Elihu vs Galileo

Identitatea ipotecata a tinerilor (si nu numai) religiosi

Datorita faptului ca m-am nascut in biserica adventista, am avut ocazia sa cunosc destui tineri adventisti si de aceea, mi se pare interesanta legatura dintre un tip de identitate si o categorie de tineri din biserica.

Din punct de vedere psihosocial, adolescentii trec prin diferite faze pentru asi forma o identitate. De fapt, nu toti reusesc sa-si formeze una stabila si atunci se afla in stadiul de identitate difuza. Erikson (1968) ne spune ca acest stadiu este caracterizat de marginalizare, negativitate, frica de schimbare, lipsa abilitatii de planificare a viitorului, probleme legate de invatare. In capatul opus avem identitatea obtinuta care implica coherenta, diferenta de ceilalti si continuitate in timp.

Marcia (1980), cautand sa se bazeze mai mult pe date empirice si sa evite dihotomia difuza-obtinuta a lui Erikson, a completat cu inca doua categorii, ipotecata si amanata, ca si consecinta a doua aspecte:

  • existenta unei crize de identitate, de explorare in care adolescentii sa poata reflexiona asupra alegerilor vitale din trecut si viitor
  • daca s-au compromis cu o alegere in concret

Identitatea obtinuta sau difuza se caracterizeaza prin prezenta sau absenta ambelor aspecte.

In acest fel, identitatea amanata, implica o perioada de criza in care nu s-a ajuns inca la nici un compromis, ci se cauta raspunsuri.

In schimb, in stadiul de identitate ipotecata, adolescentii nu trec printr-o criza de explorare, nu analizeaza diferite optiuni, si ca atare nu se compromit cu alegeri proprii, dar iau decizii care se bazeaza pe optiunile hotarate de cercul lor intim reprezentat de familie, prieteni apropiati si in cazul celor religiosi am putea adauga biserica.

S-a descoperit ca persoanele cu identitate ipotecata si difuza, nu au o moralitate atat de dezvoltata precum cele cu identitate amanata sau obtinuta. Diferente asemanatoare se observa si cu privire la autonomie si autostima.

Din experienta proprie as putea sa spun, ca multi dintre tinerii religiosi pe care ii cunosc, au ramas la stadiul de identitate ipotecata. Nu se intreaba de ce trebuie sa asculte de anumite ”invataturi morale religioase”, de ce au voie sa faca unele lucruri si altele nu, nu realizeaza contradictiile propriei religii sau educatii ci accepta ceea ce altii au hotarat pentru ei. O mare parte dintre ei nu au dreptul la autonomie si la experimentare pentru ca sa-si poata forma pareri si valori proprii. Apoi, daca ne gandim la faptul ca in biserica se vorbeste atat de mult despre invingerea eului, despre a nu avea incredere in sine ci doar in ”Dumnezeu” ceea ce automat poate implica in ”reprezentantii Sai formali”, ne putem da seama ce efecte are asupra autoconceptului si autostimei de exemplu.

In ce priveste dezvoltarea morala, Kohlberg (1976) a definit 3 etape. Preconventionala, in care regulile si normele sociale vin din exterior. Se caracterizeaza printr-o ascultare oarba si dorinta de a evita pedepsele. Conventionala, in care persoana interiorizeaza normele, regulile si asteptarile celorlalti. Postconventionala, fiind etapa in care valorile si principiile se aleg constient si nu prin constrangere autoritara.

Fara sa bag pe toata lumea in aceeasi oala, observ ca cel putin in bisericile frecventate de mine, marea majoritate a tinerilor dar si a adultilor se afla intre etapa preconventionala si conventionala. Acestia nu inteleg cu adevarat de ce au anumite restrictii sau norme ci doar le executa, pentru ca sa nu-si piarda viata vesnica, de exemplu.

Cu privire la dezvoltarea gandirii intuitive, nu se foloseste un proces deductiv ca si in cazul gandirii formale ci implica motive inconstiente, experiente personale si sentimente. Klaczynsky (2000) a descoperit ca, chiar daca tinerii intre 13 si 16 ani incep sa-si foloseasca logica tot mai mult, o mare categorie dintre acestia pot accepta fara probleme argumente false in functie de motive intuitive. Logica lor se subordineaza credintelor proprii.

