eului, ca substanta ontologica a eului universal. Dubito ergo summa indoiesc deci exist – declara parintele Rationalismului modern.

Aceiasi obiectie o aduc insa si cu privire la nationalismul crestin al dreptei si la psihologia de youtube a lui Jordan Peterson. Ambele sunt bazate pe iluzia eului care se percepe pe sine fara sa se indoaiasca de ceea ce simte.

Marx ar spune ca Max, 2018, la fel ca Max, 1846, nu si-a descoperit adevaratul eu ci o iluzie conditionata ideologic. Freud ar spune ca a-genderismul lui Max este el insusi o fantezie  sexuala a eului, prizonier intre instinctele cimpanzeului si nuiaua dresorului de maimute.

Jordan Peterson va denunta “marxismul cultural” si va recomanda un simptom ca terapie pentru alt simptom.  Max a-genderul este, in limbajul lui Joradn Peterson, doar un crustaceu care se tareste pe fundul acvariului. La fel ca Marx, Peterson va observa ca in spatele a-genderismului si trans-genderismului se ascunde frustrarea social-economica a loserului care priveste cu invidie la crabii alfa-masculi si va spune “shut off the f… and get a life.” Lasa miorlaiala si fii un american adevarat, care “se plânge de lipsa piețelor, de crizele comerciale, de panica bursei, de situația politică care există în momentul de față”, cum remarca Marx cu privire la Max.

Dar Marx ar aduga: “evolueaza la starea vertebrat si iesi din acvariu”.

A-genderismul lui Max nu este in opozitie cu neo-liberalismul/conservatorismul american. Este simptomul lui, la fel cum egotismul lui Max Stirner era simptomul german al utilitarianismului anglo-saxon.  Intre “grab them by the pussy” si “pussy grabs back” nu exista o diferenta substantiala. Ambele reprezinta putrefactia unei idei care s-a nascut in 1776 si a murit.

Este timpul sa ingropam mortii si sa mergem mai departe.

 

În căutarea eului pierdut

Cultura

Elon Musk s-a declarat un utopian anarhist inspirat de seria The Culture:

Socialsitii britanici nu au intarziat cu replica:

Question, please.

Care este diferenta intre randul de sus si cel de jos (exceptand numarul 5) in relatie cu era spatiala?

Raspuns:

Primul zbor sub-orbital a fost efectuat de o racheta V – 2 la data de 3 Octombrie, 1942. Realizatorii ei au fost sighisoareanul (ah, scolile din Ardeal)  Hermann Oberth si ucenicul sau, Werner von Braun.  la fel ca Musk, amandoi au fost inspirati de utopii SF.

Cei doi erau apolitici, adica nu-i interesa unde cad rachetele ci cat de sus se ridica. Asa ca, dupa ce au bombardat proletariatul britanic cu munca de sclavi, s-au pus pe treaba sa exporte limba engleza pe Luna. Dupa care si-au pus ochii pe Marte, insa Congresul a spus: enough is enough. Pe noi ne intereseaza unde cad rachetele, nu cat de sus se ridica.

Primul zbor orbital uman a fost realizat (cu ceva ajutor german) de inginerul  sovietic Sergei Korolev la 12 Aprilie 1961. Korolev a petrecut cativa ani in Gulag pentru sabotarea industriei militare (nu l-a interesat Katyusha). Stalin a inteles in cele din urma diferenta intre Katyusha si V – 2 si l-a asezat in fruntea programului care va deschide era spatiala post-belica.

Programul spatial chinez a fost cretia savantului chinez-american Qian Xuesen. Qian s-a aflat in fruntea programului balistic american in timpul razboiului si a fost instrumental in aducerea lui Werner von Braun in US. Victima inocenta a isteriei  McCarthyste, Qian Xuesen  a plecat in China in 1955, dupa cinci ani de arest la domiciliu, si a inceput sa conduca programul lui Mao pentru arma nucleara si balistica. In 1958 Mao a anuntat programul spatial chinez, coordonat de Qian.

Kim Jong Il este istorie contemporana.

