Revoluția patriarhală
25 octombrie 2018 34 comentarii
Studii biblice despre gen
19 octombrie 2018 84 comentarii
Dumnezeu nu are sex dar are gen. La fel si ingerii. Pronumele personal pentru inger este totdeauna el, niciodata ea.
Genul masculin este definit metafizic/transcendental. Bărbatul (omul) este după chipul lui Dumnezeu. Genul vine impreuna cu suflarea de viata. Geneza nu vorbește despre parte bărbăteasca și parte femeiasca decât la om. Animalele au organe de reproducere dar masculul nu are o coasta lipsa. De aceea în lumea animala nu prea exista “scărpinatul coastei”, adică scărmănatul femelei de către mascul.
Cum spunea un mare om de știința creaționist de la Discovery, Darwin implica faptul ca strămoșii omului s-au înmulțit prin diviziune, pentru ca dacă omul a evoluat de unde a apărut femeia? Tare de tot.
Este momentul sa abordam aici si problema barbii. Motivul pentru care exista o relație strânsa intre religiile patriarhale și barba este acela ca Dumnezeu are barba și omul (adică bărbatul) a fost făcut după chipul sau. Faptul ca foliculii umani răspund la testosteron nu are nici o legătura, cum nu are legătura nici coama leului sau barba la primate. Este gen, nu sex.
Feminismul postmodern și patriarhalismul tradițional sunt bazate pe aceeaşi ontologie a genului. Ambele cred ca biologia evolutionara vine de la Diavolul. Diferența este ca feministele cred ca Dumnezeu e femeie.
Același lucru se poate spune și despre rase. Postmodernii și fundamentaliștii cred ca rasa este ireductibila la biologie. Întrebarea este dacă Dumnezeu este alb sau este negru. Aici răspunsurile difera. Post-modernii cred un Noe negru l-a blestemat pe Ham sa fie alb.
Homosexualitatea este definita tot metafizic. Nu exista homosexuali ci sodomiți. Adica demoni care poseda oameni căzuți din har ca instrument pentru violul îngerilor buni. Înainte de potop, demonii au posedat oameni ca sa nască uriași. Dupa potop, au descoperit homosexualitatea.
Ascultam deunazi un pastor/jurnalist/conferentiar/doctor in…/etc interviind un expert evanghelic în referendum. Spuneau ca homosexualii vor navalii în casele romanilor ca pe vremea lui Lot sa ii tareasca în strada și sa-i violeze. Spre deosebire de neprihănitul Lot, romanii nu vor avea protecția îngerilor pe care i-au izgonit prin absentism electoral.
Europa le protejează doar pe fetele lui Lot, atunci când vrea sa se închidă cu ele într-o peștera și sa devina tatăl nepoților sai.
Poate ca Lot nu a fost chiar perfect, dar cel putin nu a ars in foc. Este solutia hetero, partea a doua.
Apocalipsa post-moderna
17 octombrie 2018 15 comentarii
Hainele cele noi ale disciplinelor umaniste – (spoiler: sunt sublime dar lipsesc cu desăvârșire) – au fost scoase în strada de ultima farsa Sokal in US. Trei academici au prezentat 20 de articole scrise in jargon feminist/intersectionist, pentru publicare la mai multe jurnale peer-reviewed, specializate studii de gen. Șapte fuseseră deja publicate atunci când farsa a fost descoperita – nu va grăbiți, nu în lumea academica ci pe twitter.
Ofer cateva exemple sumare mai jos.
Parcurile urbane de căini reprezinta o cultura de viol si opresie canina a catelelor MeToo. Mai grav: stăpânii se uita cu indiferenta atunci cand cainele obiectivizeaza cățeaua, dar urla isteric la căinii gay. Si mai grav: stăpânii examinează organele genitale ale câinilor pentru a asigura cis-normativitatea relațiilor canine. Autoarea – sub nume și PhD fictiv – sugerează ca bărbații trebuie ținuti în zgarda.
Un plagiat de 3000 cuvinte din Mein Kempf substituie jargonul hitlerist cu cel feminist. Bărbatul alb-hetero este denunțat în limbajul folosit de Hitler pentru evrei.
