Colecționarul adventist

26 aprilie 2014 de 9 comentarii

În cartea ”Sistemul obiectelor”, Jean Baudrillard încearcă să realizeze o analiză exhaustivă a modurilor în care oamenii s-au raportat și se raportează la obiecte. Anumite discuții cu prieteni SDA foarte conservatori mi-au descoperit un şablon pe care Baudrillard îl descrie foarte bine. Voi încerca acum o aplicație a analizei filosofului francez în contextul mentalului adventist.

OBIECTUL VECHI. Baudrillard împarte obiectele în trei categorii: obiecte funcționale, obiecte de organizat și obiecte simbolice. Paradigma modernistă a accentuat dimensiunea funcțională, eliberând obiectele de constrângerile de prestigiu şi reprezentare.
Despre obiectele simbolice, autorul observă: ”O întreagă categorie de obiecte pare să iasă din sistemul pe care tocmai l-am analizat: cele deosebite, baroce, folclorice, exotice, vechi. Acestea par a contrazice exigenţele calculului funcţional, răspunzînd unei alte vocaţii: de mărturie, de reamintire, de nostalgie sau de evadare. În măsura în care obiectul vechi e mai puţin legat de celelalte obiecte, şi în care se prezintă ca o totalitate sau ca o prezenţă autentică, are un statut psihologic special. E trăit în alt fel. Nefiind de folos la nimic, serveşte totuşi la ceva, în adîncimea lui. Obiectul funcţional e eficace, cel mitologic e împlinit. El semnifică evenimentul încheiat, naşterea lucrurilor.”

Voi considera în continuare adventismul un produs al modernismului, deși afirmația poate fi contestată. Mișcarea apare în America secolului 19, în contextul unei societăți puritane, carteziene, baconiene, guvernate de principiul eficienței și al funcționalității.
Prin urmare, era esențial ca adventismul să pună accent pe funcționalitate mai mult decât pe simbolism și contemplația mistică. ”Obiectele” cu care operează adventismul pot fi descrise în termenii managementului. Viziune: o istorie liniară, Marea luptă, care va culmina cu victoria binelui. Misiune: desăvârșirea caracterului. Obiective strategice: respectarea Legii veșnice, misionarismul, reforma sanitară și renunțarea la lumesc. Timeline: hărți profetice. Modernitate absolută! Baudrillard arată că obiectele simbolice nu sunt străine sistemului modern; deși acestea nu sunt funcționale, au o caracteristică – istorialitatea – care le face să se încadreze în AMBIANȚA modernă (ambianța – un mit al modernității). Citește mai mult din acest articol

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , , , ,

Noah (2014), Darren Aronofsky: angoase primitive 3D

17 aprilie 2014 de 39 comentarii

Un film care pentru conservatorul religios, literalist si dogmatic nu va constitui decat o profanare adusa unui ‘adevar vesnic’ – cel al Potopului Universal. Il vor revolta dibaciile hollywoodiene si 3D ale lui Aronofsky neconforme cu textul biblic, dar va jubila la ideea, foarte clar subliniata in discursul cinematografic, existentei unei Vointe Divine omnipotente careia omul trebuie sa i se supuna cu orice pret. Un film despre care conservatorul religios va sustine negresit ca il deranjeaza dar care, in ascuns, ii va produce juisanta pe care doar fantasmele sadice reprimate i-o pot asigura.

Pentru ceilalti, ‘Noah‘ va consemna istoria unei ere postindustriale si postecologiste in care Pamantul, inevitabil, va ajunge la autoanihilare. Pe aceata planeta stearpa, parasita de Creatorul care nu raspunde niciodata, alienarea psihica este ultimul si singurul refugiu al omului. Constitutia psihica a profetului (Noe) nu este departe de cea a unui om suferind de halucinatii si deliruri. Ideea deliranta predominanta, aceea de a se supune cu orice cost unei Vointe Divine tiranice, invadeaza intreaga personalitate a personajului principal si il mana catre excluderea din cercul familial si cel social. Cu toate ca reuseste sa crute viata urmasilor sai, angoasa depresiva ii va alimenta alcoolismul si il va haitui mult dupa retragerea apelor Potopului in tinutul dorit un nou Eden.

Razele curcubeului apar cand Noe reuseste sa mai slabeasca din fraiele vinovatiei chinuitoare izvorate din sentimentul ca a suferit un esec definitiv in relatie cu ceea ce credea ca e planul divin si sa incerce reconcilierea cu familia. In fata unei astfel de iubiri, umane in esenta, Vointei Divine nu-i ramane de ales decat adaptarea.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , ,

Unui medic mistic

13 aprilie 2014 de 38 comentarii

Acest articol va fi dureros, dar trebuia scris. Cu câteva luni în urmă am participat la o emisiune radio alături de un medic. Tema era artificialitatea emoțiilor umane. Dacă eu eram interesat de o abordare istorico-sociologică (citisem Baudrillard), interlocutorul meu părea fascinat să vorbească despre nevoile emoționale ale femeilor căsătorite și despre incapacitatea soților de a le satisface. Ideile erau clișee preluate din cărți de dezvoltare personală împletite cu misticism.

