A infirmat telescopul James Webb teoria Big Bang?
12 septembrie 2022 Lasă un comentariu
Domnul a dat Speranta TV in mainile lui Adrian Sonka
10 aprilie 2019 32 comentarii
Dimineata aceasta am asteptat cu sufletul la gura raspunsul la intrebarea cea mai importanta despre natura (implicit originea) Universului, de la procesul lui Galileo incoace.
Este universul, – observat la punctul de prabusire al legilor lui, – asa cum il descrie fizica moderna, adica, este Teoria Relativitatii credibila in cea mai extrema si contraintuitiva instanta – sau este justificat scepticismul filozofic al umanismului postmodern si aroganta teologica a creationismului fundamentalist?
Surpriza cu privire la imaginea de sus este ca nu se deosebeste de reprezentarile grafice facute pe baza legilor fizicii in ultimele decenii. Imaginea discului de acretie apare ca o elipsa deformata si policroma din cauza lentilelor gravitationale si e efectului Doppler. La mijloc, orizontul de evenimente apare ca o sfera umbrita din care nici un fototn, nici un bit de informatie, nu se mai intoarce. „Caci unde-ajunge nu-i hotar…iar vremea…”. Imaginea a fost captata in unde radio, asa cum era de asteptat din cauza expansiunii spatiului pe o distanta de 55 milioane ani lumina. Un telescop virtual de marimea Pamantului, format dintr-o retea de 8 telescoape si cativa metrii cubi de hard drive a colectatat si analizat date timp de mai multi ani pentru a o recrea digital.
Stiam ca gaurile negre exista ca o deductie din Relativitatea Generala. Le-am localizat pe baza curburii spatiului, conforma aceleaisi teorii. Dar nimeni nu le-a vazut.
De unde argumentul familiar: prostii. Dumnezeu rade din cer, si noi impreuna cu el. Sagan and Satan. Nu ne intereseaza aberatiile unui evreu-german-socialist care a conspirat sa distruga fizica crestina a lui Newton si credinta in caracterul absolut al zilelor creatiei. Cu atat mai putin ne interseaza ce spune retardatul ala in caruciorul cu rotile pe care l-a lovit Dumnezeu in iubirea lui, sa se pocaiasca, si apoi l-a luat dracul.
Ei bine domnilor, voila. Einstein, Sagan, si Hawking tocmai au deschis o sampanie in iad. Curand veti sta in genunchi sub masa lor (afara sunt mincinosii) si ceea ce beti nu este pina colada.
Deocamdata, Domnul a dat Speranta cu public cu tot in mainile lui Adrian Sonka. Caile Domnului sunt misterioase ca gaurile negere.
Procesul lui Galileo rejucat ca circ media
6 aprilie 2019 27 comentarii
Imaginați-vă procesul lui Galileo în context echo chamber media. O adolescentă care face noviciat la o mănăstire din Londra trimite o întrebare „Cum să o conving pe prietena mea că Jupiter nu are sateliți”? De sub gluga neagră se aude vocea răgușită a Marelui Inchizitor. „Urmărește procesul până la capăt și vei afla răspunsul”. Apoi o felicită pe adolescentă că, la vârsta ei, urmărește Inchiziția TV.
Istoria se repetă, mai întâi ca tragedie, apoi ca farsă. Procesul lui Galileo, procesul bisericii împotriva științei, a fost re-jucat ca circ media la Speranța TV.
Beciul inchiziție a fost înlocuit de camera de ecou a Talibanului electronic, matematicienii iezuiți cu bufoni creaționiști, tortura apei cu tortura mentală a apei de ploaie. Bătrânul Galileo primește o indulgență în persoana lui Constantin Bălăceanu-Stolnici, în timp ce Johannes Kepler, interpretat de Adrian Sonka, este demolat cu argumente împrumutate din cartea de colorat.
Nu lipsește nici întrebarea adolescentei: cum să o conving pe prietena mea că evoluționismul nu există (sic). Urmărește emisiunea până la capăt și vei afla – răspunde moderatorul.
Așa cum remarcă indignat Adrian Sonka, răspunsul dovedește că moderatorul a venit cu concluzia „dezbaterii” în buzunar. Se vede că domnul astronom nu știe cum se conduce o dezbatere sub călăuzirea Duhului Sfânt. Poate îl invită domnul pastor/președinte la o ședință de comitet să se lumineze.
La astfel de teme, profesionismul cere moderatorului să se situeze, cel puțin pentru show, în poziția mainstream, și să ceară invitaților argumente pro sau contra ei. Poziția deschis ideologică a lui Tiberiu Nica arată că emisunea este o farsă jurnalistică.
Să ne întoarcem însă la farsă rejucării tragediei lui Galileo.
Tragedia. Urban VIII a fost o minte luminată și înțelegea bine de ce Galileo are dreptate. Îngrijorarea lui era cu privire la faptul că revoluția științifică va duce la prăbușirea metafizicii medievale, care reprezenta baza filozofică a teologiei catolice. Scopul lui era să câștige timp ca biserica să se pregătească pentru apocalipsă. Aspectul tragic este că Galileo era el însuși un catolic loial care își iubea sincer biserica dar iubea mai mult adevărul. A preferat să spună adevărul și să lasă cerul să cadă.
Farsa. Nica și invitații lui neo-protestanți nu înțeleg de ce evoluția este un fapt dincolo de îndoială, și de ce teoria științifică a evoluției este singurul model valid pe care îl avem. Mai rău, ei cred că știu totul despre teoria evoluției pentru că au învățat de la savanți redneci cu educație de homeschool și acreditați la tipografiile de doctorate din biblebelt.
