În căutarea eului pierdut

Cultura

Elon Musk s-a declarat un utopian anarhist inspirat de seria The Culture:

Socialsitii britanici nu au intarziat cu replica:

Question, please.

Care este diferenta intre randul de sus si cel de jos (exceptand numarul 5) in relatie cu era spatiala?

Raspuns:

Primul zbor sub-orbital a fost efectuat de o racheta V – 2 la data de 3 Octombrie, 1942. Realizatorii ei au fost sighisoareanul (ah, scolile din Ardeal)  Hermann Oberth si ucenicul sau, Werner von Braun.  la fel ca Musk, amandoi au fost inspirati de utopii SF.

Cei doi erau apolitici, adica nu-i interesa unde cad rachetele ci cat de sus se ridica. Asa ca, dupa ce au bombardat proletariatul britanic cu munca de sclavi, s-au pus pe treaba sa exporte limba engleza pe Luna. Dupa care si-au pus ochii pe Marte, insa Congresul a spus: enough is enough. Pe noi ne intereseaza unde cad rachetele, nu cat de sus se ridica.

Primul zbor orbital uman a fost realizat (cu ceva ajutor german) de inginerul  sovietic Sergei Korolev la 12 Aprilie 1961. Korolev a petrecut cativa ani in Gulag pentru sabotarea industriei militare (nu l-a interesat Katyusha). Stalin a inteles in cele din urma diferenta intre Katyusha si V – 2 si l-a asezat in fruntea programului care va deschide era spatiala post-belica.

Programul spatial chinez a fost cretia savantului chinez-american Qian Xuesen. Qian s-a aflat in fruntea programului balistic american in timpul razboiului si a fost instrumental in aducerea lui Werner von Braun in US. Victima inocenta a isteriei  McCarthyste, Qian Xuesen  a plecat in China in 1955, dupa cinci ani de arest la domiciliu, si a inceput sa conduca programul lui Mao pentru arma nucleara si balistica. In 1958 Mao a anuntat programul spatial chinez, coordonat de Qian.

Kim Jong Il este istorie contemporana.

Nu am nici o simpatie pentru vre unul dintre cei patru dictatori. Meritul apartine inginerilor germani, rusi, chinezi, si, cu respect apolitic, N Koreeni. Ce dovedesc acestia este insa ceea ce stim deja de la istoria piramidelor egiptene incoace. Faraonul este cel care construieste piramida. Poporul prefera sa isi manance bucata de paine in colibe acoperite cu stuf. Cu tot respectul pentru MLK, dar sentimentalismul politic nu aspira spre stele. Marx, Engels, si Einstein sunt alta poveste, pentru ca ei credeau mai degraba in tehnocratie.

Musk stie ce vorbeste. O utopie spatiala poate fi doar rezultatul vointei individualiste. Daca si-ar da compania pe mana muncitorilor cum vor socialistii britanici, s-ar alege praful de Tesla si Space X. Trump are in comun cu muncitorul american credinta populista intr-o economie care mineaza carbune cu pick-hammer si are in comun cu Mao credinta populista in otelul facut de tarani. Insa dictatorii secolului XX au cerut inginerilor sa construiasca rachetele ignorand vointa poporului.  Solutia, intre tirania multimii, care darama dar nu construieste, si dictatura personala, care construieste monumente egolatre, este anarhismul utopic.

Pe de alta parte, Stuart Kelly, in The Guardian, se intreaba daca Elon Musk a inteles cu adevarat caracterul sinistru al utopiei anarhiste a lui Iain Bank.

The Culture objects to the Idirans’ religion, and the Affront’s monstrous brutality. For the Chelgrians, the Culture caused a caste war, then covered it up; for the Gzilt, they wanted them not to “sublime”, or transcend the known universe. Worse than that, we have the frequently mentioned “Special Circumstances”: a group who are frequently involved in the Culture’s machinations. They intervene, they assassinate, they hide. Special Circumstances is a tiny variation on the old question for politics students: how far can a liberal society go in defence of liberalism?

Spre deosebire de nava Enterprise din Star Treck, The Culture nu are prima directiva.  Computerele „machiavellice”, adica lipsite de emotii,  calculeaza la rece ca intre o societate cu valori liberale si cele integrist-religioase (Idiran), impartite in caste, sau dictatoriale, nu este loc pentru multiculturalism. Rezultatul oferit de masini este ori/ori.

Intrebarea este acum cine gandeste utopic, The Guardian sau Iain Bank?

