Noaptea din jungla

Judecand dupa farfuria din fata lui, batranul uitase ca este vegetarian. Nu era singura lui problema. Uitase sa-si faca rugaciunea inainte de masa. Probabil ca uitase sa se roage cu totul. Uitase texte din Biblie si Cartea de Cantari. Dar nimeni nu s-ar fi asteptat sa-si uite ideea cea mai obstinata.

Era o teologie in alb si negru. Acum sase mii de ani Dumnezeu a creat o lume perfecta in care nu exista moarte. Omului i s-a poruncit sa manance doar vegetale. Caderea a adus moartea dar boala este urmarea neascultarii. Intoarcerea la alimentatia originara, impreuna cu ascultarea stricta de prescriptii levitice alese prin metoda bufetului, inseamna “nici una din aceste boli”. Convingerile biblice erau suplinite cu argumente quasi-medicale sau pseudo-stiinta creationista dintr-o biblioteca ramasa doar pentru decor. O proteina straina bruia reteaua de neuroni si o alta memorie, cea a genelor, revendica acum adevarul ca omul a evoluat mancand vanat in jurul focului. In carne veritas.

Cum a cotropit intunericul mintea in care a stralucit lumina Edenului?

“Daca asa a vrut Dumnezeu?” spune sotia fara convingere. Citesc printre randuri frustrarea sotiei lui Iov: “Daca Dumnezeu nu se tine de cuvant?”. Ciolanul interzis este felul ei de a se razbuna pe o divinitate care ori nu vrea ori nu poate.

Cativa ani mai tarziu.

Steven M Goodman sta in spatele unei mese pe care se afla cativa lemuri impaiati din specia care-i poarta numele. Arata ca in fotografia de pe Wikipedia dar a albit. Ma intreaba de accent si aflu ca familia lui are radacini in Transilvania. De la Transilvania trecem la radacini mai adanci.

“Lemurii acestia ne ofera cheia pentru a intelege Alzheimer’s”.

“Alzheimer’s?” Imi vine in minte batranul creationist-vegetarian (tot ardelean) si realizez ironia situatiei. Un primatolog evolutionist gaseste cheia pe care batranul nu a gasit-o in gradina Eden.

“Lemurii fac Alzheimer’s in captivitate” – (“aha, din cauza captivitatii”) – “nu-i din cauza captivitatii” – continua Goodman intuindu-mi gandul – e din cauza selectiei naturale”. Intru in pielea elevului care si-a invatat lectia: “Adica selectia naturala elimina lemurii in sabaticie inainte de a imbatrani”. “Exact” – raspunde el – “si ca atare gena de Alzheimer’s nu este selectata afara din ADN-ul speciei. Captivitatea joaca acelasi rol pe care civilizatia il joaca la om: blocheaza selectia naturala. De fapt nu este vorba de o gena ci de un retrovirus”.

“Hold on. Alzheimer’s este o infectie retrovirala?”

“Nu. Este vorba despre un retrovirus inserat in ADN care la batranete modifica expresia genelor in cortex, cu efectul ca se codeaza o proteina care interfereaza cu mecanismul memoriei. Toate primatele au acest retrovirus.”

Incerc sa inteleg unde bate.

“Cu alte cuvinte” – intreb – “stramosul comun al primatelor a fost infectat de un retrovirus care s-a inserat in ADN si a fost transmis pana la noi din cauza ca selectia naturala nu actioneaza la batranete”?

“Exact. De unde impresia gresita ca Alzheimer’s este o boala a civilizatiei. Nu este, la fel cum nu este o boala a captivitatii la lemuri. Simptomul apare acolo unde viata se extinde mult peste varsta de reproducere. Si de aici importanta lemurilor pe care i-am descoperit”.

“De ce lemurul si nu cimpanzeul’?

“Madagascar este un laborator natural al evolutiei”

Reintru in pielea elevului silitor:

“Da. Din cauza izolarii. La fel ca Galapagos.”

“Corect” – ma rasplateste profesorul – “si datorita izolarii lemurii mei au ADN-ul foarte apropiat de al stramosului comun”.

Ma grabesc sa mai impusc un zece: “Nu arata acest lemur ca fosila aia descoperita acum cativa ani in Africa”?

“Ba da. Cam asa arata stramosul primatelor. Si ADN-ul este apropiat. De aceea avem ocazia sa investigam mecanismul Alzheimer’s chiar la origine si sa-i gasim leacul”.

Spun „thank you for your time” si pasesc mai departe cu gandul la batranul care credea ca se protesteaza intru gradina Edenului de bolile (si accesoriile) civilizatiei. Si daca le avem din jungla? Nu ma indoiesc ca vegetarianismul si moderatia i-au prins bine, la fel si credinta. Insa Edenul nu are leac pentru noaptea mintii. Trebuie sa ne intoarcem la izvoarele noptii, adica in jungla Madagascarului, acolo unde Darwin a deschis drumul acum 180 de ani.

