Svejkiada

Gustáv Husák, secretarul general al Partidului Comunist Cehoslovac, care l-a inlocuit pe reformatorul primaverii din Praga, Alexander Dubček, în 1968, le-a spus cehilor, pe la sfârșitul anilor șaptezeci, să mai termine odata cu Svejkiada.

Ce este Svejkiada?

Raspunsul scurt: este o forma de subversie prin care cetateanul face sa cada castelul de carti al puterii. Termenul lui Husak este bazat pe istoria soldatului Svejk, scrisa de Jaroslav Hasek, in timpul primului razboi mondial.

Svejkiada lui Hasek incepe cu drumul lui Svejk spre centrul de recrutare din Praga, intr-un carucior de invalid. Svejk isi flutura carjele si striga lozinci belicoase. Praghezii inteleg jocul si il insotesc pe Svejk intr-o parodie de demonstratie patriotica. Politia secreta si masina de propaganda privesc neputincioase. Pentru ca satira sa fie deplina, Hasek introduce doua aristocrate senile care il iau in serios pe Svejk si il viziteaza la spitalul militar unde necombatantii sunt „vindecati” prin infometare si eneme repetate. Cele doua batrane il indoapa pe Svejk cu bunatati sub ochii exasperati ai mediculu militari.

Pe parcursul cartii, cititorul descopera ca Svejk nu este diotul care pare. Insusirea pasiva a naratiunii puterii expune absurditatea ei. Svejk respecta regulile scrise dar le calca tot timpul pe cele nescrise, facand gafe repetate care sunt scuzate prin idiotenia demonstrata de entuziasmul cu care repeta lozincile pe care nimeni nu le crede. In limbajul timpului nostru, Svejk este un trol.

Orice forma de putere are la baza doua seturi de legi: cele scrise, care pot fi calcate, si cele nescrise, care trebuie respectate la litera dar nu pot fi discutate.

De exemplu, In 1979, la Congresul 12, Constantin Parvulescu s-a impotrivit realegerii lui Ceausescu. Ce s-ar fi intamplat daca cetateanul Bula (acest Svejk autohton) ar fi fost prezent la Congres. Bula s-ar fi ridicat si i-ar fi amintit public lui Parvulescu ca nu are voie sa se impotriveasca realegerii lui Ceausescu. Bula ar fi fost mai periculos decat Parvulescu, pentru ca, in idiotenia lui, punea in discutie lega nescrisa a dictaturii.

Husek le-a cerut cehilor sa termine cu Svejkiada asa cum Ceausescu le-ar fi cerut romanilor sa termine odata cu bancurile. Represiunea era pregatita pentru dizidenta dar nu putea face fata la trolling.

Diferenta intre America si estul Europei est aceea ca poorul american nu este capabil de Svejkiada. Singura sansa a soldatului Svejk in America este Casa Alba.

Stabilimentul politic si media sunt indignate de tradarea lui Trump. Dar ce tradare este atat de mare incat sa genereze mania sfanta la o clasa de oameni care traieste din vanzarea oricarui principiu si interes public. Este tradarea naratiunii ne-oficiale, incalcarea legilor nescrise.

Trump ar fi trebuit sa vanda si sa cumpere tot ce se putea vinde si cumpara in spatele usilor inchise si apoi sa-si arate dintii catre Putin in fata camerelor. Asta dadea bine pentru patriotii de mucava acasa, pentru isteria gregara, si, mai ales, pentru Complexul M & I. La fel, Trump trebuia sa se certe cu partenerii NATO in spatele usilor inchise si sa declare relatii cordiale dupa aceea. In sfarsit, Trumpar fi  trebuit sa dea lumina verde islamizarii si autocratiei in Turcia, in mod confidential, si sa se declare public „ingrijorat” pentru viitorul democratiei in Turcia . A facut totul pe dos.

Ca si in cazul lui Svejk, acuzatiile oscileaza intre idiotenie si tradare.

Imaginati-o pe Hilary razand sardonic la o conferinta de presa si povestind cum a fost sodomizat cu baioneta Caddafi. Stabilimentul s-ar fi spalat pe maini de ea imediat: “idioata, tradatoare”. Nu ca asa ceva nu s-ar fi petrect in spatele usilor inchise.

Incepand din campania electorala pana astazi, Trump a creat haos prin calcarea legilor nescrise ale politicii. Fireste, avem si cele doua doamne senile, in persoana lui Pence si a evanghlicilor. Dar nu va faceti iluzii. Svejk nu este idiotul care pare.

Sexul ca crima impotriva omului


Cu mult inainte sa existe miscarea #MeToo, Immanuel Kant afirma ca actul sexual este o crima impotriva umanitatii, pentru ca implica obiectivizarea partenerului. Actul sexual poate fi acceptat numai ca un contract de propietate comuna asupra “obiectului”, adica asupra organelor sexuale ale partenerilor.

