Vacciniada

Vacciniada este consecinta naturala a Darwiniadei. Copii platesc cu viata pentru infantilismul gregar al adultilor, intr-o tara unde babele, popii, si jurnalismul de mucava sunt lideri de opinie.

Pentru ca s-au spus atatea despre rolul neo-Darwinismului in geneza Stalinismului (de fapt Stalin a interzis neo-Darwinismul ca stiinta burgheza si a promovat Lamarckianismul lui Trofim Lysenko), Nazismului (care a promovat Vitalismul in opozitie cu neo-Darwinismul), si rasismului modern (un produs al protestantismului american), sau, mai grav, in promovarea ideii sinistre ca toti cetatenii au dreptul la asigurare medicala in tara cea mai bogata din istorie, e numai potrivit sa ne intrebam care sunt consecintele sociale ale Creationismului si Intelligent Design?

Romania ne ofera raspunsul cel mai recent. Epidemia de rujeola este intrinsec legata de excluderea teoriei evolutiei din manualele de scoala.

Sa ma explic. Orice politica de sanatate publica, pentru a fi efectiva, trebuie sa educe populatia cu privire la principiile pe care se bazeaza. In societatile moderne, politica de sanatate publica, in particular imunizarea, se bazeaza pe teoria evolutiei prin selectia naturala.

Motivul nu este ideologic. Selectia naturala este singurul model dinamic al interactiei intre agentul patogen, ADN, raspunsul imunitar, si un mediu in schimbare rapida. Pe de alta parte, orice forma de shamanism botezat eufemistic “medicina alternativa” pleca de la o entitate metafizica-transcendentala (Inteligenta Universului, Informatia (ca a priori al vietii), Energia Vitala, Tao), care se cuprinde in ultima instanta in postulatul Intelligent Design al unei inteligente intrinseci vietii care poate fi numita la fel de bine Dumnezeu sau Mama Natura. Crestinii vor opta pentru intelepciunea Creatorului in timp ce new-agerii prefera omnistienta Mamei Natura. Ambele clase vor respinge hotarat rolul contingentei in evolutia si operatia sistemului imunitar.

Sistemul imunitar este un argument favorit pentru Intelligent Design ca un exemplu de “complexitate ireductibila” care nu ar fi putut evolua prin selectie naturala. ID nu contesta evolutia ca adaptare a organismului la mediu insa sustine ca toate adaptarile din istoria vietii au fost programate de la inceput in ADN. Genomul primeste informatia despre mediu si raspunde in mod inteligent prin adaptare. Asta implica idea ca genomul uman detine informatia necesara pentru neutralizarea oricarui virus patogen.

Daca asa stau lucrurile, se ridica intrebarea, de ce suntem atat de bine echipati sa facem fata unei gripe banale, insa nu la fel de bine pentru o infectie cu rujeola?

Explicatia este simpla din punctul de vedere al selectiei naturale. Gripa este banala pentru ca se transmite prin contact superficial. Asta inseamna ca toti stramosii fiecaruia dintre noi au fost infectati in repetate randuri. Cei care nu au rezistat au fost eliminati din gene-pool. Infectia cu rujeola este, dimpotriva, putin probabila din cauza felului in care se transmite. De aceea nu a existat o selectie pozitiva care sa duca la fixarea unor mutatii avantajoase pentru imunitatea la rujeola. Cu alte cuvinte, am platit pretul in milioane de morti pentru gripa aeropurtata dar nu l-am platit pentru rujeola. Imunizarea artificiala implica un pret mult mai ieftin.

Acesta este rationamentul pe care orice absolvent de invatamant mediu care a invatat ceva despre evolutie in scoala il poate intelege, in cazul ca nu a fost spalat la creier in vre-o biserica sau secta. Nu in Romania. In absenta educatiei stiintifice generale, intre limbajul opac al expertilor si iluzia intelegerii oferita de pseudo-stiinta, seductia celei din urma este irezistibila.

Si care este explicatia “medicinei” alternative? Plecand de la postulatul pefectiunii Mamei Natura, singurul motiv pentru care suntem dezarmati in fata unor virusi este acela ca am obstructionat caile naturii. Nu ne-am tinut de fusta mamei. Rolul naturistului este sa deblocheze caile naturii. Vaccinul poate fi relativ bun dar in ultima instanta este rau, pentru ca interfereaza cu intoarcerea fiilor risipitori la Mama Natura.