In ce priveste religia, Klaczynsky a observat cu ajutorul mai multor studii, ca atunci cand adolescentilor li se prezinta idei sau concluzii adverse cu privire la propria religie, acestia pot gasi mult mai usor erorile logice ale acestor argumente decat atunci cand este vorba de idei favorabile credintei lor.  Mai mult decat atat, Berger (2004) a descoperit ca ideile adverse sunt catalogate drept false, imposibile, fara credibilitate. Datele arata ca tendinta aceasta persista  si in cazul adultilor.

Zilele astea am ascultat din curiozitate o parte din festivalul Amicus 2016 si pe langa concertul muzical si ”teatrul” neinteresant (pentru mine), unul dintre pastorii vorbitori a tinut o predica despre Whitney Houston dand niste detalii care te faceau sa crezi ca a fost vreun prieten intim de al ei… si care la sfarsit a dat niste sfaturi tinerilor care vad viata cu ”ochelari roz” . Unele dintre:

  1. Mersul la Amicus pentru ca este decizia cea mai inteleapta din toata saptamana si nu exista un loc mai bun decat acesta

Nu neg faptul ca or fii lucruri bune de invatat la Amicus dar sa zici ca nu exista nici o alta decizie mai inteleapta sau un loc mai bun este total deplasat. De exemplu, faptul ca esti un om onest si integru la scoala sau la lucru, este probabil mai putin intelept decat participarea la Amicus. A fii voluntar la vreun ONG este probabil o decizie mai putin inteleapta decat a merge la Amicus.

  1. Ramanerea in biserica pentru ca este cel mai sigur loc

In principiu da, biserica ar trebui sa fie cel mai sigur loc, cel mai moral, cel mai bun, cel mai relevant pentru fericirea si implinirea oamenilor. Intrebarea este, se incadreaza biserica adventista sau oricare alta intr-un astfel de context? Si inainte ca altii sa sara cu comentarii de genul ”daca nu-ti place nu mai merge la biserica” sau ”biserica este compusa de oameni bolnavi, este un spital”, nu ma refer la o perfectiune totala imposibila ci macar la un nivel moral, etic mai elevat decat cel secular in multe aspecte…

In ciuda tuturor aparentelor, nu-mi pare deloc rau ca m-am nascut in biserica. Pot spune ca am invatat multe lucruri in ea si sper sa pot continua sa o fac in viitor (speranta moare ultima). De aceea, intentia mea nu este sa-i fac pe altii sa o arunce la gunoi ci mai degraba sa inteleaga de ce fac parte din biserica. Au hotarat asta singuri? Ii ajuta cu ceva pentru viata reala de fiecare zi? Cu ce?

 

Ce este lumina care se apropie de la capatul tunelului?

Polihronu m-a prins bine cu Frankfurt School.

Cineva ar trebui sa scrie Dialectica Scolii din Frankfurt. Exista o teza fundamentala cu care nu pot sa nu fiu de acord. Este ceea ce a postat Ianis din Monty Python : marxismul clasic este neutralizat de cultura de consum. Pizza et circenses. In US putem adauga mass media evanghelica la cultura de consum.

Dialectica postmoderna a asa-numitului „marxism cultural” este o mutatie in legea lui Godwin: orice conversatie despre problema „privilegiului alb”, a „tavanului de sticla”, si a zidului de despartire in WC-urile publice, (comparat cu cel din WC-urile din Sud in era Jim Crow), va ajunge in mod obligatoriu la o comparatie cu Hitler.

Naratiunea conform careia germanul de rand este raspunzatorul principal pentru Holocaust este baza naratiunii conform careia albul fara college din US este purtatorul aceluiasi tip de ura etnica/homofobica/misoginista care, prin Trump, pregateste steaua galbena pentru musulmani si genocid pentru minoritati. Efectul este ca, atunci cand muncitorul american se plange ca face trei joburi si nu-i ajung banii, i se aminteste ca el se plange de fapt impotriva impartasirii unor privilegii obtinute prin furt si exploatare cu cei pe care i-a jefuit timp de cateva secole. La fel cum aliatii au spus berlinezei violate de Armata Rosie „you had it coming, bitch”. Legea lui Godwin 102: orice justificare a coruptiei si status-quo-ului va apela la argumentul pericolului neo-nazist.

Dialectica Iluminismului este este probabil mai bine exprimata de Peter Sloterdijk:

Cynicism is enlightened false consciousness. It is that modernized, unhappy consciousness, on which enlightenment has laboured both successfully and unsuccessfully. It has learned its lessons in enlightenment, but it has not and probably been not able to, put them into practice.

