Eu pentru cine votez…?

Traiectoria cetateanului turmentat la Atlanta

Steven Jay Gould explica iluzia progresului prin metafora omului beat care merge pe partea stanga a strazii. Betivul inainteaza in zig-zag. Atunci cand se clatina spre stanga, se loveste de perete si schimba directia spre dreapta. In dreapta nu exitsa nici o limita. Cineva care ar studia urma in zig-zag ar putea sa o confunde cu un grafic care reflecta o tendinta spre dreapta. In realitate, omul beat nu are o directie. Tendinta spre dreapta reflecta doar existanta unui gard in stanga.

Istoria vietii, explica Gould, rezulta din interactiunea aleatorie a unui numar urias de schimbari accidentale. Exista mutatii care imping sistemul spre complexitate, si altele care tind spre simplitate. Cand cele din urma sunt in control, viata ajunge la un nivel de simplitate dincolo de care nu mai poate exista. In directia complexitatii, nu exista limita. De aici iluzia progresului.

Modelul Gould este un excelent instrument de analiza in istoria oricarui sitem. Gould insusi il testeaza in base-ball, muzica clasica si evolutia propriului cancer. Eu il voi aplica la un alt domeniu: Atlanta, 2010.

Alegerea lui Ted Wilson reflecta in mod clar o intoarcere spre dreapta. Totusi vocile progreiste sunt mai puternice decat oricand in Adventism. Este deasemena greu de imaginat ca elita administrativa a bisericii este in mod sincer orientata spre fundamentalism. Orientarea spre dreapta este mai degraba expresia unui instinct elementar de auto-conservare decat expresia unei profesiuni de credinta autentice. Stanga a ajuns la limita de supravietuire a sistemului. Dincolo de acest punct, orice pas inainte insemneaza sinucidere.

In discursul inaugural, Wilson a a facut clara agenda lui: respingerea metodei istorico-critice in interpretarea Bibliei si folosirea “mai mult decat devotionala” a Spiritului Profetic. Ceea ce trebuie inteles in sensul ca biserica nu poate sa continue in directia exegezei stiintifice a Bibliei si Spiritului Profetic fara sa se auto-contrazica.

Exemplul cel mai actual este pozitia femeii in pastoratie. Aripa progresista inisista asupra faptului ca subordonarea femeii in Biblie este un aspect cultural-istoric. Teza aceasta poate fi usor verificata. Autorii biblici impartasesc conceptia vremii despre sexualitate si reproducere. Barbatul este purtatorul semintei. Femeia este doar solul in care este semanat rasadul. Perpetuarea semintei patriarhale este privilegiul, datoria si obsesia caracterelor din canon.

Etica sexuala talmudica, cu permisivitatea ei fata de poligamie, concubinaj, viol si pedofilie, criminalizarea intrasingenta a oului de cuc si “varsarii semintei”, sau instituita groteasca a leviratului, isi gaseste sensul intr-o lume de pastori pentru care oamenii sunt septel iar zeii ciurdari. Divinitatea este interesata de reproducere asa cum crescatorul de animale este interesat de monta. Etica sexuala a parintilor bisericesti, exprimata cel mai fidel in doctrina catolica, are aceiasi origine.

De la mormoni la penticostali, americanii needucati au imbratisat cu entuziasm obsesia seminala. Adventistii, influentati de feminismul incipient al metodistior impartasit de Ellen White, au fost scutiti de aceasta superstitie. Exista deocamdata putini zeloti pro-life intre noi. Intrebarea este daca poti merge pana la capat pe drumul ratiunii fara sa te trezesti dincolo de gard.

Notiounea pacatului original este legata la origine de conceptia patriarhala despre samanta care vine prin barbat. Ovarele femeii sunt doar un izvor de necuratie, dovada a vinovatiei innascute. Burca, hijabul sau baticul, mana la gura si ochii plecati, sunt semnul recunoasterii acestei necuratii inerente.

