Dumnezeu-Om-Furnică
29 aprilie 2017 5 comentarii
Un cult melanezian ne așează oglinda în față
19 aprilie 2017 4 comentarii
„‘E look like you. ‘E got white face. ‘E tall man. ‘E live ‘long South America. E’ name John Frum”
Cine este John Frum, americanul alb și înalt, cu alură de southern (ca Jeezas)?
Probabil a fost un soldat american în timpul războiului din Pacific, care le-a spus melanezienilor: ”Ce sunteți bă proști. Aruncați dracului bibliile astea și întoarceți-vă la religia părinților voștri că albii vă mint și vă fură”.
Apoi John Frum a plecat în America.
Dar se va întoarce.
”’E’ vine iar, ‘e’ vine iar, o ce nespusă fericire”. Va coborî din cer într-un avion american aducând cu el porci grași (melanezienii învățaseră la Seventh-day Adventist Mission să nu mai mănânce nerumegătorul, dar John Frum le-a spus ”Ce sunteți bă proști. Puneți de o fleică că eu aduc berea”). Dar mai ales va aduce mult, foarte mult ”cargo”, cuvântul pidigin pentru bunurile de consum apusene.
Așa s-a născut Cargo Cult.
După ce au înțeles de la John Frum că au fost mințiți, băștinașii au început să caute Adevărul.
Că Mesia arată american southern știau ei din cartea cu poze, că va reveni învățaseră de la Seventh-day Adventists, dar la misiune nu li se spusese că va reveni cu avionul. John Frum era Jeezas (cel adevărat) sau stă la dreapta lui Jeezas, ca omul alb din Biroul Oval. Există o excepție la un Cargo Cult din Insulele Solomon, unde John Frum va reveni împreună cu Partidul Comunist Francez și stă la dreapta lui Marx. Mă întreb din ce cărți îi citea John Frum vrăjitorului când beau împreună în colibă.
Apoi era adevărul despre cargo. Americanii îi făcuseră să creadă că avioanele care aterizau pe aeroporturile militare din junglă aduceau cargo pentru soldați. Mai mult, îi convinseseră că puținul care mai pica și la ei era din caritate. Caritate? Ha. O fi omul alb șmecher dar nici papuașul nu-i prost! Avionul a coborât din cer pentru băștinași, dar omul alb l-a deturnat prin magie și le-a furat cargo din care le mai aruncă și lor o conservă sau o țigară.
Pasul următor a fost ca melanezienii să învețe secretele magiei albilor și să ia înapoi ce li s-a furat. După ce au observat cu atenție ritualurile magice care aduceau avionele cu cargo, au început să le imite. Au construit piste cu avioane de lemn, au așezat pe ele antene parabolice din bambus, aparate de radio din nuci de cocos, steaguri americane, și semne de Crucea Roșie. Și-au făcut uniforme și decorații, au început să salute drapelul și să facă instrucție militară. În Noua Guinee au construit chiar și urne de vot și au participat la alegerile prezidențiale din US. Vă vine să râdeți, dar sunteți siguri că votul dumneavoastră într-o democrație din lumea întâi diferă mult?
John Frum nu s-a întors dar cultul durează. Cum se explică aceasta, mai ales într-un context în care membrii cultului au telefoane celulare și televiziunea prin satelit a intrat în colibele de bambus? Economiile primitive au fost încorporate în piața globală, cu bune și mai ales cu rele. Unii călătoresc ocazional cu avionul. Ce face Cargo Cult să dureze și chiar să crească?
Răspunsul simplu este că aceleași puteri ascunse care modelează religia în lumea noastră sunt la lucru și în Melanesia. Fenomenul Cargo Cult melanesian le face vizibile prin simplitatea lui. Pentru a le înțelege, trebuie să studiem fenomenul Cargo-Cult acolo unde se manifestă în toată complexitatea și în contextul vieții moderne, adică în lumea evanghelică. Pentru că Cargo-Cult este oglinda bisericii.
(Va urma)
Ferice de săracii în duh căci Erectus va moșteni pământul
15 aprilie 2017 4 comentarii
Când în Africa este descoperit craniul unui hominid necunoscut, și paleontologii fac presupuneri educate cu privirea la locul lui în evoluția lui homo sapiens, evenimentul este primit cu un hohot batjocoritor de credincioșii care se felicită că nu sunt atât de proști să creadă tot ce se publică într-un jurnal științific.