Sloterdijk sustine ca, impotriva cinismului iluminat al elitelor, strada raspunde cu cinismul plebeian, care parodiaza cu obscenitati sloganurile “iluminate” in spatele carora recunoaste jocul puterii. In timpul nostru, obscenitatea plebeiana se manifesta prin incalcarea normelor de corectitudine politica si epitete rasiale, folosite cu scopul exclusiv de a ofensa sensibilitatile liberale. Mesajul nu este rasismul, ci refuzul autoritatii morale a elitelor liberale.

Americanii nu l-au votat pe Trump ci limbajul lui. Asta nu inteleg mamele disperate care intreaba: „cum voi explica fetitei mele ca presedintele nostru trage femeile de pussy”. Simplu. Explica-i ca „virtutea pentru dansii ea nu exista, insa, vi-o predica… minciuni si fraza-i totul ce statele sustine”. Acesta este adevaratul mesaj al electoratului. La data asta, conservatorii si liberalii sunt la fel de putini credibili pentru majoritatea care nu a fost spalata la creier intr-un campus studentesc sau intr-o biserica fundamentalista.

Anul 2016 a fost anul mirabilis in America, cand ceva incredibil s-a intamplat: majoritatea americanilor au fost gata sa voteze pentru Socialism. Tradarea democratilor i-a facut sa voteze impotriva sistemului pur si simplu. Votul pentru Trump nu a fost un vot pentru conservatori ci pentru Revolutie. Sa nu uitam ca arhitectul victoriei lui Trump, (si, spre deosebire de el, cel care are cu adevarat o filozofie politica), Steve Bannon, s-a autodeclarat “un leninist” (Daily Beast, 2102) care intentioneaza sa distruga sistemul cu orice pret, si il citeaza pe Marx atunci cand critica corporatismul de stat american. Ciudat conservator.

Hegel interpreteaza revolutia ca o cascada de negatii-a-negatiei. Asta inseamna ca prima negatie, cea a sistemului, este si prima sa ajunga la ghilotina. Sinteza finala este impredictibila.

Deocamdata, americanii vad o lumina la capatul tunelului. Jumatate din ei cred ca este soarele. Cealalta jumatate cred ca este un alt tren care se apropie in viteza pe aceiasi linie. Om vedea.

Vânătoarea de Hitleri

Stalin l-ar fi impuscat pe Castro; pacat ca nu s-a lasat de fumat mai devreme

Lenin, Stalin, si Trotsky

Lenin, intre Stalin si Trotsky. Adevaratul leninist este Stalin.

Cele doua naratiuni care domina mass-media americana ca reactie la non-evenimentul mortii lui Fidel Castro sunt: 1. Castro este versiunea omului sarac a lui Stalin , adica acelasi tip de maniac genocidal, minus puterea si resursele celui dintai, si 2, Castro nu este Stalin, pentru ca reprezinta tipul revolutionarului autentic, intruchiparea aspiratiillor anti-imperialiste si de justitie sociala ale popoarelor din lumea a treia. Imaginea kitch-mesianica a lui Che Guevara cu plete de rocker si stea rosie este icoana consacrata a acestui romantism militar-revolutionar.

Stalin executa sumar asemenea figuri romantice. Aici au dreptate intelectualii de Hollywood si profesorii de college cand sustin ca Fidel nu se poate compara cu Stalin. Insa motivul este pe dos decat cred ei. Adevaratul revolutionar a fost Stalin. Castro a fost un impostor.

Pentru a intelege de ce, trebuie sa renuntam mai intai la discutia despre represiune politica si drepturile omului, aspecte in care Castro a fost intr-adevar un “Stalin al saracilor”. (America vorbeste despre drepturile omului cand are nevoie sa elimine un dictator care nu danseaza dupa muzica de la Washington). Pentru a intelege relatia dintre Castro si Stalin trebuie sa ne intoarcem la alta figura romantica (de data asta cu parul zbarlit) venerata la Hollywood si in colegii: Leon Trotsky.

Primul conflict intre Stalin si Trotsky a avut loc in timpul campaniei din Polonia, cand Stalin a refuzat sa il asiste pe Trotsky la asediul Warsoviei, asigurand astfel infrangerea Armatei Rosii. Intors la Moscova, Trotsky l-a acuzat pe Stalin pentru sabotarea revolutiei. La randul sau, Stalin l-a acuzat pe Trotsky de bonapartism.