Stim astazi ca materialul genetic (“samanta”) vine in egala masura de la ambii parterneri. Mai mult, primim ADN-ul mitohondrial numai pe linie materna. Daca biologia umana are vre-o implicatie religioasa, aceasta este matriarhatul.

Consecintele pentru notiunea pacatului originar sunt devastatoare. In acelasi timp, respingerea superioritatii ontologice a barbatului implica o citire ne-literala a Genezei, si aceasta ar fi cutia Pandorei. Reactia fireasca este intoarcerea la un dumnezeu care poarta barba.

Acelasi lucru se poate spune si despre folosirea “mai mult decat devotionala” a Ellenei White. Majoritatea adventistilor au crescut intr-o lume in alb si negru. O lume policroma, cu nuante si umbre, lumea reala, trebuie filtrata prin ochelari monocromi pentru a fi adaptata la perceptia noastra. Am fost invatati ca Spiritul Profetic este o pereche de ochelari prin care ochii nostri slabiti pot citii Biblia. Noua dreapta ne pune ochelarii nu atat pentru lectura Bibliei (aici ne ajuta oricum fratii nostrii baptisti si penticostali) ci pentru a citii manualele de stiinta.

Experiente

O companie isi justifica investiatile in fata actionarilor cu balante financiare si statistici. O biserica povesteste experiente.

Experientele sunt pentru Biserica ceea ce graficul de distributie Gaussiana este pentru o companie: ne arata directia in care mergem. Cu diferenta ca experientele ne arata intodeauna ca suntem pe drumul cel bun. Spre deosebire de grafic, experientele nu necesita date si analiza. De fapt, experientele pot sa contrazica fapte si cifre. Supranaturalul nu incape in ecuatie.

Oricat de subcalificati ar fi administratorii, oracat de absurda risipa, oricat de ineficienta investita, experienta dovedeste ca Dumnezeu este de partea noastra. Restul este o problema de credinta.

Experienta se povesteste cu inflexiuni joase, lacrimi si gesturi patetice. Naratiunea incepe de obicei cu anecdota necredinciosului. Necredinciosul poate fi la persoana intaia sau a treia. Printre randuri se citeste insa persoana a doua. Aflam ca povestitiorul – sau altcineva – s-a indoit pentru aceleasi motive care te fac pe tine sa te indoiesti: cifrele nu se leaga, programul este absurd, motivele par suspecte. Urmeaza lectia: undeva, intr-o zona obscura si neverificabila, un suflet a fost salvat prin risipa de bani si mediocritate. Necredinciosul se rusineaza. Hristos ar fi venit si pentru un singur suflet iar tu te intrebi despre eficienta ca si cum ar fi vorba de afaceri. Ascultatorul este invitat sa suspende gandirea critica. Sa inchida ochii la logica gaunoasa si interesele meschine scrise pe fruntea povestitorului. La auzul experientei, a gandi critic insemneaza pacat impotriva Duhului Sfant.

Sunt satul de experiente. Vreau analiza stiintifica nu credinta oarba. Vreau sa fiu tratat de biserica mea asa cum o companie isi trateaza actionarii. Vreau sa stiu nu doar cati, ci si ce fel de oameni participa la o evanghelizare. Vreau sa cunosc dinamica etnica, sociala si intelectuala a bisericii. Vreau sa stiu de ce ne parasesc oamenii educati. Daca raspunsurile noastre sunt relevante pentru omul informat. De ce credinta moare in vest si creste in lume a treia. Aud experientele celor care ne-au descoperit pe internet si au venit intre noi. Vreau sa stiu si despre cei care ne-au parasit din cauza internetului. Aud despre tineri risipitori care au intors spatele drogurilor si crimei la auzul unei predici. Vreau sa stiu despre tinerii cuminti care ne-au intors spatele cand au descoperit advaruri interzise despre univers. Castigam fii risipitori si pierdem tineri seriosi.

Analogia cu o societate pe actiuni imi evoca un nume care ma ingrjoreaza: Enron Corporation cu cele 101 miliarde in raportul din 2000, cateva luni inainte de faliment.