Tragedia. Biserica adoptase, de la Augustin, principiul că, atunci când contrazice știința, Biblia (în particular, Geneza) nu trebuie interpretată literal. Urban VIII a ignorat acest principu din real-politik. În contextul contra-reformațiunii, alegorizarea cosmologiei biblice ar fi dat apă la moară protestanților, care acuzau oricum teologia catolică de alegorizarea Scripturii.
Farsa. Cei de la Speranța sunt literaliști pentru că sunt rupți de realitate.
Tragedia. Învățații iezuiți au acceptat validitatea observațiilor lui Galileo dar i-au cerut un model matematic, pe baza căruia pot fi prezise mișcările planetelor, pentru a accepta heliocentrismul altfel decât ca pe o ipoteza. Un astfel de model fusese enunțat de Johannes Kepler, dar Galileo a preferat să ignore legile lui Kepler din rivalitate colegială.
Farsa. Cruciada neo-protestantă împotriva științei respinge modelele matematice pentru că adepții ei cred doar în ce stă sris. Orice nu se ved prin observație directă este este „doar o ipoteză”.
Un antivaxer râde când i se explică dinamica epidemiei într-o populație nevaccinată ca creștere exponențială. Tiberiu Nica a persiflat gena egoistă a lui Dawkins fără să-i pese că în spatele ei se află modele din teoria jocurilor confirmate prin observații repetate. Când Stolnici a menționat dovezile din genetica ultimelor ani, grupul neo-protestant nu a înțeles că este vorba nu doar de observații, ci de algoritme matematice complexe și rețele de computere gigantice care calculează probabilitatea maximă a speciațiilor în timp adânc, și că rezultatele se suprapun cu ceea ce știm deja din raportul fosilelor. Când Sonka a vorbit despre evoluția materiei din energie, Nica s-a împiedicat în caracterul contra-intuitiv al teoriei, fără să înțeleagă că astrofizicianul nu își imaginzează, ci calculează și apoi observă sau testează.
Pentru acești domni, tot ce nu se vede este fantezie. De fapt, în polemica împotriva evoluției, ei se cred sincer de partea științei și împotriva dogmei.
Tragedia. Învățații catolici au apelat la îndoiala filozofică împotriva științei.
Farsa. Creaționiștii cred că teoria evoluției se bazează pe argumente filozofice și că știința „adevărată” este de partea lor.
Observați absența oricărei vibrații atunci când Stolnici spune că are îndoieli filozofice cu privire la explicația materialistă a evoluției. Procesul e prea grandios, prea complex, prea frumos, spune Stolnici, să nu-i trezească sentimente religioase. Nica și predicatorii invitați nu au asemenea dileme, pentru că ei nu văd grandoare, complexitate, frumusețe în evoluție. Văd doar o caricatură științifică pe care o resping în favoarea Bibliei cu poze. Ferice de cei săraci cu duhul. Savantul nu este departe de împărăție dar nici înlăuntru.
Spune filozoful proletar că tragedia se repetă ca farsă pentru a ne putea desprinde de trecut râzând. Este și concluzia potrivită pentru emisiune.
Evolutia ochiului la cefalopode si la pastori
3 septembrie 2018 56 comentarii
La fel ca Darwin, gasesc ca imi este mai usor sa ma inchin unui Dumnezeu care a creat spectacolul cosmic al evolutiei decat unui monstru care a creat un imens lagar de exterminare in care paraziti metodici tip Mengele paralizeaza creierul victimei pentru ca apoi sa o devoreze in liniste.
Din aceleasi motive, refuz notiunea ca Dumnezeu i-a dat pastorului/preotului misiunea sa paralizeze mintile credinciosilor prin sofisme si amenintari pentru a-l putea suge in liniste. Recunosc in acelasi timp ca, intr-o biserica infestata de paraziti, creierele paralizate sunt greu de trezit. Trebuie sa ai credinta ca sa incerci.
Cartea lui Lucian Cristescu, Evolutionismul la bara (Viata si Sanatate, 2017) este echivalentul modern al peroratiei unui preot Iezuit din secolul XVII care incearca sa dovedeasca ca teoria lui Galileo este nestiitifica pentru ca nu satisface predictiile unui empirism vulgar. Avem chiar si un Simplicio care semneaza pe coperta sub Padre Luciano. Nu lipseste nici argumentul moral impotriva heliocentrismului, sustinut inca de John Wesley in era lui Newton, aplicat la teoria evolutiei: evolutionismul ar submina ordinea morala bazata pe o teologie naturala naiva.
Nu era nevoie ca Cristescu sa il aduca pe Darwin la bara. Procesul a avut deja loc in 2005, la Dover. Investigatia ordonata de judecator a dovedit ca la baza miscarii creationism/intelligent design nu se afla stiinta ci o agenda ideologica. Deasemenea, proponentii designului inteligent nu au putu oferii un singur exemplu de predictie falsificabila. Creationismul este in cel mai bun caz doar o filozofie, si in cel mai rau, o ideologie extremista.
Insa autorul vrea sa ne faca sa credem ca toate academiile nationale de stiinta din tarile dezvoltate fac ideologie, in timp ce adevarata stiinta se face in tarile islamice si in zona umbrita a fragilelor democratii din estul Europei. Dealtfel, o simpla plimbare prin social media este suficienta sa constati ca argumentele creationiste sunt prezente in aceleasi camere de ecou in care se propaga mesaje tribaliste, teorii conspirative extreme, si sentimente politice autoritariene. Analiza tuturor agentiilor de informatii din tarile democrate arata ca, asa cum suna titlul de trista amintire al unei carti de Petru Groza, lumina vine de la rasarit.
