Incorect politic

Tulburarea apei

De vorba cu Nicolae Banicioiu

Note despre genocid

  1. Notiunea de genocid presupune exterminarea programata si sistematica a unei linii de sange.

  2. Genocidul are la baza un impuls moral/religios de purificare a unui grup etnic prin exterminarea altuia, perceput ca un pericol de contaminare moral/spirituala.

  3. Asa cum arata Hannah Arendt in Eichmann in Jerusalem, autorii genocidului nu sunt de regula psihopati sau criminali maniaci, si nu actioneaza din ura. Ei sunt mai degraba persoane obediente care asculta de legi si ordine fara sa gandeasca si fara un imput moral personal.

  4. Hannah Arendt arata ca listele mortii au fost intocmite de conducatorii religiosi ai comunitatilor de evrei. Rabinii au colaborat ca mici Eichamnni cu ofiterii SD, fara sa se abata de la lege si ordine.

  5. La fel ca Eichmann, Iosua nu s-a abatut “nici la dreapta nici la stanga” de la legea lui Moise care cuprinde porunca exterminarii integrale si neconditionate a canaanitilor. Saul, dimpotriva, a fost mustrat de Samuel pentru ca nu a indeplinit exact porunca de a extermina integral pe Amalec (“pe amalecit sa nu-l lasi sa traiasca” este una din cele 613 porunci pozitive ale Torei).

  6. Cel mai eficient genocid din istoria moderna a avut loc in 1993 in Rwanda. In numai 100 de zile au fost ucisi un milion de oameni, de trei ori viteza de executie a solutiei finale naziste. Au fost exterminati 70% din populatia Tutsi si 20% Hutu moderati.

  7. Consiliul de Securitate a fost informat despre planurile pentru uciderea castilor albastre si programul de genocid din Rwanda, dar au raspuns prin canale birocratice si masuri de rutina. Dupa inceperea genocidului, Bill Clinton si Madeleine Albright au cerut CDS sa retraga castile albastre din Rwanda. Atat ONU cat si Casa Alba au procedat ca mici Eichmanni, conform defintiei lui Arendt, refuzand sa gandeasca si sa aiba initiativa personala.

  8. Rwanda este considerata cea mai crestina tara din lume, cu 90% din populatie crestini activi. Este deasemenea cea mai adventista tara din lume (10%). Populatia a participat activ sau ca spectatori la curatirea etnica.

  9. Mai multi pastori si preoti au partcipat la genocid ca mici Eichmanni.

  10. Pastorul Elizaphan Ntakirutimana, conducatorul bisericii adventiste din Rwuanda a fost condamnat in tribunal ONU la 10 ani inchisoare pentru complicitate la uciderea a 3000 frati de credinta Tutsi. Fiul sau, Dr.Gerard Ntakirutimana, directorul spitalului adventist, a primit 25 de ani pentru participare activa, inclusiv executia cu mana lui a doua persoane in incinta spitalului. Pastorul si fiul sau s-au declarat nevinovati. La fel ca Iosua si Eichmann, nu au facut altceva decat sa respecte ordinele primte.

  11. Presedintele Ted Wilson impreuna cu first lady se afla in plina campanie de evanghelizare in Rwanda. Pastorul Ted Wilson este un Iosua care nu se abate nici la dreapta nici la stanga de la cuvantul scris. Revista Adventist Review anticipeaza 100.000 botezuri. Oare ce vor face noii botezati in urmatorul razboi civil?

Invazia teocratica

Nu intenționam ca articolul precedent să fie răspândit; era doar un răspuns la o serie de replici pe care dl. Lăiu le-a publicat zilele trecute ca reacție la o discuție foarte veche. Teologul m-a acuzat de umanism și de ură împotriva Bibliei, în timp ce prietenii de pe blogul dlui. deja se așteaptă să pornesc o persecuție împotriva lor:

Olivian: Însă, aceşti Crassuşi şi Pompei moderni, mânaţi de nevoia disonant cognitivă de a se autoconvinge că himerele lor sunt Adevăr, aleargă cu îndârjire pentru a-i atrage şi pe alţii în vârtejul haosului lor spiritual. Şi când numărul va fi majoritar, aceşti Crassuşi şi Pompei, ca şi tizii lor originali, vor găsi noi metode, din ce în ce mai perfide, de a-i încolţi şi captura pe toţi Spartacuşii care nu vor dori să moară ca sclavi ai concepţiilor lor înrobitoare.

Deși dl. Lăiu justifică teocrația și ura religioasă cu Biblia în mână, nu-l cred capabil să facă rău cuiva nici dacă ar avea putere politică. Din păcate, s-a întâmplat ca lumea de care s-a atașat din tot sufletul să fie universul Vechiului Testament. Așa se face că datoria supremă a teologului este Citește mai mult din acest articol

Dialogul cu Florin Laiu (de Marcus Crassus)

Razboiul Icoanelor

Yahweh vs. Ashtoreth: marea lupta pentru baile publice

Intr-o vreme pierduta in zona crepusculara a istoriei, Ashtoreth/Astartea era sotia lui Yahweh. Trebuie sa adaug pentru cei surprinsi de afirmatia mea ca israelitii nu erau monoteisti la inceputul mileniului I IH. Nu erau nici singurii inchinatori ai lui Yahweh din Canaan. Diferenta dintre ei si celelalte triburi era ca israelitii se inchinau doar lui Yahweh, fara sa conteste existenta altor zei. Divortul dintre Yahweh si Ashtoreth a fost probabil o etapa in procesul de radicalizare henoteista a yahwismului.

Divortul a creiat o problema noua pentru doua clase de inchinatori: femeile si famenii.