Nu am nici o simpatie pentru vre unul dintre cei patru dictatori. Meritul apartine inginerilor germani, rusi, chinezi, si, cu respect apolitic, N Koreeni. Ce dovedesc acestia este insa ceea ce stim deja de la istoria piramidelor egiptene incoace. Faraonul este cel care construieste piramida. Poporul prefera sa isi manance bucata de paine in colibe acoperite cu stuf. Cu tot respectul pentru MLK, dar sentimentalismul politic nu aspira spre stele. Marx, Engels, si Einstein sunt alta poveste, pentru ca ei credeau mai degraba in tehnocratie.

Musk stie ce vorbeste. O utopie spatiala poate fi doar rezultatul vointei individualiste. Daca si-ar da compania pe mana muncitorilor cum vor socialistii britanici, s-ar alege praful de Tesla si Space X. Trump are in comun cu muncitorul american credinta populista intr-o economie care mineaza carbune cu pick-hammer si are in comun cu Mao credinta populista in otelul facut de tarani. Insa dictatorii secolului XX au cerut inginerilor sa construiasca rachetele ignorand vointa poporului.  Solutia, intre tirania multimii, care darama dar nu construieste, si dictatura personala, care construieste monumente egolatre, este anarhismul utopic.

Pe de alta parte, Stuart Kelly, in The Guardian, se intreaba daca Elon Musk a inteles cu adevarat caracterul sinistru al utopiei anarhiste a lui Iain Bank.

The Culture objects to the Idirans’ religion, and the Affront’s monstrous brutality. For the Chelgrians, the Culture caused a caste war, then covered it up; for the Gzilt, they wanted them not to “sublime”, or transcend the known universe. Worse than that, we have the frequently mentioned “Special Circumstances”: a group who are frequently involved in the Culture’s machinations. They intervene, they assassinate, they hide. Special Circumstances is a tiny variation on the old question for politics students: how far can a liberal society go in defence of liberalism?

Spre deosebire de nava Enterprise din Star Treck, The Culture nu are prima directiva.  Computerele „machiavellice”, adica lipsite de emotii,  calculeaza la rece ca intre o societate cu valori liberale si cele integrist-religioase (Idiran), impartite in caste, sau dictatoriale, nu este loc pentru multiculturalism. Rezultatul oferit de masini este ori/ori.

Intrebarea este acum cine gandeste utopic, The Guardian sau Iain Bank?

 

Dumnezeu nu poartă barbă

„Manquer” nu inseamna „a manca” stimabililor

In comedia clasica O Noapte Furtunoasa, Jupan Dumitrache Titirca Inima-Rea si Nae Ipingescu citesc impreuna in articolul lui Rica Venturiano ca “nimeni nu trebuie a mânca de la datoriile ce ne impun solemnaminte pactul nostru fundamentale, sfânta Constituțiune…”. Rica foloseste frantzuzismul a manca de la manquer – a se lipsi. Jupan Dumitrache si Nae Ipingescu inteleg ca nimeni nu trebuie sa manance Constitutia.

„Sfânta Constituțiune, și mai ales cei din masa poporului…” citeste mai departe Ipingescu. Substantivul “masa” ii ajuta pe cei doi sa inteleaga sensul filozofic al verbului “a manca”. “E scris adânc” conclude Jupan Dumitrache.

„… A manca poporul mai ales, este o greșală neiertată, ba putem zice chiar o crimă…”, continua lectura Ipingescu. Jupan Dumitrache este de acord ca “cine mănâncă poporul să meargă la cremenal”. Exegeza articolului este deplina atunci cand cei doi intalnesc termenul “sufragiu universale”. Adica “știi: masă… sufragiu”-sufragerie – explica Nae.

I-am recunoscut pe Titirca Inima-Rea si Nae urmarindu-i pe Valentin Danaiata si Daniel Burtescu discutand Constitutia Statelor Unite la emisiunea Intreaba Cuvantul. Trec peste exegeza Apocalipsei, facuta dupa aceleasi criterii ca si exegeza articolului lui Rica Venturiano in piesa. Chiar si limbajul este caragialenesc: “Babilonul sunt acele biserici care nu iubesc dragostea de Dumnezeu”. Ma voi oprii doar asupra lectiei de drept constitutional de la Loma Linda.

La fel ca Titirca si Nae, cei doi par sa confunde  manquer cu a manca. Ei cred ca a nu frustra pe cineva de drepturile lui constitutionale inseamna a-i da voie sa manance Constitutia intr-o sufragerie rezervata doar tie.

