Cine ne va salva în 2018
29 decembrie 2017 33 comentarii
Avantajul de a fi crescut intr-o dictatura
23 decembrie 2017 8 comentarii
Cand am venit in US, diferite categorii de binevoitori au incercat sa-mi explice ca noi, cei veniti din lumea comunista, fusesem supusi unei propagande de stat care ne-a indoctrinat in gandire de turma. Intunerecul se risipeste in lumina televizorului. Media informeaza, cetateanul decide.
Prietenii mei erau surprinsi sa afle ca media comunista te invata sa gandesti. Motivul este acela ca propaganda de stat era bazata pe un discurs rational. Omul de rand invata sa deconstruiasca un astfel de discurs de la primele fraze. Apeluri la sacrificiu pentru binele colectiv erau primite cu cinism. Imaginile si naratiunile orchestrate de putere erau reciclate in bancuri politice care le reduceau la propria caricatura.
Un astfel de mecanism de aparare a mintii nu exista in lumea libera. Motivul este acela ca politicienii si media si-au insusit tehnicile care l-au ajutat pe Hitler sa confiste puterea in Republica din Weimar. Aceste tehnici constau in apelul la emotii primare ca la meciurile de football sau trezirile religioase. Instinctele noastre de oameni ai pesterii ne fac sa dansam in acelasi ritm, la lumina aceluiasi foc digital, si sa vedem in aderarea la aceiasi naratiune semnul apartenentei la propriul trib. Sa nu ai alt mit afara de mine, este prima porunca.
In mod paradoxal, propagandistul comunist iti cerea sa gandesti pentru a intelege logica partidului. Cu exceptia celor foarte prosti, omul de rand vedea usor falsitatea argumentului. Politicianul contemporan iti cere sa simti. Gama emotiilor poate varia de la ura fata de dusmanul oficial la simpatie cu victima oficiala, de la frica la triumfalism, insa emotia este totdeauna destul de primitiva pentru a fi sincronizata in masa. Partidele politice se deosebesc prin emotiile pe care le declanseaza in electorat. Alegatorul nu este chemat sa analizeze ci sa simta.
Discursul politic devine un ritual religios, in care raul este exorcizat prin incantatii si binele se realizeaza prin promisiuni codificate in slogane si imagini. Daca Orwell a fost vreodata profet, este acum.
In acest context cultic, a gandi este crima politica. Deconstruirea mitului, le fel ca in Evul Mediu, te aseaza de partea Diavolului. Esti bigot daca nu accepti drepturile de grup. Esti comunist daca nu accepti privilegiile celor putini. Esti anarhist daca nu accepti brutalitatea politiei. Esti rasist daca aperi legea si ordinea. Esti xenofob daca esti impotriva balcanizarii Europei. Nu esti patriot daca crezi in visul european. Esti elitist daca accepti incalzirea globala. Esti cavalerul apocalipsei daca nu crezi in energia solara. “Totuna-i ce faci:/Sau culci pe bogaţi, sau scoli pe săraci”, cum spunea Arghezi.
Prostia a devenit virtute civica. Ne batem pentru credinta ca sa nu fim suspecti de logica. Urmasii nostri vor crede ca stiam pentru ce ne batem la fel cum noi credem astazi ca cei din secolul IV vedeau o diferenta intre homoousios si homoiousios.
Filmul, bratul drept consacrat al propagandei, ne invata ca eroul bun este totdeauna omul simplu care se increde in instinctele lui. Intelectualul este suspect. Omul de stiinta este un potential Mengele. Liceanul interesat de stiinta e “nerd”. Jucatorul de football e “cool”. Walter White e “breaking bad” pentru ca e chimist. Jessie Pinkman (mi se pare mie, sau numele astea nu sunt alese la intamplare) se mantuieste pentru ca e semi-literat. Hank, politistul brutal, e bun pentru ca e politist. Gus e demonic pentru ca a fost general.
Intr-o situatie fara precedent, politicienii cauta sa para mai prosti decat sunt. Unul pretinde ca nu crede in incalzirea globala. Altul sustine ca pamantul e vechi de 6000 de ani. Cineva propune granite deschise si stat de wellfare in aceiasi suflare.
