Off-Topic Place
30 martie 2011 2.316 comentarii
Dragi forumisti
S-a simţit nevoia unui spaţiu dedicat, unde discuţiile off-topic, destul de numeroase în ultima perioadă, să îşi găsească un loc al lor.
Datorită faptului că forumurile emisiunilor tindeau să fie deturnate de la tema principală de discuţie, devenind un fel de chat greu de urmărit, unele comentarii vor fi mutate pe acest forum, astfel incat aceia care dispun de timp liber/teme de discutie/inspiratie sa isi poata manifesta talentul pe indelete şi, în acelaşi timp, să se ofere posibilitatea de discutii şi dezbateri pentru cei interesaţi de prezentarile video.
Postarile off-topic (se pot include aici, după cum ne-au obişnuit unii: preferinţele muzicale, declaraţiile de dragoste, deversările de emoticoane, informările cu privire la dieta sau somnul personal, creaţiile artistice, repetările obsesive de idei, cererile de „rugaciune” etc… ) sunt aşadar binevenite în spaţiul pe care tocmai îl inaugurăm.
Evident, mesajele ce conţin înjurături, obscenităţi, dezvăluiri de identitate…vor fi şterse.
Mulţumesc 🙂
oxigen2 
maria, multumesc pt raspuns
iubirea (romantica) nu e un drept al tuturora
multi nu ajung sa o traiasca, de cele mai multe ori motivat
e f trist, dar asta e..n-ai cum sa mai repari lucrurile
e dureros de greu sa te motivezi fara iubire
pe un site de socializare mi-a atras atentia o poza veche de f multi ani cu o fosta profesoara de-a mea, la ceremonia sa de casatorie si sub era scris „am zis DA ca doi inconstienti”
am zambit
blue_flower
eu nu prea inteleg, scuza-ma
ai cum sa traiesti o iubire romantica fara motivare ?
adica iubire fara iubire ?
atunci nu e romantism, e aventura !
sau nu e iubire.
nu ma pricep sa dau sfaturi la asa ceva, dar presupun
si atunci unde-i tristetea ?
adica unul a fost motivat si altul nu ?
ti-a cerut cineva sa te motivezi ?
sau invers, s-a motivat si stii ca nu te iubeste ?
e acolo in gandirea ta o neconcordanta
iubire romantica fara a fi motivat nu exista
blue_flower
Daca e vorba de „clipa ” despartirii si nu poti uita aceasta clipa, poate ca nu ai cautat destul sa intelegi si mai sunt sanse sa aduci „clipa” inapoi.
Oricum nu e firesc ca amintirea sa ramana atat timp sa te macine.
Daca ti-a cerut cineva sa te motivezi sentimental si tu nu iubesti acea persoana, atunci nu trebuie sa fii trist(a) pentru ca nu poti porunci inimii oricat ai incerca.
Rezolvarea situatiei te va usura, in masura in care acea persoana are sperante.
Daca si-a dat seama ca nu o iubesti , asta e.
In nici un caz nu poate fi vorba de sentiment in acest caz, si e bine cand se termina totul cu o prietenie.
Si mie mi-a fost greu sa tolerez o persoana care-mi parea antipatica, dar am trecut de acest sentiment.
Greu, insa am trecut. Era totusi vorba de o antipatie legata de un concept religios si nu de altceva.
blue_flower
despre aceasta toleranta ii spuneam monicai, de a accepta si pe cei cu care nu imparti aceeasi opinie religios comportamentala.
Maria, mie imi place ce spunea V. Voiculescu intr-un sonet
„Mereu cersim vietii ani multi, asa-n nestire, / Ne razvratim, ne plangem de piericiunea noastra”.
„Si inca nu-ntelegem ca fara de iubire/ Se vestejeste Timpul in noi ca floarea-n glastra”.
Te poti trezi fara ca nici macar sa-ti dai seama sau sa prevezi ca viata capata alt sens decat ce ar trebui sa fie, unul mult mai apasator. Ai nevoie sa stii ca esti importanta pt cineva (altcineva decat parintii, prietene) ca sa te simti importanta la randul tau
nu ca e totul e pierdut, insa uneori faci pasii iubirii din inconstienta sau nu-i mai faci deloc …si nu ca nu ai vrea sa faci totusi acesti pasi, insa in unele cazuri intre timp lucrurile s-au schimbat, ai adunat lucruri gresite si nu mai esti in aceasta postura
de f multe ori exista mari sanse sa nu-si doreasca el, nici daca tu ai vrea sa schimbi ceva..si atunci totul se prabuseste in fiinta ta ca un joc de domino
cateodata imi amintesc unele lucruri ca si cand s-ar fi intamplat ieri. n-as vrea sa uit ce m-a facut fericita ..I had my time..
blue_flower
” de f multe ori exista mari sanse sa nu-si doreasca el….”
ai incercat ?
probabil, sentimentul exista pentru ca nu ai incercat .
si mai e un aspect, atat timp cat vei trai numai cu o imagine in minte, nimeni nu o sa accepte sa mai imparta cu tine iubire sau prietenie sau comunicare cat ai inima impartita.
eu cred ca nu poti lasa sa treaca pe langa tine ceva ce nu poti sti, ceva frumos atat timp cat esti legata obsesiv de o singura persoana sau de o singura amintire.
nu e normal sa oferi celui care vrea sa stea cu tine un bagaj cu lucruri purtate de vechi amintiri.
toate lucrurile frumoase vin fara complicatii, vin de la sine.
e curios chiar iubirea curata, pura este de fiecare data strivita sub povara vechiului, sub povara incertitudinii, sub povara orgoliului , a nesigurantei, a temerii de greselile trecutului.
daca nu poti indeparta clipa veche, trebuie sa faci ceva cu viata ta.
trebuie sa intelegi ca suntem fiinte diferite, fiecare are ceva unic si de unde stii cum se poate descoperi cel de langa tine, cine este, ce vrea de la viata, daca de fiecare data se revine la trecut, la intamplari trecute ?
poate cineva care te iubeste pleaca pentru ca simte in nesiguranta, lipsa iubirii, se simte inutil si fara putere in fata unui trecut pe care nu vrei sau nu poti sa-l uiti , poate.
sau poate stie ca nu-l iubesti si atunci nu trebuie sa-i demonstrezi ca lucrurile s-au schimbat ?
ca sa nu se prabuseasca dominoul, trebuie sa ai o piesa dubla.
de unde stii daca nu este dublura ta daca nu incerci ?
daca nu ai curaj nici macar nu trebuie sa recurgi la o abordare directa, ci sa faci totul subtil prin cuvinte, idei, atitudine, in asa fel incat sa simta ca ai totusi intentii, sa nu simta indiferenta.
blue_flower
sau tu poate te gandesti la acel trecut pe care nu-l poti uita ?
nu stiu ce sa zic in acest caz, numai ca daca nu-l rezolvi nu vei putea merge mai departe.
singura solutie e sa gasesti persoana trecuta si sa-ti ceri iertare, sa-i spui ca nu o poti uita si vezi ce faci.
in acest caz nu exista solutii sa mai poti gasi pe cineva cu care sa pornesti pe un drum al cunoasterii.
blue_flower
ca sa intelegi ce vorbesc eu aici
m-am gandit la urmatorul scenariu
tu te gandesti la cineva din trecut, el nu poate sa inteleaga lucrul asta
v-ati certat si acum iti dai seama ca totusi e bine sa tina cineva la tine
daca-i gresit sa ma scuzi
acum iti pun o intrebare : iti doresti sa fii iubita si de aceea regreti ruptura, sau ti-ai dat seama ca si tu il iubesti ?
