Leviatan

Mistificarea lui Iona

Evanghelia dupa Povestea Porcului

Florin Laiu a publicat pe blog diagrama de mai jos.

Postarea a fost aplaudata cu entuziasm, glas de inger nu de om, de admiratori. Printre altele,  i s-a sugerat profesorului un grand finale cu evanghelicii, pentru a le servi lectia definitiva de hermeneutica nou-testamentara.

Aici e problema. Florin Laiu foloseste hermenutica  proof-texting. 

Texte fara context sunt juxtapuse pentru a sustine un argument circular. Predicatori de scoala veche, de ambele parti ale unei controverse sterile, au epuizat deja toate combinatiile posibile de texte si expresii biblice fara sa ajunga la un rezultat. Insa, in cazul de fata, nu este vorba de ignoranta ci de oportunism politic. Florin Laiu a predat exegeza biblica la seminar, si ma indoiesc ca studentii lui si-l aminteste sustinand hermeneutica proof-texting.

De altfel, Florin stie ca problema Legii in Galateni a fost subiectul unei controverse istorice in denominatiune, la Minneapolis, in 1888. Jones si Waggoner au spulberat argumentele proof-text care incercau sa desparta cele zece porunci de legea ceremoniala. Totusi, nu pot spune ca Laiu nu reprezinta directia in care este condusa biserica, adica intoarcerea la iudeo-crestinismul naiv.

Ce spun textele oferite de Laiu cand sunt analizate in context?

In cazul epistolei catre Galateni, Pavel avertizeaza impotriva unei teologii de bufet a Torei, adica exact acea teologie pe care o sustine Laiu cu aceleasi texte. Argumentul lui Pavel este ca cineva care considera ca Legea este mandatorie, trebuie sa implineasca tot ce scrie in Lege, adica toate cele 613 porunci pozitive din Torah, nu doar ce i se pare lui ca face sens.

Caci toti cei ce se bizuie pe faptele Legii sunt sub blestem; pentru ca este scris: „Blestemat este oricine nu staruie in toate lucrurile scrise in cartea Legii, ca sa le faca. (3:10).

Observati ca blestemul nu consta in faptul ca cineva se bizuie pe meritele lui, sau ca incearca sa faca in puterea lui ceea ce poate face doar prin ajutor supranatural, cum ni se explica de obicei. Blestemul consta in faptul ca nu poti sa mananci kosher si, in acelasi timp, sa iti razi colturile barbii, sau sa nu porti ciucuri la vesminte. Nu poti pretinde ca pazesti Sabatul dupa Lege, cand conduci pana la biserica din celalalt capat al orasului.

Pavel nu separa circumcizia de ascultarea de Lege, cum apare artificial din diagrama lui Laiu. Dimpotriva, el le spune galatenilor ca problema cu circumcizia este tocmai ca obliga la ascultare de Lege. Cititi si restul epistolei.

Cu privire la textele din Romani, confuzia pleaca de la faptul ca Legea este scrisa cu litera mare in traducerile moderne, de unde impresia ca se refera la Tora. O simpla lectura a capitolului 15 din Fapte ar fi suficienta sa risipeasca confuzia. Apostolii considera ca neamurile nu trebuie sa tina legile lui Moise ci doar Legile lui Noe.  Citim tot in Fapte ca, in timpul ultimei vizite la Ierusalim, i se reprosa lui Pavel ca invata si pe iudei ca Legea nu mai este mandatorie. Aici este miezul controversei pe care o dezbate Pavel in textele citate trunchiat de Laiu.

Raspunsul lui Pavel, in Galateni, este acela ca Legea ne-a fost un indrumador (pedagog) pana la aratarea credintei,  dar acum nu mai suntem sub pedagogul acesta. Verbul la persoana intai arata ca se adreseaza iudeilor. Neamurile nu au fost niciodata sub Lege.

Aici avem iarasi falsa explicatie ca Legea ne indruma la Hristos pentru iertare si putere de ascultare, cand sensul este acela al unui copil imatur care trebuie sa se supuna la restrictiile impuse de pedagog, fara sa gandeasca cu mintea lui. Insa mintea omului matur a invatat prin intrebunintare sa deosebeasca binele de rau (Evrei 5,17). Cum spune Iustin Martirul catre evreu Trifo, Legea dovedeste inferioritatea morala a hoardei de sclavi iesita din Egipt. Noi nu avem nevoie de ea, pentru ca stim ca este rau sa iti aduci copilul ca jertfa si sa ravnesti la sotia aproapelui.

In textele din Romani citate de Laiu, Pavel nu este de fapt foarte departe de Iustin. Abandonand conceptul de Legi Noaide, (impreuna cu prohibitia de a manca mancaruri jertfite idolilor), Pavel introduce conceptul de Lege Naturala, probabil pentru ca Legile Noaide vin tot prin Moise, justificand astfel pretentia iudeilor de invatatori ai neamurilor.