Doctrina leninista a revolutiei, a spus Stalin, implica cucerirea puterii in scopul transformarii Rusiei dintr-o societatea primitiva intr-o putere industriala moderna. Odata razboiul civil incheiat, noul revolutionar nu mai este soldatul ci inginerul si muncitorul cu inalta calificare. Mai mult, cavaleria eroica a Armatei Rosii este anacronica. Rusia va avea nevoie de tancuri si avioane, nu de cai si sabii cazace, inainte de a-si regla conturile cu Polonia si alte tari europene (si o va face). Adevaratul contrarevolutionar este Trotsky, cu romantismul revolutiei permanente, si pentru contrarevolutie exista un singur raspusn: plutonul de executie.

Asa cum am spus, comparatia este intre Stalin si Castro, lasand la o parte victimele represiunii politice si problema drepturilor omului. Stalin a luat Rusia cu plug de lemn si a a lasat-o cu bomba atomica si un program balistic care va inaugura era spatiala, la numai patru ani dupa moartea lui. Castro a luat Cuba ca o republica de banane si a lasta-o ca o dictatura de banane falimentara. Cand Castro a intrat in Havana, in 1958, Cuba era prostituata de lux a milionarilor din Caraibe. Cand a murit, Cuba ajunsese o tarfa nespalata si fara dinti care cerseste un “blow-job” de la China si mananca un blid de supa de la amarata Venezuela. Good job, Fidel.

Problema lui Castro a fost Trotskismul (de unde entuziasmul leftarzilor americani), adica doctrina revolutiei permanente. In loc sa foloseasca banii primiti de la sovietici pentru a construii infrastructura tarii, Fidel a creat o armata revolutionara care s-a implicat in orice aventura militara a razboiului rece in lumea a treia. Taranul cubanez saracit trebuia sa suporte cu sacrificiu si “entuziasm” emanciparea anticolonialista a dictaturilor surori din Africa.

Din acelasi motiv, daca Stalin se lasa de fumat mai devreme, nu ar fi existat criza rachetelor din Cuba in 1962. Spre deosebire de Hrusciov, Stalin era destul bine citit in istorie si literatura politica americana ca sa inteleaga ca americanii nu vor negocia niciodata doctrina Monroe.

Imi veti aminti, probabi, ca, totusi, Cuba are o politica de sanatate publica mai eficienta decat Statele Unite. Doua rele nu fac un lucru bun. Capitalismul american in era post-Regan, la fel ca socialismul lui Castro, s-a auto-condamnat prin incapacitatea de a contribuii la binele public. Insa formidabilul succes al scolii medicale cubaneze nu datoreaza nimic lui Castro (desi datoreaza ceva socialismului, IMHO) ci, in primul rand, competentei si eticii profesionale a medicilor cubanezi. La fel ca medicii romani in decada ‘80, medicii cubanezi “s-au descurcat” cu ce au avut, in conditiile lipsei de medicamente si a paturilor de spital. Dealtfel, medicii cubanezi au fost folositi ca sclavi in programul doctors for oil, pentru a plati oalele sparte de politica financiara a lui Castro. Banuiesc ca securistii insarcinati cu supravegherea medicilor din Venezuela si Africa aveau salarii mai bune decat medicii. Nu de alta, dar am mai vazut si noi din astea.

In concluzie, Castro nu este Stalin, dar nu pentru motivele invocate de leftarzi. Castro nu este Stalin pentru ca Stalin a fost un revolutionar, in timp ce Castro a fost un impostor, indiferent daca ne place sau nu idea de revolutie. Insa. mai ales, pentru ca Stalin l-ar fi impuscat pe Castro. Pacat ca nu s-a lasat de fumat mai devreme.

Pescarii de balene înecate atacă iar

Sunt orb din nastere: cu totul in pacat, cel mai bine dat afara!

Referitor la prezentarea lui Edi in Vector Society, “Sfarsitul Vine… A Si Venit” cred ca merita discutata prezentarea din multe puncte de vedere, mai ales fiindca acum cativa ani cand am avut ultimul contact si ultima discutie cu “conducerea” bisericii in Taiwan, exact ce a explicat Edi s-a intamplat. Adica, pastorii si cei din jurul pastorilor (diaconi, presbiteri, infocati religiosi si fanatici needucati bineinteles) isi apara elita si chiar sunt gata sa-si dea viata pentru spurcaciunea din varf, crezand ca sunt martiri ca Isus, Pavel si altii, prea putin avand habar ce fac si de ce. Ironic, nu au niciun beneficiu facand asa ceva (ma refer la membrii laici)! Ohoo, e un mare beneficiu la alegeri.