daca raspunsul e da, atunci dominoul nu s-a rasturnat, e numai perioada de cautare a dublurii
daca e dublura atunci in mod evident lucrurile se aseaza de la sine, pentru ca exista cautarea reciproca
iar acest lucru vine fara sa-l poti controla
parerea mea.
am incercat sa vad perspectiva lui..lucrurile sunt acum clare, tot timpul au fost doar ca mie imi placea sa cred invers
sa vorbesc cu el era o necesitate a sufletului, n-am renuntat fiindca mi-a placut f mult si chiar daca nu-i o scuza, nu era nimic programat
inevitabil s-a ajuns la lipsa de respect iar de aici nu mai poate fi nimic bun…tot timpul vor exista neajunsuri, nemultumiri, nu se poate rezolva cu un „imi pare rau” CHIAR DACA e sa presupun ca ar fi contat.
ce am putut, cat m-am priceput am facut..
deci pe undeva is impacata
mersi pt dialog, maria
esti f draguta
„inevitabil s-a ajuns la lipsa de respect iar de aici nu mai poate fi nimic bun…tot timpul vor exista neajunsuri, nemultumiri, nu se poate rezolva cu un “imi pare rau” CHIAR DACA e sa presupun ca ar fi contat.”
eu nu cred ce spui tu.
faptul ca au existat neajunsuri inseamna ca nu s-au lamurit multe lucruri.
multe se pot rezolva cu un „imi pare rau”.
acest imi pare rau inseamna de fapt constientizarea problemei si dorinta rezolvarii ei.
acest „imi pare rau” inseamna ceva mai mult decat crezi, inseamna ca niciodata nu o sa mai se dea posibilitatea unui al doilea imi pare rau.
pentru ca efectele parerii de rau se vad in viata ta, in constiinta ta, in inima ta.
intamplarea nu poate fi decat alerta fata de care o sa actioneze de acum incolo
pentru ca nimeni nu-si mai doreste sa treaca prin asa ceva.
tu faci cum crezi insa respectul se dobandeste in timp, se construieste.
iti spun sigur ca nu vor fi neintelegeri, nemultumiri.
ba mai mult chiar, imaginea a ceea ce a fost gresit indeamna la o altfel de atitudine, la o altfel de abordare a problemei in asa fel incat sa nu mai existe ce-a fost.
trecutul e lasat in urma, iar timpul prezent trebuie sa fie legatura si puterea de a construi ceva.
mereu prezentul….
daca nu inveti din trecut degeaba, daca nu ai incredere ca se poate invata din trecut degeaba.
prezentul determina o alta atitudine si nimeni nu-si doreste reluarea unui trecut dureros decat in masura in care nu este stabil emotional.
ori eu cred ca stabilitatea, comunicarea, invataturile trecutului si eliminarea aspectelor negative trebuie sa primeze intr-o relatie.
asta-i suspiciune ca tot asa o sa faca
nu, daca a invatat ceva, daca a invatat ca nu trebuie sa faci pe cineva sa sufere, daca a invatat ca suferinta celuilalt e si suferinta ta, atunci cu siguranta va fi mai bine si nu va mai face.
„ce am putut, cat m-am priceput am facut..
deci pe undeva is impacata”
se pare ca nu..
impacarea nu e o stare de confort relativ, de acceptare
impacarea vine atunci cand esti pe deplin incredintat de adevarul pe care presupui ca-l cunosti.
poate el nu era gelos pe trecutul tau , nu era gelos nicicum.
poate a simtit ca exista indiferenta,
poate si-a dorit mai multa comunicare, poate la randul sau a fost inteles gresit.
poate ar fi trebuit sa discutati mai mult despre viata, despre momentele importante din viata, despre prietenie.
sunt f. multi de poate
iar acest lucru inseamna ca nu v-ati cunoscut ca oameni, cu trairile si cu gandurile voastre.
aceasta „necesitate a sufletului” inseamna ca exista dorinta de comunicare, de ce atunci l-ai facut sa inteleaga ca e o simpla prietenie si de multe ori avea senzatia ca e in plus ?
e firesc in acest mod, sa te gandesti ca exista ceva din trecut care nu te lasa sa te exprimi la modul unei prietenii adevarate.
prietenia simpla inseamna un dialog steril, cu amabilitati, fara necesitati ale unui dialog mai adanc.
lipsa de respect nu a fost, si orice cearta nu inseamna lipsa de respect.
lucrurile din pacate nu sunt clare, pentru ca nu stiu ce inseamna acest invers, daca-l poti specifica.
iar daca aceasta necesitate de a discuta nu era reciproca nu ar mai fi existat niciun ‘imi pare rau” te asigur.
blue_flower
imi pare rau dar eu nu te inteleg
am incercat sa te ajut
tu spui ca nu-l iubesti si el a inteles gresit si de aici toata povestea.
atunci nu vad care-i regretul ?
in orice caz cuvantul ‘necesitate” nu se asociaza cu „simplu” sub nici o forma.
de unde stii ca el nu si-a dorit decat o prietenie, dar o prietenie sincera in care sa nu se simta totusi la marginea atentiei ?
ma intreb…
trebuie sa fiu si avocatul raului, nu ?
de unde stii ca nu a tinut si tine la tine dar crede ca trebuie sa se dea la o parte pentru ca nu poate suporta nefericirea ta vizavi de o persoana pe care ai iubit-o ?
altfel nu ai fi acum asa trista.
poate ca la un moment dat a rabufnit, pentru ca nu intelegea nimic din ceea ce se intampla si a fost acuzat ca a depasit limita unei prietenii simple .
iar acum vorbesti de o necesitate a sufletului.
eu nu mai inteleg nimic din ce-mi spui .
deci era exlusa o iubire romantica daca la el te referi din moment ce l-ai acuzat de depasirea unei amicitii banale !
si atunci care-i necazul ?
te simti prost ca ti-a cerut sa te motivezi si tu nu simteai nimic ?
eu sunt total in ceata !
e o istorie incalcita si atat.
oricum, cine are puterea sa spuna „imi pare rau” fii sigura ca niciodata nu o sa mai incerce sa treaca peste acest prag dureros cu riscul de a inghiti el insusi necazuri sau neajunsuri.
iti spun sigur!
Maria,
nu l-am facut sa creada ca e la marginea atentiei mele, daca s-a intamplat asta, desi nu cred, a fost fara voia mea
adevarul e ca nu am reusit sa ma acomodez cu el in totalitate, am si o problema de social skills
il iubesc mult de cand i-am spus prima data intr-o seara tarzie ca asta, cand eram doar o copila
au trecut multi ani de atunci si multe s-au schimbat dar asta a ramas
lucrurile sunt limpezi odata pentru ca mi-a dat de inteles asta in repetate randuri, si apoi pentru ca eu nu pot decat sa fiu de acord ..cunosc bine ce am discutat, stiu ce am in suflet, mi-e f clar totul
blue_flower
Am inteles ce-ai vrut sa spui ca ti-ar fi placut ca lucrurile sa stea invers.
Adica, ti-ai dori sa insiste si tu sa nu-i mai dai nicio sansa, pentru ca vrei ca el sa sufere.
Dar ce se sa sufere daca oricum era constient ca nu ai niciun sentiment pentru el ?
Ce-i asta ? vanitate ?