Pavel, la fel ca Iustin, arata la superioritatea morala a neamurilor care isi sunt singuri lege, fara ajutorul revelatiei. Fireste ca neamurile nu stiu din fire ca trebuie sa tina porunca a patra, dar inteleg obligatia morala de a acorda sclavului repausul sapatamanal si nevoia unei zile de recreatie pentru cetatenii polisului. Neamurile nu mananca kosher, insa lauda virtutea temperantei, iar senatorii romani, cand vorbesc in Forum, nu sunt ascultai cu respect daca au burta, ca rabinii, preotii, si predicatorii.

Insa Legea si Poruncile pe care le implinesc neamurile nu sunt doar un instinct social, pentru ca, prin definitie, Legea este codificata. Care este atunci codul moral al neamurilor? Este absurd sa sustii ca lumea greco-romana, despre care Pavel spune ca  pazeste Legea si implineste Poruncile, se conducea dupa Legile lui Noe, sau chiar ale lui Moise. Scriitori si moralisti romani, ca Ovidiu, Horatiu, Seneca, Petronius, Juvenal, sunt critici, chiar satirici, la adresa Iudaismului.

Sa citim textele in context.

13. Pentru ca nu cei ce aud Legea sunt neprihaniti inaintea lui Dumnezeu, ci cei ce implinesc Legea aceasta vor fi socotiti neprihaniti.
14. Cand Neamurile, macar ca n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, isi sunt singuri lege;
15. si ei dovedesc ca lucrarea Legii este scrisa in inimile lor; fiindca despre lucrarea aceasta marturiseste cugetul lor si gandurile lor, care sau se invinovatesc sau se dezvinovatesc intre ele.

Ultima parte arata ca este vorba despre o etica rationala. Gandurile lor, care sau se invinovatesc sau se dezvinovatesc intre ele este o locuitiune pentru ceea ce grecii numeau dialectica. Invatatorii neamurilor nu sunt rabinii care il predica pe Moise in fiecare Sabat, la sinagogile unde i-au trimis batranii de la Ierusalim pe crestinii necircumcisi. Invatatorii neamurilor sunt unii ca Socrate, Zeno, Epicur, Cicero, Seneca, care au dezbatut problema binelui pe baza rationala. Acestia au inspirat legi si coduri morale, fara ajutorul lui Moise, si au facut-o mai bine ca el, cum spune Iustin. Poruncile implinite de neamuri sunt poruncile ratiunii. Legea neamurilor este legea constiintei morale luminate. Este dealtfel singura lege pe care Pavel reproseaza filozofilor din Atena si societatii decadente din Roma ca nu o respecta.

Un bun exemplu cu privire la diferenta intre o etica rational-umanista, mostenirea moderna a grecilor, si Legea lui Moise, il constituie un alt articol publicat de Laiu, numit Sunca Sfanta. Florin se plange ca evreii, care au in sfarsit libertatea sa manance kosher in tara lor, s-au apucat de crescut si taiat porci pe pamantul sfant. Nu inteleg exact la ce fel de libertate se refera. Banuiesc ca, fiind un vegetarian consecvent, Florin nu stie ca, pe vremea comunismului, fratii lui bucuresteni, mai putin credinciosi in reforma sanitara, faceau coada la magazinul evreiesc pentru mezeluri si sunca kosher. Insa ca unul care a calatorit mult, nu se poate sa nu fi observat ca toate companiile aeriene au optiune kosher. Pana si in puscarie evreii au libertatea sa manance kosher.De ce ar aveat nevoie sa emigreze in Israel pentru libertatea de a nu manca porc?

Se pare ca ceea ce reproseaza Laiu evreilor din Israel, este mai degraba ceea ce le reproseaza si evanghelicii, care asteapta rapirea secreta, sau iudeii ortodocsi, care il asteapta pe Mesia, pentru acelasi Armaghedon: ca Israelul modern nu este o teocratie care interzice prin lege carnea de porc.

Aspectul cel mai relevant pentru tema noastra este contextul de evenimente in care apare articolul lui Laiu. Chiar asa, Florine, porcul este problema morala a evreilor din Israel? Noi avem alte ingrijorari, pe care le impartasim cu multi evrei care, la fel ca noi, asculta de o constiinta luminata, mai degraba decat de shamani din epoca bronzului.

Reunoastem totusi ca, intr-un cimitir moral, cu Legea varuita peste schelete ascunse, povestea porcului este buna de adormit copii. In spatele pledoariei pentru Lege se ascunde falimentul moral al unei religii infantile si somnambule.

Păcatul originar al lui H. erectus

Păcat și Ispășire: Două confuzii

’aḏ māṯāy?

Pina cind ne va imbrobodi Florin Laiu cu rusinoasa lui ipocrizie?