Nu va voi obosii discutand aici argumentele reduntante pe care le putem cunoaste din Turnul e Veghe sau dintr-o vizita la muzeul ridicol Arca lui Noe. Insa pentru multi dintre cititorii lui argumentele par valide pentru ca nu inteleg cum lucreaza stiinta. Imi amintesc de intrebarea lui Constantin Maximilian, atunci cand Lucian Cristescu m-a autorizat sa-i fac o vizita misionara in timpul cruciadei lui Brad Thorp la Polivalenta. Cum se face ca eu, dupa o viata de cercetare in genetica, impreuna cu toti colegii mei, accept teoria evolutiei, pe care domnul Thorp a rasturnat-o doar asezand pe monitor o reprezentare simplista a ADN-ului? Trebuie sa aduga ca savantul, uitat de romani in era politcienilor, manelistilor si teleevanghelistilor, era membru in comisia pentru bioetica in Consiliul Europei si un sustinator al eticii crestine in revolutia biotehnologica. Nici vorba de conspiratie impotriva moralei crestine.
Ceea ce ofera caracter stiintific unei teorii nu este empirismul plat ci faptul ca teoria face predictii masurabile care pot fi falsificate prin observatie sau experiment. Cristescu remarca in mod corect ca Darwin si-a formulat teoria inainte de aparitia stiintelor moderne ale vietii. Ceea ce omite sa spuna este ca stiintele moderne ale vietii si datarile radiometrice de mai tarziu au confirmat predictiile principale ale lui Darwin: evolutia prin variatii aleatorii si selectie naturala, si istoria vietii in timp adanc. De fapt, mai multe discipline moderne au confirmat independent una de alta predictiile evolutionare de la Darwin incoace.
Voi alege un singur exemplu din cartea lui Lucian Cristescu, pentru ca acum 30 de ani l-am sustinut si eu intr-o predica in biserica pe care o luasem in primire de la el, dar de atunci am evoluat diferit.
Cefalopodele si vertebratele sunt clade diferite insa ambele au ochi tip camera. Concluzia mea, ca si a lui Lucian in carte, a fost ca analogia structurala dovedeste un design comun.
Analiza biomolculara arata ca ochiul tip camera s-a dezvoltat dintr-un stramos comun al vertebratelor si molustelor, care a existat cu 270 milioane ani inainte de evolutia ochiului cefalopodelor si intre 110 si 160 milioane ani inainte de evolutia ochiului vertebratelor. Baza acestei concluzii este faptul ca vertebratele si cefalopodele poseda variante evoluate independent ale genei PAX – 6, mostenite de la stramosul filogenetic, care sta la baza ochiului camera. Timpul este calculat pe baza ceasurilor moleculare si a numarului de substituii diferite in variantele genei la cele doua clade
Designul comun ar trebuii sa aiba la baza un cod genetic comun, asa cum in arhitectura designul comun se vede in primul rand pe plansa.
Dimpotriva, analogia este limitata la ce se vede. Ochiul cefalopedelor nu se dezvolta in embrion ca o prelungire a creierului, ca la vertebrate, si de aceea nu are cornee. Nervi optici sunt dispusi in spatele retinei, in timp ce, la vertebrate, nervii optici sunt la suprafata retinei, ceea ce duce la existenta punctului orb pe care il cunoastem din experienta atunci cand lovim cu racheta in vant pe terenul de tenis.
Toate celelalte argumente din carte sunt de aceiasi natura. In timp ce mentioneaza ca Darwin nu cunostea stiintele moderne ale vietii, autorul ignora raspunsul unor astfel de discipline la vechile obiectii anti-evolutioniste repetate fara imaginatie.
Ca ne place sau nu, religia face parte din viata si viata inseamna evolutie. Evolutia divergenta a ochiului meu fata de cel al lui Lucian in cei 30 de ani care au trecut de atunci are la baza principiul lui Iov ca nu este bine sa minti pentru a-l apara pe Dumnezeu.
Ochiul este lumina trupului.
Diferenta intre gandirea stiintifica si impostura cu diploma
14 decembrie 2017 15 comentarii
Stephen Jay Gould in Full House: The Spread of Excellence from Plato to Darwin, ne povesteste cum i s-a prezis de catre o oncologista ca va muri de cancer in trei luni. Gould a intrebat-o pe doamna doctor pe ce se bazeaza predictia ei, si aceasta i-a raspuns ca media statistica de supravietuire pentru forma lui de cancer este de trei luni.
Gould, un paleontolog si biolog evolutionist, a contrazis-o. Probabilitatea fizica era ca va muri in urmatoarele trei luni. Insa el invatase din istoria vietii de la explozia Cambrianului incoace ca, intr-un sistem ultra-complex, ceea ce conteaza este probabilitatea bayesiana. Probabilitatea fizica ia in considerare media statistica intre valori extreme. In sisteme complexe, variatii mici altereaza rezultatul final. (Jurassic Park ne ofera o ilustratie vie a ideii lui Gould).