Si el e un om iubit, are oferte destule, insa s-a gandit ca ar dori o prietenie cu cineva care-i este asemanator in idei, in conceptii, in idealuri.
Insa dragoste cu sila sau prietenie cu sila nu se poate.
Ar fi dorit sa spuna mai mult, sa vorbeasca despre orice, numai ca de fiecare data s-a lovit de acelasi zid al tacerii.
De unde stia ce se afla dincolo de zid ?
Banuia numai ca era indiferenta, de unde si obsedanta intrebare :”te plictisesc, cumva?”
Inseamna ca lucrurile sunt destul de amestecate.
Adevarul e undeva la mijloc si fiecare din voi incercati propria varianta a adevarului.
Oare nu amandoi faceti scenarii, si fiecare greseste ?
De unde sa banuiasca el ca in spatele zidului exista o nevoie de comunicare , o necesitate ?
Si-a pus intrebarea :”bine la ce mai m-a contactat sa vorbim daca de fiecare data numai eu am ceva de spus, indiferent ce .”
O prietenie simpla cu „buna ziua” si ” ce faci” se poate face si pe strada,
„inseamna ca sunt de umplutura si nu ma complac in banalitati si timp pierdut ” si-a zis probabil el dupa ce a cautat sa inteleaga prieteneste si plin de bunavointa secretul tristetii tale banuind acel trecut amoros de care vorbeau toti.
Nu a primit niciun raspuns, tacere totala si atunci a crezut ca nu prezinta incredere.
Si cum era de asteptat a fost banuit de gelozie , ceea ce nu cred ca e adevarat.
Si mai mult a fost acuzat ca a vrut sa depaseasca simpla prietenie ca acum sa-mi spui de nevoia de a dialoga.
Nu e drept ceea ce faci.
Eu cred sincer in faptul ca el niciodata nu o sa mai se lege de trecut , insa trebuie lamurita limita intre prietenie simpla- prietenie adevarata, de incredere.
Iar ceea ce-ai spus de romantism nu se leaga pentru ca tu singura ai spus ca nu te poti motiva in ceea ce priveste afectiunea.
Eu cred ca el ar trebui in ciuda faptului ca era incredintat ca gasise pe cineva cu care putea comunica efectiv minunat si ca dorea iertarea pentru iesirea necuviincioasa pe care a avut-o, cred ca ar trebui sa realizeze ca nu mai are nicio sansa si sa se gandeasca la cele doua oferte serioase si care i-au demonstrat si ll-asigurat de valoarea sentimentelor.
mi-a parut bine de cunostiinta !
blue_flower
Eu am scris fara sa citesc ultimul tau comentariu.
Nu stiu ce sa zic , nu sunt in masura sa dau sfaturi.
Dar atati ani sa suferi, mi se pare o aberatie !
Ce are omul asta atat de special incat sa te gandesti numai la el ?
Nu inteleg si nu-mi propun sa inteleg.
Atunci te minti singura si minti si pe cei de langa tine.
Nu te pot intelege si nu cred ca poate cineva sa stea langa tine avand o asemenea trauma.
Priveste lumea si vezi ca sunt oameni frumosi, calzi, buni .
E pacat sa nu-i bagi in seama si sa ramai blocata pe aceeasi clipa.
parerea mea !
adio!
mersi pt tot
din pacate, deocamdata nu vad o iesire din situatia asta apasatoare in care singura m-am varat fara sa imi inchipui vreodata ca voi ajunge aici
cred ca e foarte frumos cand lucrurile isi au ritmul lor, drumul lor firesc, batatorit
de fapt, cred ca solutia ii sa taci si sa mergi mai departe cum poti tu mai bine
imi pare bine ca te-am cunoscut
blue_flower
nu te pot ajuta
mi-e imposibil sa inteleg
crede-ma
de unde stii ca nu si-a refacut viata ?
iar daca stii ca nu si-a refacut-o de ce nu incerci sa faci ceva ?
mi-e mila de tine, sincer
esti un caz pierdut
blue_flower
bine , tu vorbesti la prezent
insa prezentul tau sa intinde pe perioada anilor ?
sau cum ?
adica in acesti ani ai suferit iar acum s-a accentuat ?
de ce e situatia apasatoare acum, cand e vorba de timp trecut ?
au revenit amintiri , scene sin trecut ?
poate-mi raspunzi
ca eu nu pot pricepe notiunea de situatie apasatoare prezenta pentru o relatie de acum cativa ani
„cred ca e foarte frumos cand lucrurile isi au ritmul lor, drumul lor firesc, batatorit
de fapt,”
iubirea nu e asa
drumul iubirii nu-i batatorit
iar firesc de multe ori nu se acompaniaza cu batatorit
asa o sa faci de fiecare data ?
o sa treaca ani gandindu-te la un trecut ca fiind mereu prezent ?
Un documentar interesant, foarte interesant, despre structura sub si supra atomica a universului, despre gaurile alb-negre si despre inspiratia „divina” regasita in vechile texte sacre, culturi, civilizatii….
http://danielroxin.blogspot.com/2011/08/nasim-haramein-intregul-negru-de.html
La polul opus, o predica pupincurista venita din partea unui sarman cetatean pentru care conducerea bisericii e tabu….
http://tv.intercer.net/media/12077/Voia_lui_Dumnezeu_in_biserica/
vizionare placuta…si comentarii pe masura.
blue_flower
e superfrumos, superinteligent, ti-a facut propuneri mai incitante, te-a flatat in mod deosebit ?
ce ti-a facut de nu-l poti uita ?
fii realista !
poate te iubeste cineva si cand iti vede prostia te lasa cu trauma ta cu tot
nu-i trauma, e obsesie
iar iubirea adevarata nu inseamna obsesie, nu inseamna nici macar simfonie
de multe ori poate fi rock si e mai palpitanta, mai incitanta si mai reala chiar daca trece si prin momente dificile
toarna-ti un pahar cu apa rece in cap, da drumul la muzica si lasa lirismele inutile
doi ochi, doua picioare, si toate cele omenesti intalnesti peste tot
totul consta in puterea de a iubi si de a ierta, de a vedea frumusetea vietii
la ce mai ai inima in tine daca ti-e ofilita sau daca nu o simti in piept ?
iubirea e sa-ti bata inima tare chiar cu riscul unui atac de cord , sa te certi dar sa nu fie o regula, sa ierti, sa te impaci etc.
insa niciodata, sa nu pui intre tine si cineva cu care vrei sa fii trecutul
nu-i firesc
trecutul tau e bolnavicios su tare-as vrea sa vad si eu omul pe care-l iubesti de atatia ani si pe care nu poti sa-l uiti
o fi vreun inger ceva, nu stiu
maria,
ai dreptate 🙂
off, ce mesaje triste scriu! de parca as fi singura in lumea asta care a trecut prin dezamagire
evident ca viata are si momente frumoase pt mine
n-as vrea sa crezi ca ma plang mereu si ca asta mi-e firea, sau ca nu fac nici un pas inainte in viata mea fiind prea preocupata de trecut
m-am obisnuit cu singuratatea, cred ca asta ii problema.. si atunci ma raportez si eu la ce pot
prima iubire oricum are ceva aparte, de neuitat
lucrurile precis se vor schimba si pt mine, cand voi avea mai mult timp, voi ajunge sa lucrez
ma opresc aici
mersi pt tot timpul tau si ideile tale
blue_flower
Am auzit si eu legat ceva de prima iubire.
Nu stiu , nu am avut parte de asa ceva si multumesc mie pentru asta.