Aceiași credincioși spun amin atunci când li se spune că, tot în Africa, o adolescentă a fost înviată de trei ori în 24 de ore.
Istoria celor trei învieri a fost publicată de General Conference Office of Adventist Mission, deci trebuie să fie adevărată. Se află la rubrica de știri misionare pentru ultimele trei săptămâni (o înviere pe săptămână).
Naratorul este din Nigeria și se numește Olanrewaju Ogungbile. El ne povestește mai întâi cum, adolescent fiind, a auzit-o pe sora lui vorbind despre un mort înviat. Se pare că Olanrewaju avea pe atunci înclinații de liber cugetător (probabil influența apusului) și s-a îndoit. Sora i-a răspuns așa cum răspunzi unui liber cugetător, adică cu argumente logice: trebuie să fie adevărat de vreme ce toată lumea vorbește. Deși dezarmat de argumentul irefutabil, Olanrewaju a continuat să se îndoiască, și a făcut ”rugăciunea lui Toma Necredinciosul”, adică ca Domnul să-i ofere date empirice.
Câțiva ai mai târziu, pe când era misionar cu Global Mission Pioneers în Nigeria, i s-a cerut să oficieze înmormântarea unei adolescente numită One-Ojo. După ce, de la înălțimea autorității pastorale, a declarat-o pe One-Ojo moartă pe bune, Olanrewaju a hotărât că a venit timpul să facă experiența lui Toma. A îngenunchiat în văzul tuturor și s-a rugat pentru învierea lui One-Ojo. Ce a urmat este o colecție de deja vue. Fata strănută, se ridică în capul oaselor, pastorul poruncește să i se dezlege legăturile, și i se dă ceva de mâncare. Biblic beton.
Olanrewaju Ogungbile poruncește familiei să nu pună nu știu ce ierburi vrăjitorești pe One-Ojo și se întoarce acasă epuizat (nu e ușor să înviezi morții) dar recunoscător pentru privilegiul lui Toma.
Dar familia e tare la cerbice și pune ierburile alea vrăjitorești pe biata One-Ojo. Fata dă ochii peste cap a doua oară. Mama aleargă la pastor și îl cheamă să-i mai tragă o înviere. Veni, vidi, vicit. Olanrewaju Ogungbile bate recordul învierilor (sorry Jesus).
Se repetă chestia cu ierburile vrăjitorului și One-Ojo moare din nou (probabil începuse să-i placă jocul). Mama vine disperată la pastor cerând a treia înviere. ”Enough is enough” – răspunde Olanrewaju. Dar femeia îngenunchiază în fața lui și pastorul se lasă înduplecat. Are și omul lui Dumnezeu sensibilitățile lui. În final, Olanrewaju Ogungbile devine campionul absolut, că nici Dumnezeu nu va face treia înviere.
Happy end: One-Ojo se botează, își schimbă numele în Blessing, vestea se lățește, se dă slavă Domnului, au loc convertiri de la șamanismul animist la șamanismul de ziua a șaptea, Olanrewaju raportează 70 de botezuri, este primit la seminarul teologic de la Babcock University, in Nigeria.
Acum, dacă o adolescentă ar muri și ar fi înviată de trei ori în Silver Spring, Maryland, de unde ne sunt oferite astfel de știri, părinții ar lua trei sentințe cumulative, una pentru fiecare moarte și înviere, pastorul s-ar jura că el i-a îndemnat să cheme ambulanța de urgență în loc să se r
oage, iar GC s-ar lepăda de ei ca de niște fanatici. Din fericire, povestea se petrece în vestul Africii, unde pastorii sunt prinți și evangheliștii turiști de lux, unde oamenii se botează de câte ori au ocazia, pentru o pungă de chips, o cămașă de botez, și privilegiul
rar de a face baie fără să fie înfulecați de un crocodil.
Mi se pare mie, sau pastori și preoți, cu cranii aidoma hominimilor ăia despre care ne spun că sunt made in China, vor să ne întoarcă pe toți în Africa? Ori poate cei care au înviat sunt chiar fosilele și Erectus va moșteni pământul?
oxigen2 
Comentarii recente