Studenții albi trebuie legați în lanțuri și nu au voie sa pună intrebari in timpul orei. Profesorul are datoria sa discrimineze ca reparație pentru minorități.
Astronomia este dominata de matematica, adica de barbati albi morti sau vii. A sosit timpul ca femeile sa își spună cuvântul in astronomie cu astrologie feminista și dansuri stelare. Astronomia etnocentrica trebuie îmbogățita cu una post-colonialista, în care mituri aborigene și intuiții religioase sunt așezate deasupra ideologiei newtonian-einsteinene.
NA: Se pare ca adevăratul inchizitor este Galileo cu dogma lui pe nedrept numita știința. Bănuiesc ca Hawking ar lua totuși nota de trecere datorita handicapului.
Cultura de fitness și politica de sănătate dominanta discriminează împotriva minorității (?!) obeze. Trebuie încurajata imaginea publica a obezului ca ideal al corpului uman.
Bărbații albi hetero se tem de inteligenta artificiala pentru ca știu din experienta ca logica si raționalismul sunt instrumente de opresie culturala. Soluția este o singularitate feminina în care mașina AI irațional-inclusivista si mistic-feminista operează pe baza de algoritmi emoționali/hormonali.
Recepția – cu o puține excepții – a oscilat intre aprobare și entuziasm din partea comitetelor de examinare.
Trebuie totuși amintit ca jurnalele de sociologie și psihologie – adică acele jurnale în care știința contează – au aruncat articolele la coșul de gunoi.
Puteți citi întreaga istorie aici. Nu râdeți. Sunt semnele celei de a doua veniri a asteroidului care a pus punct la istoria dinozaurilor. De data asta vine pentru noi.
Ce se întâmpla? Noțiunea adevărului obiectiv, definit pe baza rațional-empirica, noțiunea adevărului de la Socrate la Iluminism, a fost abandonata în favoarea celei post-moderne ca adevărul este un construct politic. Logica și știința nu sunt instrumente pentru aflarea adevărului obiectiv- care nu exista – ci ideologii ale puterii colonial-patriarhale.
Nevoia de justiție sociala cere detronarea rațiunii in favoarea adevărului post-colonialist, post-rasist, post-masculin, post-hetero, post-cis, in ultima instanta, post-uman. Pentru ca penitenta în regresie infinita duce in cele din urma la închinarea în fata unui copac, ca in Avatar, sau la la un Caesar sub-hominid ca în Planeta Maimutelor.
Creaționismul măcar nu se învață în scoală, dar non-sensul ca evoluția s-a oprit cu H sapiens este dogma. Nu degeaba creaționiștii se alimentează din scepticismul post-modern cu privire la știința.
De fapt, ridicarea extremei drepte este condiționata de postmodernism.
In US, încă nu s-a răcit disputa cu privire la nominalizarea unui nou judecător in Curtea Suprema. Pseudo-stânga, în loc sa pună în discuție imparțialitatea ideologica a judecătorului Kavanaugh, a sucombat la retorica MeToo. Dezbaterea cu privire la constituție a fost înlocuita cu mediatizarea lui Christine Blasey Ford. Investigarea de către cea mai puternica agenție domestica de informații din lume a unei drame de liceu, consumata acum o jumătate de secol, a devenit centrala in validarea unei poziții cheie pentru viitorul democrației. Kavanaugh măcar a știut sa nu puna pe masa cartea anti-avort. Te miri ca idioții astia au pierdut alegerile.
In același timp, in România, referendumul pentru schimbarea constituției a scos la lumina pericolul pe care noua putere demagogica a hoardelor mănate la vot de pastori îl constituie pentru viitorul democrației. La fel ca în America, adevărata problema a devenit periferica fata de politica de victimizare. A câștigat la urma apatia politica, celebrata ca o dovada ca romanii au devenit în sfârșit europeni.
Ce avem in ambele cazuri, ca sa nu mai amintesc problema Islamului, este o situație în care golul intelectual lăsat de trădarea modernității a fost umplut de ideologii pre-moderne. Delirul post-modern nu este un argument valid împotriva unei extreme drepte care conjură spiritele “barbatilor albi morti” impotriva intersectionismului post-colonialist și apelează la Darwin împotriva noilor discipline umaniste cu termenul studies la coada.