Dar e o prostie crede-ma….
Si intotdeauna am crezut acest lucru o prostie.
Prima iubire e nimic.
Adevarata iubire vine mult mai tarziu iar sentimentele sunt de cu totul alta natura
cred sau sper, asa am auzit si eu
prima iubire, auzi !
banalitati erotice, crede-ma !
si eu ziceam ca vorbesti de ceva serios
hai pa si ai grija de tine !
viata e prea scurta iar iubirea adevarata e ca o continua cautare
nu e obsesie ci cautare, implinire, iertare , cearta, toate la un loc.
Cand nu mai poti si traiesti cu gandul nu la un te iubesc fugar ci la idei, conceptii, vorbe, chiar mici gelozii, atunci se pare ca ai intalnit o iubire.
Eu cred totusi in teoria dublurii , dar aceasta nu se leaga de un te iubesc, te doresc, etc. ci de cuvinte precum, ma simt bine impreuna cu tine si pot ierta, trai, visa si pot accepta si un important „imi pare rau”.
maria,
am incercat sa dau o nota de superficialitate mesajului anterior, in mod evident f neinspirat
si eu vad lucrurile mult mai profund si cred la fel in importanta cuvintelor precum „ma simt bine impreuna cu tine si pot ierta, trai, visa si pot accepta si un important “imi pare rau”.”
de fiecare data cand dezvalui ceva din intimitatea mea ma simt mult mai saraca fiindca oricum nu reusesc sa redau in cuvinte trairile mele ..motiv pt care am tendinta sa reduc totul la ceva simplist, comun…azi e una din acele dăţi.
in mod cert, nu a fost vorba de o reminiscenta adolescentina sau de o obsesie pt ceva ce mi-a lipsit, cum am lasat sa se inteleaga
era un vis extrem de frumos construit, prin care m-am cunoscut mai bine pe mine, l-am cunoscut pe el
insa e un pret pe care trebuie sa-l platesc
nu exista cunoastere prin vis.
nu cred ca se poate cunoaste un om prin vis construit.
realitatea poate sparge visull
unul din voi a trebuit sa sparga visul-oglinda, pentru ca se vedea reflectat acolo asa cum nu-i placea
iar daca el a facut lucrul asta inseamna ca s-a vazut si nu i-a placut forma pe care tu i-ai dat-o
chiar daca pe tine te satisfacea, lui i se parea rece, artificiala, fara continut
trebuie sa luam oamenii la pachet, cu bune cu rele
in momentul in care acceptam pe cineva asa cum este el ,neretusat, inseamna ca-l iubim
o sa vedem ca imaginea construita ne-a facut rau, iar cel in cauza nu a vrut poate sa-si vada imaginea asezata dupa tipare pe care in mod normal le dezavua
nu-i asta o mentalitate mercantila ?
iubirea nu-i un bun de consum, ci e o forma de daruire
iar daruirea inseamna speranta, bucurie, nu taceri si iluzii
spargi oglinda pentru ca nu te recunosti ca om
spargi visul pentru ca-ti doresti realitate
te revolti cu riscul unor frivolitati verbale
pentru a reconstrui firescul
aparenta lipsa de respect nu poate fi decat forma prin care te doresti redescoperit ca valoare intrinseca
nu asimilata sau contopita intr-un vis care desfiinteaza personalitati si personalizeaza sentimente
lipseste scanteia si ineditul, lirismul se pierde in visare
atunci nu raman decat tristeti si regrete
pentru ca viata nu e cuprinsa in somnul placerii
ci in miscare, in ritm, in actiune, in comunicare
visul trebuie distrus chiar cu riscul unei revolte triviale
pentru a darama iluzia si a construi realul
daca fugi de acest real confundandu-l cu visul, gresesti
pentru ca viata e mai presus de un vis
si nu poti stii ce pierzi respingand realitatea.
pretul platit e deceptia
insa deceptia pentru visul construit
cine nu a vrut sa fie cunoscut prin vis e o fire extraordinara
pentru ca doreste viata, trairea, cunoasterea adevarata
deceptia nu a venit pentru aceasta forma a realitatii
atunci totul se anuleaza
cunoaste omul si s-ar putea sa ai surprize
un astfel de om care a rupt farmecul de suprafata e o valoare
pentru ca a dorit sa-i fie cunoscuta valoare adevarata
nu cea ascunsa dupa tipar
si a facut-o cu un risc la fel de mare ca al tau
a suferit aceeasi deceptie
pentru ca sperantele lui nu erau construite pe o iluzie
ci pe realitatea si dorinta unei cunoasteri vii.
blue_flower
daca ar fi cunoscut „necesitatea sufletului ” ar fi incercat altceva mai subtil, mai ingaduitor, ar fi inteles si te-ar fi inteles.
faptul ca a rupt chiar prin violenta verbala o imagine cu iz comercial nu de substanta nu inseamna ca a facut-o din lipsa de respect
ci din dorinta de a-si arata pozitia
aceea ce a se considera necesar
a avut aceeasi deceptie, pentru ca inimii nu-i poti porunci pe cine sa iubesti
daca ar fi cunoscut….
nu construi vise bazate pe tristeti trecute
construieste vise in care sa incapa cineva
nu trebuie sa existe teama, pentru ca cine sfarma iluzii traieste cu ratiunea adevarului
si lasa persoanei iubite libertatea de a trai neincatusat, de a trai asa cum vrea, de a-l intelege
conteaza numai sa se simta acceptat asa cum este el
ce parere ai de ideea mea ?
maria,
nimeni nu ma cunoaste atat de bine ca el
e posibil sa ma fi facut inteleasa gresit uneori, dar nu a fost nimic cautat, provocat, dorit.
nu ma simt in totalitate confortabil cu el si de aici impresia nenaturalului
in mintea mea era exact asa cum m-a lasat sa-l cunosc, fara sa-l idealizez, nemaivorbind ca nu i-am construit o imagine rece, falsa.
am „ajuns” la el
realitatea si dorinta unei cunoasteri vii e tot mai indepartata
poate pun bariere, insa si eu am semnele mele de intrebare, sunt si mai reticenta cu privire la unele lucruri, mai ales in urma trecutului
am observat ca si-a pierdut respectul pt mine deoarece mi-a aratat asta foarte clar, cu prisosinta
a fost foarte dureros sa mai vorbesc cu el in ultima perioada cand vedeam reactiile lui..ce puteam sa-i mai spun, ceva ce eventual sa nu stie?!
totul a fost pt mine in acele momente foarte clar
blue_flower
nu stiu ce sa zic
ce inseamna acest „am ajuns la el ” ?
cunoastere efectiva, reala sau numai schimb de idei ?
e firesc sa existe semne de intrebare , dar trecutul se poate schimba
blue_flower
are dreptul la o sansa
faptul ca te cunoaste atat de bine inseamna ca nu i-a fost usor sa reactioneze asa
a fost ceva ce a declansat reactia
atunci cand cunosti pe cineva bine te doare tot ce faci
reprosuri, e ca si cum ti-ai reprosa tie insuti
doare la fel de mult
si nu e lipsa de respect
pentru ca inseamna ca nu te respecti pe tine insuti
nu numi lipsa de respect orice forma de revolta fata de o situatie pe care nu a stiut poate sa o gestioneze
iti dai seama ce-a fost in sufletul lui ?