Nu-i credeti. Nu sunt atat de prosti. Trebuie sa treaca de prosti ca sa se califice ca reprezentanti ai celor multi. Se numeste democratie.
Bufonii regelui
17 decembrie 2017 26 comentarii
Tara fara rege nu este tara – a declarat pastorul-preot-strutocamila-ortodox-adventist Iacob Coman. Si regele fara bufon nu este rege, am adauga noi.
Spre deosebire de monarhiile apusene, la romani, si bufonul curtii revendica ungerea divina.
Romania moderna, pe scurt, Romania, a fost creata si salvata de monarhie. Este un fapt pe care un republican convins ca mine nu il poate nega. Insa coroana de otel nu este ishlicul monarhului de tip Bizant-dupa-Bizant.
Dinastia de Hohenzollern reprezinta monarhia constitutionala. A fost legitimata de vointa politica a tarii exprimata in constitutie. Ritualul incoronarii este doar un simbol. In monarhia Bizant-dupa-Bizant, cea cu ishlicul in colturi, tara este legitimata de monarhul ales de Dumnezeu.
Dar monarhii cu ishlic nu au fost regi ci bufonii imparatesti ai Inaltei Porti.
Basarabii si Musatinii si-au legitimat domnia cu “cu plugul si cu spada”, cum spune poetul. Nu au avut nevoie de binecuvantarea patriarhilor de peste Dunare sau a episcopiilor de peste Carpati. Insa, dupa cucerirea Constantinopolului, sultanul, devenit protectorul Ortodoxiei, a avut nevoie de o caricatura de basileu, intrucat Califul nu poate fi capul bisericii. Negustori greci au ocupat tronurile principatelor dunarene, revendicand, nu coroana voevozilor descalecatori, ci pretentii ereditar/religioase mostenite de la basileii bizantini.
Bufonii sultanului erau incoronati dupa ritualul defunctei curti imperiale ca reprezentanti neingraditi de lege ai lui Dumnezeu (sub papuc agarean) si protectori ai credintei celei drepte. In aceasta calitate, au daruit mosii uriase cu taranii legati de glie manastirilor grecesti si au despuiat tara ca sa imbrace in aur altarele de la muntele Athos si Ierusalim.
Dar coroana de otel nu vine de la Bizant. A fost turnata dintr-un tun turcesc capturat de domnul Carol I, care a condus la victorie trupele ruso-romane la Plevna. Carol a reinviat traditia “cu plugul si cu spada”, mai precis, cu drumul de fier si cu tunurile. Si, sa nu uitam, dupa razboi, tzarul a revendicat pozitia sultanului ca protector al credintei ortodoxe. Regele a raspuns pregatind de lupta armata care castigase la Plevna, si a apelat la suportul Prusiei luterane.
Sunt de acord cu afirmatia lui Robert Kaplan cu privire la regina-soldat Maria. Aceasta nepoata a reginei Victoria „s-a reinventat ca romanca si a aratat lumii (si romanilor) ce inseamna sa fii roman, mai bine decat toti dictatorii fascisti si comunisti care au urmat”. Afirmatia este valabila si pentru nepotul ei, Regele Mihai I. Asi adauga, de asemenea, la dictatorii fascisti si comunisti, dinastiile nomenclaturiste care paradeaza crestinsmul de mucava in politica Romaniei. Paradoxul Hohenzollern este ca o dinastie prusaca ne-a dat cei mai buni romani. Norocul nostru ca Ceausescu nu a apucat sa exporte toti saxonii din Transilvania.
Insa atunci cand se revendica cauza monarhiei in Romania, argumentul obisnuit nu este meritul ei in aducere unei raiale turcesti in randul tarilor Europene si salvarea acesteia in doua razboaie mondiale, ci apelul la mistica monarhiei de tip Bizant dupa Bizant. Tara fara rege nu este tara. Regele este unsul lui Dumnezeu si romanii sunt vinovati de lepadarea lui ca iudeii de lepadarea lui Mesia. Evreul etern este inlocuit de romanul etern, care s-a lepadat de Dumnezeu cand a refuzat intoarcerea la monarhie.