In antichitate, zeii si templele erau institutii reprezentative. O zeitate feminina insemna imputernicirea cultica si civila a femeii. Cine nu avea un zeu sau o zeita pe care sa jure nu putea face contracte, nu putea depune marturie in tribunal, si nu avea o instanta suprema la care sa apeleze pentru dreptate sau protectie. Patriarhalismul radical al lui Yahweh a impins femeia la periferia societatii. Cum era de asteptat, femeile s-au unit intr-un cult secret al zeitei. Faimosul episod cu femeia de la coltul strazii din Proverbe face aluzie la un astfel de cult. Raspunsul patriarhal a fost prompt. Daca voiai sa scapi de o sotie nedorita era suficient sa o denunti ca se inchina la Ashtoreth. Socrul si cumnatii, singura instanta la care sotia putea apela in caz de abuz, ar fi fost primii sa ridice piatra in executia publica.

O alta clasa reprezentata de Ashtoreth erau transexualii. Acestia erau barbati carora zeita le poruncise sa devina femei. Nu era vorba despre placere. Ritualul de initiere consta in strivirea testiculelor intre doua pietre. Era o jertfa din dragoste fata de zeita, facuta la porunca ei irezistibila.

Psihanalistul modern va aseza pulsiuni abisale in locul zeitei, dar ma indoiesc ca are o explicatie satisfacatoare. Sunt multe lucruri pe care nu le intelegem cu privire la mintea noastra. Anticii asezau acolo un zeu. Crestinul traditional vede posesie demonica. Omul modern cauta sa inteleaga procesul natural.

Reactia mozaica impotriva transexualilor a fost violenta. Femeia era inferioara dar facea parte din ordinea cosmica. Transexualul era o amenintare la aceasta ordine, insemna intoarcerea la haosul primordial, inainte de despartirea elementelor. Au fost date legi care sa apere ordinea cosmica, cum ar fi interzicera amestecului de seminte, bou si magar la plug, amestecul de textile in haine, evreu si goim, barbat si femeie, vesminte de sex opus. Ashtoreth ajunge divinitatea haosului, zeita infernului si a mortii. Razboiul religios impotriva lui Ashtoreth cerea excludera femeilor, famenilor, si transexualilor din templu, si curatirea societatii de transexuali prin solutii finale.

Trebuie sa repet ca transexualul nu este in mod necesar homosexual, si nici nu isi schimba genul sau sexul de placere. Ceea ce era pus candva pe seama zeitei este acum atribuit unei crize de identitate sexuala pe care nu o intelege decat cel care o are. Un caz cunoscut este Chelsea/Bradley Manning. La capatul opus al spectrului ideologic cunoastem cazul mai putin mediatizat al lui Edgar Hoover, primul director FBI si inventatorul laboratorului forensic modern. La fel ca inchinatorul transexual al lui Inanna in Sumer, sau al lui Ashtoreth in Canaan, transexualul modern este torturat de puteri si impulsuri pe care nu le poate controla.

Legiuitorii din North Carolina au reinventat W.C.-ul public ca templu Yahwist. W.C-ul de barbati este curtea dinlauntru. Lady’s room este curtea din afara templului. Transexualii nu au loc in templu W.C. De fapt nu au dreptul la existenta. Mai ales atunci cand dictonul cartezian este schimbat prin inlocuirea verbului “ Cogito” cu activitati ale sistemului nervos vegetativ.

Exista doua asemenari majore intre politicieni si preoti/invatatorii Legii. Mai intai, ambele clase se ocupa de probleme imaginare pentru a distrage publicul de la incompetenta lor in sfera celor reale. In cazul nostru, idea protejarii femeilor-din-curtea-din-afara-templului de voyeurism, exhibitionism, viol, si tot felul de perversiuni pe care tasatura nu le suporta, este un om de paie. Locul preferat pentru asemenea activitati este curtea dinlauntru. Asta a dovedit-o printre altii senatorul republican Larry Craig, campion al valorilor familiei, care a imbogatit vocabularul anglo-american cu idiomul “to take a wide stance”. Aici trecem la a doua asemanare: la fel ca preotii/invatatorii Legii, politicienii sunt ipocriti.

Nu ca liberalii ar fi mai buni. In viziunea lor, este vorba despre ascutirea luptei de clasa intre opresorul universal, barbatul alb-straight, si piramida minoritatilor oprimate. Pe prima treapta sub barbatul alb-straight se afla femeia alba-straight, oprimata dar si opresoare prin poztia ei privileagiata. Urmeaza “celelalte culturi”, apoi negrii, mexicanii, “comunitatea” GLBT, si, la baza piramidei, victima absoluta, asa zisa religie a pacii, impotriva careia barbatul alb-straight face cruciada pe toate meridianele si paralelele, uneori in alianta cu alte culturi oprimate care nu inteleg cine este adevaratul dusman. Problema bailor publice ar fi problema oprimarii minoritatii GLBT de catre femeia alba-straight in alianta cu stapanul ei care i-a indus Stockholm syndrome.

De fapt, ce avem aici este repetarea hegeliana a istoriei ca comedie. Este razboiul religios dintre Yahweh si Ashtoreth rejucat ca circ politic. Locul templului l-a luat W.C.-ul ca spatiu sacru (Eliade ar fi scris un apendix la Le Sacre et le Profane). Nu este o surpriza. Cu rugaciunea afara din scoala, cele zece porunci scoase din tribunal, si candidatura lui Ted Cruz pusa la vanzare de Planned Parenthood, W,C.-ul a ramas ultima fortareata impotriva secularismului.

Pornografie sfanta

Femeia si Sarpele