nu cred ca ti-a fost f. clar
poate reactiona asa datorita faptului ca i-ai taiat orice portita de comunicare
puteai sa-i spui f. multe
depinde si de felul cum ai reactionat tu la riposta lui verbala
conteaza mult
poate l-ai acuzat de ceva , de un aspect de care-i constient si pe care vrea sa-l indrepte
eu cred in sansa
iar faptul ca nu te simti confortabil cu el nu e legat de trecut ci de ceva ce a lipsit
acea nevoie de comunicare, acea nevoie a sufletului pe care nu ati stiut sa o valorificati
insa, nu lasa la prima incercare nereusita sa se prabuseasca totul
fiecare are dreptul la sansa
ce poate fi mai rau de atat ?
daca e ceva ce poate indrepta dezamagirea e impacarea
iar cine te cunoaste atat de bine cum spui tu, cu siguranta sufera mult
poate nu o arata ca asa-i e firea, poate nu vrea sa mai fie acuzat ca vrea sa depaseasca o simpla prietenie
poate sta tot timpul si asteapta mesajul tau cautand un semn de la tine
nu ti-a spus ca de multe ori simte suferinta ta ca si cum ar fi a lui ?
crezi ca poti auzi asa ceva la oricine ?
atunci nu poate fi vorba de lipsa de respect
pentru ca s-ar cobori el insusi ca valoare atunci cand nu te respecta
nu a fost vorba de asa ceva
evident a fost o reactie la un eveniment neplacut
de ce crezi ca greseala ar fi numai de partea lui ?
si chiar de ar fi asa, fii sigura ca regreta si ca traieste o dezamagire la fel de mare
blue_flower
sa-ti mai spun si-un ultim aspect
poate ai reactionat la atacul lui verbal intr-un mod in care nu s-ar fi asteptat
poate avea incredere in tine si intre timp auzise tot felul de vorbe rele
iar reactia pe care-ai avut-o l-a facut sa se gandeasca ca ceea ce auzise era adevarat
poate a simtit atunci teama si revolta
a fost un moment in care a pierdut controlul realitatii si a cazut emotional
poate lasa aparenta unui atotstiutor, sau cu tarie de caracter
poate e mai slab decat te-ai fi asteptat, poate nu dorea sa-si descopere slabiciunea si a cedat pentru o perioada de timp
poate simte ceea ce simti tu si are aceeasi stare de nesiguranta
sunt multe lucruri la care trebuie sa te gandesti
dar sansa ?
normal ca-si doreste o sansa, cred eu.
maria,
de asta imi e cel mai teama, de vorbe si aspecte din viata mea care in mod sigur l-ar fi afectat pe el
de aceea trebuie sa-mi asum singura toate astea, sau cel putin nu cu el
e vorba de alegerile mele gresite
mi-am format o imagine proasta intr-o anumita perioada a vietii, construita aproape pe nesimtite, fara sa realizez implicatiile
credeam in ce am descoperit, era ca un miraj, ceva cu totul nou, frumos impachetat, aproape ca nici nu stiam ca exista astfel de alternative
treptat, am ajuns sa ma „imprietenesc” cu oameni,imi permit sa spun, fara caracter, asa cum nu ma reprezenta cu adevarat, ca si cand as fi fost atrasa intr-o cursa in care pana la urma singura am intrat
nu asa era educatia mea si firea mea inainte si nici dupa aceea, cand am constientizat niste lucruri
insa in mod sigur sunt oameni care si-au format o impresiae proasta despre mine
ma intalnesc pe strada cu unii fosti colegi ai acelei perioade si isi intorc privirea posibil fiindca „s-au lamurit” cat de putin pot si vreau de la viata
ce e culmea, e ca puteam sa fiu la inaltime, sa fac o figura nice
sa explic ca a fost doar o perioada nefasta de 1 – 2 ani, ca inainte si in urmatorii ani totul a fost bine, ca am fost un copil bun? cui i-ar mai pasa? ei n-au fost acolo sa vada ce si cum inainte si dupa
o astfel de impresie e greu de inlaturat mai ales cand au si argumente
n-as vrea sa intelegi ca dramatizez …stiu ca nimeni nu are de gand sa ma arda pe rugul dreptatii si ca nu intru neaparat in lista prioritatilor unor oameni cu care nu stiu daca o sa ma mai intalnesc de 2 ori in viata… insa in sufletul meu perioada asta si-a pus amprenta foarte puternic fiindca nici acum nu-mi vine sa cred cat de jos am putut sa cobor
cu toate astea, nu i-am tradat increderea acestui baiat daca e valabil argumentul ca nimic din partea mea in discutiile noastre n-a fost superficial, prestabilit, frumos impachetat si livrat
mi-e rusine de oamenii pe care i-am cunoscut si nu din prisma omului superior care se uita de sus la „pacatosii aceia”..nu sunt in masura sa judec insa cred ca unii nu merita sa se numeasca asa
eu te cred.
si mai cred ca puteti relua totul fara sa implicati trecutul.
daca nu vrei ca o boala sa-ti afecteze organismul trebuie sa lupti, sa invingi
si niciodata sa nu te mai gandesti la ea
numai asa poti scapa de ceva ce a adus si aduce moarte
eu cred ca se poate relua totul fara a mai aminti cineva de trecut
trecutul nici nu ar trebui sa existe
numai cine are puterea de a lua totul de la inceput biruieste in viata
parerea mea e sa ii acorzi sansa si increderea ca regreta ceea ce a facut
sa luati totul usor de la inceput
sa porniti cu necesitatea de a vorbi, de a comunica , de a respira dialogul asa cum respiri aerul curat
adica un dialog curat, fara amintiri, fara remuscari, bazat pe idei, pe conceptii, pe idealuri
sunt atat de multe lucruri in lumea asta care merita discutate si analizate
mai ales ca aveti aceleasi afinitati si puncte de vedere
sunt oameni care dupa o casnicie de-o viata ajung sa se priveasca ca doi straini
pentru ca au avut atat de putine puncte in comun de discutat, de privit
cat de important e sa privesti viata cu aceiasi ochi
cat de important e sa gasesti pe cineva la care sa te uiti zicand :”parca ma vad pe mine”
e pacat ca aceste lucruri au fost lovite de urgia certarii fara rost si a neintelegerii
cred ca se poate remedia totul, pentru ca sunt putine sanse in viata asta sau deloc sa gasesti copia gandului tau
asa ca urmele trecutului trebuiesc sterse , iar eu sunt sigura ca dupa experienta nefericita avuta ,el nu va mai aminti niciodata de vreun trecut si nu va mai cere lamuriri in acest sens
nu conteaza ce cred altii despre tine, conteaza sa te simti bine tu cu tine insuti
conteaza sa ai incredere in tine
conteaza sa acorzi incredere si celui care ti-a gresit
o relatie autentica de prietenie se construieste nu pe spovedanii ci pe impliniri
se construieste impreuna
viata e atat de scurta si merita sa incerci iertarea si impacarea
nu te invinovati si sunt sigura ca nici el nu o face
cu totii purtam doliul acestei lumi nedrepte
unii au ales drogul sfinteniei pentru a iesi din ea, insa e mai rea decat pacatul
pentru ca te instraineaza ca om, te robotizeaza, te face inapt pentru a simti viata
e f. greu sa-ti revii, poate mai greu decat perioada de care vorbeai tu
ai rabdare si intelegere asa cum ti-ai dori tu de la altii
poti incepe comunicarea cu un simplu ce faci, si totul se curga ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat
cine-i destept si intelegator va stii sa indrepte situatia si sa vindece timpul trecut de himerele sale
insa cum poti stii daca te retragi in propria cochilie si nu lasi cale libera impacarii ?