Meritul lui Mihai este tocmai acela de a fi pus capat dezastrului generat de acest tip de mistica bizantina si aventura Romaniei in irationalul politic. Regele a pus capat razboiului sfant si a reinstaurat democratia apuseana.
E bine sa ne amintim aici ca 23 August nu a fost pregatit cu patriarhul Nicodim ci cu Lucretiu Patrascanu.
Si, ca sa adaug insulta la rana, ordinul Pobeda valoreaza in fata istoriei mai mult decat toate slujbele popesti. Stalin a recunoscut, cel putin simbolic, ca locul lui Mihai in istorie este alaturi de cei trei de la Yalta. Un fapt pe care Churchill a omis sa il scrie pe servetel.
Diferenta intre gandirea stiintifica si impostura cu diploma
14 decembrie 2017 15 comentarii
Stephen Jay Gould in Full House: The Spread of Excellence from Plato to Darwin, ne povesteste cum i s-a prezis de catre o oncologista ca va muri de cancer in trei luni. Gould a intrebat-o pe doamna doctor pe ce se bazeaza predictia ei, si aceasta i-a raspuns ca media statistica de supravietuire pentru forma lui de cancer este de trei luni.
Gould, un paleontolog si biolog evolutionist, a contrazis-o. Probabilitatea fizica era ca va muri in urmatoarele trei luni. Insa el invatase din istoria vietii de la explozia Cambrianului incoace ca, intr-un sistem ultra-complex, ceea ce conteaza este probabilitatea bayesiana. Probabilitatea fizica ia in considerare media statistica intre valori extreme. In sisteme complexe, variatii mici altereaza rezultatul final. (Jurassic Park ne ofera o ilustratie vie a ideii lui Gould).
Astfel de variatii, i-a explicat Gould specialistei, implica, in cazul lui, statutul socio-economic, nivelul de educatie si stadiul la care a inceput terapia. Cei ca el, arata el, se situeaza la extrema de sus a supravietuitorilor. Concluzia lui Gould a fost ca probabilitatea supravietuirii, in cazul lui, se situa cu mult deasupra mediei. A avut dreptate.
Experienta lui Gould constituie baza intregii carti. Evolutia nu poate fi liniara din cauza complexitatii sistemului. Factori accidentali pot avea efecte majore, cum ar fi un asteroid care loveste pamantul si schimba echilibrul intre dinozauri si mamifere, sau glaciatunea care a obligat unele primate sa caute hrana in spatii deschise. Modelul propus de Gould este echilibrul punctat. A nu se confunda cu rastalmacirea lui de catre YEC.
Acelasi Gould, aflandu-se in Italia, a observat ca o formatie accidentala in arhitectura bisericeasca, numita spandrele, a obligat pictorii medievali sa le decoreze cu icoane. Mai mult, spandrelele au ajuns sa dicteze programul iconografic in restul bisericii. Gould s-a grabit sa faca o aplicatie la evolutie. Accidente neadaptative ajung sa controleze evolutia in ansamblul ei.
Gould este un bun exemplu de gandire stiintifica. Acelasi model de echilbru punctat este aplicat la cancerul sau, la arta renasterii si (aspectul frustrant al cartii) la istoria jocului de baseball.
Gould este un universalist, la fel ca Einstein, Sagan sau Hawking. Luati exemplul lui Sagan. Omul este un astronom, dar poate sa explice evolutia ideilor despre univers in context cultural-religios sau evolutia vietii pe pamant, la fel de bine ca atunci cand vorbeste despre evolutia universului relativist.
Gandirea stiintifica este capacitatea mintii de a opera in sisteme complexe. Adica de a gandi matematic, in sensul modern al matematicilor.
Zgomotosul nostru vizitator ii spunea deunazi lui Polihronu ca deceniul petrecut in studiul teologiei nu il poate ajuta cu nimic intr-o discutie pe teme de biologie sau chimie. Gould ar rade ca Galileo cu Kepler povestind la un pahar despre tocilarii de la universitatea din Padova.