Luati de exemplu chiropractorul, acest ubiquitous la fiecare colt in America. Oamenii merg la chiropractor (pe usa cabinetului scrie “Dr.”) pentru ca face bine la durerea de spate si pentru ca plateste asigurarea. (Spre deosebire de asigurarea pentru pilula anticonceptionala, asigurarea pentru sharlatanie nu starneste controverse politice). Insa in realitate la baza chiropracticii sta o metafizica. Chiropractorul sustine ca “inteligenta universului” si “inteligenta inascuta” a organismului coboara prin coloana spinala in toate organele. Cauza tuturor bolilor consta in faptul ca vertebrele nu sunt bine aliniate si “inteligenta universului” nu curge lin prin coloana. De unde alinierea manuala a vertebrelor este panaceu. Chiropractica este impotriva vaccinarii.

Acestea sunt de fapt argumentele Vitalismului, neschimbate de un secol si jumatate. Intre timp, imunizarea artificiala a salvat milioane de vieti. Decodarea genomului uman si proiectul metagenomic in desfasurare au adus observatii noi. Stim astazi ca 8% din genomul uman este constituit din insertii retrovirale. Asta inseamna ca specia noastra a trecut prin cateva epidemii devastatoare care si-au lasat adanc amprenta asupra evolutiei noastre. Expertii ne spun ca acele gene care apar asociate cu raspunsul imunitar la anumiti patogeni manifesta semnele unei selectii pozitive. In limbajul nostru comun inseamna ca am platit imunitatea naturala cu milioane de morti. Pe viitor o vom plati cu sute de milioane si sfarsitul civilizatiei. Singura solutie este imunizarea artificiala.

Asta nu inseamna ca anumite teorii conspirative sunt total lipsite de adevar. Documente declasificate in US arata ca negrii au fost intr-adevar folositi ca cobai pentru studiul sifilisului si ca s-au facut intr-adevar experiente sinistre pe populatie. Complexul industrial-farmaceutic are multi scheleti in debara. Abuzul de vaccinare poate avea efecte adverse. Insa a mentiona aceste fapte ca obiectii impotriva imunizarii artificiale este un argument similar cu acela ca O. J. Simpson este nevinovat pentru ca exista rasism in politie. Una nu are legatura cu alta.

Ce avem aici este in ultima instanta un conflict intre ideologia Intelligent Design si o politica de sanatate publica bazata pe neo-Darwinism. Poate ca neo-Darwinismul e periculos pentru salvarea sufletului in lumea viitoare dar e bun pentru salvarea vietilor in lumea prezenta. Intelligent Design are deja sange pe maini.

Dinozaurul este bun doar mort

Cand am vazut Jurassic Park, in 1993, aveam mai multe in comun cu Ken Ham decat am acum. Intre timp mi-am schimbat opinia, nu numai cu privire la dinozauri, dar si cu privire la eroii filmului.

Sa incep cu John Hammond. Relatia dintre stiinta si marile afaceri era ceva nou pentru mine. Hammond nu este un savant vizionar ci un antreprenor care construieste un disneyland cu dinozauri clonati. Alt afacerist este Donald Gennaro, reprezentantul investitorilor pentru InGen. Gennaro nu este impresionat de aspectul stiintific al clonarii dinozaurilor. El vrea sa stie doar daca renteaza. Omul de afaceri cumpara stiinta fara sa o merite, remarca Jan Malcolm in film. Spielberg ii va da lui Gennaro ceea ce merita.

La fel ca Hammond, Ken Ham este in primul rand un antreprenor. Ambitia lui este un disneyland creationist, adica un Jurassic Park in care Jurassic inseamna antediluvian.

Aici este momentul sa amintim cele 100 milioane investite in corabia-care-nu-pluteste din Kentucky. Creationistii justifica absenta dovezilor prin absenta banilor. Cum comenta Florin Laiu intr-un post, creationismul este o Cenusareasa cinstita si nobila in timp ce evolutionismul este o impostoare rasfatata. Dovezile designului si ale potopului global ar exista dar nu au fost gasite din lipsa de fonduri. Pe cand evolutionistii, uitati-va la ei, cercetare dupa cercetare, descoperire dupa descoperire. Pentru ca li se ofera mijloacele.