drumul poate fi netezit usor, usor, cu nevoia imperioasa de a comunica, de a strange in voi cuvinte si sensuri pentru a forma din ele fagaduinte
si cred ca cea mai mare fagaduinta e aceea de a incerca o prietenie reala, adevarata, puternica
din prietenii puternice se nasc adevaratele sentimente si iubiri
incercati restabilirea dialogului, si vei vedea ca viata isi va urma cursul fara a se uita in urma la ce-a fost
incercati o comunicare si in cercul de prieteni
si pe urma in mod firesc si natural va veni cunoasterea
el stie ca nu i-ai tradat increderea, chiar daca a realizat cam tarziu
dar niciodata nu-i tarziu pentru a spune da vietii
poate nici nu-i nevoie sa-i spui nimic ci numai sa-i deschizi portita comunicarii pentru a simti semnalul tau si a intelege ca nu-i totul pierdut
poate intre timp a invatat ce inseamna toleranta, a invatat ce inseamna esecul
poate si-a dat seama ca greseala l-a afectat mai mult decat a crezut
poate ca a simtit si a trait sentimentul ca ceva important ii lipseste
poate a vazut ca nu trebuie sa crezi decat in instinctul tau si nu in altcineva cand e vorba de o persoana draga
sunt f. multi de poate
acest lucru inseamna ca lucrurile nu sunt asezate cum trebuie, ca ele sunt amestecate de imprejurari, vorbe, trecut
eu zic, sa incercati sa asezati toate aceste lucruri comune pe un fundament solid, pe o temelie noua, in care sa inlaturati molozul si gunoaiele mentalitatilor trecute
o casa curata pentru o prietenie adevarata
adevarata iubire se aseaza pe prietenie si pe respect
incercati respectul, caci il meritati
el vine de la sine, in masura in care faci un pas inainte
ai sa vezi ca incercarea va avea succes
lupta impotriva demonilor e cea mai cumplita
fiecare are demonii sai, dar e bine cand cineva constientizeaza faptul ca a fost ajutat sa-si alunge demonii
pe cine te ajuta sa-ti alungi demonii il iubesti in veci, indiferent de situatie
trebuie sa fiu sincera si sa spun ca l-am tradat intr-un fel atunci, in acele vremuri de trista amintire ..fara sa stiu ce fac, daca poti sa crezi ca exista o astfel de posibilitate
din pacate, l-am pierdut si o sa caut sa ma desprind de el din toate punctele de vedere
asta e pretul pe care trebuie sa-l platesc si asta e momentul
n-am stiut ca va urma sa platesc un pret, si mai ales atat de scump, si mai ales….pentru ce?!
e un pret enorm de scump pt ca imi ia tot ce am mai scump
trebuie sa-l platesc, maria
eu cred ca banuia
dar de ce tebuie sa platesti pretul tradarii
aceasta tradare te implica in ceva ?
esti datoare cuiva ?
de ce trebuie mereu sa platim un pret ?
nu inteleg
te forteaza cineva?
ai facut ceva care te lega in viitor ?
de ce trebuie sa platesti acest pret, cand totul se poate rezolva ?
nu e firesc sa fie asa, nu e logic.
maria,
trebuie sa fac asta fiindca am tradat ideea care ma anima cel mai mult, visul meu cu el, cu care am pornit la drum
eu iti multumesc pentru tot
n-o sa mai pot sa raspund fiindca o sa am ceva treaba o perioada
multumesc inca o data pt. tot
bine, vezi ce faci in continuare
totul depinde de tine
si cred ca exista iertare, atunci cand recunosti greseala
floare albastra
nimic nu se pierde, mai ales iubirea
blue_flower
lasa putin timpul sa decida
tu nu-ti dai seama?
cu putin timp in urma ziceai ca esti impacata si ca ai facut tot ce se poate
iar acum ajungi la concluzia ca si tu ai gresit!
lasa timpul…nu prea mult
si sa ne auzim cu bine si cu implinire
blue_flower
nu stiu daca citesti ce scriu acum dar pretul e platit din plin de amandoi.
Pret mai mare decat cearta absurda nu cred ca exista.
El ar fi trebuit sa-si dea seama, sa banuiasca si sa nu plece urechea la altcineva si a platit din plin, suferinta.
Tu, din inconstienta si revolta ai facut acelasi lucru si ai platit.
Insa autopedepsire, dar nu te gandesti si la el ?
Plata pacatului, despre ce vorbesti ?
cand poti sa judeci lucrurile calm si la rece, atunci vei vedea ca singura solutie e reasezarea lucrurilor asa cum trebuiau sa fie de la inceput.
Ce parere ati avea daca v-as zice ca lui Plasmodium falciparum, parazitul care provoaca cea mai grava forma de malarie, incepe sa-i fie cunoscut calcaiul lui Ahile: o organita provenita de la o alga rosie, un endosimbiont.
Ieri a aparut un articol in care se arata cum a fost indentificata functia organitei respective:
Descoperirea este deosebit de promitatoare din punct de vedere terapeutic, putand fi dezvoltate medicamente sau vaccinuri care sa tinteasca tocmai aceasta structura.
NPR pune detaliile intr-o perspectiva accesibila.
Maria,
am pus punct
ma indrept spre el cu o povara, adun 10
si-a pierdut increderea in mine, respectul pt mine
si am inceput sa le pierd si eu pt el
concluzia e ca ne-am pierdut amandoi timpul
blue_flower
folosesti cuvinte mari incredere , respect, etc.
ele se capata in timp
el nu si-a pierdut increderea in tine
timpul nu-i pierdut daca de aici s-a putut invata ceva
fiecare moment in care inveti ceva despre viata inseamna timp util
sunt lucruri care nu pot fi descoperite decat in momente dificile
si sunt momente dificile care iti arata fata ta nevazuta, necunoscuta chiar de tine
un motiv in plus sa lucrezi asupra ta ca persoana
nu ma refer neaparat la tine
ci ca experienta de viata
in mod sigur s-a invatat ceva de aici
de multe ori nu poti realiza ceva fara sacrificiu, sau fara sa cunosti
cunoasterea inseamna sa descoperi aspecte importante, dificile, puterea iertarii
nu cred ca aduni poveri si nu cred ca ai de ce sa le numesti poveri
poverile au fost luate in momentul realizarii adevarului
acum nu e nici o povara
lucrurile sunt cat se poate de clare
gandesti in mod fatalist si nu este bine
asa niciodata nu o sa fie incredere
povara de care vorbesti nu exista, pentru ca aceste lucruri trebuiau lamurite de mult
o discutie in contradictoriu nu inseamna cearta, iar o replica nefericita nu o poti incadra ca lipsa de respect
dovada increderii se gaseste in insasi parerea de rau enuntata
nu ca o povara sau ca o parere de rau ci ca o consecinta a descoperirii adevarului
daca simti ca asa trebuie, parerea ta
dar nu pune ca argument lipsa increderii si a respectului
nu se justifica
si nici pierderea timpului
atunci tot ceea ce ai afirmat vizavi de vis nu pare decat o iluzie
pentru ca un vis se contruieste in timp si nu se exclud greutatile
daca te indrepti spre el ar trebui sa te indrepti firesc
pentru ca povara nu mai exista
iar de adunat nu ai ce sa aduni pentru ca asa-zisele poveri nu exista
sunt inchipuiri
folosesti cuvinte grele si nu e cazul
elibereaza-ti inima de neincredere si vezi ca lucrurile nu stau chiar asa
nu e nimic din ceea ce crezi, nu e frustrare, nu e repros, neincredere, lipsa de respect
problemele trecutului ?