Ma voi lega aici doar de un aspect contestat de inerantismul biblic: critica textuala a Bibliei. Un teolog care incearca sa descopere textul originar aflat la baza sinopticelor, sau sa stabileasca expresia originara atunci cand manuscrisele difera, foloseste acelasi model matematic esential pe care biologia moleculara il foloseste pentru a stabili arborii filogenetici. Chiar si Florin Laiu va apela la filogeneza cuvintelor in limbile biblice pentru a explica sensul unui pasaj obscur. Florin cunoaste foarte bine relatia filogenetica intre diverse limbi inrudite si evolutia limbilor in timp istoric, dar refuza sa creada ca Turnul Babel este un mit. Dupa propria marturisire, Poli nu a facut altceva decat sa fie mai consecvent decat dascalul sau.
In disputele noastre cu YEC, ne lovim mereu de aceiasi oameni ingusti care au tocit pe bancile unei scoli sa treaca examenele, chiar sa ia un PhD, dar nu sunt in stare sa gandeasca matematic.
Ce inseamna sa gandesti matematic? Diferenta intre matematician si scriitor este aceea ca matematicianul nu poate alege ce va scrie pe urmatorul rand. Se spune ca matematicile sunt un limbaj care se scrie singur. Matematica este stiinta relatiilor logice. Matematicile moderne sunt stiinta relatiilor logice in sisteme foarte complexe.
Zgomotosul nostru prieten “combate bine”. Este un avocat bun. Reuseste totdeauna sa ajunga acolo unde si-a propus. Insa retorica nu cunoaste restrictiile logicii.
Pe de alta parte, daca privim la oameni ca Gould, Sagan, Einstein, Hawking, suntem uimiti de orizontul larg al preocuparilor lor. Nu in sensul ca sunt niste enciclopedii ambulante, ci mai degraba in sensul ca au dezvoltat un model de gandire stiintifica pe care il aplica in orice domeniu.
Principalul lucru este sa inveti sa gandesti. Este ceva ce nu se invata la biserica, nici macar la scoala, daca vrei doar sa obtii niste credite, dar nu ai curiozitatea care te mistuie dinlauntru. Este ceva ce se invata stand pe umerii acelor giganti, numiti astazi in batjocara “barbati albi morti”: Socrate, Galileo, Descartes, Darwin…
O simpla lectura a Dialogului lui Galileo, o carte depasita deja la nivelul clasei a zecea, te invata sa gandesti cosmosul mai mult decat orice curs de astronomie. Originea Speciilor este inca considerata de toti marii biologi ca fiind cartea cea mai buna pentru a invata cum sa gandesti in stiintele vietii. Tocmai pentru ca acesti oameni au plecat de la atat de putin si au inteles atat de mult, te ajuta sa intelegi.
Drumul vorbaretului cu diploma este invers. Invata si nu intelege.
Andrei – a doua obiectie
10 decembrie 2017 90 comentarii
Tiktaalik
Consensul expertilor in stiintele vietii este acela ca evolutia este un fapt. La care Andrei va raspunde ca stiinta nu este o problema de consens.
Am spus “consensul expertilor in stiintele vietii”. Consensul majoritatii populatiei este diferit, mai ales in tari ca Turcia, Romania, si acea parte a populatiei US care este prizioniera unui sistem de educatie controlat de comitete locale fundamentaliste. Nu este vorba aici despre acel consens care se obtine prin vot sau sondaje de opinie, ca in politica, ci despre un proces colectiv care incepe cu republica scrisorilor in secolul XVII si continua astazi cu mecanismul de peer-review, care, intr-adevar, nu este lipsit de influente subiective, dar reprezinta cel mai bun mecansim de autocorectare pe care il avem. Si da, consensul participantilor la republica literelor („expertii” timpului) in secolul XVII a fost acela ca Galileo avea dreptate. Consensul filozofilor si teologilor era ca heliocentrismul este doar o teorie (suna familar). Consensul public era ca Galileo bate campii. Istoria se repeta.