Intr-un recent articol publicat pe academia.edu, susnumitul peroreaza din nou in marginea delirului apocalipticii adventiste – intr-o catena de replici gazduite de Adventist Today si ocazionate, probabil, de revenirea subiectului in studiile SS. Sint in textul lui Florin mai toate vechile semne ale degradantei lui duplicitati intelectuale – de pilda ignorarea faptului ca Roma nu intra, decit in treacat si sub pseudonim, in orizontul autorului danielic, in timp ce babilonienii, mezii (umflati cu pompa in istoria alternativa a cartii), persanii si grecii sint cele patru puteri care bintuie insistent si explicit imaginatia vizionarului; sau obnubilarea realitatii simple ca bolovanul din capitolul doi si tipul cu infatisare omeneasca din capitolul 7 nu sint altceva decit o a cincea putere mondiala, niciodata adeverita, cea a “sfintilor celui preainalt”, adica a iudeilor fundamentalisti din Ierusalimul mijlocului de secol II a. Chr.; sau celebrul sting-in-dreptul al supralicitarii explicatiei angelice din capitolul 8, care vede in regele tare de figura si bine inzestrat la deznodat cimilituri din v. 23 un nou simbol profetic, numai bun de ticsit cu ‘impliniri’. Sa nu mai vorbim ca marele pirt din 1844 (debutul fantasmagoricei “judecati de cercetare”) nu e deloc un eveniment verificabil, ci o noua invitatie la a pune botul.

Gasim insa si semne noi ale devergondajului hermeneutic practicat de Florin. Unul e invocarea abracadabrantei sugestii ca anul 457 a. Chr. a vazut reluarea ciclului anului sabatic in Ierusalimul postexilic. Savantul Laiu nu da surse, dar internetul demonstreaza fara putinta de tagada (pentru ca se gasesc deja alti “savanti” crestini care s-o arate in cartile lor) ca autorul acestei timpenii e un diletant adventist – un oarecare domn Castravete Murat, care nu doar ca se ocupa cu comertul de praf miraculos, dar a si reusit performanta de a calcula circumferinta Pamintului plecind de la apocalipsele lui Ezechiel si Ioan. Sa te scremi niste decenii intr-un doctorat, ca Florin, pentru ca sa ajungi la mina tovarasului Murat e fabulos. Ce sa-i faci? Perversiunile exegetice te lasa uneori cu castravetele bine infipt in cur.

Un altul e invocarea fenomenului lingvistic al diglosiei (coexistenta a doua limbi sau a doua registre diferite ale aceleiasi limbi pentru uzuri distincte) pentru a combate, pe drept, un confrate adventist, numai pentru a arunca apoi la gunoi concluziile lingvistilor de la care a invatat Florin despre diglosie la evrei cu privire la datarea lui Daniel. Dar asta nu ne mai surprinde de mult. Stim atiti creationisti care citeaza evolutionisti in sprijinul obscurantismului lor arogant.

In fine, avem in articolul asta, anuntata inca din titlu, o excelenta formulare a ipocriziei pe care o deplingem la Florin. Scrie savantul nostru drag, referindu-se la interpretari adventiste clasice la care el strimba din nas: “We may need to get rid of some ‘astrologic’ naivetés in interpreting this crucial verse, yet we must follow trustfully and joyously our star, until we meet the King.” Delicios! Draga Florine, atita vreme cit iti urmezi steaua, faci astrologie si colportezi naivitati. Nu e nicio diferenta hermeneutica intre stingaciile pe care le critici tu la inaintasii adventisti si libertatile creative pe care si le-au luat autorii NT in lectura VT – pe care tu incerci sa le justifici cu “There are larger hermeneutic rules” (pe care nu le mentionezi, dar care nu pot fi decit rizibilul “criteriu estetic” despre care ne-ai mai povestit) “that can justify such unusual interpretations”.

Cind oare vor pricepe adventistii ca opera lui Ellen White nu e decit fan fiction? Cind vor intelege crestinii ca e totuna daca iti place Noul Testament sau Nostradamus (“Many of Nostradamus’s supporters believe that his prophecies are genuine. Due to the subjective nature of these interpretations, however, no two of them completely agree on exactly what Nostradamus predicted, whether for the past or for the future… Popular authors frequently claim that he predicted whatever major event had just happened at the time of each book’s publication… This ‘movable feast’ aspect appears to be characteristic of the genre.”)? Pina cind nu vom accepta ca Isus e un personaj literar, iar Duhul Sfint nu este decit pasiunea noastra intratabila pentru fantezie? Ca adevaratii hulitori ai Duhului sint cei care vor sa puna friu imaginatiei noastre literare? Ca alta soarta decit sa sfirsim de risul generatiilor care vin dupa noi nu avem – si de nimic nu vor ride mai tare decit de faptul ca ne-am inchipuit vreo secunda ‘generatie finala’? Daca Dumnezeu e viu, e pentru ca evolueaza odata cu textele noastre mereu noi, mereu mai mult sau mai putin inspirate. Iar daca e si personal (adica un individ viu), e pentru ca moare – si se bucura cind ne amuzam de cit de mic ni l-am putut vreodata imagina.

PS Florin e aici rezumatul tipologic al unei intregi categorii de oameni, dintre care multi admirabili, care insista sa rateze intilnirea cu umilinta adevarului. Pe Florin il iubesc cel mai tare, d-aia il chinui cel mai mult.

PPS E musai sa-l ascultati pe Edi si aici.

Trecut alternativ – viitor distopic