Logos 06 – Vulgata

Anunțuri

Logos 05 – Biserica si Stat

Logos 04 – 17 Secole de Confuzie

Cum se moare

Billy Graham povesteste intr-una din predicile lui despre o tanara care, pe patul de moarte, a adresat mamei intrebarea finala: “Mama, m-ai invata cum sa trag provocator din tigara si cum sa fac sex fara sa raman gravida, dar nu m-ai invata sa mor. Invata-ma repede, caci am putin timp…”

Povestirea lui Graham contine doua mesaje printre randuri. Primul: intre hedonismul distructiv si religie nu exista o zona de viata implinita fara excese. Al doilea: chiar daca oamenii fara Dumnezeu ar sti sa traiasca (premisa exclusa de fapt in propozitia anterioara), numai cei religiosi “stiu sa moara”, si cine rade la urma rade mai bine.

Este argumentul la care orice pastor sau preot va recurge in ultima instanta. Religiile lumii concureaza in felul agentiilor de asigurare. Fiecare pretinde ca iti ofera o polita care te face sa dormi mai linistit la gandul mortii. Nu degeaba pariul Pascalian si politele de asigurare au la baza aceiasi matematica a probabilitatilor descoperita de marele janseist.

Doua evenimente recente ma ispitesc sa re-pun in discutie acest model: moartea bebelusilor de la maternitatea din Giulesti si moartea in proces a lui Christopher Hitchens.

Plecand de la premisa ca Christopher Hitchens nu este cunoscut corifeilor nostri decat ca un sceptic zelot, autor al cartii “God is not so Great” si cruciat al ateismului in Bible Belt, ma astept la cateva predici pe tema “dar ce veti face la urma”.

In ce ma priveste, am cunoscut un alt Hitchens si imi pare rau dupa el. Imi pare rau dupa jurnalistul curajos care a vizitat fiecare zona primejdioasa a planetei, activistul “gata sa stea pentru dreptate si adevar chiar daca s-ar narui cerurile” (asta este Ellen G. White), analistul care te surprinde prin claritatea gandirii, criticul de carte ce te facea sa savurezi frumuseatea ascunsa a autorilor anglo-saxoni, Hitch cel cu accent si sarcasm briton la talk-show-uri controversiale. Si nu in ultima instanta, imi pare rau dupa cineva care a fost o provocare necesara pentru certitudinile ieftine ale crestinismului de mucava.

Si asta ma duce cu gandul la moartea bebelusilor. Cum sa murim ca sa ajungem in cer este tema de actualitate si ocazie de confruntari teologice in media. Parintii se taresc tremurand la picioarele unei divinitati care trimite in iad copiii fara sa le dea macar o sansa. Preotii continua sa se declare fara rusine reprezentantii unui trinitati care te duce cu gandul la trioul Eichman-Mengele-Himler. Natiunea le va plati mai departe salariile din saracie sau furt, mandra de credinta stramoseasca care declara ca Dumnezeu este un piroman sadic. Se exploreaza versiuni alternative. Catolicii au limbo. Evanghelicii te pun pe asigurarea parintilor, dar adevarul este ca asigurarea (harul) in ortodoxie costa mai ieftin, si apoi cei mai multi au norocul sa-si boteze copiii inainte sa arda maternitatea. Cumpararea unei polite de asigurare implica cantarirea riscului si a costului laolalta.

Ceea ce te dezgusta la acesti oameni religiosi este interesul obsesiv pentru acel musuroi de lanturi peptidice si ganduri egocentrice care este viata lor. Cum sa lasi in urma ta o lume mai buna, nu intra in preocuparile lor. Ei vor sa traiasca vesnic, chiar daca vor fi vecini cu iadul in care vor arde copiii lor. Si niciodata nu le va trece prin minte sa arunce harpa in foc si sa se alature in semn de protest copiilor condamnati pe nedrept.

Saptamana aceasta Christopher Hitchens a aratat crestinilor cum se moare. Cancerosul terminat de chemo a reintrat in lupta ideilor. Tema este moschea Cordoba care este proiectata sa fie construita langa punctul zero. Este Hitchens ”at his best”. Merita sa cititi articolul pentru valoarea lui. Dar mai important, jurnalistul muribund ne da exemplu de uitare de sine in fata mortii. Un stangist cu radacini marxist-trotskyste, Hitchens nu s-a ferit niciodata sa-si alieneze colegii atacand mentalitatea de leftard si corectitudinea politica, indiferent daca era vorba de revendicari rasiale gratuite sau, mai ales, problema Islamului. A fost totdeauna convins ca agresivitatea islamica combinata cu naivitatea liberala vor ruina libertatile vestului. A fost un cruciat pentru salvarea mostenirii iluministe de asaltul lui Mohamed si pare hotarat sa moara cu sabia in mana.

Multumim pentru lectie Hitch. Sa adormi usor, fara cosmare cu flacari si strigate de copii nebotezati. Noapte buna si… cine stie…

Geneza 07 – Toate erau foarte bune

Logos 03 – Republica Cristiana

Logos 02 – Argumente Nocive