Sfinti si Eroi

Sub genericul Ecce Homo incepand de luni voi vorbi la Oxigen despre eroii Vechiului Testament. Nu il voi aminti pe Iov.

Mai inatai pentru ca Iov este un oriental. Prea oriental cu materialismul lui pastoral, cu patriarhalismul lui absorbit de sine si resemnarea lui in fata suferintei. Orientalii considerau ca toti oamenii sunt sclavi. Zeii, reprezentati de rege si preoti, i-au creiat pe oameni sa fie vite de corvada. Animalul domestic trebuie sa fie bland, supus, pasiv, muncitor si sa faca multi urmasi. Pentru cel care nu protesteaza sub bici si povara rasplata este staulul si pasunea. Ceilalti merg la taiere.

In al doilea rand pentru ca neprihanitul Iov nu este un erou. Este un sfant. Sunt doua calitati care incap greu in aceiasi pesrsoana.

Eroul se auto-afirma. Sfantul se auto-tagaduieste. Eroul este generos, loial, idealist. Sfantul este las, lacom, siret. Eroul este un lider fata de semeni si credincios fata de ideile lui. Sfantul isi manipuleaza semenii si este rigid in religia lui.

Eroul imbratiseaza suferinta si gaseste sens in tragedie. Sfantul se resemneaza si gaseste merit in pasivitate.

Arhetipul eroului biblic este David, plin de viata, atletic, jucand inaintea Domnului. Arhetipul sfantului este Iov plin de bube, mizerabil, slabanogit, tremurand inaintea Domnului.

Eroii Vechiului Testament traiesc in perioada Judecatorilor pana la sfarsitul domniei lui David. Se numesc Ghedeon, Barac, Debora, Iael, Samson, Iefta, Ionatan, David. Nu sunt sfinti. De fapt, se aseamana foarte mult cu eroii greci. Sunt produsul unei perioade de anarhie politica si religioasa in care valorile strambe ale despotismului hidraulic nu penetrasera inca muntii iudeii. Se inchina lui Iehova si il dispretuiesc pe Baal nu din ortodoxie, ci pentru ca Iehova este un razboinic iar Baal este agricultor. Eroii biblici isi transforma plugurile in sabii caci numai asa pot sa respire liber in lumea in care s-au nascut.

Eroii dispar odata cu consolidarea monarhiei. Omul lui Iehova este acum profetul, dusmanul preotilor si al regilor, reprezentantul anarhiei religioase in contextul cultului centralizat. Ultimul profet afost decapitat de Irod.

Sfintii apar dupa ce ciocanul marilor imperii despotice a zdrobit cu totul sufletul iudeu. Puterea sfantului se manifesta in auto-tagaduire. Sfantul iubeste viata viitoare pentru ca ureste viata aceasta. Il iubeste pe Dumnezeu pentru ca ureste oamenii. Iubeste spiritul pentru ca ureste natura.

Eroii au reaparut in biserica evului mediu. Au fost invatati, cavaleri, reformatori. In vremurile moderne eroii au inceput sa plece dintre noi. Au devenit revolutionari, creatori de idei, reformatori, martiri ai crezurilor seculare. Sfintii mostenesc biserica.

Crimestop

Crimestop (traducere in limba romana): “Facultatea de a te opri imediat, aproape instinctiv, pe pragul oricarui gand primejdios. Include puterea de a nu intelege analogii, de a nu sesiza erori in logica, de a intelege gresit cele mai simple argumente atunci cand sunt impotriva Ingsoc, de a fi plictisit sau a respinge orice tendinta in gandire care poate duce intr-o directie eretica. Pe scurt… stupiditate protectiva.

Aceasta este definitia pe care George Orwell o da temenului crimestop din vocabularul newspeak. Daca situatii si persoane cunoscute va vin in minte, asemanarea nu este accidentala.

