Recent, din gura presedintelui Obama s-a putut auzi un discurs deloc corect politic, cel putin pentru unii. Luat de valul schimbarii din lumea islamica, presedintele nord-american propune, in sfarsit, o solutie pentru vechea si incomoda chestiune evreiasca, solutie 2in1, avandu-i si pe palestinieni in vizor. Concret, el sugera ca Israelul ar face bine sa isi restranga granitele in limitele stabilite inainte de al treilea razboi arabo-israelian, cunoscut sub numele de Razboiul de 6 zile (5-11 iunie 1967). O declaratie asa de directa si incisiva nu putea sa ramana fara efect, atat din partea israeliana cat si din partea musulmana, cu ecouri in Vest. Obama se pare ca a dobandit un record greu de doborat, acela de a pune la cale, in cuvinte si fapte, o politica deschis anti-israeliana, asta dupa ce USA isi formase imaginea de aliat traditional si sustinator al Israelului (Obama, se pare, mai are la activ cateva gafe publice cu incarcatura antisemita)
Care sunt implicatiile discursul american pentru israelieni? Sa ne gandim ca Razboiul de 6 zile, din perspectiva evreiasca, este o realizare istorica. Israel a ocupat atunci fasia Gaza, peninsula Sinai, inaltimile Golan si Iordania de Vest („West Bank”) plus partea araba a Ierusalimului. Cu cateva saptamani inainte ca evreii sa isi sarbatoreasca victoria care le-a adus atatea teritorii (sa ii zicem un 1877-1878 al lor) Obama vine si strica petrecerea. A cere acum, dupa mai bine de 40 de ani, retragerea si renuntarea la niste teritorii cucerite cu un pret si mentinute cu inca unul, dublat probabil, tine de domeniul fanteziei. Nu degeaba lui Obama i s-a pus in seama nazuinta dupa un nou plan Marshall pentru lumea araba.
Nu vreau sa fiu avocatul vreunei parti, in nici un caz al Israelului. Ceea ce ma preocupa este antisemitismul pe care il intrezaresc aici. Ma refer la acel antisemitism latent, „radioactiv”, ingropat dupa WWII. In 1938 Roosevelt a convocat o conferinta la Evian, pe lacul Geneva, pentru a solutiona problema refugiatilor germani, respectiv, evrei. Reactia celor 32 de tari participante a fost dezamagitoare, marea majoritate a refuzat primirea evreilor. Pana si statele cu teritorii imense din America de Nord si Sud sau Australia au refuzat categoric. E cunoscut cazul vasului St Louis, plin cu refugiati evrei, care, in mai 1939, a fost silit sa se intoarca in Europa deoarece nici un stat nu a fost de acord sa il primeasca.
Danemarca si Suedia au fost singurele exceptii iar Elvetia, mult laudata pentru neutralitatea ei de secole, primeste evrei un timp apoi lanseaza sloganul Barca este plina…
Privind in ograda nationala, lucrurile sunt chiar mai urate. Noi avem antisemitismul inoculat chiar si in limbaj. In limba romana (si nu numai) un tradator e numit Iuda (unul din cele mai populare nume…un fel de Gheorghe sau Vasile al evreilor), un om fatarnic sau ipocrit e numit fariseu (oare cum ar reactiona lumea musulmana daca numele carturarilor/imamilor lor ar deveni un astfel de epitet?), daca cineva trage niste sfori in stilul balcanic al lantului slabiciunilor se zice ca are rude la Ierusalim. Sa mai amintesc ca religia nationala a romanilor este imbibata de formule antisemite. De exemplu, abia de curand Prohodul a fost adjustat astfel incat sa nu mai incrimineze poporul ucigas.
Ca tot am ajuns la religie, ar fi o tema prea vasta implicarea catolicismului si a bisericilor evanghelice in Solutia Finala a lui Hitler.
Daca e sa vorbim in cifre, unitatea de masura fiind evreii ucisi intre 1 sept 1939 si 8 mai 1945, romanii au un portofoliu de invidiat: Basarabia – 200 000, Bucovina – 124 632, Transilvania de Nord – 105 000, Romania – 40 000 (sursa: M. Gilbert – Endlosung/Solutia Finala, Reinbek, 1962)
Scurta recapitulare a lectiei de istorie recenta nu a avut decat un singur scop: sa arate ca, dupa parerea mea, samanta antisemitismului ingropata adanc (precum reziduurile radioactive) nu a facut decat sa isi astepte ceasul germinarii. Poate ca inca nu a dat de lumina dar discursul lui Obama aduce suficienta umezeala pentru a face ca bobul sa explodeze. In goana dupa democratizare si pacificare, presedintele american ar putea sa creeze niste tsunami-uri neasteptate.
Cel putin, la ora aceasta, Obama si-a pus in cap votantii fundamentalist-crestini, hraniti cu dispensationalism si planuri marete pentru Ierusalim.
Si daca pe 21 mai n-a fost nici o rapire, sperantele inca raman atintite spre orasul sfant.
oxigen2 
Comentarii recente