Dupa 220 de ani

In anul 1801, Thomas Jefferson a anuntat victoria Revolutiei Americane. John Adams pierduse alegerile după primul termen și Jefferson i-a luat locul. Adams era federalist in timp ce Jefferson era democrat-republican. Cele două partide erau fiecare la beregata celuilalt și dezbaterile se încheiau uneori în dueluri letale. Filosofia lor politică era mutual ireconciliabilă. Fiecare candidat credea ca celalat era un pericol pentru reușita proiectului american. 

Însă Jefferson nu vorbea despre victoria lui. Adams cedează locul lui Jefferson fara obiectie, pentru ca credea în democrație mai mult decat în federalism. La data aceea, sistemul era destul de necopt pentru ca Adams să păstreze puterea dacă ar fi ales și partidul său era gata de lupta. Însă a ales sa respecte Constituția. Victoria pe care o anunța Jefferson era a lui Adams: America dovedise lumii ca democratia functioneaza. 

George Washington nu era la fel de optimist. In opinia lui, democratia americana avea o fisura care, daca nu era reparata, avea să ducă la prăbușirea ei. Washington era convins ca partidele politice sunt incompatibile cu Res-Publica, Lucrurile Comune. In timp, spunea el, partidele politice aveau să sacrifice interesul comun în lupta pentru putere. Cezarismul in Roma si Bonapartismul in Franta ofereau exemple clare cu privire la destinul republicii dominată de politică partizană. Grecii ne-au arătat cum se trece de la democrație la oligarhie și de la aceasta la tiranie. Intre timp, istoria ne-a oferit și alte exemple. Sfarsitul republicii din Weimar si ridicarea lui Adolf Hitler ne spune ca atunci când poporul devine conștient că este este mintit de politicieni și exploatat de oligarhi rezultatul nu este restabilirea democrației ci tirania harismatica.

Cine ignora istoria este condamnat sa o repete. 

Însă politica partizană nu era singurul pericol care umbrea victoria din 1801. Exista un alt pericol cu privire la care Washington, Adams si Jefferson erau in comun de acord. Părinții fondatori știau că problemele lumii vechi se datorau amestecului bisericii în politică și erau îngrijorați de faptul ca americanii, la fel ca atenienii cărora se adresa Pavel, erau “prea religiosi”. De aceea au avut grija sa stipuleze în Articolul VI din Constituția Statelor Unite că „nici un test religios nu va fi vreodată cerut ca o calificare pentru vreo funcție sau încredere publică din Statele Unite”. Primul Amendament al Constituției împiedică, de asemenea, Congresul Statelor Unite să facă orice fel de lege care să sustina o instituție religioasa  (clauza de stabilire), formulată de Jefferson în metafora zidului de despărțire. 

Res-Publica inseamna compromis, dar omul religios respinge compromisul. Pentru el, lumea se imparte intre cei care slujesc lui Dumnezeu si cei ai Satanei. Însă cand cineva crede ca votează “pentru Dumnezeu” cel care castiga e Diavolul.

Au trecut 220 de ani de la victoria Republicii pana ce primul președinte american a refuzat sa accepte rezultatul alegerilor. Revolutia Americana a pierdut, insa Trump nu este decat un simptom. Viața politică este dominată de lupta între două partide politice care sunt simple conspiratii ale puterii. Ambele promit sa refaca democrația pe care o saboteaza, aducand America pe pragul unui nou război civil, împărțind electoratul pentru probleme “culturale”, adica fictive. Unul face apel la un egalitarianism abstract, celalalt la un populism vulgar-religios.  Res-Publica a fost privatizata de oligarhi până la cele mai elementar comune lucruri, cum ar fi apa și aerul. Religia, privatizată și ea de oligarhia corporata, este elefantul din sufragerie pe care stânga îl ocolește diplomatic și dreapta îl calareste. Soarele apune din nou după o zi cum nu a mai fost vreodata și nimeni nu știe cand va răsări iarăși. Poate niciodata.

Cum spune poetul:

Greve, sânge, nebunie.

Foame,

Plânset mondial…

Pe când lasă-amurgul flăcări

Pe-un final ce se anunţă

Pe-un decor miliardar… (George Bacovia, Amurg).