Astfel de variatii, i-a explicat Gould specialistei, implica, in cazul lui, statutul socio-economic, nivelul de educatie si stadiul la care a inceput terapia. Cei ca el, arata el, se situeaza la extrema de sus a supravietuitorilor. Concluzia lui Gould a fost ca probabilitatea supravietuirii, in cazul lui, se situa cu mult deasupra mediei. A avut dreptate.
Experienta lui Gould constituie baza intregii carti. Evolutia nu poate fi liniara din cauza complexitatii sistemului. Factori accidentali pot avea efecte majore, cum ar fi un asteroid care loveste pamantul si schimba echilibrul intre dinozauri si mamifere, sau glaciatunea care a obligat unele primate sa caute hrana in spatii deschise. Modelul propus de Gould este echilibrul punctat. A nu se confunda cu rastalmacirea lui de catre YEC.
Acelasi Gould, aflandu-se in Italia, a observat ca o formatie accidentala in arhitectura bisericeasca, numita spandrele, a obligat pictorii medievali sa le decoreze cu icoane. Mai mult, spandrelele au ajuns sa dicteze programul iconografic in restul bisericii. Gould s-a grabit sa faca o aplicatie la evolutie. Accidente neadaptative ajung sa controleze evolutia in ansamblul ei.
Gould este un bun exemplu de gandire stiintifica. Acelasi model de echilbru punctat este aplicat la cancerul sau, la arta renasterii si (aspectul frustrant al cartii) la istoria jocului de baseball.
Gould este un universalist, la fel ca Einstein, Sagan sau Hawking. Luati exemplul lui Sagan. Omul este un astronom, dar poate sa explice evolutia ideilor despre univers in context cultural-religios sau evolutia vietii pe pamant, la fel de bine ca atunci cand vorbeste despre evolutia universului relativist.
Gandirea stiintifica este capacitatea mintii de a opera in sisteme complexe. Adica de a gandi matematic, in sensul modern al matematicilor.
Zgomotosul nostru vizitator ii spunea deunazi lui Polihronu ca deceniul petrecut in studiul teologiei nu il poate ajuta cu nimic intr-o discutie pe teme de biologie sau chimie. Gould ar rade ca Galileo cu Kepler povestind la un pahar despre tocilarii de la universitatea din Padova.
Ma voi lega aici doar de un aspect contestat de inerantismul biblic: critica textuala a Bibliei. Un teolog care incearca sa descopere textul originar aflat la baza sinopticelor, sau sa stabileasca expresia originara atunci cand manuscrisele difera, foloseste acelasi model matematic esential pe care biologia moleculara il foloseste pentru a stabili arborii filogenetici. Chiar si Florin Laiu va apela la filogeneza cuvintelor in limbile biblice pentru a explica sensul unui pasaj obscur. Florin cunoaste foarte bine relatia filogenetica intre diverse limbi inrudite si evolutia limbilor in timp istoric, dar refuza sa creada ca Turnul Babel este un mit. Dupa propria marturisire, Poli nu a facut altceva decat sa fie mai consecvent decat dascalul sau.
In disputele noastre cu YEC, ne lovim mereu de aceiasi oameni ingusti care au tocit pe bancile unei scoli sa treaca examenele, chiar sa ia un PhD, dar nu sunt in stare sa gandeasca matematic.
Ce inseamna sa gandesti matematic? Diferenta intre matematician si scriitor este aceea ca matematicianul nu poate alege ce va scrie pe urmatorul rand. Se spune ca matematicile sunt un limbaj care se scrie singur. Matematica este stiinta relatiilor logice. Matematicile moderne sunt stiinta relatiilor logice in sisteme foarte complexe.
Zgomotosul nostru prieten “combate bine”. Este un avocat bun. Reuseste totdeauna sa ajunga acolo unde si-a propus. Insa retorica nu cunoaste restrictiile logicii.
Pe de alta parte, daca privim la oameni ca Gould, Sagan, Einstein, Hawking, suntem uimiti de orizontul larg al preocuparilor lor. Nu in sensul ca sunt niste enciclopedii ambulante, ci mai degraba in sensul ca au dezvoltat un model de gandire stiintifica pe care il aplica in orice domeniu.
Principalul lucru este sa inveti sa gandesti. Este ceva ce nu se invata la biserica, nici macar la scoala, daca vrei doar sa obtii niste credite, dar nu ai curiozitatea care te mistuie dinlauntru. Este ceva ce se invata stand pe umerii acelor giganti, numiti astazi in batjocara “barbati albi morti”: Socrate, Galileo, Descartes, Darwin…
O simpla lectura a Dialogului lui Galileo, o carte depasita deja la nivelul clasei a zecea, te invata sa gandesti cosmosul mai mult decat orice curs de astronomie. Originea Speciilor este inca considerata de toti marii biologi ca fiind cartea cea mai buna pentru a invata cum sa gandesti in stiintele vietii. Tocmai pentru ca acesti oameni au plecat de la atat de putin si au inteles atat de mult, te ajuta sa intelegi.
Drumul vorbaretului cu diploma este invers. Invata si nu intelege.
Andrei – a doua obiectie
10 decembrie 2017 90 comentarii
Tiktaalik
Consensul expertilor in stiintele vietii este acela ca evolutia este un fapt. La care Andrei va raspunde ca stiinta nu este o problema de consens.