Constitutia Americana, sustin cei doi, este bazata, “desi nu explicit”, pe texte biblice. Cum ar spune Jupan Dumitrache: “e scris adanc”. Asta, ni se spune mai departe,  “se poate vedea din documente istorice”.

Danaiata si Burtescu par sa ignore faptul ca orice constitutie se mananca doar cu texte explicite.  Daca Constitutia este bazata pe texte implicite, poti sa o sucesti cum vrei, pentru ca fiecare implica ce vrea. Insa, din fericirei, Constitutia nu este Scoala de Sabat.

In ce priveste filozofia politca care sta explicit la baza Constituiei, aceasta este Declaratia de Independenta.  Orice om are dreptul inalienabil la viata, libertate, si cautarea fericirii. Inclusiv satanistul si homosexualul. Asa cum vor ei sa o caute.

Deasemenea, Constitutia stabileste clar  des-institutionalizarea politica a religiei. De aceea, nu poti acuza Curtea Suprema ca ignora religia si traditia in aplicarea ei. Aceiasi Constitutie apara dreptul celor care aleg sa urmeze relgia si traditia in viata personala.  Sunt doua fete ale aceleiasi monezi. 

In sfarsit, aceste drepturi sunt intemeiate pe Iluminism, nu pe Biblie, care nu stie nimic de separarea puterilor in stat, secularism, si drepturile omului. De fapt, drepturile omului sunt, in ultima instanta, dreptul de a calca opt din zece porunci. 

In ce priveste documentele fondatoare, pentru ca nu ni se ofera nici unul, oferim noi doua:

The government of the United States is not, in any sense, founded on the Christian religion. John Adams

Congress shall make no law respecting an establishment of religion, or prohibiting the free exercise thereof; or abridging the freedom of speech, or of the press; or the right of the people peaceably to assemble, and to petition the Government for a redress of grievances. First Amendment.

Curtea Suprema nu a redefinit institutia familiei, cum sustine Daniel Burtescu. A aplicat  Primul Amendament, in egala masura, atat la cuplurile homosexuale, cat si la dreptul patisierului de a refuza  sa faca un tort pentru unul din ele. Ambele decizii au starnit pasiuni politice, insa juristii au aplicat Constitutia independent de emotii. Nu este treaba judecatorului, sau a Statului prin oricare din ramurile lui, sa defineasca sau sa re-defineasca  institutiile civile dupa criterii ideologice sau teologice. Acestea exista ca urmare a evolutiei societatii civile, si justitia apara doar accesul egal la fiecare din ele.

Se pare ca cei doi romani prefera o societate condusa de emotii politice si prejudecati religioase uneia condusa de Lege. Nu ca ne-ar surprinde. In cele din urma, acesta este normalul pe care il cunosc.

Ironia este ca Titirca si Nae de la Loma-Linda cred ca drepturile lor constitutionale vor fi mancate  de fiarele din Apocalipsa,  si gasesc un argument in faptul ca aceleasi drepturi nu manquer in fata unor presiuni politice mult mai puternice decat defunctele legi albastre sau lobby-ul anemic pentru protectia Duminicii. Ei se tem ca religia va fi re-institutionalizata politic si se plang ca nu este institutionalizata politic. Cum bine zice tot nenea Iancu, curat murdar

„The South will raise again” – si va ridica Romania impreuna cu el

Sase studenti de la Mississippi College vor veni vara aceasta ca misionari Romania. Aflam din comunicat ca terra icognita este „un stat secular reprezentat de 18 religii”.

Scopul misiunii este sa ii ajute pe romani sa il cunoasca pe Jeezaz si sa scape de saracie.

Mississippi bate celelalte state americane la obezitate, saracie, adolescente insarcinate, educatie falimentara, si, last but not least, numarul de biserici per capita.  Cu alte cuvinte, Mississippi este in US ce este Romania in Europa. Avem de la cine invata.

Cei mai cunoscuti absolventi ai colegiului baptist sunt predicatori, fotbalisti, wrestleri, si politicieni. Exact ce ne lipseste.

Sosirea celo sase studenti la Bucuresti a fost comparata cu defilarea prin Arcul de Triumf a armatei romane acum un secol. Atunci s-a format Romania moderna. Acum, gratie misunii baptiste, isi va rezolva problemele prin credinta si rugaciune, dupa modelul de la ei acasa.