Adevarul este ca, la fel ca Hammond si Gennaro, marile afaceri sunt indiferente la ideologie dar au un ochi sigur pentru rezultate. Daca ID si YEC ar putea produce dovezile pe care le promit, s-ar gasi banii. Cele 100 milioane sunt dovada. De ce nu ar investi Ken Ham 100 milioane pentru a gasi fosile de uriasi sau animale moderne in Precambrian? Raspunsul este ca, oricat ar cheltui, nu va gasi altceva decat dovezi ale evolutiei in timp adanc. Insa Ham nu a cheltuit banii cautand dovezile potopului ci construind un parc de distractii.

Jumatate din populatia americana se indoieste ca omul a fost in stare sa ajunga pe Luna, dar crede ca o ambarcatie din lemn de dimensiunea corabiei lui Noe rezista la apa. Acelasi procent de populatie crede ca oamenii au fost contemporani cu dinozaurii. Corabia nu poate pluti pe apa dar pluteste financiar. Cu siguranta ca este mai este rentabila decat un muzeu de istorie naturala. Acum intelegem de ce Spielberg a regizat cu atata pasiune infulecarea lui Donald Gennaro de catre T-Rex.

Un alt personaj este paleontologul Alan Grant. Grant nu este entuziasmat de dinozaurii clonati. Pentru el dinozaurii nu pot fi intelesi decat in timp adanc. Aici se trezesc toate prejudecatile creationistului. Singurul merit al paleontologului este, din punctul lui de vedere, descrierea fosilelor. Restul este doar speculatie. Din acelasi punct de vedere, personajul aflat la polul opus, gardianul parcului Robert Muldoon, pare sa stie mai bine. El a observat raptorii in captivitate. Grant este sceptic. El pretinde ca numai paleontologia ne poate spune spune cum se comporta un raptor in salbaticie. Grant stie ca raptorii ataca din parti. Muldoon va afla prea tarziu. “Clever girl” sunt ultimele lui cuvinte. “Clever paleontologist” s-ar fi potrivit mai bine.

Alan Grant ne transmite mesajul ca dinozaurii lui Ken Ham, la fel ca imaginile din carti cu dinozauri pentru copii evanghelici, sunt simple fictiuni. Adevarul despre dinozauri nu poate fi inteles decat in contextul evolutiei. De altfel, desi am aflat intre timp ca dinozaurii din clada care are un stramos cu pasarile aveau pene, atat seriile recente din Jurassic Park cat si Ken Ham i-au lasat in pielea goala. Jurassic Park, ca sa arate ca Grant a avut dreptate. Ken Ham, ca sa arate ca paleontologia nu are dreptate. Dinozaurii cu pene te fac sa te gandesti la evolutia pasarilor.

Purtatorul mesajului este matematicianul Jan Malcolm, teoretician al haosului. Malcolm pare sa intruchipeaze toate prejudecatile impotriva evolutiei. Grant este cel putin un empirist care speculeaza. Malcolm pretinde ca vede mai departe decat toti pe baza pur speculativa. “Life will find it’s way” este suma evolutiei la Malcolm. In cele din urma aflam ca are dreptate.

Va amintiti scena din Jurassic Park cand Jan Malcolm explica teoria haosului picurand doua picaturi de apa pe mana lui Ellie? In realitate teoria haosului este “less sexy and more matty”, comenta recent un economist, observand ca matematica haosului este ceea ce nu inteleg politicienii si jurnalistii atunci cand vorbesc despre criza financiara, incalzirea globala sau terorism.

Sa luam ca exemplu ultimul caz. De cate ori se comite un nou act de barbarism religios, media si politicienii se grabesc sa ne explice ca nu exista o predictie lineara de la religie la actul respectiv. Probabil ca au dreptate. Ceea ce ei ignora insa este distribuitia campului de aleatorii intr-un anume spatiu cultural-religios care poate fi prezis cu certitudine maxima.

Nu ne surprinde atunci ca mainstreem-ul evanghelic gaseste evolutia doar “o interpretare” a faptelor si un act de credinta. Cei care vorbesc astfel se plang de de absenta unui model determinist-linear al istoriei abisale a vietii, pe care il gasesc in schimb in bioinformatica mecanicista numita design inteligent si geologia potopului.

