Logos 55 – Droguri
30 decembrie 2010 220 comentarii
Forum
29 decembrie 2010 10 comentarii
Incepand cu data de 3 Februarie forumul o2 (a NU se confunda cu sectiunea de comentarii de la subsolul posturilor), va fi desfiintat. Motivul este acela ca oricum nu este folosit decat de un numar restrans si ca exista alte doua forumuri pentru discutie necenzurata – Open Source Church si AZS Forum, care acopera aceasta nevoie. Cei care au threaduri sau posturi pe forum sunt incurajati sa le transfere la una dintre cele doua forumuri mentionate.
Logos 54 – Erosul Mistic
29 decembrie 2010 43 comentarii
Anno Domini 08 – Ce-i de Facut?
28 decembrie 2010 49 comentarii
Dilemele cetățeanului Cristian
25 decembrie 2010 122 comentarii
Dacă filmul „The Clash of the Titans” are vreo valoare este aceea că reușește să-i dezbrace pe zei de toată poleiala lor olimpiană. Muritorii nu pot arunca mănușa dar reușesc să dămâme statuia. Zeus se prăbușește neputincios în uralele mulțimii care savurează victoria asupra eternilor nomenclaturiști. Dar bucuria este scurtă. Olimpul tremură dar nu se predă pentru că zeii nu dorm niciodată. Harpiile lui Poseidon apar din senin și se năpustesc letal asupra bravilor soldați. Lecția e simplă. Pe zei nu-i poți abandona când vor mușchii tăi; au ei grijă să te aleagă când vor ghearele lor!
În urma unor comentarii făcute pe marginea unui articol din ST, și în care observam că încă ne complacem într-o ambiguitate teologica în privința eticii lui Dumnezeu, proaspătul posesor al unei diplome în știința informatorilor de ziua a șaptea, cetățeanul Cristian, fâlfâindu-și aripile de harpie sapiențial-justițiară a început să deseneze pe blogul domniei sale traiectoria fulgerului stăpânului său. Nu am nici dispoziție și nici interes să sting punctual modestele scântei cu care m-a atins specialistul în note informative dar mi-am promis că-i voi raspunde undeva, cândva, acestui zbuciuman! (Nu e vorba de acel buciuman ci de cel care-i zbuciumă nopțile cu dezvăluiri Azșleaks)
Fratele Asante al adventiștilor întotdeauna se sesizează din oficiu ori de câte ori descoperă o blasfemie reală sau imaginară, o nedreptate etnică, o emblemă patriotică, o incompetență teologică sau vreo deficiență calorică. Micul iacobin de facebook stă de planton la ușa teologiei oficiale și nu încetează niciodată să emită păreri în dauna ideilor.
Există o explicație psihologică a adoratorilor lui Zeus, și se numește sindromul Stockholm. Adică victima se atașează și devine atât de dependentă emoțional de abuzator încât ajunge să-i ia apărarea. Ceva în genul femeii terorizate de soțul violent care după o serie de bătăi rupte din rai ajunge să-l iubească cu adevărat, tocmai pentru că-și dă seama, în sfârșit, cât de bun a fost că n-a omorât-o în bătaie. Adică a avut parte de har!
Sigur că se vor invoca textele trăznet ale VT în care Domnul distruge, arde, îneacă, omoară, lovește și blestemă eternul păcătos. Chiar și Isus este invocat ca martor în procesul reabilitării onoarei divine. Oare n-a blestemat El smochinul? Cine a făcut curățenia de primăvară în templu? Pe Anania și soția cine i-a trecut subit la odihnă? Ce-i mână pe îngerii apocaliptici în sfântă cruciadă? Cine-i responabil cu focul iadului? Bineînțeles, iadul ediție prescurtată!
Slujitorii Olimpului cer un text. Cum argumentez biblic că Dumnezeu nu este varianta circumcisă a lui Zeus, iar Isus vreun bunic atins de benevolența lui Alzheimer? Cum demonstrez că ce cred nu-i vreun basm frumos meșteșugit, cum arăt că hermeneutica nu-mi joacă feste. Dar nu li se va da niciun text decât argumentul lui Isus. El ales crucea nu fulgerul. Dacă ăsta nu este argument, atunci nu există argument. Refuz să ofer texte. Mi-e greață de hermeneutica porcului. Mi se pare obscen să caut texte ca să-l dezvinovățesc pe Dumnezeu dar mi se pare monstruos să-L invoc din Pantheon!
Filozofii știau că Zeus nu există, dar dacă lumea renunță la zei, unde se va ajunge? La „libertinajul teologic in casa de toleranta a occidentului ” cum se exprima un comentator revoltat de atitudinea mea iresponsabilă. Gardienii au nevoie de Zeus. Fără statuie și ofrande își pierd privilegiile iar lumea începe să trăiască. Dar și gardienii trebuie să trăiască. Conștiința și-o împart pe capitole și versete. Moralitatea, pe culori. N-au common sense ci doar simțul datoriei. Nu gândesc critic, ei presimt adevărul.
Zeii își au locașul în minte. Acolo se înfruptă din ambrozia si nectarul temerior noastre. Acolo-și ridică altare și stâlpi de aducere aminte. De acolo-și trimit fulgerele și tot de-acolo își tămâiază supușii. Zei nu mor niciodată pentru că frica nu moare niciodată.