Asta nu inseamna ca trebuie sa acceptam tirania expertilor. Putem cauta sa intelegem argumentele.
Ca amator, am inteles sapte fapte esentiale cu privire raportul fosilelor.
- Predictibilitatea. Poti sti ce fel de fosile vei gasi intr-un strat geologic pe baza pozitiei lui in coloana geologica.
- Datarea stratigrafica nu este circulara. Stratul este datat pe baza fosilelor index, care sunt cochilii si crustacee marine, de multe ori microscopice. Pe baza fosilelor index stii ce animale si plante fosilizate vei gasi in sedimentul respectiv.
- Fosilele nu sunt datate radioactiv in mod direct. Sedimentul in care s-au gasit este datat intre varsta stratului de magma pe care a crescut si un alt strat de magma vulcanica care a erupt deasupra lui. De aici expresii ca “intre 50 si 60 miloane de ani”, care nu exprima lipsa de precizie a datarilor radioactive, ci faptul ca sedimentul se afla intre doua placi cristaline de varste diferite.
- Datarile radiometrice, datarile stratigrafice, istoria tectonica si istoria impacturilor de comete/asteroizi sunt in armonie si se armonizeaza la randul lor cu arborii filogenetici.
- Fosilele intermediare sunt stabilite in primul rand pe baza unor caracteristici anatomice accidentale care s-au transmis de-a lungul cladei. De exemplu faimosul Tiktaalik nu este considerat stramosul amfibienilor numai pentru ca are trasaturi mixte de peste si amfibian, si pentru ca este cu 12 milioane ani mai vechi decat primii amfibieni. Argumentul principal este acela ca scheletul membrelor are structura osoasa a tuturor vertebratelor terestre care au urmat pana astazi, indiferent daca sunt picioare, aripi sau inotatoare. De la reptila incoace, pasarile si mamiferele se dosebesc prin orificii in craniu intalnite la doua grupe distincte intre reptilele primitive. Osul urechii la mamifere se intalneste in falca reptilelor unde nu are nici un rol legat de auz. Etc.
- Avand in vedere raritatea fenomenului de fosilizare, nu ne putem astepta sa gasim seria completa a tuturor cladelor. Se cunosc insa destule fosile tranzitionale ca sa elimine indoiala rezonabila.
- Exista o disputa intre scoala modelului clasic al lui Darwin si teoria echilibrului punctat, propusa in 1972 de Niles Eldredge si Stephen Jay Gould. Creationistii citeaza numele lui Gould ca si cum s-ar fi indoit de procesul evolutionar si ar fi sustinut aparitia abrupta a formelor de viata noi. Cei doi sustin doar radiatia rapida a unor mutatii avantajoase in conditii de schimbare haotica (vezi astroidul din Yukatan), in relatie cu perioade in care dinamica populatiilor este constanta. Gould insusi a denuntat creationismul si ID ca pseudostiinte, si a fost expert-martor impotriva introducerii ID in scoli la procesul din Dover. Referinta la Gould la sfarsitul postului lui Andrei, probabil imprumutata din literatura creationista, dovedeste ignoranta lui.
Daca aveti timp, cititi a doua parte a postarii lui Andrei, cu privire la raportul fosilelor, si observati omul de paie. Consider conversatia incheiata.
Andrei – prima obiectie
7 decembrie 2017 30 comentarii
Icefish este un exemplu bine studiat cu privire la relatia intre doua mutatii (stergerea unei gene si aparitia unei gene noi), selectia naturala, fixarea mutatiilor in populatii, transformarea unei mutatii initial dezavantajoase intr-un avantaj competitiv, si impactul miscarilor tectonice si schimbarilor de clima asupra evolutiei speciilor.
Andrei a postat doua obiectii cu privire la evolutie. Prima tine de efectul mutatiilor si al selectiei naturale. A doua de raportul fosilelor. Voi scrie cate un raspuns separat pentru fiecare in parte. Incepem cu prima.