Determinismul linear a fost argumentul lui Laplace impotriva existentei lui Dumnezeu. “Nu am nevoie de aceasta ipoteza” i-ar fi rspuns el lui Napoleon care, ca orice politician, avea nevoie de ea. Ideea lui Laplace era ca daca am cunoaste pozitia si miscarea fiecarui atom (astazi chiar si copiii rad de aceasta premisa) am putea prezice fiecare eveniment din istoria universului. Nu mai ramane nici un loc pentru zeu sau demon, adica pentru nedeterminat. Este ironic cum argumentul ateist al lui Laplace a devenit argumentul deist al Marelui Ceasornicar la William Paley si al Marelui Programator la Intelligent Design.

Motivul pentru care matematica haosului il ajuta Malcolm sa inteleaga evolutia si demisia dinozaurilor este acela ca evolutia este haos. Pe acelasi principiu se bazeaza si sarada lui sumbra: “Dumnezeu creeaza dinozaurul, Dumnezeu ucide dinozaurul, Dumnezeu creeaza omul, omul il ucide pe Dumnezeu, omul re-creeaza dinozaurul…” Concluzia nu o stie nimeni pentru ca evolutia este impredictibila.

Sarada lui Malcolm este potrivita cu privire la o miscare fata de care Ken Ham este doar varful icebergului. Politicieni iresponsabili, afaceristi amorali, oportunisti ai amvonului, au repopulat apusul cu dinozauri din veacurile intunecate, pe care ei cred ca-i pot controla in parcul multicultural de care sunt atat de mandri. Viata isi va gasi calea intr-un fel sau altul, dar nimeni nu stie ce se va intampla. Este posibili ca unii dintre ei sa o sfarseasca ca Gennaro si Hammond. Nu ca i-ar plange cineva.

Cei putini, cei fericiti, cei vii

Modelele computationale in evolutia moleculara sunt ipoteze matematice. Aici trebuie sa fac doua precizari. Mai intai, ipotezele nu sunt derivate din observatie desi sunt verificate prin observatie. In al doilea rand, nu exista stiinta fara ipoteze.

O ipoteza verificata prin observatii devine o teorie, si o teorie confirmata prin testul falsificarii devine fapt stiintific. Un fapt stiintific este o teorie care a fost confirmata cu fiecare noua descoperire. Din acest motiv evolutia este un fapt stiintific, indiferent daca ne place sau nu.

Avem teorii si ipoteze care incearca sa explice evolutia. Pentru ca bioinformatica depinde de cea mai avansata tehnologie nu numai in secventa ADN dar si in computere, orice model computational este deocamdata ipotetic.

Aici avem un blocaj psihologic la crestinul conservator care este speculat de Intelligent Design. Orice ipoteza noua este o aventura intelectuala in necunoscut. Instinctele crestinului conservator sunt anti-aventuroase. El simte ca pierde terenul de sub picioare atunci cand nu are certitudini in alb-negru.

Argumentul principal impotriva heliocentrismului a fost acela ca era doar o ipoteza matematica. Ipoteza a devenit teorie numai dupa Newton, si nu a fost confirmata empiric decat in era spatiala. Sputnik a fost primul experiment uman cu legile lui Newton. Si totusi exista inca credinciosi geocentristi in toate religiile cartii. Este puterea instinctului. Istoria se repeta cu teoria evolutiei.

Sunt inca in circulatie carti si articole publicate acum doua decenii care sustineau ca genomul fiecarei specii este delimitat de granite impenetrabile, si ca genomul uman este radical diferit de al celorlalte vietuitoare. Notiunea ca omul este “un ordin diferit” este inca mentionata in literatura religioasa. (N. B. Omul este din ordinul primatelor deja de la Linnaeus). Un alt argument popular in literatuara creationista era acela ca omul din Neanderthal ar fi un doar Sapiens degenerat “din cauza pacatului”. Atunci cand biologia moleculara a confirmat inrudirea universala a lumii vii si diversitatea genului Homo, exponentii ID si YEC au uitat predictiile lor falsificate, la fel cum fusesera uitate predictiil mai vechi despre coloana geologica, placi tectonice, si datari radiometrice. La fel ca in cazurile precedente, a fost gasita o rationalizare superficiala si guerilla ID s-a mutat la frontierele stiintei evolutionare, unde ipoteze noi ofera un teren fecund pentru exploatarea fricii de necunoscut a crestinului conservator.