Am spus “consensul expertilor in stiintele vietii”. Consensul majoritatii populatiei este diferit, mai ales in tari ca Turcia, Romania, si acea parte a populatiei US care este prizioniera unui sistem de educatie controlat de comitete locale fundamentaliste. Nu este vorba aici despre acel consens care se obtine prin vot sau sondaje de opinie, ca in politica, ci despre un proces colectiv care incepe cu republica scrisorilor in secolul XVII si continua astazi cu mecanismul de peer-review, care, intr-adevar, nu este lipsit de influente subiective, dar reprezinta cel mai bun mecansim de autocorectare pe care il avem. Si da, consensul participantilor la republica literelor („expertii” timpului) in secolul XVII a fost acela ca Galileo avea dreptate. Consensul filozofilor si teologilor era ca heliocentrismul este doar o teorie (suna familar). Consensul public era ca Galileo bate campii. Istoria se repeta.
Asta nu inseamna ca trebuie sa acceptam tirania expertilor. Putem cauta sa intelegem argumentele.
Ca amator, am inteles sapte fapte esentiale cu privire raportul fosilelor.
- Predictibilitatea. Poti sti ce fel de fosile vei gasi intr-un strat geologic pe baza pozitiei lui in coloana geologica.
- Datarea stratigrafica nu este circulara. Stratul este datat pe baza fosilelor index, care sunt cochilii si crustacee marine, de multe ori microscopice. Pe baza fosilelor index stii ce animale si plante fosilizate vei gasi in sedimentul respectiv.
- Fosilele nu sunt datate radioactiv in mod direct. Sedimentul in care s-au gasit este datat intre varsta stratului de magma pe care a crescut si un alt strat de magma vulcanica care a erupt deasupra lui. De aici expresii ca “intre 50 si 60 miloane de ani”, care nu exprima lipsa de precizie a datarilor radioactive, ci faptul ca sedimentul se afla intre doua placi cristaline de varste diferite.
- Datarile radiometrice, datarile stratigrafice, istoria tectonica si istoria impacturilor de comete/asteroizi sunt in armonie si se armonizeaza la randul lor cu arborii filogenetici.
- Fosilele intermediare sunt stabilite in primul rand pe baza unor caracteristici anatomice accidentale care s-au transmis de-a lungul cladei. De exemplu faimosul Tiktaalik nu este considerat stramosul amfibienilor numai pentru ca are trasaturi mixte de peste si amfibian, si pentru ca este cu 12 milioane ani mai vechi decat primii amfibieni. Argumentul principal este acela ca scheletul membrelor are structura osoasa a tuturor vertebratelor terestre care au urmat pana astazi, indiferent daca sunt picioare, aripi sau inotatoare. De la reptila incoace, pasarile si mamiferele se dosebesc prin orificii in craniu intalnite la doua grupe distincte intre reptilele primitive. Osul urechii la mamifere se intalneste in falca reptilelor unde nu are nici un rol legat de auz. Etc.
- Avand in vedere raritatea fenomenului de fosilizare, nu ne putem astepta sa gasim seria completa a tuturor cladelor. Se cunosc insa destule fosile tranzitionale ca sa elimine indoiala rezonabila.
- Exista o disputa intre scoala modelului clasic al lui Darwin si teoria echilibrului punctat, propusa in 1972 de Niles Eldredge si Stephen Jay Gould. Creationistii citeaza numele lui Gould ca si cum s-ar fi indoit de procesul evolutionar si ar fi sustinut aparitia abrupta a formelor de viata noi. Cei doi sustin doar radiatia rapida a unor mutatii avantajoase in conditii de schimbare haotica (vezi astroidul din Yukatan), in relatie cu perioade in care dinamica populatiilor este constanta. Gould insusi a denuntat creationismul si ID ca pseudostiinte, si a fost expert-martor impotriva introducerii ID in scoli la procesul din Dover. Referinta la Gould la sfarsitul postului lui Andrei, probabil imprumutata din literatura creationista, dovedeste ignoranta lui.
Daca aveti timp, cititi a doua parte a postarii lui Andrei, cu privire la raportul fosilelor, si observati omul de paie. Consider conversatia incheiata.
Andrei – prima obiectie
7 decembrie 2017 30 comentarii
Icefish este un exemplu bine studiat cu privire la relatia intre doua mutatii (stergerea unei gene si aparitia unei gene noi), selectia naturala, fixarea mutatiilor in populatii, transformarea unei mutatii initial dezavantajoase intr-un avantaj competitiv, si impactul miscarilor tectonice si schimbarilor de clima asupra evolutiei speciilor.
Andrei a postat doua obiectii cu privire la evolutie. Prima tine de efectul mutatiilor si al selectiei naturale. A doua de raportul fosilelor. Voi scrie cate un raspuns separat pentru fiecare in parte. Incepem cu prima.
1.) If natural selection only occurs at the population level and NOT on individuals, how do you suppose these extremely improbable wonderfully beneficial mutations spread to the population in the first place? Or does the mutation affect a majority of individuals all at once? If one individual experiences a genetic mutation and doesn’t get to pass on his genes, then that’s as far as that mutation goes. Nevermind the fact that nearly all mutations are harmful. You are supposing that an organism can withstand all the harmful mutations that are much more likely, while waiting for the extremely unlikely lucky break. All the while, natural selection does not operate at the genotype level, only on expressed.
Nu mai traduc textul in romana ca sa nu am iarasi probleme cu privire la traducere. Puteti folosii Google. Am accentuat in bold acele parti care sunt strawman. Ma voi ocupa de acestea dupa ce raspund.