Cu Diavolul pe Beagle V

images Versiune audio

Scrisori din roase plicuri…

Dar nu dulci nimicuri. Am publicat mai jos, cu permisiunea autorului, corespondenta lui Gabriel Jarnea cu Gica Stefan, Florin Laiu si Gabriel Maurer din 2012, in legatura cu evolutia adventismului in Romania post-comunista. Observatiile lui Jarnea au la baza o analiza mai larga a fenomenului religios si azs din Romania comunista si post-comunista. Din nefericire instinctul de aparatcik este prea puternic la ceilalti doi pentru a se angaja intr-un dialog constructiv pe aceasta tema. Este ceea ce vrem sa facem noi. Citește mai mult din acest articol

Viata ta ca prada de razboi

images Versiune audio

Care de fier

Domnul a fost cu Iuda; si Iuda a pus stapanire pe munte, dar n-a putut sa izgoneasca pe locuitorii din campie, pentru ca aveau care de fier.

Eva a fost primul transumanist. Au urmat apoi hibrizii de inger si om, carora Geneza le atribuie revolutia stiintifica a Epocii Bronzului. Dupa potop, constructorii turnului Babel au decis sa invadeze cerul.

VT este clar cu privire la fezabilitatea proiectului. Adam si Eva au avut nemurirea la varful degetelor, constructorii turnului nu erau nebuni. YHWH stie ca fara incurcarea limbilor nimic nu va putea impiedica omenirea unita sa cucereasca cerul.

Motivul pentru care YHWH este anti-transumanist nu este binele omului. YHWH este gelos. Daca tot nu a reusit sa pastreze monopolul cunoasterii, vrea sa nu-l piarda macar pe cel al nemuririi.

Primejdia este reala. Omul poate sa invinga zeii. Pentru a impiedica rebeliunea se aplica teroarea Stalinista: primul care se opreste din aplaudat merge in Gulag. Exercitii ocazionale de shock and awe: cutremure, vulcani, inundatii, incendii, lacuste, seceta, comete, epidemii, etc., au ca scop sa re-aminteasca periodic omului cine-i seful. Dar domnia terorii este dovada ca puterea totalitara se teme de supusi.

Mesajul subtil este acela ca transumanismul este posibil. Mai mult, Biblia ne ofera si secretul infrangerii lui YHWH. “Domnul a fost cu Iuda; si Iuda a pus stapanire pe munte, dar n-a putut sa izgoneasca pe locuitorii din campie, pentru ca aveau care de fier” Jud 1:19. O divinitate din Neolitic nu poate face fata tehnologiei militare din Epoca Fierului. La fel cum ingerul care scrie cu pana de gasca la judecata nu mai sperie pe nimeni in epoca Internetului.

De aceea Israel nu are voie sa practice arhitectura, geometria, astronomia, medicina si tehnologia fierului. Si din acelasi motiv regimurile totalitare interzic posesia armelor si limiteaza accesul la Internet al cetatenilor.

Mesajul biblic este clar. Omul poate sa se intoarca in Eden si sa manance din pomul vietii, pentru ca a muscat din fructul cunoasterii. Drumul e barat de ingeri cu sabii de foc. Dar ce sunt sabiile de foc in epoca tehnologiilor laser si a fuziunii nucleare?

Cu Diavolul pe Beagle IV

images Versiune audio

Imi scrie un prieten…

Textul de mai jos face parte dintr-un mesaj primit de la un prieten vechi. Am considerat ca analiza lui este demna de o audienta mai larga.

Adventismul nu mai poate crea forme de gandire convergente cu lumea complexa in care ne aflam in sec 20 si 21. Complexitatea psiho-sociala a lumii de azi, in special dupa 1945, a depasit cu mult competenta lumii in care s—a nascut azs in sec 19. In cele din urma, am inteles ca fara un divort clar intre VT si NT adventismul nu poate supravietui istoric.

Astea sunt insa cateva evaluari de suprafata, caci o ancheta socio-psihologica ar arata dezastrul mental produs de aceasta confesiune pe toate meridianele in cei 150 de ani de existenta. Castigul civilizator adus de azs in periferia primitiva a Europei in sec 19 este remarcabil, dar mentalitatile mutilate, destinele individuale schingiuite de regulamente sacralizate de fel de fel de maniaci psiho-maniheici, generatiile intregi educate ipocrit si escapist cu simtul superioritatii si al instapanirii pe istoria universala, toate acestea cum ar putea fi cuantificate azi?