Voi caracteriza miscarea ID in cuvintele lui Nietzsche din Gay Science:

Among some pious people I found a hatred of reason and was well disposed to them for that; for this at least betrayed their bad intellectual conscience. But to stand in the midst of this rerum concordia discors [discordant concord of things] and of this whole marvelous uncertainty and rich ambiguity of existence without questioning, without trembling with the craving and the rapture of such questioning, without at least hating the person who questions, perhaps even finding him faintly amusing—that is what I feel to be contemptible…

Intr-adevar, fundamentalistul cel putin uraste ratiunea in mod deschis si isi inchide ochii la stiinta. ID-istul vede si nu se intreaba de unde si cum. Dimpotriva, el foloseste orice argument rational pentru a-l convinge pe fundamentalist sa-si inchida ochii ca oricum nu are ce vedea. Ratiunea este folosita impotriva curiozitatii intelectuale. Exista un singur raspuns: asa a vrut Dumnezeu. Restul este desertaciune si goana dupa vand – “that is what I feel to be contemptible…”.

In ce ne priveste, citez din aceiasi carte:

At long last the horizon appears free to us again, even if it should not be bright; at long last our ships may venture out again, venture out to face any danger; all the daring of the lover of knowledge is permitted again; the sea, our sea, lies open again; perhaps there has never yet been such an „open sea”.

Ceea ce se deschide in fata noastra este o aventura a cunoasterii cum nu era inca posibil acum doua decenii. Ma bucur ca nu am murit inainte ca acest orizont liber sa se deschida dincolo de Gibraltarul secolului. “We the few, we the happy, we band of brothers…” care am muscat din fructul cunoasterii oprite. Noi, cei vii. Cat despre morti, pot a-si ingroape mortii fara mine.

Despre inteligenta materiei sau zigotul care nu e prost

Spune Sonata:

Organismul nu este o masina. El nu este inzestrat cu un set fix de “conditii initiale” pe baza carora apoi va functiona. Un organism viu este un sistem dinamic in continua schimbare, capabil de a-si modifica parametrii de functionare de la un moment la altul, creand el insusi “conditii noi”, adica are capacitatea de auto-reconfigurare si auto-expresie care nu depinde de un set initial de factori. Aceasta munca de auto-design este o activitate inseparabila de insasi viata organismului, este insasi exprimarea vietii si nu doar o cauza a ei. Este posibil ca aceasta calitate de auto-determinare o organismului sa fie intr-un fel cuprinsa si codata doar in moleculele de ADN si ARN asa cum a crezut Francis Crick? Biologia sistemelor propune ca “dogma centrala a biologiei” exprimata de Crick, desi are valoarea ei in intelegerea modului in care informatia se transmite in genom, este astazi depasita sau mai bine zis complementata de realizarea faptului ca intr-un sistem organic informatia calatoreste in toate sensurile.

Daca citind paragraful de mai sus nu ati trait un sentiment de deja vue va invit sa cititi articolul meu Pastorul si Comisarul. Voi repeta pe scurt ideile. In 1935 URSS a respins oficial sinteza moderna ca pe o “stiinta burgheza” promovata de crescatorii de muste din America. Modelul propus de Trofim Lysnco, supranumit “savantul descult”, are la baza rastalmacirea experimentelor lui Ivan Vladimirovich Michurin, pionerul ingineriei genetice a culturilor de plante. Lenin a inteles geniul lui Miciurin si i-a ordonat lui Kalinin sa ia legatura cu el pentru organizarea unui proiect agronomic la scara nationala. Cel care si-a propus sa continue proiectul miciurinist a fost un pioner sovietic al sintezei moderne numit Nikolai Vavilov. Vavilov a facut primele studii genetice cu privire la originea plantelor cultivate si a dezvoltat miciurinismul pe baza neodarwiniana.

Insa chiar in anul mortii lui Miciurin, Lysenco a castigat increderea lui Stalin cu teza ca stiinta trebuie privita prin prisma luptei de clasa. Savantul descult si-a demonstrat ortodoxia citand antropogeneza lamarckiana a lui Engels din eseul sau “Rolul muncii in transformarea omului din maimuta”, care a stat si la baza lozincii comuniste ‘munca l-a creat pe om”. Biologia materialist-dialectica este exprimata intr-o fraza a lui Lysemco “zigotul nu e prost sa asculte de legile burghze”. Legile burgheze sunt unu set de instructiuni asupra carora actioneaza selectia naturala dupa principii comune cu cele ale economiei de piata. Lysenco vede aici o ideologie care sanctioneaza inegalitatile inascute si competitia capitalista. Neodarwinismul este, in viziunea lui, incercarea de a oferi o aparenta stiintifica acestei ideologii. Materialismul dialectic ne invata ca organismele vii poseda o capacitate inascuta de a se adapta la mediu, care afecteaza genomul si se transmite la generatiile urmatoare.

