Impotriva fundamentalismului, avem nevoie de Anselm/Descartes sau de Russel?

Poli scrie:

Ceasca lui Russell nu e o devalorizare a argumentului ontologic, ci situarea justa a lui Dumnezeu din punct de vedere epistemologic.

Ce s-ar intampla daca NASA ar descoperi o ceasca de ceai pe orbita lui Marte? Ne-am intreba mai intai cum a ajuns acolo. Probabil ca a existat deja un program spatial secret in prima jumatate a secolului XX. Teoretic, omul putea ajunge in spatiu pe timpul lui Tiolovsky (m. 1935). Navigatia spatiala are la baza legile clasice ale lui Kepler. Un matematician bun s-ar descurca fara computer. Este posibil sa existe o ceasca de ceai pe orbita lui Marte, desi este putin probabil. Daca exista, Intrebarea ar fi cine si cand. Aici ne-ar ajuta analiza chimica, starea fizica, si amprenta industrial/comerciala a obiectului. Fireste, ipoteza originii extratereste ar fi ridicata de cultele UFO, iar Walter Veith ar spune ca antedeluvienii au inventat ceaiul, care le-a starnit patimile animalice, de unde amalgamarile si potopul, dar saracii cu duhul vor fi toadeauna cu noi. Epistemologic, am trece de la contingent (ceasca de ceai) la posibilitate logica si inapoi, de la posibil la contingent. Argumentul ontologic merge de la ratiunea pura la posibil/imposibil din punct de vedere logic. Argumentul lui Russel este o situare epistemologica justa a unei divinitati semite cu barba, dar nu a conceptului de dumnezeu la Anselm/Descartes. Sunt constient ca pentru Russel un astfel de discurs tine de “greseala grecilor”, dar pana si Einstein recunoaste ca intrebarea grecilor nu a fost rezolvata de logico-pozitvism, atunci cand recunoaste ca inteligibilitatea universului ramane un mister.

Mai exact, monstrul de spaghete pune sub semnul intrebarii validitatea insasi a distinctiei dintre necesar si contingent (se poate cu usurinta imagina o lume in care monstrul de spaghete e summum bonum si sine qua non).

Concluzia ar fi ca aceasta distinctie este anulata in sensul nominalismului radical al lui Luther: orice contingenta este necesitate pentru ca este expresia directa a vointei divine. Legile fizicii si stiinta devin irelevante. La fel si rationalismul clasic, (“prostituata din Atena”), cea ce face irelevante concepte scolastice ca summum bonum sau sine qua non. Monstrul exista pentru ca asa vrea d-zeu, sau poate este d-zeu, sau este satana. In mod sigur, stiinta si orice demers rational sunt falsificate ca simple iluzii. Sunt de acord ca o astfel de lume este usor de imaginat. De fapt, o astfel de lume exista. Intrebarea este daca cei care sunt prizionerii ei au nevoie de Anselm/Descartes sau de Russel?

Sanii Sunamitei sunt kosher; ce facem cu ai lui Solomon?

In timpul unui seminar de famile, cineva a facut sa roseasca jumatate din audienta, si sa chicoteasca cealalta jumatate, cerand un amin dupa un text din Cantarea Cantarilor. Refuzul eufemismului in favoarea idiomului taranesc al lui Cornilescu sugereaza refuzul puritanismul victorian in favoarea viziunii organice a iudaismului si, probabil, a duhului autohton. Cine s-a scandalizat nu a inteles gestul.

Adevaratul scandal al Cantarii nu are de a face cu sanii Sunamitei. Sanii femeii sunt kosher. Asa a facut-o Domnul. Ar putea fi folositi ca exemplu pentru Inteligent Design. Problema este la Solomon: de ce i-a dat Domnul si lui doua “boturi de caprioara”, chiar daca nu “pasc intre crini”, ci mai degraba in par de gorila? Ceva nu e kosher cu anatomia barbatuluii. Mai precis, e ca iepurele din Lev 11, care ni se pare noua ca rumega, cand de fapt e haram 100%. In aparenta e design. In reallitate, sanii barbatului confirma asertiunea lui Theodor Dobansky, parintele biologiei moderne: “In biologie, nimc nu are sens decat in lumina evolutiei”.