1.) If natural selection only occurs at the population level and NOT on individuals, how do you suppose these extremely improbable wonderfully beneficial mutations spread to the population in the first place? Or does the mutation affect a majority of individuals all at once? If one individual experiences a genetic mutation and doesn’t get to pass on his genes, then that’s as far as that mutation goes. Nevermind the fact that nearly all mutations are harmful. You are supposing that an organism can withstand all the harmful mutations that are much more likely, while waiting for the extremely unlikely lucky break. All the while, natural selection does not operate at the genotype level, only on expressed.
Nu mai traduc textul in romana ca sa nu am iarasi probleme cu privire la traducere. Puteti folosii Google. Am accentuat in bold acele parti care sunt strawman. Ma voi ocupa de acestea dupa ce raspund.
Asa cum Andrei a invatat la scoala, ADN si ARN sunt scrise intr-un limbaj de patru nucleotide iar proteinele codate sunt scrise intr-un limbaj de 20 aminoacizi. ADN si ARN codeaza in grupe de cate trei nucleotide numite codoni. Fiecare codon corespunde unui aminoacid specific sau unui semnal de stop la sfarsitul unei secvente. Cum probabil cei mai multi stiu, cea mai mare parte din ADN nu are functie de codare ( junk DNA).
Mutatiile pot fi:
- Substitutii moleculare – o nucleotida se substituie alteia.
- Deletii – o nucleotida este stearsa din codon, mai precis, nu se mai exprima.
- Adaugarea unei nucleotide noi intr-un codon.
- Dublarea spontana a unei secvente
- Genele saritoare – care isi muta locul dintr-o secventa intr-alta. Cele mai multe, asa cum este statistic probabil, vin din ADN-ul care nu codeaza.
Este intuitiv faptul ca 2 si 3 sunt de regula dezavantajoase pentru ca dau peste cap secventa codonilor, iar 4 si 5 pot genera gene noi (hai sa zicem informatie noua, desi termenul este folosit de obicei ca strawman).
Mutatiile pot fi neutre (majoritatea), daunatoare (multe), si benefice (foarte rare).
Cum se fixeaza o mutatie intr-o populatie?
Mutatiile neutre se fixeaza prin genetic drift/founder’s effect atunci cand o populatie este izolata, dupa o matematica foarte simpla. Mutatiile nefavorabile se inmultesc numai intr-o populatie care este deja in scadere. Mutatiile favorabile se inmultesc numai in populatii in crestere.
De exemplu, o specie pe cale de extinctie este amenintata in primul rand din cauza ca rata negativa de crestere favorizeaza degenerarea ei prin raspandirea de mutatii rele. Problema este prea actuala in timpul nostru ca sa nu gasiti referinte daca le cautati.
Fixarea unei muatii favorabile depinde in primul rand de coeficientul de adaptare. Coeficientul de adaptare este numarul mediu de pui pe parinte impartit la numarul mediu de urmasi care supravietuiesc sa se reproduca. Raspandirea unei gene intr-o populatie este o functie exponentiala, egala cu (numarul de generatii) la puterea (coeficientul de adaptare) impartit la marimea populatiei. Fireste ca marimea populatiei creste si ea cu fiecare generatie, dar mai incet. Matematica este la nivelul clasei a zecea.
Daca cunoasteti povestea cu cersetorul care a cerut regelui sa dubleze zilnic bobul de grau pe fiecare patratica a tablei de shah, intelegeti de ce fixarea unei gene in timp este contraintuitiva, si ca atare, creationistii spun ca este imposibila. Regela nu isi putea imagina ca 2^64 boabe ar intrece productia de grau de pe tot pamantul. La fel, majoritatea publicului nu intelege dinamica unei cresteri exponentiale intr-o populatie pornind de la o mutatie rara. Intr-o situatie ideala, o mutatie norocoasa ar trebuii sa umple pamantul cu posesorul ei in 64 de generatii (ca sa ramanem la exemplul cu tabla de shah). In lumea reala, intervin factori care limiteaza cresterea.
De exemplu: Icefish.