Asa cum Andrei a invatat la scoala, ADN si ARN sunt scrise intr-un limbaj de patru nucleotide iar proteinele codate sunt scrise intr-un limbaj de 20 aminoacizi. ADN si ARN codeaza in grupe de cate trei nucleotide numite codoni. Fiecare codon corespunde unui aminoacid specific sau unui semnal de stop la sfarsitul unei secvente. Cum probabil cei mai multi stiu, cea mai mare parte din ADN nu are functie de codare ( junk DNA).
Mutatiile pot fi:
- Substitutii moleculare – o nucleotida se substituie alteia.
- Deletii – o nucleotida este stearsa din codon, mai precis, nu se mai exprima.
- Adaugarea unei nucleotide noi intr-un codon.
- Dublarea spontana a unei secvente
- Genele saritoare – care isi muta locul dintr-o secventa intr-alta. Cele mai multe, asa cum este statistic probabil, vin din ADN-ul care nu codeaza.
Este intuitiv faptul ca 2 si 3 sunt de regula dezavantajoase pentru ca dau peste cap secventa codonilor, iar 4 si 5 pot genera gene noi (hai sa zicem informatie noua, desi termenul este folosit de obicei ca strawman).
Mutatiile pot fi neutre (majoritatea), daunatoare (multe), si benefice (foarte rare).
Cum se fixeaza o mutatie intr-o populatie?
Mutatiile neutre se fixeaza prin genetic drift/founder’s effect atunci cand o populatie este izolata, dupa o matematica foarte simpla. Mutatiile nefavorabile se inmultesc numai intr-o populatie care este deja in scadere. Mutatiile favorabile se inmultesc numai in populatii in crestere.
De exemplu, o specie pe cale de extinctie este amenintata in primul rand din cauza ca rata negativa de crestere favorizeaza degenerarea ei prin raspandirea de mutatii rele. Problema este prea actuala in timpul nostru ca sa nu gasiti referinte daca le cautati.
Fixarea unei muatii favorabile depinde in primul rand de coeficientul de adaptare. Coeficientul de adaptare este numarul mediu de pui pe parinte impartit la numarul mediu de urmasi care supravietuiesc sa se reproduca. Raspandirea unei gene intr-o populatie este o functie exponentiala, egala cu (numarul de generatii) la puterea (coeficientul de adaptare) impartit la marimea populatiei. Fireste ca marimea populatiei creste si ea cu fiecare generatie, dar mai incet. Matematica este la nivelul clasei a zecea.
Daca cunoasteti povestea cu cersetorul care a cerut regelui sa dubleze zilnic bobul de grau pe fiecare patratica a tablei de shah, intelegeti de ce fixarea unei gene in timp este contraintuitiva, si ca atare, creationistii spun ca este imposibila. Regela nu isi putea imagina ca 2^64 boabe ar intrece productia de grau de pe tot pamantul. La fel, majoritatea publicului nu intelege dinamica unei cresteri exponentiale intr-o populatie pornind de la o mutatie rara. Intr-o situatie ideala, o mutatie norocoasa ar trebuii sa umple pamantul cu posesorul ei in 64 de generatii (ca sa ramanem la exemplul cu tabla de shah). In lumea reala, intervin factori care limiteaza cresterea.
De exemplu: Icefish.
Acum 41 milioane de ani miscarile tectonice au dus la deschiderea pasajului Drake intre Pacific si Atlantic. Rezultatul a fost racirea treptata a apelor Antarcticii pana la sub punctul de inghet al apei dulci. (Paleontologia arata ca Antartica avea clima relativ calda). La aceasta temperatura pestii mor din cauza ca sangele devine prea vascos.
In acest context s-a creat o presiune selectiva pentru raspandirea a doua mutatii noi.
Prima mutatie este daunatoare in conditii normale.
Este vorba despre deletia genei care codeaza hemoglobina. Ca sa supravietuiasca fara hemoglobina, pestele respectiv trebuie sa nu aiba solzi (sorry Moshe) ca sa poata absoarbii oxigenul prin piele, sa aiba inima mare, un schelet mai putin mineralizat, mai mult ulei de peste, si distibutia strategica a grasimii in corp. Deletia s-a produs de mai multe ori la mai multe specii, insa numai pestii care posedau deja trasaturile mentionate au supravietuit. Este desemenea logic sa ne gandim ca asemenea specimene nu erau cele mai competitive din ocean.
Racirea oceanului a facut ca dezavantajul competitiv sa devina avantaj competitiv. Mutatia daunatoare a devenit avantajoasa, deletia a devenit un plus, in conditiile noi de temperatura. Evolutia nu lucreaza in absoluturi.
Absenta hemoglobinei reduce vascozitatea sangelui. Pestii fara hemoglobina incep sa intreaca in numar restul populatiei pe masura ce apa se raceste.
A doua mutatie este bine documentata. A avut loc acum 37 milioane ani si consta mai intai in dublarea unei gene legata de sinteza sangelui. Una dintre copii a avut o mutatie care i-a permis sa sintetizeze antigel in sange. Mutatia s-a fixat intre pestii fara hemoglobina datorita dublului avantaj. Cand temperatura oceanului a atins -1,8 C, numai pestii fara hemoglobina si cu antigel mai inotau in jurul Antarcticii.
Evolutia a continuat cu fixarea altor caracteristici favorabile pentru predatie sau reproducere.
Aceste mutatii au aparut probabil si in alte populatii de pesti insa a lipsit presiunea selectiva pentru fixarea lor.
Aici puteti vedea un documentar care explica procesul mai bine. Daca aveti rabdare, citit si notele.
