Logos 55 – Droguri

Forum

Incepand cu data de 3 Februarie forumul o2  (a NU se confunda cu sectiunea de comentarii de la subsolul posturilor), va fi desfiintat.  Motivul este acela ca oricum nu este folosit decat de un numar restrans si ca exista alte doua forumuri pentru discutie necenzurata – Open Source Church si AZS Forum, care acopera aceasta nevoie. Cei care au threaduri sau posturi pe forum sunt incurajati sa le transfere la una dintre cele doua forumuri mentionate.

Logos 54 – Erosul Mistic

Anno Domini 08 – Ce-i de Facut?

Dilemele cetățeanului Cristian

Dacă filmul „The Clash of the Titans” are vreo valoare este aceea că reușește să-i dezbrace pe zei de toată poleiala lor olimpiană. Muritorii nu pot arunca mănușa dar reușesc să dămâme statuia. Zeus se prăbușește neputincios în uralele mulțimii care savurează victoria asupra eternilor nomenclaturiști. Dar bucuria este scurtă. Olimpul tremură dar nu se predă pentru că zeii nu dorm niciodată. Harpiile lui Poseidon apar din senin și se năpustesc letal asupra bravilor soldați. Lecția e simplă. Pe zei nu-i poți abandona când vor mușchii tăi; au ei grijă să te aleagă când vor ghearele lor!

În urma unor comentarii făcute pe marginea unui articol din ST, și în care observam că încă ne complacem într-o ambiguitate teologica în privința eticii lui Dumnezeu, proaspătul posesor al unei diplome în știința informatorilor de ziua a șaptea, cetățeanul Cristian, fâlfâindu-și aripile de harpie sapiențial-justițiară a început să deseneze pe blogul domniei sale traiectoria fulgerului stăpânului său. Nu am nici dispoziție și nici interes să sting punctual modestele scântei cu care m-a atins specialistul în note informative dar mi-am promis că-i voi raspunde undeva, cândva, acestui zbuciuman! (Nu e vorba de acel buciuman ci de cel care-i zbuciumă nopțile cu dezvăluiri Azșleaks)

Fratele Asante al adventiștilor întotdeauna se sesizează din oficiu ori de câte ori descoperă o blasfemie reală sau imaginară, o nedreptate etnică, o emblemă patriotică, o incompetență teologică sau vreo deficiență calorică. Micul iacobin de facebook stă de planton la ușa teologiei oficiale și nu încetează niciodată să emită păreri în dauna ideilor.

Există o explicație psihologică a adoratorilor lui Zeus, și se numește sindromul Stockholm. Adică victima se atașează și devine atât de dependentă emoțional de abuzator încât ajunge să-i ia apărarea. Ceva în genul femeii terorizate de soțul violent care după o serie de bătăi rupte din rai ajunge să-l iubească cu adevărat, tocmai pentru că-și dă seama, în sfârșit, cât de bun a fost că n-a omorât-o în bătaie. Adică a avut parte de har!

Sigur că se vor invoca textele trăznet ale VT în care Domnul distruge, arde, îneacă, omoară, lovește și blestemă eternul păcătos. Chiar și Isus este invocat ca martor în procesul reabilitării onoarei divine. Oare n-a blestemat El smochinul? Cine a făcut curățenia de primăvară în templu? Pe Anania și soția cine i-a trecut subit la odihnă? Ce-i mână pe îngerii apocaliptici în sfântă cruciadă? Cine-i responabil cu focul iadului? Bineînțeles, iadul ediție prescurtată!

Slujitorii Olimpului cer un text. Cum argumentez biblic că Dumnezeu nu este varianta circumcisă a lui Zeus, iar Isus vreun bunic atins de benevolența lui Alzheimer? Cum demonstrez că ce cred nu-i vreun basm frumos meșteșugit, cum arăt că hermeneutica nu-mi joacă feste. Dar nu li se va da niciun text decât argumentul lui Isus. El ales crucea nu fulgerul. Dacă ăsta nu este argument, atunci nu există argument. Refuz să ofer texte. Mi-e greață de hermeneutica porcului. Mi se pare obscen să caut texte ca să-l dezvinovățesc pe Dumnezeu dar mi se pare monstruos să-L invoc din Pantheon!

Filozofii știau că Zeus nu există, dar dacă lumea renunță la zei, unde se va ajunge? La „libertinajul teologic in casa de toleranta a occidentului ” cum se exprima un comentator revoltat de atitudinea mea iresponsabilă. Gardienii au nevoie de Zeus. Fără statuie și ofrande își pierd privilegiile iar lumea începe să trăiască. Dar și gardienii trebuie să trăiască. Conștiința și-o împart pe capitole și versete. Moralitatea, pe culori. N-au common sense ci doar simțul datoriei. Nu gândesc critic, ei presimt adevărul.

Zeii își au locașul în minte. Acolo se înfruptă din ambrozia si nectarul temerior noastre. Acolo-și ridică altare și stâlpi de aducere aminte. De acolo-și trimit fulgerele și tot de-acolo își tămâiază supușii. Zei nu mor niciodată pentru că frica nu moare niciodată.

Avantajul meu este că sunt venit dintre neamuri. Am fost învățat să fac binele doar pentru veacul acesta. N-am căutat răsplata, nu mi s-a promis cetatea. N-am crescut cu texte, n-am încercat să îmbunez zeități orgolioase. Nu cunosc flanelograful, mi-e străină măsuța cu nisip. Sunt doar un om normal al cărui bun simț îi spune că dacă Dumnezeu nu poate depăși standardul moral al creaturilor sale, dacă reflectă la scară cerească aceeași patimă pământească, înseamnă ca e doar o proiecție a minții de care nu trebuie să-mi fie teamă. Cred că adevăratul Dumnezeu trebuie să fie dincolo.

Fulgerul lui Zeus are o explicație naturală; dumnezeul cetățeanului Cristian are una culturală. Și dacă nu este dumnezeu, atunci de ce ne-ar fi frică să-i demolăm statuia?

Logos 53 – Cupa lui Socrate

Logos 52 – Muscatura Sarpelui