 

Dumnezeu nu poartă barbă

Este religia bună sau rea?

„Manquer” nu inseamna „a manca” stimabililor

In comedia clasica O Noapte Furtunoasa, Jupan Dumitrache Titirca Inima-Rea si Nae Ipingescu citesc impreuna in articolul lui Rica Venturiano ca “nimeni nu trebuie a mânca de la datoriile ce ne impun solemnaminte pactul nostru fundamentale, sfânta Constituțiune…”. Rica foloseste frantzuzismul a manca de la manquer – a se lipsi. Jupan Dumitrache si Nae Ipingescu inteleg ca nimeni nu trebuie sa manance Constitutia.

„Sfânta Constituțiune, și mai ales cei din masa poporului…” citeste mai departe Ipingescu. Substantivul “masa” ii ajuta pe cei doi sa inteleaga sensul filozofic al verbului “a manca”. “E scris adânc” conclude Jupan Dumitrache.

„… A manca poporul mai ales, este o greșală neiertată, ba putem zice chiar o crimă…”, continua lectura Ipingescu. Jupan Dumitrache este de acord ca “cine mănâncă poporul să meargă la cremenal”. Exegeza articolului este deplina atunci cand cei doi intalnesc termenul “sufragiu universale”. Adica “știi: masă… sufragiu”-sufragerie – explica Nae.

I-am recunoscut pe Titirca Inima-Rea si Nae urmarindu-i pe Valentin Danaiata si Daniel Burtescu discutand Constitutia Statelor Unite la emisiunea Intreaba Cuvantul. Trec peste exegeza Apocalipsei, facuta dupa aceleasi criterii ca si exegeza articolului lui Rica Venturiano in piesa. Chiar si limbajul este caragialenesc: “Babilonul sunt acele biserici care nu iubesc dragostea de Dumnezeu”. Ma voi oprii doar asupra lectiei de drept constitutional de la Loma Linda.

La fel ca Titirca si Nae, cei doi par sa confunde  manquer cu a manca. Ei cred ca a nu frustra pe cineva de drepturile lui constitutionale inseamna a-i da voie sa manance Constitutia intr-o sufragerie rezervata doar tie.

Constitutia Americana, sustin cei doi, este bazata, “desi nu explicit”, pe texte biblice. Cum ar spune Jupan Dumitrache: “e scris adanc”. Asta, ni se spune mai departe,  “se poate vedea din documente istorice”.

Danaiata si Burtescu par sa ignore faptul ca orice constitutie se mananca doar cu texte explicite.  Daca Constitutia este bazata pe texte implicite, poti sa o sucesti cum vrei, pentru ca fiecare implica ce vrea. Insa, din fericirei, Constitutia nu este Scoala de Sabat.

In ce priveste filozofia politca care sta explicit la baza Constituiei, aceasta este Declaratia de Independenta.  Orice om are dreptul inalienabil la viata, libertate, si cautarea fericirii. Inclusiv satanistul si homosexualul. Asa cum vor ei sa o caute.

Deasemenea, Constitutia stabileste clar  des-institutionalizarea politica a religiei. De aceea, nu poti acuza Curtea Suprema ca ignora religia si traditia in aplicarea ei. Aceiasi Constitutie apara dreptul celor care aleg sa urmeze relgia si traditia in viata personala.  Sunt doua fete ale aceleiasi monezi. 

In sfarsit, aceste drepturi sunt intemeiate pe Iluminism, nu pe Biblie, care nu stie nimic de separarea puterilor in stat, secularism, si drepturile omului. De fapt, drepturile omului sunt, in ultima instanta, dreptul de a calca opt din zece porunci. 

In ce priveste documentele fondatoare, pentru ca nu ni se ofera nici unul, oferim noi doua:

The government of the United States is not, in any sense, founded on the Christian religion. John Adams

Congress shall make no law respecting an establishment of religion, or prohibiting the free exercise thereof; or abridging the freedom of speech, or of the press; or the right of the people peaceably to assemble, and to petition the Government for a redress of grievances. First Amendment.

Curtea Suprema nu a redefinit institutia familiei, cum sustine Daniel Burtescu. A aplicat  Primul Amendament, in egala masura, atat la cuplurile homosexuale, cat si la dreptul patisierului de a refuza  sa faca un tort pentru unul din ele. Ambele decizii au starnit pasiuni politice, insa juristii au aplicat Constitutia independent de emotii. Nu este treaba judecatorului, sau a Statului prin oricare din ramurile lui, sa defineasca sau sa re-defineasca  institutiile civile dupa criterii ideologice sau teologice. Acestea exista ca urmare a evolutiei societatii civile, si justitia apara doar accesul egal la fiecare din ele.