Potentialul revolutionar al genomului este baza revolutiei stiintifice in agricultura. Lysenco sustinea ca daca semintele de grau si secara sunt expuse la apa rece inainte de insamantare, vor pute fi cultivate eficient in nordul Rusiei. Stiinta sovietica merge pana acolo incat promite portocale in Siberia. Pe plan social, fabrica si gulagul devin laboratoare ale omului nou.

Restul este istorie. Proiectul agronomic a costat milioane de vieti. Omul nou a fost un fiasco. Bineinteles, protejatul lui Stalin nu putea gresi. De vina era Vavilov care introdusese stiinta burgheza in URSS cu scopul de a sabota agricultura socialista. Savantul sovietic a fot supus unui proces stalinist si condamnat la moarte. Pedeapsa i-a fost comutata la reeducare in Gulag unde a murit de foame lucrand la un proiect stiintific.

Este ironic modul in care proiectul Intelligent Design repeta istoria. Ideea stiintei neutre ideologic este respinsa. Lupta de clasa este inlocuita cu “marea lupta”. Credinciosul care accepta evolutia naturala este un infitrat. Evolutia naturala este un concept filozofic ateist. Genomul “‘nu este prost”, nu se supune legilor biologiei naturaliste ci se adapteaza la mediu in virtutea unei inteligente inerente organismului viu. Cand dreapta crestina va castiga puterea, stiinta medicala se va lepada de neodarwinism si va fi practicata pe baza ID. Genocidul lysencoist ar pali in fata realizarilor imunologiei si epidemiologiei crestine. Doamne fereste.

Este Steve Jobs tatal fiicei lui?

Atunci cand un test ADN a rezultat in probabiltatea de 94,1% ca Steven Jobs sa fie tatal biologic al Lisei Brennan, acesta a obiectat ca 28% din populatia de barbati a Statelor Unite aveau acelasi procent de probabilitate sa fie parintii fetitei.

Unde este greseala in argumentul lui Jobs? Sa ne imaginam ca Lisa a fost abandonata intr-o parcare. Pe baza secventelor de nucleotide pe care le au in comun, Jobs este identificat ca parintele probabil. Dar Jobs fiind Jobs, analizeaza distributia acelorasi secvente in toata populatia de barbati din US. Rezultatul este ca 28% dintre ei le au in comun. US avea o populatie de 222. 6 milioane cand s-a nascut Lisa, dintre care probabil cam 80 milioane barbati adulti. Probabilitatea ca Jobs sa fie unul dintre ei ar fi fost de 0.0000000125.

Numai ca Lisa nu a fost gasita in parcare. Lisa s-a nascut intr-o comuna hippi in Portland, Oregon, unde un cuplu de hippi, Steve Jobs si Chrisann Brennan, care incidental este si mama Lisei, traiau impreuna de cativa ani. Jobs ignora aceste aspecte ca simple contingente si se concentreaza asupra a ceea ce el considera caracterul defectos al analizei bio-moleculare. Dar tocmai aceste contingente valideaza cele 94,1 % procente, chiar daca exista alte 80 milioane variabile in distributia stochastica a probabilitatii.

Exemplul lui Jobs ne ajuta sa intelegem o eroare fundamentala in argumentul complexitatii ireductibile. Miscarea ID gaseste argumentele biologiei moleculare insuficient de convingatoare si arata la ceea ce ei gasesc a fi probabilitatea infinitezimala a dezvoltarii unui sistem complex prin mutatii repetate. Insa bioinformatica evolutionara nu este baza definirii evenimentelor majore in istoria vietii sau a cladelor in arborele filogenetic. Acestea au fost deja stabilite din raportul fosilelor si anatomia comparata. Datele moleculare aseaza doar probabilitatea acestor evenimente si relatii filogenetice dincolo de indoiala rezonabila.