Nu este un accident ca aceste discipline celebrează sacrul și intuițiile mistice deasupra științei. Nu este accidental nici faptul ca astfel de studies sunt bine primite ln universitati ca SAU și în reviste ca Spectrum.
In loc de concluzie. Dupa ce ne-a vizitat asteroidul la sfârșitul Jurasicului, din toată clada arheosauria au rămas doar crocodilii si pasarile. Specia H sapiens va fi inlocuita de predatori pe fundul apelor tulburi și pasări pe cer. Unora le cresc fălcile si pielea groasa, altora le cresc aripi. Prefer aripile.
Neoprotestantismul bizantin: o struto-camila geopolitica
12 octombrie 2018 15 comentarii
Nu a fost o surpriza sa gasesc pe FB o predicuta in care referendumul pentru balcanizarea Constitutiei este descris in termenii Marii Lupte intre Hristos si Satana: batalia pentru Legea lui Dumnezeu. As spune chiar ca omul combate bine, intrucat, ca sa recurg si eu la argumentul pantei alunecoase folosit de aparatorii dreptului natural balcanic, legea pe care vrea sa o distruga Satana aseaza femeia intre animalele de curte, ambele facute sa fie un ajutor potrivit pentru om (citeste barbat). Dumnezeu i-a dat balcanicului dreptul natural sa taie porcul, (sau gasca, in cazul pastorului nostru), fara anestezie si sa-si consoleze sotia batuta cu un viol domestic.
Surpriza apare atunci cand pastorasul cel istet face tranzitia de la limbajul de lemn de amvon la limbajul protocronismului bizantin. Marea Lupta este acum intre neamul crestin de doua mii de ani si conspiratia ateist-marxista europeana. Ramasita apocaliptica este alcatuita din acei putini “care iubesc această nație”. Sunt invocati aparatorii arhetipali ai credintei stramosesti: popa, babele, taranul facator de tara al lui Adrian Paunescu si Ion din poemul legionar.
Curat Catavencu: “Ca orice român, ca orice fiu al țării sale… în aceste momente solemne… mă gândesc… la țărișoara mea… ” (sughituri, aplauze, likeuri, emojiuri).
Neoprotestantismul bizantin este o forma noua de alba/neagra in bazarul politic-religios romanesc. Popa si predicatorul combat impreuna. Cine i-a impacat pe Iisus cu Isus, Hristosul cu Antihristul, in variante opuse?
Bizantul-dupa-Bizant (Iorga) a fost inventat de Sultan ca o caricatura de monarhie bizantina pentru a tine sub control crestinii din Balcani. Asa s-a nascut domnul fanariot, care a despuiat tara pentru a poleii cu aur altarele de la Ierusalim si Muntele Atos, la care se adauga propria punga plus spaga la Istambul. Insa misunea principala a fanariotului era sa impiedice infiltrarea ideilor iluministe din Apus.
Ideea a renascut, intr-o forma moderna, in protocronismui nationalist-religios al secolului XX. Trinitatea Dumnezeu, sange, tara s-a ridicat impotriva cultului iluminist al libertatii, egalitatii, si fraternitatii.
In acest context, neoprotestantul era vazut ca o infiltrare straina a sufletului national, alaturi de evreu si comunist. Pe deasupra, neoprotestantii invatasera ceva in America despre separarea bisericii de stat. Confruntati cu teologia politica bizantin-ortodoxa, au privit spre Apus.
Tot spre Apus au privit si in timpul Comunismului. Democratiile seculare aparau libertatea religioasa.
Dupa distantarea de Kremlin, Ceausescu a apelat la protocronism pentru a-si legitimiza puterea independent de URSS. Ortodoxia isi gasea locul istoric in noua naratiune dar Neoprotestantismul aparea iarasi ca un intrus. In propaganda de partid impotriva sectelor se putea citi printre randuri retorica interbelica.
Asa se face ca neoprotestantii nu au privit cu entuziasm renasterea nationalismului religios dupa demisia ateismului de stat. Pentu ei, Dumnezeu vorbea engleza cu accent american.