Ma intorc la obiectia lui Andrei. Recititi pasajele in bold. Observati ca Andrei nu obiecteaza la TE asa cum a invatat-o in facultatea de biologie ci asa cum este rastalmacita pe Answers in Genesis. Cum este posibil Andrei? Felicitari pentru realizarile academice si munca productiva la American Medical Association. Dar ce cauti la AIG?
Voi posta maine raspunsul la a doua obiectie.
Va urma.
De ce nu exista Flat Mars Society?
6 decembrie 2017 4 comentarii
Acum o saptamana, Elon Musk a pus o intrebare pe Twitter.
Raspunsul a venit prompt:
Hi Elon, thanks for the question. Unlike the Earth, Mars has been observed to be round.
Ca unul care ma pocaiesc greu de credinta in rationalitatea speciei, ma gandeam ca ar fi bine sa le amintim celor de la Flat Earth Society ca Pamantul a fost observat din spatiu la fel ca Marte. Daca FES accepta observatia astronomica ca argument valid, discutia s-a incheiat.
Nici vorba. Mike Hughes, care se va lansa in flatosfera intr-o racheta cu aburi ca sa dovedeasca ca pamantul e plat, a raspuns deja la intrebare.
John Glenn and Neil Armstrong are Freemasons… Once you understand that, you understand the roots of the deception.
Invocarea conspiratiei pune capat discutiei. NASA? Si eu pot face asta pe fotoshop.
Ce avem aici este o combinatie de scepticism filozofic extrem, incredere nelimitata in propriile preconceptii, si un debit verbal fara substanta care mimeaza dialogul dar il ineaca. FES este doar un exemplu. Cand ati dialogat ultima data cu un YEC? Dar cu un fakemoonlander? Cu un antivaxer? Lista e lunga. Am intrat in era rachetei cu aburi.
Socrate este primul ganditor care s-a confruntat cu o problema similara si raspunsul sau este inca valabil.
Dialogul Meno poate fi considerat prima abordare a scepticismului filozofic combinat cu versalitatea verbala a sofistului. Pentru a raspunde la afirmatia ca nu exista adevar ci doar argumente iscusite, Socrate cere unui sclav al lui Meno, fara educatie si ales la intamplare, sa rezolve o prolema de geometrie.
Parintele filozofie deseneaza un patrat cu latura de doua picioare si il intreaba pe sclav cu cat trebuie sa mareasca latura pentru a dubla aria patratului. Sclavul raspunde imediat ca latura trebuie dublata, si, cand vede ca aria a crescut de patru ori, o reduce la trei picioare. Este inca prea mult, si sclavul devine confuz.
Socrate spune ca sclavul era pana acum confident ca poate vorbi fluent despre geometrie, un subiect pe care in realitate nu il intelegea. Starea de perplexitate a fost necesara mai inainte ca iluziile vorbaretului sa faca loc cautatorului de adevar. Acum sclavul este pregatit sa rezolve problema.
Socrate traseaza o diagonala a patratului si o foloseste ca latura pentru un nou patrat. Dialogul cu sclavul continua dupa metoda socratica. Vorbaria s-a incheiat. Socrate intreaba si sclavul raspunde. Cat este aria triunghiului format de o diagonala? Care este suma celor patru triunghiuri? Sclavul raspunde ma intai ca fiecare diagonala formeaza un triunghi cu aria la jumatate fata de cele patru picioare. Patru triunghiuri fac opt picioare. Apoi da singur raspunsul: latura trebuie sa fie egala cu diagonala patratului originar.
Socrate sustine ca sclavul avea in el adevarul mosit de el. Eu spun ca Socrate a mosit nasterea ratiunii la tanar. O nastere avortata in vorbe mari la multi altii.
Luati de exemplu textul de mai jos postat recent de o (probabil ex)prietena de Facebook .
Lumina subtila emanata din vitatroni este esenta structurala a lumii astrale . Prin perceptia intuitiva atotcuprinzatoare a sufletului putem percepe aceasta lumina , in special prin ochiul spiritual …
Un lucuru este sigur: prietena mea de FB stie sa manuiasca limba. La fel de sigur este ca faptul ca crede ca stie ce spune. Nici un argument nu poate zguduii convingerea sufletului care a vazut esenta structurala a lumii astrale la lumina subtila a vitatronilor. Ce lipseste doamnei este momentul de confuzie al sclavului lui Meno. Chinurile nasterii ratiunii si, probabil, o moasa socratica.
Mai jos este un exemplu luat din Answers in Genesis, de tipul celor cu care suntem deja familiari de pe forum.
Molecular clock dates bestow the illusion of accuracy upon evolutionary stories, but most people do not realize that molecular clocks are monuments to circular reasoning, statistical fallacies, and evolutionary assumptions. They operate on the basis of unverifiable assumptions powered by other assumptions and confirmed by still other assumptions. Molecular clock predictions are built upon a statistical house of cards...
Am accentuat expresiile „tari”. Cineva care nu si-a batut niciodata capul cu intrebari ca cea pusa de Socrate sclavului, pentru a fi surprins de simplitatea solutiei logice si propria stupiditate, va fi convins de cacialmaua vaerbala ca aici s-a dat lovitura de gratie ceasurilor moleculare si se va grabi sa repete frazele tari ca fiind a le lui. Numai ca problema ceasurilor moleculare, la fel ca problmea patratului lui socrate, are o solutii simple care cer sa te opresti din flecareli si sa gandesti pas cu pas.