Cei care au citit 1984 stiu la ce ma refer. Orwell imagineaza totalitarianismul secolului XX impins la perfectiune intr-o lume distopica care combina URSS, Germania Nazista si conformismul anglo-american. Sistemul Ingsoc (English Socialism) nu va fi distrus niciodata pentru ca elementul de coerciune nu vine dinafara, ca in nazism sau stalinism, ci dinlauntru. Societatea nu criminalizeaza faptele sau vorbirea, ci gandurile.

Instrumentul principal de control al gandirii este newspeak, o engleza dezbracata de geniul lui Shakespeare si redusa la minimum de semnificatie. Big Brother, newthink, thoughtcrime, thoughtpolice sunt cuvinte din dictionarul newspeak intrate in vernacularul politic. Institutiile rapunzatoare pentru implementarea controlului mintii sunt Ministerul Adevarului (raspunzator cu falsificarea realitatii), Ministerul Iubirii (adica inchizitia politica) si politia gandurilor. Un regim de “razboaie si vesti de razboaie” combinat cu o alimentatie saraca in proteine confera mediul psihologic in care infloreste sistemul.

Baza unui astfel de sistem nu este forta bruta ci un mecanism de reprimare launtrica a gandirii numit crimestop. Politia gandurilor vaneaza pe cei care dau semne ca nu poseda crimestop. Acestia sunt preluati de Ministerul Iubirii pentru a fi reeducati. Desi vor fi executati in ultima instanta, ministerul iubirii mai inatai reformeaza mintea criminalilor care parasesc camera de tortura fericiti ca il pot iubii sincer pe Big Brother si ca vor murii purificati.

De unde a imprumutat Orwell sinistra lui idee? Comentatorii spun ca de la Stalin si Hitler. Semnificativ este si eseul sau despre limba engleza in politica pe care trebuie sa il cititi inainte de a inchide internetul. In contextul globalizarii in limba engleza eseul ne spune ce se intampla in secolul XXI cu toata lumea. Imi permit insa sa nu fiu de acord cu cei care vad in ideologiile totalitare inspiratia lui 1984. Orwell a avut un alt model, atat de familiar incat nimeni nu l-a observat.

Intrucat afirmatia mea va fi privita ca stranie, voi incepe cu informatia pe care ma bazez. Orewll este autorul unui roman neterminat care nu se gaseste in majoritatea listelor de titluri atribuite lui. Cartea se numeste ”A Clergy Daughter”. Orwell analizeaza cu multa finete mecanismul prin care fica nefericita a unui pastor protestant isi auto-reprima gandirea si sintamintele pentru a nu-si pierde ortodoxia. Procesul este exact cel descris in definitia termenului crimestop.

In roman, tanara are o criza de amnezie care este de fapt un mecanism de autoprotectie a psihicului in contextul disonantei cognitive ajunsa la masa critica. Dupa ce isi recapata memoria, se angajeaza ca profesoara la o scoala particulara frecventata de copii baptisti si metodisti. Cea care a predat inaintea ei dicta fraze siropoase de kitch victorian pentru invatarea ortografiei. Urmeaza un episod de precara libertate in care fica clericului devine favorita elevelor a caror minte o stimuleaza. Trezirea mintilor tinere creiaza suspiciunea administratiei, parintilor si bineninteles a bisericii. Este reinstaurata ordinea, cu relatia de frica si ura intre eleve si profesoara, care este obligata sa predea nonsensurile predecesoarei ei.

Romanul se intrerupe brusc dupa intoarcerea acasa a ficei risipitoare. Orwell ne lasa insa sa intelegem ca fata nu va avea nici o sansa.

Cred ca Orwell a abandonat proiectul pentru ca gasise ceea ce cauta pentru 1984: baza totalitarianismului perfect. Winston Smith este construit in principiu pe scheletul ficei de cleric. Orewll s-a inspirat pentru sistemul de crima si politie de ganduri, Ministerul Iubirii, Ministerul Adevarului, crimestop, nu de la Stalin si Hitler care erau novici, ci de la o institutie cu doua milenii de experienta.