Insa in mai putini de trei decenii, multi neoprotestanti au ajuns sa vada in democratiile care le-au aparat libertatile adevarata fata a intolerantei religioase, si, in teologia politica care i-a persecutat, protectorul lor. Cum se explica schimbarea de atitudine? Sa nu facem greseala de a crede ca crestinii separati de “I”-ul reuchlinian se pot iubii intre ei. Cauza nu se afla in Romania.
La fel ca majoritatea confratilor sai, prietenul despre care va spuneam are un creier fara anti-corpi, usor de infectat de memele intalnite in camere de ecou. Adoptarea teologiei politice bizantine origineaza in noua aliniere geopolitica a nationalismului evanghelic american.
Asaltat de secularism, acesta a cautat protectia dusmanului invins. Daca mottoul Revolutiei Americane era tradarea fata de tiranie este credinciosie fata de Dumnezeu, noul slogan al nationalismului evanghelic ar putea fi: tradarea democratiei este credinciosie fata de Dumnezeu. Anaconda geopolitica cu capul la Moscova si coada la Washington, se intinde prin Europa, unde umbra lui Pius XII, pontiful fascismului, bantuie NGO-uri ca Civitas sau Coalitia Pentru Familie, si se incolaceste peste fragilele democratii est-europene. Neoprotestantimul bizantin este doar un inel.
Este ruleta ruseasca, la figurat si la propriu, caci supravietuirea credibilitatii miscarii evanghelice in urma acestui joc este deja indoielnica in America. Cat despre fratii din Romania, le proorocesc cu textul din Amos 5:19:
19. Veti fi ca un om care fuge dinaintea unui leu pe care-l intalneste un urs si care, cand ajunge acasa, isi reazema mana pe zid, si-l musca un sarpe!
Vai de cel care fuge de legionari, se intalneste cu comunistii, si cand ajunge in sfarsit sa fie liber este inghitit de un anaconda.
Vremea bozagiilor
9 octombrie 2018 2 comentarii
Daca în romanul lui Albert Camus – Ciuma – confruntarea cu iraționalul și lipsa de sens aduce la suprafața eroul tragic, erupția ciumei în Bucureștiul fanariot – în Principele lui Eugen Barbu – are efectul unui canal înfundat care inunda ulițele deja murdare cu reziduuri umane.
Din cloaca de la Curtea Arsă se auzi strigătul lui Malamos Bozagiul:
– Fraţilor, a sosit!.
Cerşitorii, şandaliii, orbii şi şontorogii se iviră de sub bolniţe şi priviră fluturii. Îi primiră cu strigăte de bucurie şi de sub cărămizile prăbuşite se iviră oale de vin şi rachiu din care se bău cu sete, pe nerăsuflate.
– A sosit ciuma, fraţilor, mai spuse Malamos şi se arătă deasupra fostelor grajduri ale seimenilor. Ni i-au trimes Sfinţii Părinţi, Tănase şi Haralambie.
Era înalt, ţeapăn ca un prooroc şi le vesti răsucindu-se în gluga lui de călugăr, legată pe mijloc cu funia unui spânzurat:
– Al nostru o să fie oraşul!
Ridică braţul drept şi cerşitorii îi văzură inelele făcute din cuie de cosciug, vindecătoarele cu care le lua durerile de cap şi-i lecuia de spânz.
– Să trăiască împăratul nostru! strigară milogii, care din cărucioare, care de pe grămezile de gunoaie în care mişunau şobolanii cât viţeii de lapte. Duhoarea pimniţelor fu răscolită de acea mişcare.
Printul fanariot reprezinta amestecul perfect de teocratie si cleptocratie. Misiunea lui este sa apere crestinatatea balcanica. Scopul real este sa fure cat poate in exercitiul ei.
Cerșitorii, şandaliii, orbii și șontorogii, constituie baza secreta a Principelui. Ei sunt adevărul despre puterea fanariota. De aceea, atunci când capigiul se întoarce la Istanbul cu capul lui vodă, Bucureștiul are momentul lui de democrație subumana, în parodia de încoronare a lui Malamos Bozagiul.