Acum 41 milioane de ani miscarile tectonice au dus la deschiderea pasajului Drake intre Pacific si Atlantic. Rezultatul a fost racirea treptata a apelor Antarcticii pana la sub punctul de inghet al apei dulci. (Paleontologia arata ca Antartica avea clima relativ calda). La aceasta temperatura pestii mor din cauza ca sangele devine prea vascos.
In acest context s-a creat o presiune selectiva pentru raspandirea a doua mutatii noi.
Prima mutatie este daunatoare in conditii normale.
Este vorba despre deletia genei care codeaza hemoglobina. Ca sa supravietuiasca fara hemoglobina, pestele respectiv trebuie sa nu aiba solzi (sorry Moshe) ca sa poata absoarbii oxigenul prin piele, sa aiba inima mare, un schelet mai putin mineralizat, mai mult ulei de peste, si distibutia strategica a grasimii in corp. Deletia s-a produs de mai multe ori la mai multe specii, insa numai pestii care posedau deja trasaturile mentionate au supravietuit. Este desemenea logic sa ne gandim ca asemenea specimene nu erau cele mai competitive din ocean.
Racirea oceanului a facut ca dezavantajul competitiv sa devina avantaj competitiv. Mutatia daunatoare a devenit avantajoasa, deletia a devenit un plus, in conditiile noi de temperatura. Evolutia nu lucreaza in absoluturi.
Absenta hemoglobinei reduce vascozitatea sangelui. Pestii fara hemoglobina incep sa intreaca in numar restul populatiei pe masura ce apa se raceste.
A doua mutatie este bine documentata. A avut loc acum 37 milioane ani si consta mai intai in dublarea unei gene legata de sinteza sangelui. Una dintre copii a avut o mutatie care i-a permis sa sintetizeze antigel in sange. Mutatia s-a fixat intre pestii fara hemoglobina datorita dublului avantaj. Cand temperatura oceanului a atins -1,8 C, numai pestii fara hemoglobina si cu antigel mai inotau in jurul Antarcticii.
Evolutia a continuat cu fixarea altor caracteristici favorabile pentru predatie sau reproducere.
Aceste mutatii au aparut probabil si in alte populatii de pesti insa a lipsit presiunea selectiva pentru fixarea lor.
Aici puteti vedea un documentar care explica procesul mai bine. Daca aveti rabdare, citit si notele.
Ma intorc la obiectia lui Andrei. Recititi pasajele in bold. Observati ca Andrei nu obiecteaza la TE asa cum a invatat-o in facultatea de biologie ci asa cum este rastalmacita pe Answers in Genesis. Cum este posibil Andrei? Felicitari pentru realizarile academice si munca productiva la American Medical Association. Dar ce cauti la AIG?
Voi posta maine raspunsul la a doua obiectie.
Va urma.
De ce nu exista Flat Mars Society?
6 decembrie 2017 4 comentarii
Acum o saptamana, Elon Musk a pus o intrebare pe Twitter.
Raspunsul a venit prompt:
Hi Elon, thanks for the question. Unlike the Earth, Mars has been observed to be round.
Ca unul care ma pocaiesc greu de credinta in rationalitatea speciei, ma gandeam ca ar fi bine sa le amintim celor de la Flat Earth Society ca Pamantul a fost observat din spatiu la fel ca Marte. Daca FES accepta observatia astronomica ca argument valid, discutia s-a incheiat.
Nici vorba. Mike Hughes, care se va lansa in flatosfera intr-o racheta cu aburi ca sa dovedeasca ca pamantul e plat, a raspuns deja la intrebare.
John Glenn and Neil Armstrong are Freemasons… Once you understand that, you understand the roots of the deception.
Invocarea conspiratiei pune capat discutiei. NASA? Si eu pot face asta pe fotoshop.
Ce avem aici este o combinatie de scepticism filozofic extrem, incredere nelimitata in propriile preconceptii, si un debit verbal fara substanta care mimeaza dialogul dar il ineaca. FES este doar un exemplu. Cand ati dialogat ultima data cu un YEC? Dar cu un fakemoonlander? Cu un antivaxer? Lista e lunga. Am intrat in era rachetei cu aburi.