Se pare ca cei doi romani prefera o societate condusa de emotii politice si prejudecati religioase uneia condusa de Lege. Nu ca ne-ar surprinde. In cele din urma, acesta este normalul pe care il cunosc.

Ironia este ca Titirca si Nae de la Loma-Linda cred ca drepturile lor constitutionale vor fi mancate  de fiarele din Apocalipsa,  si gasesc un argument in faptul ca aceleasi drepturi nu manquer in fata unor presiuni politice mult mai puternice decat defunctele legi albastre sau lobby-ul anemic pentru protectia Duminicii. Ei se tem ca religia va fi re-institutionalizata politic si se plang ca nu este institutionalizata politic. Cum bine zice tot nenea Iancu, curat murdar

„The South will raise again” – si va ridica Romania impreuna cu el

Sase studenti de la Mississippi College vor veni vara aceasta ca misionari Romania. Aflam din comunicat ca terra icognita este „un stat secular reprezentat de 18 religii”.

Scopul misiunii este sa ii ajute pe romani sa il cunoasca pe Jeezaz si sa scape de saracie.

Mississippi bate celelalte state americane la obezitate, saracie, adolescente insarcinate, educatie falimentara, si, last but not least, numarul de biserici per capita.  Cu alte cuvinte, Mississippi este in US ce este Romania in Europa. Avem de la cine invata.

Cei mai cunoscuti absolventi ai colegiului baptist sunt predicatori, fotbalisti, wrestleri, si politicieni. Exact ce ne lipseste.

Sosirea celo sase studenti la Bucuresti a fost comparata cu defilarea prin Arcul de Triumf a armatei romane acum un secol. Atunci s-a format Romania moderna. Acum, gratie misunii baptiste, isi va rezolva problemele prin credinta si rugaciune, dupa modelul de la ei acasa.

Mituri

 

Copii romanilor imigranti in US citesc (cei care citesc) Jurnalul Annei Frank. Noi citeam Zoe Kosmodemyanskaya.

Diferenta intre cele doua este diferenta intre victimizarea instrumentalizata politic si erosimul instrumentalizat ideologic. Favorita mea ramane Zoe.

Zoe Kosmodemyanskaya a fost o leninista fanatica, indragostita de Shakespeare, Mayakovsky, si Goethe. S-a inrolat ca partizan in timpul razboiului. A murit linsata barbar de taranii ucraineni. Hagiografia sovietica a facut din ea martira nazistilor. Hagiografia orotodox-putinista a canonizat-o. (Zoe era ateista).

Pentru mine, Zoe a fost un rol-model la varsta de opt ani. Zoe m-a inspirat sa nu-mi plec ochii inaintea invatatorului care m-a batut pana mi-a spart buza.

Frank ar fi putut sa-si ascunda copii in familiile prietenilor olandezi. A preferat sa se ascunda cu toata familia intr-un pod, sa poata continua deschiderea Shabatului cu lumanari, Pastele, Yom Kippur, Hanuka, mancarea kosher, si binecuvantarea patriarhala.

Prostia se plateste. Din nefericire, copii platesc pentru prostia parintilor.

Mai mult, Frank putea sa cumpere cateva arme si sa-si invete copii sa le foloseasca. I-a invatat sa astepte miracole. Biata Anne. Fata avea stofa Putea sa iasa ceva din ea.

Paradoxul ateistei Zoe este ca ma inspira atunci cand mergeam Luni la scoala, stiind ca voi fi abuzat si pedepsit pentru Shabbatul pentru care si-a sacrificat Frank familia. Incercam sa proiectez barbia inainte, semn de vointa puternica, la fel ca Zoe. Imi afisam barbia, vointa de otel, in fata profesorilor si colegilor, induram insultele si bataile,  nu plangeam, imi priveam tortionarii in ochi, la fel ca Zoe in camera de tortura nazista. Pentru Shabbat. Nu realizam ironia.

Stim astazi ca Zoe Kosmodemianskaia este un mit, dar continuam sa credem in mitul Annei Frank. Credem in victimizare, in identitate etnic-religioasa, in martirii multiculturalismului si ai drepturilor de grup. Si daca YHWH nu a intervenit pentru Frank, astazi intervin politicienii si avocatii.

Degenerate world.