Iară în noaptea plecării capigiului şi-a harapului său, cele două femei şi copiii Princepelui s-au mistuit ladrum de nu s-au mai văzut şi a rămas palatul gol cu curtea lui şi cu slugile. Şi-aflând şandaliii şi milogii de la Curtea Arsă că au mâncat câinii pre domn şi s-au dus puterea lui şi-a alor săi au năvălit în palat şi-au luat tuiurile şi în frunte cu Malamos Bozagiul au jefuit ce-au mai găsit pren încăperi, după care au venit în uliţă, cumari strigăte. Iară Malamos au fost urcat pe un măgar cu capul la coada lui şi i-au pus cioclii şi craii de Curtea-Veche cabaniţa Domnului şi cuca şi teberul la şold şi l-au petrecut pe podul Mogoşoaiei cu cântece şi strigăte, bătându-l cu ciomegele şi cu tuiurile, dând larmă: – Trăiască Malamos, împăratul bozagiilor! Să trăiască Domnul nostru! spre râsul întregului Bucuresci.
Principele dunărean vine și pleacă, canalul rămâne, gata sa iasă oricand pe străzi și sa curgă spre urnele de vot, pentru a susține puterea fanariotului sau sa umple golul de putere în absenta lui. Apoi canalia se întoarce în subteran și așteaptă ocazia următoare.
Am învățat sa nu mai fac diferenta intre canalia ortodoxa și canalia neo-protestanta. Fratele Malamos a vandut boza zilele acestea de la toate amvoanele, oferind lecții de democrație și drept constitutional analfabeților cu Biblia în buzunar.
Puterea de tip fanariot nu va dispare în România atâta vreme cat baza ei secreta, Malamos Bozagiul și sub-clasa şandaliilor religiosi pandesc din canale.
Trăiască Malamos, împăratul bozagiilor! Să trăiască Domnul nostru!
Solutia hetero
5 octombrie 2018 43 comentarii
Florin Laiu ne ofera un splendid argument biblic impotriva homosexualitatii.
Este adevărat că în episodul Sodoma din Geneza 10, accentul cade pe asaltul sexual, ca și în episodul Ghibea din Judecători 19-20. Dar în timp ce violența era reală în aceste cazuri, observăm că gazdele, atât Lot, cât și socrul levitului, le propun violatorilor soluții hetero. Nu vreau să spun că asta era soluția lui Dumnezeu, dar că acești credincioși aveau convingerea că răul cel mai mare, în ambele cazuri, nu era violența, ci actul homosexual, pe care-l priveau ca pe un sacrilegiu.
Intelegem ca sensibilitatea morala a lui Lot il face sa suporte mai usor violul de gang al fetelor sale decat homosexualitatea. La fel, levitul din Judecatori 19-20 le ofera solutia hetero in persoana propriei sotii homosexualilor de pe strada si doarme linistit (avea constiinta impacata). Pentru ca „acești credincioși aveau convingerea că răul cel mai mare, în ambele cazuri, nu era violența, ci actul homosexual”. Si asa am aflat cum poate cineva sa se vindece de homosexualitate. Se numeste solutia hetero.
Ce nu intelege Florin este ca Lot si levitul si-au aruncat fiicele sau sotia la gloata din acelasi motiv pentru care violatorii preferau sa violeze barbati mai degraba decat solutia hetero. Barbatul avea samanta, energia fertila pe care credeau ca o fura prin viol. Femeia era inferioara, deci putea fi aruncata la gloata chiar daca iti era sotie sau fiica.
Augustin explica de ce este violenta sexuala mai putin rea decat homosexualitatea. Cea din urma implica risipa de samanta. Este un sacrilegiu, la fel ca pacatul lui Onan. Aceiasi sensibilitate morala face ca molestarea de copii sa fie luata mai usor de Biserica Catolica decat controlul nasterilor.
In concluzie, mai trageti o dusca din licoarea lui Lot, puneti pumnul pe femeie, aplicati-i solutia hetero la noapte, apoi mergeti la vot sa impiedicati sacrilegiul.
oxigen2 
Comentarii recente