Recapitularea ca metafora teologica

Recapitularea lui Heckel este omul de paie favorit al creationistilor. Darwin sustine in capitolul 13 al originilor „fenomenul”, nu „legea” recapitularii evolutiei in embrion. Ca in majoritatea cazurilor, genetica si biologia moleculara au dovedit ca Darwin a vazut bine lucrurile. Asa cum a remarcat deja Ianis, se recapituleaza dezvoltarea embrionului, nu a formelor adulte, iar recapitularea este un fenomen, nu o lege universala. Cred ca Sean Carrol in „Endless Forms most Beautiful” explica foarte bine fenomenul, si ne arata relevanta lui pentru biologia moderna.

Care este relevanta teologica a recapitularii ca concept biologic? Voi pleca de la un pasaj familiar din Patriarhi si Profeti.

Oamenii sunt atât de hotarati in a-l exclude lui Dumnezeu de la suveranitatea asupra universului incat il degradează pe om si il jefuiesc de demnitatea originii sale … genealogia neamului nostru, asa cum este data de inspirație, merge înapoi originea sa, nu la o linie progresiva de germeni, moluște, și patrupede, ci la marele Creator.

Intrucat sunt confruntat frecvent cu paragraful de mai sus, raspunsul meu obisnuit este acela ca fiecare dintre noi, individual, provine, in sens literal, dintr-o singura celula. Aceasta s-a dezvoltat intr-un organism nevertebrat, ca o molusca. In primele saptamani embrionul a avut fante si arcuri branhiale, din care, la fel ca in evolutia primilor pesti, s-au dezvoltat oasele fetei. Am avut mai intai rinichi nefunctionali de cordat fara falci, care s-au dezvoltat apoi in rinichi functionali de peste/broasca, si, in cele din urma, in rinichii de mamifer. Mai mult, embrionul uman creste blana pe tot corpul exact in aceiasi saptamana ca embrionul de cimpanzeu, dar, spre deosebire de acesta, se naste dupa ce o pierde. De aceea copiii prematuri se nasc adesea cu par pe tot corpul, sau exista atavisme, ca Esau.

Nu inteleg de ce acest argument de bun simt provoaca reactia fiziologica de „fight-or-flight in unii creationisti. In mod interesant, reactia se manifesta exact ca la octopus, prin schimbarea culorii pielii spre rosu, desi persoanele in cauza, urmand sfatul inspirat, au scos molustele din albumul de familie. Recapitualre?

„Fight-or-flight” recapituleaza expresii de antropoid care vede un sarpe, atunci cand mentionez implicatiile cristologice ale dezvoltarii embrionului. Daca Isus a fost Vere Deus, Vere Homo inca din pantecele mamei, asa cum credem, atunci credem deasemenea ca D-zeu a fost homoousios cu: celula adevarata, nevertebrat adevarat, peste/batracian adevarat si cimpanzeu adevarat, cel putin in anumite faze ale embrionului.

Asadar, daca al doilea Adam recapituleaza evolutia, cine e primul Adam sa pretinda origini „mai nobile”, cum ar fi pamantul? (Basca ca omul nici nu e din pamant. Or fi existand forme de viata bazate pe siliciu prin alte sisteme solare, dar aici, la noi, viata este bazata pe carbon). Si daca embrionul lui Isus a recapitulat evolutia molustelor si pestilor, nu inseamna oare ca nu doar omul, ci intreaga creatie, este chipul lui D-zeu, Intelegem atunci ca mantuirea nu este doar pentru oameni, asa cum am inteles candva ca nu este doar pentru Iudei.

Fireste, asta e Teilhard: sarpele iezuit cu harca de erectus pekinensis in gura, incolacit pe pomul cunoasterii. Iar maimutele antropoide, cand vad sarpele in copac, tipa si se agita. Pana ce vreuna, fie ea Eva sau Lucy, se departeza de alpha-male si incepe sa converseze cu sarpele.