Stransoarea Anacondei
16 septembrie 2022 3 comentarii
Joker – un film periculos daca nu il vezi
4 noiembrie 2019 7 comentarii
I used to think my life was a tragedy. But now I realize, it’s a comedy… I laugh because I have nothing to lose, I am nobody. Arthur Fleck in Joker.
Diferenta intre comedie si tragedie este ca prima nu lasa loc pentru iluzii. Reactia dreptei reactionare la comedia lui Todd Philips este normala. Reactia stangii arata ipocrizia liberalilor, aparand iluziile unei culturi pe care pretind ca o critica.
„It’s hard to argue with 30 million people on Twitter, so you just go, ‘I’m out’„, scrie Philips. Nu merita sa faci comedie pentru gloata woke in era lui Twitter si Reddit, cand termeni noi ca mobbing, canceling, deplatforming, dovedeste ca „the far-left can sound like the far-right when it suits their agenda.” Asa numitul intellectual dark web s-a nascut din motive similare.
Genul comics a aparut in anii ’30 ca o incercare de a sparge cenzura sensibilitatilor puritane/victoriene in film si literatura. Filmul bazat pe benzi desenate a aparut in timpul nostru ca o incercare de a sparge cenzura corectitudinii politice pe ecran. Un film bazat pe comics poate aborda teme interzise sub pretextul fidelitatii fata de materialul original.
Idiocratia a invadat, cum era de asteptat, noul gen, dar filme ca 300 sau Batman in versiunea lui Nolan au patruns adanc in teme interzise.
Geniul lui Nolan consta in faptul ca a distilat personajele pana la idea pura. Jokerul reprezinta ideea ca morala conventionala este doar instinct de turma. Pare sa aiba dreptate, atunci cand oamenii de bine din Gotham, si gardienii de pe vasul cu criminali, vor sa detoneze bomba de teama sa nu le-o ia ceilalti inainte. Cel care strica jocul Joekrului este un criminal de drept comun negru. As spune ca Jokerul a castigat, desi bomba nu a explodat.
Scena te face sa te gandesti la cele doua partide politice „legitime” din US, fiecare gata sa il arunce in aer pe celalalt, pentru a nu fi victima lui, fara nici un interes pentru binele comun. Cat despre elctorat, este condus de instinctul de turma. Jokerul are dreptate.
Scopul Jokerului este sa il determine pe Batman sa isi scoata masca. Batman pare sa contrazica filozofia Jokerului, dar acesta suspecteaza ca in spatele actelor lui de vigilantism se ascunde intentia de a proteja sistemul corupt din Gotham. Batman ar fi el insusi un agent al haosului, cu atat mai periculos cu cat ofera iluzia ordinii morale.
Ei bine, Phillips scoate masca lui Batman, mai exact a familiei Wayne si a corporatiei Wayne Enterprises, Inc. Reiese ca Thomas Wayne si corporatia lor sunt raspunzatori, nu doar pentu haosul si mizeria din Gotham dar si, in mod personal, de conditia disperata lui Arthur Fleck si a mamei sale. Arthur Fleck devine Jokerul, revolta nihilismului deschis impotriva nihilismului deghizat sub masca pretentiilor morale.
Joker nu transmite un mesaj nihilist, cu atat mai putin este o incitare la violenta, mult trambitata violenta a barbatului alb, hetero, cisgender, incel, etc. Phillips denunta nihilismul si violenta sistemului care isi exorciseaza vinovatia proiectandu-si demonii proprii asupra propriilor victime. Asa cum remarca Michael Moor, unul dintre putinii liberali care au inteles filmul, Joker este periculos daca nu il vezi.
Die Zeitgeist
5 octombrie 2017 18 comentarii
Hegel spune ca atunci cand un eveniment extraordinar apare o singura data in istorie este un accident. Cand se repeta, si, mai ales, cand se repeta intr-o spirala care creste, este semn ca in spatele lui se afla Die Zeitgeist, “setul dominant de idealuri și credințe care motivează acțiunile membrilor unei societăți într-o anumită perioadă în timp”. Stephen Paddock este doar ultimul in spirala ucigasilor singuratici care trag fara motiv.
In asemenea situatii, expertii se grabesc sa ne ofere psihologie de tabloid. Tragatorul ar fi fost victima unei drame personale care l-a determinat sa se razbune pe societate. Altii, intr-un mod familiar pentru cititorii lui Caragiale, ne arata ca sistemul are o lacuna, care poate fi politica de sanatate publica, lobbismul NRA, sau, in cazul ultra-consevatorilor, excluderea religiei din spatiul public.
Asemenea raspunsuri suna neconvingator. In cazul lui Paddock nu pot fi nici macar fortate. Omul era un milionar care a trimis prietenei lui 100.000 dolari inainte de moarte. Ideea ca Paddock si-ar fi pierdut mintile cand a pierdut la casino vine de la cineva care nu intelege mintea unui jucator profesionist, pe deasupra, fiul unui top ten most wanted de FBI, care a mostenit probabil banii spalati ai tatalui.
Suntem obligati sa privim acolo unde nu vrem, adica la “setul dominant de idealuri și credințe care motivează acțiunile membrilor unei societăți într-o anumită perioadă în timp”. Tragatorii singuratici apar in postura sinistra de intruchipare a fanteziilor noastre secrete ca in God Bless America. Aspectul cel mai ingrijorator la asemenea drame/comedii negre (Breaking Bad este alt exemplu) este usurinta cu care spectatorul se identifica cu protagonistul-antagonistul din film.
Friedrich Nietzsche vede nihilismul occidental ca pe un proces care incepe cu Socrate si culmineaza in Crestinism. Argumentul este acela ca nevoia de sens exterior al vietii ( Ideea, viata viitoare) reflecta pierderea credintei in viata ca scop in sine. Ce te faci insa, se intreaba filozoful german, atunci cand o astfel de pierdere a vointei de a trai se suprapune cu un tablou al universului care exclude credinta intr-o teleologie? Raspunsul lui Nietzsche este ca daca Apusul nu regaseste vointa de a trai este condamnat.
Este mesajul istoriei prin Stephen Paddock.
Logos 60 – Gibraltar
11 mai 2011 15 comentarii
Anno Domini 10 – Provocarea Nihilista
19 ianuarie 2011 407 comentarii
oxigen2 
Comentarii recente