La ceva vreme după acea emisiune am găsit întâmplător blogul medicului. Abia atunci i-am înțeles modul de gândire. Mesajul central este următorul: omul nu poate realiza nimic fără Dumnezeu. Orice bucurie este deșartă, orice activitate umană este un eșec. După un număr de ani, orice om ajunge într-o criză existențială în care își poate pierde mințile. Care e remediul? Regăsirea sinelui în contemplație mistică. Doar în tăcere omul poate ajunge robul lui Dumnezeu. Stăpânul îi va îndeplini orice nevoie emoțională, iar omul va putea împărți și altora remediul universal. Citește mai mult din acest articol

Înregistrat sub Editorial Tagged with ,

Invataturile evanghelistice si de bun simt ale lui Zgandarila pentru misionarii seriosi

10 aprilie 2014 de 57 comentarii

Pamfletul de mai jos se bazează pe textul din Faptele Apostolilor 17, pe episodul în care apostolul Pavel duce evanghelia în Atena. N-am încetat niciodată să mă mir de faptul că evanghelicii consideră relatarea aceasta ca o mare victorie personală a lui Pavel și a evangheliei și că este privită ca un model de imitat pentru misionarismul creștin contemporan. Eu am înteles textul altfel, ca pe un episod jenant și un exemplu de evitat.

16 Pe cînd îi aştepta Pavel în Atena, i se întărîta duhul la vederea acestei cetăţi pline de idoli.
După episodul Tesalonic, unde era să fie linșat, și după fuga de la Berea, Pavel încearcă să-și piardă urmele la Atena, la capătul celălalt al Greciei. Citește mai mult din acest articol

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , ,

End of time, end of story

4 aprilie 2014 de 63 comentarii

Endoftimestory ne ofera un splendid exemplu de junkpsychology atunci cand explica motivele pentru care raman eu in biserica. Daca ET ar fi psihologul care se pretinde, ar sti ca oricine investeste o viata intr-o cauza oarecare, nu poate sa nu o iubeasca. In termeni mai putin sentimentali, s-ar putea vorbi eventual despre o codependenta, desi termenul nu mi se potriveste.

ET ma acuza in continuare ca vreau sa dau jos din caruta a treia parte din ingeri. Aici avem ceva mai mult de discutat. Eu as vrea sa-i conving pe toti fratii/surorile ca e timpul sa nu se mai joace de-a ingerasii cu aripi de mucava. E timpul sa deschida adevaratele aripi, ale mintii.

Cu privire la datul jos din caruta am o intrebare pentru ET: ce conteaza, mijlocul de transport, sau directia in care mergem?

Referitor la transport,  oare nu a citit fratele ET in Marturii vol. 5 cum ne vom da jos din caruta si vom urca muntele desculti? Din cate imi amintesc eu, problema este cu cei care raman in caruta, nu cu  aceia care coboara din ea. In rest, sunt de acord cu el ca problema este caruta. ET face parte din acea clasa, reprezentata mai ales de pastori, care considera ca avem ceva de invatat de la Amishi. Sa mergem cu caruta in era spatiala. Ideea este ca trebuie sa ramanem in secolul XIX. Aici e miezul problemei.

Postul lui ET se incheie cu un apel patetic, in cel mai autentic limbaj de lemn, gen „o brother, where are thou”. Prietene ET, atunci cand am ales sa confrunt biserica nu am facut-o cu masca pe fata. Nu este ironic faptul ca cineva care se baga atat de insolent in viata altcuiva, o face din umbra? Imi amintesti de altii care apelau la mine sa ma intorc, desi nu stiam nici cine sunt si nici daca voi iesi pe aceeasi usa pe care am intrat. Parafrazandu-l pe Emanuel Ungureanu, suntem o biserica infectata de mema bolshevik/menchevka la nivel structural.  Scoate-ti masca, prietene ET si vom sta de vorba. Pana atunci, end of story.

P.S.

la viata mea am lucrat ca muncitor forestier (tzapinar), taietor de stuf in Delta Dunarii,  miner de strapungere la constructie hidrocentrala, muncitor in constructii si apicultor.  Evolutia m-a facut pentru lucruri grele, (probabil vreo gena de Neantherdal). De acea acea nici nu mi-am gasit locul intre asa zisii intelectuali ai sistemului.

Înregistrat sub Editorial

Ichneumonidae în PDF

1 aprilie 2014 de 60 comentarii

Am realizat ca anunțul în comentariu, nu are destulă vizibilitate. Pentru cei care așteptau Ichneumonidae în PDF (de descărcat gratis). Puteți găsi în Română aici și în Engleză aici.

Înregistrat sub Anunțuri Tagged with