Avantajul meu este că sunt venit dintre neamuri. Am fost învățat să fac binele doar pentru veacul acesta. N-am căutat răsplata, nu mi s-a promis cetatea. N-am crescut cu texte, n-am încercat să îmbunez zeități orgolioase. Nu cunosc flanelograful, mi-e străină măsuța cu nisip. Sunt doar un om normal al cărui bun simț îi spune că dacă Dumnezeu nu poate depăși standardul moral al creaturilor sale, dacă reflectă la scară cerească aceeași patimă pământească, înseamnă ca e doar o proiecție a minții de care nu trebuie să-mi fie teamă. Cred că adevăratul Dumnezeu trebuie să fie dincolo.
Fulgerul lui Zeus are o explicație naturală; dumnezeul cetățeanului Cristian are una culturală. Și dacă nu este dumnezeu, atunci de ce ne-ar fi frică să-i demolăm statuia?
Logos 53 – Cupa lui Socrate
24 decembrie 2010 Lasă un comentariu
Logos 52 – Muscatura Sarpelui
23 decembrie 2010 54 comentarii
De Angelis
22 decembrie 2010 12 comentarii
Nu stim prea multe despre ingeri, dar exista unanimitate cu privire la doua lucruri: ca ingerii canta in cor si ca isi permit sa ignore acele neinteresante legi ale firii de care trebuie sa tinem cont noi, muritorii.
Asa ca daca vrem ca copiii nostri sa fie ingeri, trebuie sa-i facem sa cante si sa ignore legile gandirii critice. Asa gandeau probabil si instructoarele entuziaste cu parul presat mustrator pe spate din biserica bucuresteana in care fusesem repartizat ca seminarist in practica.
Handicapul meu in ce priveste primul dintre cele doua atribute ingeresti era bine cunoscut in Bucuresti, dar surorile de la copii isi pusesera mari sperante cu privire la a doua parte. Auzisera ca sunt baiat citit si sperau ca voi fi un bun povestitor de “experiente.” Caci cum poti sa pregatesti mai bine un copil sa devina inger decat familiarizandu-l cu un univers in care legile naturii sunt doar o exceptii si supranaturalul tine de banalul cotidian.
Debutul meu la scoala de ingeri a fost un fiasco. Experientele mele erau “rasuflate” – dupa spusele unei comentatoare care m-a judecat de la inaltimea de solista in corul de copii. A urmat o incercare timida de a-i provoca pe copii la o discutie despre vizita lui Isus la Templu introdusa amagitor cu: ”o sa va povestesc experienta unui copil la scoala din care invatam cum sa discutam cu profesorii despre credinta”. Interesul s-a topit indata ce au inteles ca este vorba despre Evanghelia dupa Luca. Copiii participasera la concursuri biblice, castigasera stelute si coronite, si isi luasera portia de adrenalina din competitie. Dar neuro-transmitatorii lor nu raspundeau la naratiunea biblica in sine. Ma simteam ca un traficant de droguri cu mainile goale in fata clientilor. VREM EXPERIENTE.
Am fost mutat la alta comunitate.
A fost ultima data cand am incercat sa educ ingeri. In ultimele trei decenii m-am ocupat numai de oameni. Am inteles intre timp secretul scolii de ingeri. Ideea este sa oferi un pretext pentru a smulge oamenilor adevaratele aripi – aripile mintii.
Este ca in mafia cersetorilor. Copilul este handicapat pentru a deveni toata viata dependent de mafie. Exceptie sunt copiii barosanilor care exploateaza sistemul.
Lumea este mica si m-am reintalnit cu copii din scoala de ingeri. Traiesc pe pamant. Unii au plecat din biserica si sunt citati ca exemple de “uite ce se intampla cand pleci de langa Domnul”. De fapt este doar disfunctionalitatea handicapatului intre oameni normali. Altii sunt oameni buni (fara aripi) care primesc fara filtru tot ce vine prin canale oficiale si asteapta sa le creasca aripile promise in copilarie cand va veni Domnul. Surorile instructoare nu mai au parul lins pe spate dar imi amintesc acum de domnisoarele batrane din cartile lui Jane Austen (desi sunt casatorite).
O categorie speciala sunt copiii barosanilor. Lor le-a priit mafia cersetorilor. Una e sa fii handicapat si sarac, alta e sa fii fiul unui Madoff (duhovnicesc) care conduce o schema Ponzi (duhovniceasca) cu avantaje ne-duhovnicesti. Problema lor este insa problema care a dus si la caderera lui Madoff: prostimea incepe sa se destepte.
Vorba lui Lapusneanu: “Prosti da multi.”
Inregistrare si Votare
22 decembrie 2010 15 comentarii
Pentru a preveni abuzul cu proxy, numai userii inregistrati vor putea vota. Cei inregistrati vor putea sa isi editeze proprile comentarii, sa voteze la comentarii si la sondaj. Dezavantajul este ca cei inregistrati vor trebui sa se logheze inainte de a posta. Daca doriti sa postati instant fara sa va logati, atunci NU va inregistrati.
Contul userilor care nu au comentat niciodata, folosesc un vocabular nepotrivit, atac la persoana, clonuri (posteaza cu mai multe nume), etc, va fi sters.
Inregistrarea va fi deschisa doar pentru o perioada scurta, dupa acea va fi posibil doar prin contact personal prin e-mail sau chat. Linkul pentru inregistrare poate fi gasit jos sub reclame.
Anno Domini 07 – Noul Ateism
22 decembrie 2010 7 comentarii
oxigen2 
Comentarii recente