Ideeea ca actul sexual este rau in sine origineaza, in civilizatia noastra, cu Augustin. Este usor pentru un crestin sa accepte notiunea ca Dumnezeu condamna natura cazuta, si, ca atare, sexul e rau tocmai pentru ca este natural. Noua, la Kant, este doar condamnarea naturii fara apelul la Dumnezeu.

In secolul XVIII, contractul kantian se numea casatorie. In era post-Weinstein, poate fi un contract pentru o noapte la hotel prin care obiectivizarea este permisa doar in limitele consimtite recirpoc. Intelegem, deasemenea, motivul pentru care tot mai multi sustin ca burca si hijabul sunt cat se poate de feministe, pentru ca impiedica obiectivizarea femeii.

Problema cu contractul este ca femeia si barbatul intra in el de pe pozitii asimetrice. Femeia este partea mai slaba structural. De aceea, in era post-Weinstein, a fost adaugat la contractul kantian amendamentul no is no but yes is not yes. Sau, yes is yes numai daca femeia manifesta un entuizasm convingator pentru actul sexual.

In ultima instanta, barbatul este, asa cum arata si numele, un virus, care are nevoie de celula gazda pentru a se reproduce. Barbatul face din femeie instrumentul sau de reproducere, o obiectiveaza. La fel cum capitalul se reproduce prin obiectivizarea proletarului, Apusul s-a reprodus prin obiectivizarea indigenilor din colonii, si omul se reproduce prin obiectivizarea naturii. Nu degeaba ecologistii radicali ne reproseaza acum ca obiectivizam natura in loc sa o tratam ca pe un egal, ca in Avatar. Unii vorbesc deja despre crima de a obiectiviza un sexbot.

O femeie poate reproduce in timpul nostru fara act sexual. Mai mult, doua lesbiene pot fi pe rand tata sau mama, intrucat ovulul uneia poate fi gametul pereche pentru cealalta. Barbatul este depasit. Daca revolutia sexuala a anilor ‘60 a fost conditionata de pilula anticonceptionala, noua revolutie este conditionata de fertilizarea in vitro. Actul sexual va fi interzis ca o crima impotriva umanitatii. Vom fi ca ingerii.

L-am amintit pe Kant pentru a arata ca nu putem reduce ideologia #MToo la un simplu moft feminist. Ideea sta pe picioare filozofice.

Din cate stiu, singurul ganditor care l-a contrazis cu succes pe Kant a fost Nietzsche. Argumentul lui a fost ca, daca morala si religia condamna natura, cu atat mai rau pentru ele. Natura nu are nevoie sa se justifice in fata lor. Dimpotriva, le condamna, si sentinta naturii este irevocabila.

In mod surprinzator, Nietzsche a aniticipat ca morala care condamna natura duce in cele din urma la notiunea ca victima are un statut de superioritate morala intrinseca. Vulpea mananca iepurele pentru ca este rea, iepurele e mancat pentru ca e bun. Cel mai slab este mai slab pentru ca este mai bun.

In timpul nostru, aceasta notiune a devenit dogma. Inegalitatea structurala a lumii necesita ca balanta legii sa fie inclinata in favoarea celui mai slab. Weinstein este un tip dezgustator si asta face greu de argumentat impotriva faptului ca publicul nu i-a acordat prezumtia de inocenta in nici unul din cazuri. Acest fapt a stabilit deja precedentul pentru celelalte cazuri. Este suficient ca cineva sa spuna me too si eticheta a fost pusa pe cel acuzat.

Este inevitabil ca o asemenea impingere la extrema a moralei kantiene (nu obiectiviza) sa aduca o reactie din partea opusa. Probabil ca Trump nu l-a citit pe Nietzsche, asa cum feministele nu l-au citit pe Kant, insa marii ganditori sunt mari nu pentru ca spun ceva original, ci pentru ca au prins spiritul vremii. Nietzsche avertizeaza impotriva pericolului ca cei slabi sa stabileasca o noua tiranie bazata pe argumente morale. Faptul ca Trump i-a tintit pe cei mai slabi dintre cei mai slabi, pe copii emigrantilor, dovedeste ca intelege acest lucru. Ce am spus cu privire la #MeToo se aplica si la Trump.Idea sta pe picioare filozofice.

Asa se explica si paradoxul crestinilor care il sustin pe Trump. Morala crestina e de fapt de partea liberalilor. Pentru cei care il sustin, Trump reprezinta acceptarea inegalitatii structurale a lumii. Este intoarcerea la ordinea amorala a naturii, adica la paganism. Restul sunt vorbe.