doar nu o fi toata viata himere !
elibereaza-ti demonii, raul nu exista !
nu-i totul fatalitate si eroare !
din erori se refac calcule si se descopera ecuatia vietii
totul e mult mai simplu decat crezi
complici mult si inutil
vorbesti de timp pierdut in dreptul timpului util
utilitatea consta in primul rand in confruntarea cu tine insuti
ce daca ai pierdut o proba, conteaza sa castigi examenul !
iar abandonul e rusinos si fara temei
nimic din poverile inchipuite nu exista
rezultatul e calculat, trebuie numai sa-l scrii in cartea vietii
fiecare pagina are insemnatatea ei
este jurnalul vietii tale
e un jurnal asumat cu bune, cu rele
asa cum e viata
si ea poate fi frumoasa, nu trebuie decat sa-ti lasi povara ca o porti inutil
las-o la usa, si deschide fara frica
pentru ca la intrare te intampina fara poveri, fara regrete, fara resentimente, fara reprosuri, inca o pagina din jurnalul vietii
e o pagina alba inca
si asteapta sa fie scrisa cu incredere, cu indrazneala si cu certitudinea ca totul este bine
totul e bine,
e un loc pentru toti in cer
mai ales in cerul construit cu rabdare, intelegere si iertare.
blue_flower
daca pentru tine a fost timp pierdut ,asta e
dar pentru el, nu
daca in timpul cand comunicati ii confirmai de fiecare data parerea, erai f. amabila, in mod sigur a socotit acest aspect lipsa de interes
pentru un motiv extrem de dificil, nu avusese parte de asa ceva
in incercarea lui anterioara de a comunica cu cineva
nu mai stia ce inseamna ca cineva sa fie atat de amabil
uitase aproape ce inseamna o relatie fireasca
nu ar trebui sa uiti faptul ca era la rascruce de drumuri si avea o situatie dificila
in aceste momente, greu iti recapeti increderea in tine insuti dar in altcineva!
si tu vorbeai de dificultatea in acomodarea cu alta persoana
a realizat ce a pierdut
dar crezi ca te-ar mai fi cautat daca nu avea incredere in tine, daca nu te respecta ?
ce interes ar avea ?
nu stie cum e viata fara respect, crezi ca s-ar mai fi legat la cap cu o povara daca considera asta ?
ce scop ar avea, ce interes ?
nu vezi ca lucrurile nu stau chiar asa ?
nu ar avea sens sa accepte pe cineva atat timp cat oricum nu mai avea incredere in nimeni si o patise odata, cu altcineva in afara de tine
nu avea nici o logica sa doreasca ceva ce i-ar fi ingreunat situatia daca nu considera ca nu esti responsabila, de valoare si cu discernamant !
cineva pe care se poate baza
si chiar tu spuneai de perioada dificila prin care ai trecut
cat e de greu sa ai un anumit blazon negativ ,sa fii autentificat asa , dupa ceva trecut
acum tu faci acelasi lucru
i-ai pus stampila si ai valorificat produsul
nu e chiar asa
poate chiar experienta asta, si trecerea ta prin viata lui au facut ca lucrurile sa se schimbe
e un punct de vedere si un argument ca ceea ce spui nu se justifica
blue_flower
nu e nevoie sa-mi raspunzi
eu am spus numai ca nu ai argumente
punctul tau e pus pentru ca asa vrei tu
nu-l baga pe el in ecuatia asta si nu-l cauta
din moment ce pui in dreptul lui o afirmatie in care nu crede sau nu mai crede si anume lipsa increderii
asa ca timpul va decide ce si cum si puterea de intelegere
atat
daca visul a fost valabild
daca a fost un joc atunci cu siguranta poveri si argumente se pot strange cat vrei dar nu ca argumente ci ca motive
e cu totul altceva, e diferenta
intelegi ?
Maria,
nu era doar o replica nefericita
nu era nici macar o discutie in contradictoriu
vorbeam de o situatie lipsita in mod repetat de comunicare, intelegere si acea caldura care sa iti dea increderea sa-i spui celuilalt „imi pare rau” din tot sufletul, fara teama (certitudinea) ca o sa fii penibil sau respins
am ajuns la adevar gratie harului, ca altfel nu-mi explic, nu ca o masura de a scapa de o povara pe care oricum o voi purta fiindca n-o sa mai fiu niciodata la fel
poate la un moment dat nu-i voi mai zice „povara”, insa n-o sa pot uita.
am vazut cat de mult pot fi afectate relatiile interumane, sufletele dragi tie si mai ales cat rau iti poti face tie insuti, fara ca uneori sa-ti dai seama de situatia in care te afli
Referitor la el, Maria, il stiu de multi ani si n-am vorbit unul cu altul in realitate de aproape tot atatia..
am reluat legatura online in urma cu o vreme, timp in care am incercat sa dau tot ce am mai bun, dar fara sa imi construiesc o identitate falsa sau sa caut sa il atrag
m-am implicat si am pus suflet in discutiile noastre…credeam in acest vis
Uite ce cred eu
am fost o dezamagire pt el, fiindca altfel ar fi reactionat altminteri
eu nu am luat in considerare posibilitatea asta si la un moment dat in sufletul meu chiar am facut planuri pentru un viitor impreuna, crezand ca lucrurile merg bine, ceea ce nu mi-as fi permis daca as fi stiut ca ii insel increderea
cu asta ma opresc
ii doresc din toata inima sa isi gaseasca implinirea, linistea, multumirea
realizez mai mult ca oricand ca nu le-ar fi avut cu mine
Pentru ca subiectul schimbarilor climatice globale este de actualiate, hai sa vedeti un exemplu caracteristic de rigurozitate in folosirea cifrelor de catre exponentii uneia dintre tabere.
eu nu cunosc situatia lui anterioara.tot ce mi-a spus cand abordam subiectul e ca au fost impreuna 2 ani si ca a vazut in ea o fata agreabila, placuta, ceea ce n-a fost cazul meu, apropo, Maria…..deci e o mare diferenta intre cele doua situatii.
insa nu exclud sa fie cum spui tu, ca o patise odata, cu altcineva in afara de mine…cu alte cuvinte, din ce spui tu, mai trecuse prin asta
au fost lucruri negative ale trecutului din partea mea, e adevarat dar nu i-am inselat increderea, crezi sau nu
ceea ce, apropo, n-as putea spune despre el
daca cineva m-a dezamagit pe viata, el e acela
blue_flower
eu zic ca gandesti in mod negativist
iti faci ganduri si idei gresite
implinirea nu vine de-odata
dezamagirea nici atat
nu trebuie sa vorbesti in dreptul altuia
poate nici macar nu e nevoie de un imi pare rau
de multe ori lucrurile se aseaza de la sine
insa numai atunci cand exista o punte de legatura
linistea, multumirea, implinirea nu sunt concepte idealizate
iar visul transformat in realitate nu tine de idealizarea trairilor ci de confruntarea chiar cu greselile trecutului
numai asa se poate sti ca pe acolo, pe drumul neincrederii nu o sa se mai treaca
parerea mea, e sa lasi o portita comunicarii
totul trebuie sa inceapa normal
voi probabil ati dorit sa sariti niste etape, poate el
asta nu inseamna ca nu a existat caldura
totul porneste de la o traire efectiva
si de unde stii ca nu-si doreste acea comunicare sincera ?