Sonata pare sa cada in aceiasi capcana atunci cand defineste viata ca pe un sistem informational inchis. Informatia joaca aici rolul Ideii la Platon sau a Esentei la Aristotel. O astfel de filozofie va ignora descoperirea unei fosile intermediare, sau a unei serii de substitutii comune in doua genomuri bifurcate din acelasi nod filogenetic, ca simple contingente. Insa evolutia nu este altceva decat o serie de contingente care sfideaza orice predictie. De aproape patru miliarde de ani fluviul vietii curge in aceiasi directie fara alta lege decat cea a apei care isi gaseste todeauna o cale. De aproape doua secole navigam acest fluviu spre izvoarele lui eluzive, cartografiem albia si indexam epavele de pe maluri. Biologia moleculara este doar prima imersiune de scafandru spre fundul apei.

O alta tema majora in articolul sau este caracterul reductionist al biologiei moleculare. O sa ma intorc la cazul paternitatii lui Jobs, cu riscul de a va plictisi. Relatia lui cu Lisa este sarea si piperul in filmul care-i poarta numele, mergand de la melodrama la psihanaliza, pentru toate gusturile. Care este rolul biologiei moleculare? Raspunsul este simplu: a oferit proba finala a paternitatii lui Job, fara care nu aveam drama. Insa drama ca atare este subiectul filmului nu al analizei moleculare. O abordare determinist-genetica a vietii lui Jobs ar fi intr-adevar reductionista. Insa chiar daca cineva ar sustine ca Apple a fost pre-programat in ADN-ul lui Jobs, nu ar face biologie moleculara ci filozofie.

Atunci care este problema? Problema este ca pana la procesul din Dover acuzatia cea mai populara impotriva Teoriei Evolutiei a fost aceea ca TE nu este stiinta ci filosofie. Reprezentantii ideii Intelligent Design au adus aceasta teza in fata justitiei, sustinand in acelasi timp ca ID este motivat exclusiv de interes pentru stiinta (pauza pentru ras). Verdictul a fost exact invers. Evolutiei i s-a confirmat locul in clasa de biologie, in timp ce ID a fost limitat la clasa de filozofie.

ID si-a schimbat retorica dupa procesul din Dover. Problema cu TE nu mai este filozofia ci absenta ei. Acum ID vrea sa intre in clasa de biologie, nu ca stiinta, ci ca philosophia regina scientiarum ( si probabil ancilla theologiae), ca sa ne protejeze de reductionismul si materialismul stiintei fara metafizica. Un scop plin de bune intentii pe care l-au avut si inchizitorii lui Galileo.

Cum a pierdut Dembsky pariul cu Darwin

Am inteles din articolul lui Sonata ca oamenii de stiinta folosesc argumente teologice, si ca ar trebuii sa invate de la Intelligent Design cum se face stiinta fara argumente teologice. In general, nu ma intereseaza ce spun acesti domni, dar fiindca tot veni vorba, ma voi referi la o predictie pe care William Dembsky a facut-o in 2004 cu privire la prabusirea din lipsa de argumente stiintifice a Talibanului lui Darwin, si victoria stiintei fara agenda teologica care este bineinteles Intelligent Design.

În următorii cinci ani, darwinismul molecular, – ideea ca procesele darwiniste pot produce structuri moleculare complexe la nivel subcelular, – va fi mort. Când acest lucru se va întâmpla, biologia evolutionista va experimenta o criză de încredere, deoarece biologia evolutionista depinde de evoluția moleculelor potrivite. Prin urmare, prevăd un colaps al darwinismului în stil Taliban în următorii zece ani. Design Inteligent va profitai desigur în mare măsură. („Measure of Design: A Conversation About the Past, Present & Future of Darwinism & Design” Touchstone, volume 17, issue 6, pages 60-65, at page 64, July/August 2004).

Au trecut doi ani de la data anticipata pentru prabusirea Talibanului stiintific insa, la fel ca in cazul celuilalt Taliban, s-a dovedit inca o data ca wishing doesn’t make it so. Nu este dealtfel singura predictie si wish list a neoconilor (culoarea politica a lui Dembsky) la inceputul mileniului care nu s-a implinit, insa in acest caz lucrurile au iesit chiar pe dos. TE este astazi mai credibila decat oricand tocmai din cauza a ceea ce Dembsky numeste “darwinismul molecular”.

Afirmatia mea poate sa surprinda pe cei care cunosc doar partea Dembsky/ID a argumentului din evolutia moleculara computationala. De aceea trebuie sa adaug ca argumentul ID – improbabilitatea statistica a evolutie complexitatii si diversitatii – ignora matematica evolutiei moleculare asa cum este studiata de omul de stiinta si construieste in locul ei un om de paie pentru a fi daramat.