Ideologic, daca e nevoie sa o mai spun, ma situez de partea moralei crestine si a Iluminismului kantian, insa tot ce e impins la extrema isi genereaza propria negatie. Cele doua idei s-au ciocnit deja in istoria gandirii. Acum se ciocnesc in istoaria reala.

Kant a fost impins la extrema. Reactia va fi Nietzsche impins la extrema. Si ce inseamna Nietzsche impins la extrema? Asta stim din istorie. Uitati-va in jur.

Revoluția Culturală în America

 

Ce sens are încăierarea pentru un general mort care a pierdut războiul? Dacă simbolurile confederate au un sens, acesta este cultul cauzei pierdute, și cauzele pierdute stârnesc nostalgie sau dispreț, nu lupte de stradă.

Karl Marx remarca în faimosul său eseu despre Ludovic Bonaparte că, atunci când oamenii fac lucruri noi, le îmbracă în costumele și sloganele morților. Noul este deghizat pentru a i se conferi legitimitate. Noul, spune Marx în 1851, este revoluția industrială care va spulbera iluziile restauraționiste în Europa.  Farsa bonapartistă ascunde ridicarea noii elite capitaliste sub masca întoarcerii la gloria Imperiului.

Alt-Right și Alt-Left reprezintă un conflict nou  care îmbracă costume și slogane împrumutate de la morți.

Alt-Right nu reprezintă supremațismul alb, în nici un caz întoarcerea la era Jim Crow, cu atât mai puțin la sclavia negrilor. Nici nu se poate spune că Alt-Right este o formă de fascism. Fascismul este la fel de mort ca și comunismul. Istoria se repetă doar ca farsă.

Pe de altă parte, pretenția Alt-Left că reprezintă comunismul anarhist îl face pe Bakunin să se întoarcă în mormânt. Rednecii cu steagul confederat pe truck sunt mai aproape de anarhiștii ucraineni și spanioli decât Alt-Left. Ce fețe noi se ascund în spatele vechilor măști?

Conflictul între liberali și conservatori reprezintă suprastructura ideologică a unui conflict economic în oligarhia neo-liberală.  În spatele războiului cultural se ascund interesele miliardarilor.

Elita financiară americană se împarte între miliardari analogi și miliardari digitali. Primii reprezintă vechiul. Noul este reprezentat de clasa de miliardari tineri care s-au ridicat pe valul revoluției digitale și se pregătesc acum să călărească tzunamiul revoluției AI.

Primii sunt legați economic de industria petrolului, afaceri imobiliare, și complexul militar industrial. În mod firesc, resping noțiunea de încălzire globală, curtează suburbia și armata. Ceilalți controlează Silicon Valley, Google, Social Media, industria verde, economia de monezi electronice, tehnologia spațială, cercetarea în inteligența artificială.

Vechea elită este conservatoare social și găsește un aliat natural în biserică. Noua elită este pentru băi transgender și drepturile gaylor. Vechea elită susține partidul Republican. Noua elită susține liberalismul lui Obama.

Viitorul este liberalismul, nu pentru că reprezintă poporul, (pauză pentru râs), ci pentru că reprezintă trilionarii deceniului care vine. Dar, mai ales, pentru că pionerii infrastructurii digitale sunt de partea liberală. Conservatorii au talk radio, Breitbart News, și amvonul. Liberalii au Google, Facebook, Twitter, și cei mai puternici algoritmi de analiză și predicție socială. Faceți socoteala.

Republicanii au câștigat o victorie firică cu Trump. Există un loc în iad pe care Hilary îl ține cald pentru ei. Democrații au câștigat o victorie secretă. În contextul în care legitimitatea lui Trump este contestată, Obama, al cărui prestigiu nu mai este umbrit de politica Casei Albe, conduce un guvern în exil la Chicago. Cât despre vrăjitoare, pune-i în cârcă toate problemele partidului și las-o să ardă!

Sub masca generalului Lee se ascunde cauza pierdută a lui Trump. Sub barba lui Marx se ascund fețele tinere ale noilor hiper-capitaliști. Cum spunea Mao. ”totul e haos sub cer, deci totul e bine pentru noi”. În cele din urmă, miliardarii chinezi de astăzi sunt liderii revoluției culturale de ieri. Americanii pot fi miliardari și revoluționari în aceiași zi.

Si totusi, Dr. Carson este omul potrivit pentru Education Secretary

In The Age of American Unreason (2008), Susan Jacoby observa ca “Americans are alone in the developed world in their view of evolution by means of natural selection as „controversial” rather than as settled mainstream science”. Spre surpriza cititorului, Jacoby nu blameaza religia pentru anti-rationalismul american. Religia a fost un vector psihic-cultural pentru pionerul de la frontiera si sclavul din Sud. “I feel Jewish in the sense of culturally Jewish, I suppose the way Bernie Sanders feels Jewish, but not Jewish in a religious sense” se ofera pe sine insasi ca exemplu autoarea intr-un interviu recent.