Socrate este primul ganditor care s-a confruntat cu o problema similara si raspunsul sau este inca valabil.
Dialogul Meno poate fi considerat prima abordare a scepticismului filozofic combinat cu versalitatea verbala a sofistului. Pentru a raspunde la afirmatia ca nu exista adevar ci doar argumente iscusite, Socrate cere unui sclav al lui Meno, fara educatie si ales la intamplare, sa rezolve o prolema de geometrie.
Parintele filozofie deseneaza un patrat cu latura de doua picioare si il intreaba pe sclav cu cat trebuie sa mareasca latura pentru a dubla aria patratului. Sclavul raspunde imediat ca latura trebuie dublata, si, cand vede ca aria a crescut de patru ori, o reduce la trei picioare. Este inca prea mult, si sclavul devine confuz.
Socrate spune ca sclavul era pana acum confident ca poate vorbi fluent despre geometrie, un subiect pe care in realitate nu il intelegea. Starea de perplexitate a fost necesara mai inainte ca iluziile vorbaretului sa faca loc cautatorului de adevar. Acum sclavul este pregatit sa rezolve problema.
Socrate traseaza o diagonala a patratului si o foloseste ca latura pentru un nou patrat. Dialogul cu sclavul continua dupa metoda socratica. Vorbaria s-a incheiat. Socrate intreaba si sclavul raspunde. Cat este aria triunghiului format de o diagonala? Care este suma celor patru triunghiuri? Sclavul raspunde ma intai ca fiecare diagonala formeaza un triunghi cu aria la jumatate fata de cele patru picioare. Patru triunghiuri fac opt picioare. Apoi da singur raspunsul: latura trebuie sa fie egala cu diagonala patratului originar.
Socrate sustine ca sclavul avea in el adevarul mosit de el. Eu spun ca Socrate a mosit nasterea ratiunii la tanar. O nastere avortata in vorbe mari la multi altii.
Luati de exemplu textul de mai jos postat recent de o (probabil ex)prietena de Facebook .
Lumina subtila emanata din vitatroni este esenta structurala a lumii astrale . Prin perceptia intuitiva atotcuprinzatoare a sufletului putem percepe aceasta lumina , in special prin ochiul spiritual …
Un lucuru este sigur: prietena mea de FB stie sa manuiasca limba. La fel de sigur este ca faptul ca crede ca stie ce spune. Nici un argument nu poate zguduii convingerea sufletului care a vazut esenta structurala a lumii astrale la lumina subtila a vitatronilor. Ce lipseste doamnei este momentul de confuzie al sclavului lui Meno. Chinurile nasterii ratiunii si, probabil, o moasa socratica.
Mai jos este un exemplu luat din Answers in Genesis, de tipul celor cu care suntem deja familiari de pe forum.
Molecular clock dates bestow the illusion of accuracy upon evolutionary stories, but most people do not realize that molecular clocks are monuments to circular reasoning, statistical fallacies, and evolutionary assumptions. They operate on the basis of unverifiable assumptions powered by other assumptions and confirmed by still other assumptions. Molecular clock predictions are built upon a statistical house of cards...
Am accentuat expresiile „tari”. Cineva care nu si-a batut niciodata capul cu intrebari ca cea pusa de Socrate sclavului, pentru a fi surprins de simplitatea solutiei logice si propria stupiditate, va fi convins de cacialmaua vaerbala ca aici s-a dat lovitura de gratie ceasurilor moleculare si se va grabi sa repete frazele tari ca fiind a le lui. Numai ca problema ceasurilor moleculare, la fel ca problmea patratului lui socrate, are o solutii simple care cer sa te opresti din flecareli si sa gandesti pas cu pas.
Asadar, de ce nu exista Flat Mars Society? Nu pentru ca Marte a fost observat prin telescop si arata rotund. Raspunsul tipic aici este de obicei „asta pot face si eu pe fotoshop”. FMS nu exista pentru ca Iosua inca nu a oprit Soarele, Phobos, si Deimos, deasupra la Valles Marineris.
oxigen2 
Comentarii recente