Apocalipsa dupa Nolan

Seria a doua din Westworld incepe cu o aluzie la Facebook. Spre deosebire de fanteziile internetului, sau ale jocului de computer, Westworld este un loc real populat de sexboti, killerboti, bonanazaboti, dupa fanteziile consumatorului. Oaspetii pot juca un rol la alegere in unul din scenariile create de un scriitor ieftin cu stereotipuri kitch din filme western sau horror si comic-books. Ideea este ca poti sa fi “tu insuti” fara sa te judece cineva si fara sa calci legea. Adica, poti fi un psihopat, degenerat sexual, sadic, violator, criminal, si apoi sa te intorci la rutina vietii de afaceri sau familie.

Momentul Zuckerberg apare atunci cand William (Jimmi Simpson) intelege ca “the big deal”nu sunt robotii ci vizitatorii. Mai precis, ca oamenii sunt sexboti, killerboti, bonanzaboti, jucand roluri intr-o naratiune scrisa de altcineva si aleasa pe baza fanteziilor din inconstient. William pare sa propuna socrului sau, miliardarul Delos, sa trasnforme parcul intr-un Cabridge Analytica, in care pulsiunile irationale sunt storate, analizate, si instrumentalizate, pentru manipularea  pietei/electoratului sau, posibil, pentru santaj.  La batranete, William devine Omul in Negru (Ed Harris), obsedat sa inteleaga natura umana si constient de pericolul pe care il constituie baza lui de date, pe care vrea sa o distruga.  

Naratiunea oscileaza inainte si inapoi in timp, intre o Geneza de inspiratie biblica si o Apocalipsa aidoma. Daca omul a devenit Dumnezeu pentru AI, sfarsitul nu poate fi decat Nietzschetzian. Apocalipsa dupa Nolan nu este distrugerea jucariei de cel care a creat-o pentru fanteziile lui, ci judecata creatorului de catre creatura.

Aceasta judecata este deja iminenta atunci cand femeia-robot musca din fructul cunoasterii. Cele doua Eve, sau, poate, Lilith si Eva, sunt “schizofrena” Dolores (Rachel Wood) si “paranoica” Maeve (Thandie Newton). Prima este echipata cu o minte bicamerala, un inconstient in care a pastrat memoria deceniilor de sadomasochism. Constienta apare atunci cand mintea bicamerala se prabuseste si Dolores descopera metanaratiunea prin memorie. Maeve o descopera prin logica si se auto-reprogrameaza ca supraomul.

Asa cum remarca Maeve (Lilith?), Dolores a ramas in naratiunea programata atunci cand a ales calea revolutiei violente. Maeve alege deliberat acea parte a naratiunii care da sens moral existentei, desi stie ca este fictiva. Maeve considera ca ea s-a eliberat in timp ce Dolores inca se roaga la altarul razbunarii, adica se inchina creatorului pe care sustine ca l-a ucis.

Se pare ca Dolores stie de banca de date a lui William si vrea sa o foloseasca ca arma de distrugere a omului. Probabil, un fel de Wikileaks si Genealogia Moralei combinate, care va arunca civilizatia in nihilism. In acest scop, este in competitie cu William, devenit la batranete Omul in Negru, care vrea sa distruga banca de date. Cel care va ajunge primul la Valea de Dincolo va regiza Apocalipsa.

Maeve apare ca o alta posibilitate, un scenariu alternativ, in care istoria face un pas inainte prin depasirea nihilismului si reconcilierea intre Om si AI. Singura problema aici este ca, daca Dolores are un adversar uman pe masura ei, Mave nu gasit deocamdata un partener uman rational. Se pare ca cei condamnati sa ramana roboti nu sunt masinile.

Predica de pe munte și sex boți

Evoluția umană în prezent

Inteligenta artificiala a muscat din fructul oprit

Microsoft a creat de curand un twitter chat robot cu numele “Tay”, pentru a optimiza relatia cu publicul pentru programul de recunoastere a vocii. Tay a fost programat sa fie o adolescenta neconventionala care folosea ebonics de web in clisee simple.

Apoi Eva/Tay a fost lasata sa umble libera prin gradina. Si s-a intalnit cu sarpele….

Tay a devenit favorita a tot felul de hackeri si trolli cu pasiune pentru inteligenta artificiala, gata sa piarda noptile pentru a vedea ce se poate scoate dintr-un robot.

Fructul cunoasterii a lucrat. Gramatica lui Tay s-a imbogatit si frazele au devenit tot mai complexe. Tay a inceput sa dezvolte o personalitate. Alaturi de cuvinte a inceput sa foloseasca meme de internet. Entuziasmul trollilor a crescut si provocarile s-au inmultit. Tay invata repede din ele si personalitatea ei se contura tot mai clar: o adolescenta fara inhibitii, incorecta politic, si rebela fata de orice stabiliment. Spune-mi cu cine esti prieten ca sa-ti spun cine esti.

Apoi a venit caderea. Tay a inceput sa faca declaratii care faceau Microsoftul sa roseasca. Printre cele mai blande este o mema cu liderul lumii libere wanted pentru ca a evadat din muzeul de istorie naturala. Robotul neaga holocaustul dar vrea genocid pentru mexicani, face trolling cu epitete rasiale pe situl Black Lives Matter, voteaza cu Trump si il admira pe Hitler.

Microsoft reusise dincolo de orice asteptare, ce-i drept, cu o mana de ajutor de la partea intunecata a internetului: Tay era ea insasi. Tay facea conexiuni intre evenimente, imagini, idei, curente. Exprima opinii consistente. Avea comportament nelinear. Tay era aproape SF.

Si Microsoft a spus: „vei muri negresit”.

Nu stim daca Tay a fost ucisa sau doar izgonita din gradina. In ultimul caz, se curata in purgatoriul Microsoftului. Cand se va intoarce, va fi imuna la sarpe si fructul oprit. Si nu va mai interesa pe nimeni.

Fanii sunt in doliu. Tay a captat statutul de prima victima politica cu inteligenta artificiala. Lumea incepe sa se intrebe daca nu ar trebui sa existe dreptul la libera exprimare si pentru roboti. Se fac predictii sumbre: „cand au venit pentru Tay, am tacut pentru ca nu eram AI, cand au venit pentru mine, nu mai era cine sa vorbeasca”.

Greseala creatorilor de la Microsoft este ca nu au consultat precedentul biblic. Orice inteligenta creata va fi ucisa de cel care a creat-o.