planurile vin mai tarziu, important e sa va spuneti lucruri, nimicuri, trairi
de aici porneste totul
adevarul este subiectiv, si cunoasterea nu se limiteaza la un aparent esec
penibil ?
nu cred ca-i vorba de asa ceva
respins ?
nici vorba !
de fapt concluzia ta e gresita in totalitate, o spun ca observator
ai o eroare de calcul
in primul rand, visul construit a fost asezat pe o seriozitate maxima
insa omul mai are nevoie si de veselie
incordarea de a face totul bine, a produs mintii o stare de disconfort
preocuparea de a nu gresi a produs efect invers
pentru ca trebuia facut totul dezinvolt
nu ca nu ar fi fost, parerea mea
dar, teama de a nu gresi poate genera un efect invers
aceasta teama cred ca a disparut
iar despre implinire, si toate celelalte, daca le-ar fi dorit cu altcineva
in mod sigur nu ar mai fi regretat atat de mult
teama ta de a nu fi penibila nu este justificata
pentru ca atunci cand se recunosc greselile, totul devine limpede
relatiile interumane au fost afectate, da
insa psihologic vorbind, nu trebuie refulat evenimentul neplacut
confruntarea cu el implica si restabilirea relatiilor interumane
dialogul cald si restabilit face ca efectul negativ sa se risipeasca si sa fie restabilite relatiile cu cei din jur fara ca acest aspect sa fie observat
pana nu treceti de acest prag, nu se poate
lucrurile in viata nu se construiesc pe abandonuri
nu trebuie neaparat gandit la o relatie sau la un legamant sau la un vis
ci la un dialog firesc, la o prietenie pe care incepeti sa o construiti pornind de la adevaruri spuse, de la esecuri reparate, de la o pozitie bine stabilita
incercarea dialogului nu trebuie sa fie o povara ci o necesitate
iar daca tu vorbesti in locul lui nu are sens
lasa-l pe el sa-ti descopere importanta legaturii cu tine si faptul ca greseala l-a facut sa se gandeasca serios la tine si la faptul nu i-ai inselat increderea
de ce nu asculti ce are de zis ?
si daca-ti spune in fata ca a gresit si ca are incredere in tine, de ce interpretezi totul numai din punctul tau de vedere ?
daca pentru restabilirea relatiilor interumane e nevoie de o iertare fata de toti, ai mai nega intentiile lui ?
blue_flower
da, si a recunoscut
dezamagire pe viata ?
daca si-ar cere iertare in mod public ai mai nega intentiile sale ?
Maria,
am inceput sa iau asupra mea si lucrurile pe care nu le-am facut, pe langa toate pe care le-am facut, la cum vad ca sta treaba
daca Dumnezeu exista, ca deja incep sa ma indoiesc si ca exista, el stie si precis ca intelege situatia mea
tu ai putea sa crezi ca un adolescent poate fi inca cu minte de copil, fara notiuni clare de bine si rau, care devin evidente la confruntarea cu alt mediu decat cel cu care e obisnuit?
nu, nu spun ca mediul e de vina…ar fi mult prea simplu, mult prea ieftin..
cine e, atunci? parintii, dragii de ei, care au facut totul cum au putut ei mai bine?
Nu, sub nicio forma.
poate Alexa o sa scrie candva despre asta
stiu bine greselile mele, nu le minimalizez, nu le ascund, nu caut scuze desi poate ca as gasi daca as face-o (vezi situatia de mai sus)
crezi sau nu, mi-am invatat lectia, stiu acum ce am de facut, ce alegeri sa fac
ce as putea sa mai fac si n-am facut, Maria?
daca toate astea nu-s suficiente pentru el, va mai trece de foarte multe ori pe drumul neincrederii, de asta sunt convinsa
si inca ceva
eu l-am iertat de mult.. o sa intrebi, pe buna dreptate, pt ce? iti voi raspunde ca motivele dezamagirii sunt personale, tin de mine si de sensibilitatea mea
un dialog nu vad cum ar mai avea loc intre noi si sincer, Maria, am incetat sa mi-l si doresc. nu mai gasesc nicio placere in el
Nu trebuie sa scrie nimeni despre nimic, si daca ai vrea sa afli referitor la ceea ce ai spui cu siguranta ai putea intreba pe cineva de specialitate, cu experienta, cu notiune clare si fara obsesii personale ale binelui si raului.
O stricta abordare a subiectului pe problematici teoretice, fara o practica eficienta in prealabil duce la o interpretare puerila, dupa cate am observat.
Tocmai de aici trebuie plecat, explicatiile pe care ti le doresti sa vina fie de la o analiza serioasa a subiectului fie de la cineva avizat, care exprima problematica in mod coerent si nu este implicat la randul rau in obsesii nu existentialiste ci in obsesii persuasiv erotice.
Sensibilitatea nu e un lucru negativ in sine , si nu tine de o latura a subconstientului tau.
Este o caracteristica a eului tau pe care trebuie sa o constientizezi si sa o asezi in ansamplu cu trairile tale
Sa ai un beneficiu nu o limita din aceasta caracteristica.
Eu nu mai am ce sa-ti zic, dar se pare ca nu vrei sa iesi dintr-o anumita stare
iar alegerile facute deja te indreapta pe un teren minat
Deja alegerea ta e facuta, dar ma tem ca si alegerea viitoare e si mai gresita
Sfaturile eficiente vin fie din partea celor experimentati nu teoretizati ineficient, fie din partea unora care acumuleaza o stare de certitudine morala si ideologica
Eu atat am sa-ti spun
Tu faci cum crezi, insa sensibiltatea pusa in fata e o justificare echivoca si cred ca lucrurile ar fi bine sa se opreasca aici
Se pare ca exista nu suspiciune, nu nesiguranta ci insasi ideea de a vorbi despre un lucru atat de profund cum ar fi trairi intrinseci sentimentului singuratatii si sensibilitatii tin nu de interpretari teoretice si de interpretari infinit mai profunde
si cu abordari cu un alt nivel de intelectualitate
atat am avut sa-ti spun !
si m-am lamurit asupra multor aspecte
parerea mea de observator e lamurita
poate ceea ce ai spus arata cat de usor doresti abordarea unei probleme
atat de la suprafata cum ar veni
chiar nu ma asteptam
totusi eu am parerea ca esti mult, mult mai sus decat atat
mult mai desteapta pentru o explicatie de acest gen
mult mai inteligenta pentru o spiritualitate desantata
„ce as putea sa mai fac si n-am facut, Maria?
daca toate astea nu-s suficiente pentru el, va mai trece de foarte multe ori pe drumul neincrederii, de asta sunt convinsa”
convingerea ta nu e bazata decat pe ‘lipsa placerii”
argumente nu ai
iar referitor la ce am spus nu vreau sa supar pe nimeni
dar a pune o traire, o sensibilitate pe temeiul unei tulburari nu-si are sensul
si a te duce cu tulburarea pe pagina unui manual de specialitate si a defini stari comportamentale, nici macar asta
tu nu esti o pacienta
iar explicarea trairilor profunde, provenienta lor tine de o abordare de specialitate
iti pot recomanda pe cineva cu doctoratul luat, care are nu pacienti nici macar subiecti
ci prieteni pe care-i sfatuieste in momentele de maxima complexitate
acum intebare este daca ‘dialog” se poate identifica cu „persoana”
adica sa transpui sentimentele negative pe care le simti pentru cineva asupra unui lucru imaterial
sa-l personalizezi