Sa luam, de exemplu, raspunsul tipic Amazing Facts la intrebarea “why does Adam have tits”? Adica: daca YHWH a facut-o pe Eva cu “tits” ca sa fie un “ajutor potrivit” (aici includem alaptatul copiilor), de ce ar fi avut nevoie sa testeze respectivul design mai intai pe Adam, care nu alapteaza?

Raspunsul este de obicei acela ca Dumnezeu a facut atat barabtul cat si femeia dupa chipul sau, (obsevati ce progresisti suntem), de unde designul comun.

Problema este insa ca Adam nu are doar un element de decor pe pectoralii sai musculosi, ci toata infrastructura anatomica pentru alaptare. Exista triburi de pigmei la care barbatii alapteaza in mod obisnuit, si cazuri exceptionale sunt cunoscute in toate populatiile. Mai mult, o secretie de prolactina se produce la majoritatea barbatilor cand devin tati. Este si asta dupa chipul lui Dumnezeu?

Daca da, o alta intrebare se ridica. Au fost facute toate mamiferele placentate dupa chipul lui Dumnezeu? Pentru ca omul nu este exceptia, ci regula. Masculii celor mai multe specii de mamifere au glande mamale si mameloane atrofiate. Sau poate toti acesti masculi au fost facuti dupa chipul lui Adam, si Dumnezeu a scos o coasta din fiecare pentru a face femela? Sau poate o fi pacatul? Sau amalgamarile?

In fata unor astfel de intrebari raspunsul obisnuit este: “Am sa-l intreb pe Isus cand ajung in cer”. Fireste. Doar n-o sa-l intrebi pe Satana Richard Dawkins.

Ma tem insa ca nu exista alt raspuns decat cel oferit de cei din tagma lui Dawkins, adica biologia evolutionista.

Un raspuns sumar pentru viata aceasta:

1. Alaptatul implica un sistem prea complex pentru a fi codat doar de cromozonii sexuali. Mai multe gene sunt implicate. Aceste gene vin in proportie de 50% respectiv de la ambii parinti.

2. Mecanismul prin care selectia naturala elimina organele inutile este accidental. Erorile acumulate in secventa ADN care codeaza organul respectiv, ne mai fiind eliminate de selectia naturala, fac ca genele respective sa nu se mai poata copia. Intrucat genele primite de la mama si de la tata lucreaza impreuna, este imposibil ca astfel de mutatii sa se acumuleze la mascul fara sa afecteze femela. Tatal trebuie sa aiba gene pentru alaptat, pentru ca fica sa poata alapta. Selectia naturala protejeaza genele pentru alaptat la barbat.

3. Organele sexuale se dezvolta in embrion mai intai ca pentru femeie. Cand cromozonul Y incepe sa activeaze genele care controleaza dezvoltarea caracterelor masculine, labiile formeaza scrotumul, clitorisul formeaza penisul, etc. In ultima instanta, fiecare barbat este o femeie care a avut operatie trans-sexuala inainte de nastere. Nu toate operatiile sunt reusite. Daca a fost voia Domnului ca cineva sa se nasca cu down syndrome sau fara picioare (“ne va explica Isus in cer de ce”), atunci acelasi principiu se aplica si la problema homosexualitatii sau a trans-genderilor.

4. Dimorfismul sexual este selectat doar atunci cand ofera avantaje reproductive si nu impiedica supravietuirea. Caracterele comune neutre nu sunt supuse selectiei naturale.

