Trisolaris

Ma simt legat cu fiecare celula de bacteriile de pe Venus

Este un truism că stăpânii întunericului acestui veac sunt interesați de stiintele vietii pentru simplul și singurul motiv ca sunt interesați de bioputere. Tocmai de aceea trebuie sa ne intereseze si pe noi. Cunoașterea este putere.

Astrobiologia joacă aici un rol special pentru ca promite sa dezlege misterul vieții.

Ce este viata? Am fost invatati ca viata biologica este slabiciunea naturii umane. Acum suntem educați sa credem că sexul biologic este o slabicune care se cere mortificata prin ideologie asa cum carnea era mortificata candva prin religie. Dar viata bate ideologia. Viata gaseste mereu o cale. O cale care poate fi periculoasa pentru cei ce vor sa o controleze politic.

De aceea mi-am exprimat scepticismul cu privire la conferința de presa anticipată de la Royal Astronomical Society, despre detectarea unor semne de viata în atmosfera planetei Venus, și cu privire la ridicarea embargoului pe articolul publicat din greșeală în Nature. Luni, la ora 15 GMT, m-am asezat in fata laptopului și am așteptat.

A fost și nu a fost o surpriza. Surpriza a fost transparenta, entuziasmul, și optimismul panelului format din Jean Greaves, William Bains, și Sara Seager. A încetat sa fie o surpriza atunci cand am înțeles ca cele doua mari agenții politico-spatiale, NASA si ROSCOSMOS, nu au fost implicate. Ce-i drept, au fost menționate cu răceala în partea de intrebari si raspunsuri a webinarului. NASA, a răspuns Greaves, are priorități “competitive” iar cu rușii “nu am avut timp sa luam legatura” (hm, hm).

Cum era însă de așteptat, ambele agenții s-au grăbit sa sara în tren. NASA și-a schimbat iarăși prioritățile (care se schimbă cu fiecare administrație) și a promis sa trimită un laborator echipat cu tot ce trebuie în atmosfera venusiana. Rușii ne-au adus aminte de formidabilul program Venera. Venera 9 a reușit să ne ofere singurele imagini pe care le avem de pe suprafața planetei înainte ca echipamentul electronic sa se prajeasca. Însă tot respectul castigat de programul sovietic s-a risipit cand ROSCOSMOS s-a lăudat ca rușii au descoperit de mult viața pe Venus, mai exact, Venera ar fi văzut un fel de scorpion (la 460 grade Celsius în mediu anaerobic), și a pretins întreaga planetă în stilul cunoscut de la anexarea Crimeei. Relaxati-va: e votka și, poate, ceva krokodil.

Inapoi la conferinta RAS. Jane Greaves, cu zambetetul pe care trebuie să-l fi avut Galileo cand a anunțat descoperirea satelitilor lui Jupiter, ne spune ca exista șansa sa fi detectat prezența vieții în atmosfera ostilă a planetei Venus. În 2016, spune Greaves, a încercat sa calibreze telescopul James Clerk Maxwell din Hawai pentru detectarea unui gaz rar numit fosfina (PH3) folosind atmosfera lui Venus. Scopul ei inițial era sa caute fosfina în atmosfera exoplanetelor. PH3 este considerat o bio semnătura pentru ca nu poate fi produsă în cantități semnificative decât de bacterii anaerobice, pe o planetă terestra. Poate vă amintiți de la ora de chimie că hidrogenul și fosforul au o antipatie reciprocă greu de biruit. A ales Venus pentru ca nu se aștepta să o găsească acolo și voia sa elimine orice fals pozitiv.

Spre surpriza ei, a găsit fosfina în partea temperata a atmosferei, la altitudinea de 40-60 km, adică exact acolo unde anticipase Carl Sagan că ar fi putut supravietuii, adaptate la mediu acid, o populație de microorganisme, în urma catastrofei care a făcut din Venus un iad și i-a schimbat sensul rotației. Sceptica, a cerut rețelei puternice de radiotelescoape ALMA din Chile sa verifice rezultatele. Rezultatul a fost pozitiv.

Atmosfera planetei, explica ea, emite unde radio care originează în norii de altitudine medie. Dacă exista fosfina deasupra lor are loc o cădere prezisă a undei de 1 mm din cauza rotației cuantice a moleculei. Triumfatoare, Greaves deseneaza un V, urmat de un share screen al imaginii digitalizate de la ALMA. Voila, fosfina.

Mai mult, semnalul este plat la poli. Explicația este că bacteriile ipotetice cad, împreuna cu curentii de aer racit, sub zona de emisie, pentru a fi ridicate iarăși cand vantul ajunge în zona calda.

Concentratia, continua Greaves cu entuziasm, este 20 molecule la un miliard, adică suficientă sa indice o populație de bacterii care produce PH3 la 10% din eficientă celor de pe pamant. Modele simulate arată ca în condițiile din atmosfera lui Venus este destul.

Greaves este urmată de Bains, care ne spune ca a testat orice model de producere abiotica a fosfinei de pe Venus, fotochimic, termodinamic, chimia rocilor, meteoriti, vulcani, și răspunsul este “nu” în multe ordine de magnitudine, adică NU. Singura explicatie abiotica ar fi o chimie “exotica”. (Ironic, majoritatea comentariilor post conferința înclina spre opinia ca chimia “exotica” este mai probabilă decât cea cunoscută).

Întrebarea este: ce fel de organism trăiește într-un mediu de 1000 de ori mai acid decat o baterie acidă, 80% acid sulfuric, și de 100 ori mai uscat decat cel mai uscat loc din lume?

Sara Seager intervine și ne spune ca exista o ceata misterioasa la altitudini inferioare în atmosfera lui Venus. Ceata se afla sub emisiile radio așa ca nimeni nu poate spune ce este. Ne amintește, de asemenea, că, spre deosebire de pamant, norii venusieni nu ploua, deci sunt permanenți. Pe pamant, bacteriile se ridica pana în straturile superioare ale atmosferei dar cad iarăși prin ploaie. Pe Venus, picăturile de acid sulfuric se evapora și sporii bacteriilor ipotetice sunt absorbiti din nou în zona habitabila și rehidratati sa continue ciclul vieții. Ceata misterioasa ar putea fi formata din spori.

Articolul publicat în Nature de întreaga echipa internațională dezvolta aceleași argumente în limbajul experților.

Nu suntem experți așa ca suntem la mâna jurnalistilor. Ceea ce surprinde la aceștia nu este atat scepticismul – care era de așteptat – cat ignorarea sau prezentarea trunchiată a argumentelor de mai sus. Suntem educați sa nu vibram la miracolul vieții. Vibram doar în fața imaginii electronice și a miracolelor pieței de consum, Mai rău, vibram la discursul demagogic.

Înclin sa cred ca exista viata pe Venus pentru ca cred în viața. Universul este ostil vieții în general dar Venus este cel mai ostil loc pe care îl cunoaștem și planeta sora a suferit cea mai mare catastrofa din istoria sistemului solar. Si totusi, viata a gasit o cale.

Mă simt legat cu fiecare celulă de bacteriile de pe Venus pentu ca celulele mele poarta istoria a 4 miliarde de ani de evolutie prin biruinte repetate impotriva unui univers ostil.

Viața înseamnă putere. Viața bate ideologia. Bioputerea este iluzia puterii pentru ca viața găsește totdeauna o cale. Poate acesta este adevărul pe care stăpânii întunericului acestui veac nu vor sa îl aflăm.

Viata pe Venus?

Venim din spațiu?

Ziua în care pământul a zâmbit spre cer

Fosile Martiene

images Versiune audio