…azs roman este mai rezistent la orice infuzie intelectuala externa. Orice predica asculti azi in azs romanesc, nu este altceva decat o spalare pe creier in genul sedintelor de indoctrinare politica, doar cu limbajul de suprafata altfel codificat. Cliseele mentale manevrate sunt identice. Cred ca inca 20 de ani ii mai trebuie, ca sa naufragieze si financiar si apoi lucrurile pot fi analizate mai la rece, de generatia urmatoare…

Ma gandesc si eu uneori ca potentialul enorm financiar al azs ( ca. 22.000.000 EUR/ an, cifra de afaceri in RO) ar fi o premiza excelenta pt. o initiativa educativa de anvergura ale carei efecte benefice s/ar vedea dupa 1 generatie. Dar e nevoie cu adevrat de multa , f multa credinta si nervi tari pt asa ceva din partea unei echipe, nu doar a 1-2 insi, in conditiile in care si conducerea superioara a cultului ar fi deschisa pentru pasi curajosi. Evident ca est eo utopie asa ceva acum. Nu e posibil asa ceva in acest moment in RO. Dar e posibil ceea ce faci tu, punand sub interogatoriu fundamentele absolutismului literalist al azs. Poate intr-un asemenea program pe termen lung, se vor putea naste cateva creiere decente, educate, capabile sa reaseze viata comunitara si individuala a adventismului pe o temelie moderna si umana. Mai este posibil de exp. ca un grup de oameni decenti si educati sa organizeze periodic scoli de vara intensive cu programe concentrate despre teologia moderna, adevarate enclave intelectuale ecumenice si de bun simt comunitar. Studentii unor astfel de scoli de vara ar putea fi selectati dupa criterii de excelenta universitara, afinitati spirituale, heterogen, international, dar convergent intelectual si cu abilitati de comunicare cat de cat exersate… Cum e cu putinta ceva nou in fundamentalismul religios modern, despre mijloacele de a introduce o cultura a relativitatii in miezul fundamentalismelor moderne…

In fond , lumea nu a inceput si nu se va termina cu adventismul, iar esenta spiritului intelectual se exerseaza critic in orice context. Depinde de noi sa gasim Steaua polara si sa alegem incotro sa exploram necunoscutul…

Dilema Adventista

images Versiune audio

Cu Diavolul pe Beagle III

images Versiune audio

Unitate în Diversitate?

Ceea ce se întâmplă la GC („Conferinţa Generală” AZŞ), sau la oricare alte concilii şi sinoade bisericeşti, nu este o probă de „unitate in diversitate” ci suprimarea diversităţii, în tentativa unei unităţi forţate, induse şi întreţinute artificial. Hotărârea unor Diviziuni sau Conferinţe de a acţiona unilateral (de capul lor), în SUA şi în Europa,  o demonstrează o dată în plus, la nivel macro. Oricât s-ar voi, instituţionalizarea şi globalizarea religiei nu va funcţiona niciodată altfel decât prin mijloace politice (ca să nu spunem machiavelice).

Sacrificarea ideologiilor individuale sau minoritare în numele şi din voinţa unei majorităţi (care nici aceasta nu este pe deplin unitară în opiniile ei, dacă s-ar intra în detalii) reprezintă o formă morbidă de comunism. Sau o „dictatură a majorităţii”. Thomas Jefferson spunea: „Democraţia nu este altceva decât puterea mulţimii prin care 51% din populaţie poate lua dreptul celorlalţi 49%.” Ca să nu mai pomenim că, de prea multe ori, această „majoritate” este tocmai aceea care se dovedeşte a fi mai susceptibilă de a se lăsa manipulată şi guvernată, după principiul instinctului de turmă, de către o oligarhie cu interese mai mult sau mai puţin meschine.

In realitate, miza originară a Creştinismului a fost crearea şi recunoaşterea unei dimensiuni (inclusiv spaţiu/timp) în care individul să fie liber, în toata splendoarea unicităţii sale. „Veritas liberabit vos”. Discursul lui Isus este incărcat de exemple şi apeluri la atitudini şi acţiuni singulare, la afirmarea individualităţii, uneori chiar cu preţul vieţii sau al stigmatizării.

În ceea ce priveşte sfera colectivă, socială, idealurile creştine se definesc prin (şi se rezumă la) empatie şi altruism pro-activ (vezi „Regula de Aur”). Ele presupun capacitatea (prin „civilizare”) şi efortul diferiţilor indivizi care compun grupul, de a se manifesta şi acţiona pentru salvgardarea şi dezvoltarea „bună-stării”, a drepturilor şi oportunităţilor individuale, aplicând mecanisme de echilibrare, compensare a inegalităţilor.

Cât despre „misiunea civilizatoare” a acestor idealuri sau, altfel spus, progresul organic al mentalităţii unei societăţi, acesta are loc prin educaţie şi cooperare. O educaţie care sa aibă la bază un dialog necoercitiv, de pe poziţii diferite, dar egale. Orice impunere a unei ideologii de către unii asupra altora (indiferent de metoda folosita – vot, decret sau terorism) reprezintă o violare a principiului diversităţii şi deci a libertăţii individului de a gândi şi a se exprima într-un mod în care să fie coerent cu sine.

„În ceea ce priveşte credinţa şi Cuvântul lui Dumnezeu, orice creştin poate fi un tot atât de bun judecător pentru sine ca şi papa, chiar dacă este susţinut de milioane de concilii”. „Eu şi cu Dumnezeu formăm majoritatea” – de la Martin Luther citire.