5. Evolutia omului a fost conditionata de cuibul parental si copilaria lunga.Ambele necesita o investitie de afectiune paternala. Mecanismele electro-chimice care stau la baza iubirii paterne sunt aceleasi cu cele ale maternitatii. Printre altele, nivelul de prolactina in creier creste. Secretia de prolactina in creier este corelata cu existenta glandelor mamale reziduale care vin la pachet cu anatomia alaptarii. Evolutia a decis ca barbatii sa aiba mameloane.

Sanii Sunamitei sunt kosher. Asa a facut-o Domnul. Problema este cu ai lui Solomon. Ai lui au evoluat.

Foc strain

La conventia romanilor de la Atlanta, cineva a cerut indrumare cu privire la “programele astea de pe internet”. I s-a raspuns in limbaj de lemn: “foc strain”.

Ce este “foc strain”?

Cunoastem Istoria fiilor lui Aron, care au inlocuit focul cazut din cer frecand doua bete uscate. Sunt ispitit sa fac o aplicatie poetica: orice predica si orice raspuns in limbaj de lemn uscat este “foc strain”.

Exista o alta istorie a dilemei foc ceresc/foc strain: Hanukkah.

Nu e vorba atat de mult de foc, cat de ulei kosher pentru candelabru. Traditia spune ca atunci cand templul de la Ierusalim a fost re-dedicat dupa victoria Macabeilor, preotii dispuneau de rezerva de ulei kosher doar pentru o zi. In mod miraculos, uleiul kosher nu s-a terminat si Menorah a continuat sa lumineze timp de opt zile.

Pentru cine nu cunoaste istoria, Macebeii au fost ISIS in varianta sec. 2 I.H. Printre uraciunile care au provocat revolta se numara un gymnaziu la Ierusalim, studiul logicii si geometriei, si, mai ales, invitatia de a intra in lumea civilizata printr-o participare minima la jocurile olimpice. Exista o clasa educata care nu considera iudaismul si cultura greaca incompatibile. Aceasta clasa era numita “epikurus”, dupa parintele teoriei atomiste. Teoria atomista era pentru iudaismul sec. II I.H ceea ce este teoria evolutiei pentru iudeo-crestinismul sec XXI.

Macabeii au castigat cateva batalii si i-au terminat pe elenizanti prin metodele devenite clasice in razboaiele religioase din Orientul Mijlociu. Iudeii au stabilit „califatul” in varianta sec. II I.H., nu pentru ca ar fi fost mai tari decat grecii, nici pentru ca ar fi primit ajutor de sus, ci pentru ca Romanii aveau tot interesul sa il termine pe Sad… aaa, pe Antioch, pentru a-si extinde imperiul. Nu ca le-a mai mers apoi cu romanii cum le mersese cu grecii.

Pentru Macabei, focul strain era cultura greaca. Focul sacru era cel intretinut miraculos de ulei kosher. Antagonsimul dintre cele doua este usor de inteles. Daca iudeii invatau de la greci scepticismul filosofic si gandirea critica, nu ar fi cumparat chestia cu inmultirea undelemnului. A fost nevoie sa se inchida gymnaziul si sa fie omorati in mod barbar toti epikurii din Ierusalim, pentru ca nimeni sa nu se gandeasca la explicatia simpla ca preotii au turnat ulei nesfintit in Menora.

Istoria se repeta “ intai ca tragedie, apoi ca farsa”. cum spune, dupa intelepciunea data lui, rabbi Marx. Suntem martorii unei parodii moderne a razboaielor Macabeilor. Apropos, macabeu inseamna ciocan. Ideea este sa dai cu ciocanul in monitor.

Pericolul pe care il reprezinta google sau wikipedia este accesul la informatie la varful degetului in mod literal. “Programele astea” insemneaza accesul la public fara infrastructura costisitoare a Sperantei sau a 3ABN-ului. Cunoasterea este putere. Miezul problemei nu are de a face cu siguranta spirituala a membrilor, ci cu siguranta privilegiilor si puterii pastorale.