Asadar, de ce nu exista Flat Mars Society? Nu pentru ca Marte a fost observat prin telescop si arata rotund. Raspunsul tipic aici este de obicei „asta pot face si eu pe fotoshop”. FMS nu exista pentru ca Iosua inca nu a oprit Soarele, Phobos, si Deimos, deasupra la Valles Marineris.
Panta alunecoasa de la Darwin la semnul Fiarei
2 decembrie 2017 35 comentarii
Spune Andrei:
Evolution’s claims of natural selection combined with random mutations to spontaneously generate anything more complex have been repeatedly reproduced. As you well know, none exist except in the shriveled minds of old, dogmatic believers.
In traducere:
Pretenția Evoluției ca selecția naturală combinată cu mutații aleatorii genereaza in mod spontan ceva mai complex a fost reprodusa repetat . După cum bine ști, nici unul (exemplu) nu există decât în mintea zbârcita a credincioșilor vechi, dogmatici.
Argumentul a mai fost adus in forma: mutatii + selectia naturala nu pot genera informatie noua.
O sa raspund din cauza ca argumentul este foarte popular in cercuri creationiste.
Prima problema cu acest argument este ca se bazeaza pe o definitie intuitiva a ceea ce inseamna producerea a “ceva mai complex” sau “informatie”. De unde si apelul la calificative ca “extrem de improbabil” sau “imposibil de imaginat” de care abunda literatura creationista. Oamenii isi imagineaza ca o mutatie norocoasa a facut ca pestelui sa-i creasca picioare sau pasarilor sa le creasca aripi. Nimeni nu sustine asa ceva.
Schimbari intuitive se pot observa doar in timp geologic.
Daca incepem acum o jumatate de miliard ani observam forme de viata primitive in asa sa zisa biota Ediacarana. . Este vorba despre animale asemenatoare cu buretii si meduzele, bacterii, arhea, eukaryote unicelulare, viermi, si alge. Nu gasim pesti, atropode, insecte, amfibieni, plante de uscat. Toate increngaturile (phyla) lipsa apar putin mai tarziu in explozia Cambrianului, si de atunci nu au mai aparut alte increngaturi. A existat insa o continua diversificare in clase, ordine, genuri, specii, si, in contenxtul diversificarii, apare o “mica codita” (Gould) de crestere in complexitate. Cresterea in complexitate este un efect secundar. Evolutia inseamna in primul rand diversificare si selectia naturala actioneaza permanent asupra acestei diversitati, uneori chiar prin extinctii in masa.
Stim ca schimbarea a avut loc. Care este mecanismul la nivel molecular?
Mecanismul este destul de bine inteles astazi si este suficient ca cineva sa caute pe google “mutatii noi” sau gene noi” ca sa inteleaga ca schimbarea are loc tot timpul la nivel molecular. Intrebarea este cand putem vorbi de ceva nou, mai complex.
Raspunsul scurt este niciodata si tot timpul. Noul apare tot timpul la nivel molecular. Pentru a-l vedea la nivelul speciilor trebuie sa privim in timp adanc.
Sa luam de exemplu o intrebare absurda pusa de Andrei pe blogul tatalui sau. Daca omul a aparut acum 6 milioane de ani cum de nu gasim urme arheologice ca in Sumer. Nu radeti. Incercam sa luam intrebarea in serios.
Cel mai vechi specimen de homo sapiens a fost datat la la o vechime de 300.000 ani. Cat despre urme arheologice, exista mai vechi de un milion sub forma de securi de piatra foarte primitive, de la homo erectus. Insa Andrei confunda hominizii, intre care se includ toate marile maimute antropoide, cu hominimii: erectus, neneanderthal, denisovan, sapiens, care sunt/au fost doar un gen de hominizi.
Care este evenimentul molecular care a dus la aparitia noului gen? Probabil cel mai important este sudarea a doi cromozoni intr-unul singur (cautati pe google cromozonul # 2) care a pus o bariera in reproducerea sexuala dintre cele doua populatii. In rest, aratau cam la fel.
Aici este al doilea om de paie. Evolutia nu are loc la nivelul individului ci al populatiei. Nu a existat niciodata evolutia unui individ intr-o specie noua ( de fapt doi, mascul si femela, care s-au intalnit apoi au reprodus impreuna, extrem de improbabil, spun creationistii in ignoranta lor), ci doar separerea unei populatii in doua. Cele doua au continuat sa evolueze independent in timp geologic. Datele moleculare arata (linisteste-te Andrei, aici am luat si eu clase din simpla curiozitate) arata deci ca ca urangutanul si apoi gorila s-au separat mai intai de populatia originara, apoi stramosii cimpanzeului si omului s-au separat acum aproape milioane ani. Fireste ca stramosul omului arata la fel cu al cimpanzeulu. Omul nu a evoluat din cimpanzeu. Ambele specii au evoluat in aceiasi masura, intr-o diferenta moleculara mica (cautati pe google).
Cand a aparut natura umana? Atunci cand omul in loc sa se adapteze la natura a inceput sa se adapteze la cultura, adica in Pleistocen, si de aici vin acele urme de civilizatie pe care Andrei cere sa le vada la Afarensis.
Acum, ma va intreba prietenul nostru, cum poate un pastor sa creada asa ceva cand noi avem credinta data sfintilor o data pentru totdeauna de la sora White?
Pai daca papa crede asa mai Andrei, cine sunt eu, un biet pastoras care “traieste din donatii” (a se citi cersetor), sa il contrazic pe numarul unu? Asta din urma cred ca este mai grava decat evolutia.
oxigen2 
Comentarii recente