Dar si alegerile astea, la ce folosesc? Nici macar nu ai un discount pt. copii daca merg la scoli adventiste sau daca frecventezi spitale adventiste. Ma gandesc la saracu tata care ar fi vrut sa fie si el presbiter odata (aveam vreo 13 ani pe vremea aia), dar n-a ajuns sa fie decat prim diacon la alegeri. Vai ce stres si aiureala dupa aia; discutii saptamani intregi intre mama si tata si alti membri in privire cu rezultat, samd.. “definitely rigged” gandeau parintii si alti prieteni ai lor.. LOL, exact ca alegerile in politica.. Niciodata nu am inteles ce beneficiu are un presbiter; salariu nu, timp pierdut da, bataie de cap si stres o gramada (mai ales intr-o comunitate azs romana din diaspora). In politica daca esti ales, barem te umpli de bani, dar in biserica? E uimitor unde duce spalarea de creier si manipularea din partea elitei; cum isi bat joc de membri si ii pune la jug pe degeaba mintindu-i ca fac pt. domnu.. barem la islamici, macar la astia li se dau bani; elita islamica (Saudi Arabia), daca se martireaza cineva barem face ceva pt. familiile lor, etc.. E ceva si in viata asta, nu numai 72 de virgine in viata de apoi. Dar la niste bieti presbiter si prim diaconi in bazs ce li se da in viata asta? Iar in viata de apoi numai o coroana? Poate nici aia daca nu a fost un presbiter “bun”; adica, sa ajute la manipularea prostimei pt. elita😉

Vreau sa subliniez ceva care mi se pare interesant fiindca asa li s-a intamplat parintilor mei cand au ajuns in America si continua sa se intample cu multi imigranti din lumea a treia si in special cu cei din Romania plecati in diaspora.

In Taiwan sunt o gramada de filipinezi care cu ajutorul “Domnului” si-au gasit de lucru si precum in Anglia bisericile sunt pline de oameni din lumea a treia, pe englezi nu ii gasesti, asa precum cum nu-i gasesti nici pe taiwanezi prin biserici. Acum, elita are un mare avantaj pe urma asta si, bineinteles, si-a invatat pastorii in toate bisericile sa abuzeze de acesti oameni fraieri si needucati aruncandu-le lozinci de doi lei care suna cam asa “Frati, surori dragi, vedeti? Pe voi ‘Domnu’ va ajutat sa veniti aici, sa aveti un job mult mai bun decat cei de acasa, samd.. nu credeti ca ar fi cazul sa dati mai mult? Si fratii dau, doamne milueste, prostimea prinde peste…

Elita stie sa manipuleze si sa minta prostimea ca doar vorba aia: e politica religioasa, se poate minti, nici o problema.

Am avut ceva discutii pe tema asta adica prostind imigrantii sa dea din belsug si, bineinteles, pe tema evolutiei inainte sa parasesc biserica definitiv. Stiam concluzia dinainte si nici nu cautam motiv neaparat, dar adevarul e inevitabil; daca nu esti elita sau nu te tii in hora cu elita, esti tratat ca un “orb din nastere” nascut cu totul in pacat. Comic, pastorelul asta cu care am avut ultima discutie in Taiwan care printre altele nu prea stia Biblia si isi dadea cu stangu-n dreptul mai mereu cand avem discutii. S-a enervat pe mine la un moment dat si mi-a spus, “Dan, o sa-ti spun exact ce i-a spus Pavel lui Festus in Fapte 26:24 “You are out of your mind! Your great learning is driving you insane”. I-am reprosat, “Pastore draga, Festus i-a spus lui Pavel, nu Pavel lui Festus. Ma bucur ca m-ai pus in locul lui ‘Pavel’ fiindca cu ocazia asta cu tot respectul, da-mi voie sa o fac pe Pavel si sa-ti spun exact ce a spus Pavel in Rom 2:1 “Those who accuse others, are guilty of the same thing”.

Va dati seama ce se poate intampla cand te iei in gura cu don pastor, toata mafia sare pe tine. Ce sa fac, doar sunt orb din nastere, eu sa-i invat pe ei? N-am asteptat sa ma dea “fratii” afara, in numele “don”ului bineinteles, am plecat eu! Cel mai trist e exact ce spune Edi… nu ai ce sa inveti in biserica si, chiar daca vrei sa stai in biserica de nebun, nu poti sa stai. Pt. majoritate esti orb din nastere, apostaziat, dat pe mana satanei, ai prostit de invatatura prea multa, samd…. Sfarsitul a venit de mult pt. unii din noi, mai ramane sa vina “romanii” sa dea foc la templu si sa-l are. Poate unora dintre noi le pare rau, dar cine stie, poate o sa creasca ceva mai bun pe noua aratura inafara de islam!