In acelasi sens, Martin Luther King si presedintele Obama, doi evanghelici agnostici, se identifica cu o religie care (pana recent) i-a ajutat pe ai lor sa ramana umani in jungla urbana. Este exact ce marturiseste si Dr. Carson in autobiografia lui.

Daca nu religia, cine poarta vina pentru fundamentalismul american? Susan Jacoby arata spre polul opus: educatia liberala din scoli. Scoala nu i-a echipat pe americani cu bagajul de cunostinte stiintifice si gandire critica care face pe cineva capabil sa cultive indoiala filozofica.

Cultura liberala americana, arata Susan Jacoby, este in opozitie cu mostenirea iluminista, cunoasterea seculara, si stiinta. Anti-rationalismul liberal se intinde de la cultura pop la universul pseudo-intelectual de “junk-thought”, dispretul fata de logica si dovezi in mass-media, promovara mediocritatii in scoala, absenta onestitatii intelectuale in discursul politic de la dreapta la stanga, si, mai presus de toate, un public lenes si credul.


Fat, lazy, stupid. Panes et circenses. Mai exact, pizza et TV. Este drumul clasic spre distrugerea Res-publicii cunoscut din istoria Romei. Demagogia fundamentalist-religioasa este la ea acasa in aceasta lume pseudo-seculara.

Secretul rasist al americii nu este suprematismul alb, ci faptul ca ghetoul negru reprezinta cea mai neajutorata victima a educatiei clintonesque-liberale. Ultra-capitalistul Trump opteaza pentru metoda bolsevicului Makarenko: profesori buni si disciplina cazona in scoli, politie buna pe strazi, toleranta zero pentru vagabondaj. Stanga striga “rasism” si dreapta spune “lasa-i sa se desurge singuri”. Dar Trump are dreptate. Educatia apuseana origineaza in Atena, nu in Sybaris.

Omul potrivit pentru acest proiect este Dr. Carson. Lasati-ma cu idea absurda ca Dr. Carson va introduce Creationismul in programa. Este din aceiasi famile cu aceea ca un presedinte US poate face ce vor muschii lui. Problema asta a fost deja rezolvata la procesul din Dover. Conform dreptului comun, precedentul judiciar este legea tarii.

Daca sunt undeva de acord cu prietenul LC in prezentarea anti-evolutie de la Amicus, este ca predarea evolutiei in scoala este impusa prin lege in America. Si asa trebuie sa fie. In secolul anti-rationalismului American, stiinta are nevoie de protectia legii mai degraba decat a face din scoli case de toleranta religioasa. Adica bordeluri intelectuale.

Motivul pentru care Dr. Carson este omul potrivit pentru salvarea educatiei este acela ca reprezinta cel mai bun rol-model intr-o cultura afro-americana dominata de hedonism si crima epidemica. Nimeni nu il va putea acuza de rasism atunci cand va spune ca tinerii negrii au nevoie de stiinta mai degraba decat “african-american studies”, si disciplina individuala mai degraba decat “identity politcs”. La fel ca Obama, Carson este dovada ca succesul este “colour-blind”. Si daca cea mai adanca mlastina culturala va putea fi asanata prin educatie, inseamna ca putem fi optimisti cu privire la intoarcerea ratiunii in America.

In marea lui capodopera Aventurile lui Huckleberry Finn, Mark Twain il face pe cititor sa priveasca societatea prin ochii unui pui de white-trash care isi ajuta prietenul negru sa fuga din sclavie. In timp ce coboara cu pluta pe Mississippi, eroul cartii are ocazia sa cunoasca fiecare aspect al vietii din vechiul Sud. Un membru tipic al al reputatului basket of deplorables, Huck respinge cu un instinct sigur prejudecatile cultural-religioase ale timpului si ajuta sclavul fugar, desi crede ca va arde in iad pentru furt.

Capodopera lui Twain a devenit tabu pentru cei mai multi profesori de literatura. Huck foloseste cuvantul „nigger” de 219 ori cu privire la Jim si ai sai. Cuvantul pe care nici el nici Jim nu il folosesc niciodata este “the F-word”. Daca cartea ar fi fost scrisa in timpul nostru, ar fi folosit de 219 ori “the F-word”, dar niciodata “nigger”. Si ar fi fost acceptabila.

Sunt pentru un guvern federal in care Dr. Carson este secretar pentru educatie si Mark Twain nu este cenzurat la cursul de literatura. Si ah, era sa uit, Creationismul sa fie interzis in programa de stiinta.

Momentul Maria Antoneta

Dreptul la manie