ID argumenteaza din ceea ce in teoria probabilitatilor se numeste se numeste probabiltate fizica. Este vorba despre limita calculata a frecventei unui numar de rezultate intr-un numar dat de incercari. Cand dai cu zarul exista o probabilitate de 1/6 pentru fiecare numar, sau 1/36 pentru acelasi numar daca arunci doua zaruri. ID arata la (im)probabilitatea statistica ca diversitatea si complexitatea moleculara a lumii vii sa fie rezultatul unui proces aleatoriu dirijat prin selectia naturala. Ca sa ma intorc la exemplul cu zarul, este foarte putin probabil ca doua zaruri sa cada 6/6 de 10 ori consecutiv.

Ce faci insa daca zarul a nimerit 6/6 de cateva ori consecutiv sub ochii tai? Aici se deosebeste probabilitate evidentiala a urmatorului 6/6 pe baza istoriei jocului de probabilitatea teoretica a frecventei rezultatelor 6/6 la un numar dat de trageri. Posibilitatea a zece 6/6 consecutive devine credibila pe baza rezultatelor obtinute pana acum in acelasi joc. La fel si suspiciunea ca jocul este facut. Suspiciunea este legitima pentru jucatorul care pierde. In cazul TE, cel care pierde jocul este teologul, de unde suspiciunea ca o inteligenta misterioasa dirijeaza zarul evolutiei.

Pentru omul de stiinta intrebarea este alta: exista o cauza naturala care mareste sansele ca 6/6 sa devina mai probabil decat alte rezultate? O explicatie ar fi ca centrul de greutate al zarurilor se afla mai aproape de latura cu 6. Nu conteaza daca zarurile au fost fabricate asa cu intentie (evolutionsim teist), sau daca este un accident de fabricatie (evolutionism a-teist). Omul de stiinta este agnostic metodologic chiar daca crede in Dumnezeu. Importanta este cauza naturala care modifica probabilitatea fizica in directia probabilitatii evidentiale.

Un exemplu familiar este predictia meteorologica. Atunci cand ne spune “astazi sunt 48% sanse de ploaie”, meteorologul calculeaza probabilitatea evidentiala. De cate ori a plouat atunci cand toate celelalte conditii meteorlogice au fost aceleasi? Raspunsul in cazul amintit este: de 48 de ori la suta de cazuri. De unde cele 48% sanse de ploaie.

Stiinta vremii este un bun exemplu si in cazul incalzirii globale. Istoria meteorologica a planetei arata o tendinta de crestere in temperatura globala care a inceput acum cateva decenii. Pe aceasta baza este calculata probabilitatea continuarii incalzirii planetei in viitorul previzibil. Catastrofa ecologica este posibila. In acest context, ne intrebam daca putem reduce probabilitatea. Data fiind relatia intre incalzirea planetei si revolutia industriala, si propietatea moleculei de CO2 de a inmagazina energie termala, corelatia intre emisia industriala de CO2 si incalzirea globala apare probabila. Omul de paie aici este idea ca credinta bazata pe probablilitate evidentiala este dogma. De fapt este vorba despre un pariu cu viitorul pe care nu putem risca sa-l pierdem.

Intorcandu-ne la TE, intrebarea este: pe ce ar paria un jucator indiferent la teologie dupa ce a calculat probabilitatea evidentiala a evolutiei moleculare? Omul de stiinta va raspunde ca toate dovezile arata la probabilitatea extrem de mare de a castiga pariul de partea evolutiei. Notiunea aceasta poate fi usor rastalmacita de cineva care nu intelege ca orice fapt stiintific este un adevar foarte probabil. Mai rau este insa faptul ca matematica pe baza careia se se stabileste probabilitatea evolutiei moleculare si a stramosului comun este ignorata de publicul larg. Asta face loc pentru omul de paie.

Iata cateva intrebari la care ar trebuii sa raspundem inainte de a pune banii jos in pariul cu Darwin:

Exista o schimbare/evolutie naturala in secventa moleculelor in proteine/ADN de la o generatie la alta?

Ce arata analiza comparata a acestor secvente la forme de viata diferite?

Indica ele la probabilitatea stramosului comun?

Corespunde arborele filogenetic dedus din analiza moleculara cu cel dedus din studiul fosilelor?

Care sunt instrumentele computationale pe care le folosesc oamenii de stiinta atunci cand cauta sa raspunda la aceste intrebari?

Voi incerca sa raspund in articolul urmator.