Off-Topic Place
30 martie 2011 2.316 comentarii
Dragi forumisti
S-a simţit nevoia unui spaţiu dedicat, unde discuţiile off-topic, destul de numeroase în ultima perioadă, să îşi găsească un loc al lor.
Datorită faptului că forumurile emisiunilor tindeau să fie deturnate de la tema principală de discuţie, devenind un fel de chat greu de urmărit, unele comentarii vor fi mutate pe acest forum, astfel incat aceia care dispun de timp liber/teme de discutie/inspiratie sa isi poata manifesta talentul pe indelete şi, în acelaşi timp, să se ofere posibilitatea de discutii şi dezbateri pentru cei interesaţi de prezentarile video.
Postarile off-topic (se pot include aici, după cum ne-au obişnuit unii: preferinţele muzicale, declaraţiile de dragoste, deversările de emoticoane, informările cu privire la dieta sau somnul personal, creaţiile artistice, repetările obsesive de idei, cererile de „rugaciune” etc… ) sunt aşadar binevenite în spaţiul pe care tocmai îl inaugurăm.
Evident, mesajele ce conţin înjurături, obscenităţi, dezvăluiri de identitate…vor fi şterse.
Mulţumesc 🙂
oxigen2 
Christopher Hitchens pt. cei care nu inteleg f. bine lb. engleza
Anghel Rugina
Pe la începutul anilor 2000, exista un talk-show pe ANTENA 1, care se numea: „Marius Tucă Show”. Acest excelent ziarist invita în emisiunile sale, cele mai reprezentative personalităţiale momentului, de la preşedintele statului, primul ministru şi membri ai guvernului, până la sportivi, oameni de cultură sau de ştiinţă… pe scurt, invita în fiecare seară, OMUL ZILEI! …Era unul dintre programele cele mai aşteptate şi mai urmărite, întrucât realizatorul nu-şi „ierta” pentru nimic în lume invitatul, supunându-l unui continuu tir de întrebări, care de care mai provocatoare şi mai indiscrete referitoare la activitatea profesională sau acţiunile publice ale acestuia. Totul cu bun simţ, totul cu maxim profesionalism, beneficiind de o echipă redacţionala de elită!
Într-o seară de acum circa zece ani, l-a avut ca invitat pe marele nostru economist şi academician Anghel Rugină, profesor universitar de anvergură mondială, care s-a stins din viaţa de curând, din păcate… Emisiunea de pe Antena 1 din acea seară avea să devină, pentru toţi cei care am urmărit-o, absolut memorabilă.
Sub Ceauşescu, Anghel Rugină a fugit din ţară , trecând Dunărea înot la sârbi. A fost rănit la picior de un grănicer român, dar a reuşit în cele din urmă să ajungă în Statele Unite, unde a devenit membru corespondent al Academiei Statelor Unite, şef de comisii economice şi consilier în diferite guverne americane.Pentru cine vrea să se edifice mai pe larg despre personalitatea acestui român de excepţie recomand lectura de pe Wikipedia şi din alte surse on-line.
La un moment dat, cu toată experienţa sa, Marius Tucă a scăpat invitatul de sub control. Personajul „de mare calibru”din acea seară, a pus treptat stăpânire pe emisiune, toată pregătirea acesteia ducându-se „pe apa Sâmbetei”, deoarece răspunsurile sale la întrebările moderatorului depăşeau cu mult tiparul emisiunii, prin amplitudine, prin modul în care erau documentate şi mai ales prin consecinţele lor!… Erau răspunsuri care impuneau de la sine alte întrebări şi tot aşa… Ca un bulgăre de zăpadă lăsat să se rostogolească pe o pantă proaspăt ninsă!… Dar să vedem ce s-a întâmplat, concret!
Domnul Rugină a afirmat la un moment dat, că a fost invitat acasă la George Bush!La „CASA ALBĂ”, bineînţeles. Fiica domniei sale era prietenă şi colegă de facultate cu gemenele preşedintelui american, iar acesta a vrut să îl cunoască personal, aşa că l-a invitat la o cină în cel mai bine păzit obiectiv al planetei. Şi când Marius Tucă l-a întrebat cum e de fapt preşedintele american „în privat”, au început dezvăluirile:
„George Bush este un texan simpatic, cinstit şi foarte de treabă, dar nu face ce vrea el!…”
„Cum, adică, nu face ce vrea el? Păi nu este el cel mai puternic om de pe planetă? Nu conduce el guvernul celui mai puternic stat din lume?” A întrebat, Tucă.”Păi, nu prea…” a răspuns domnul profesor. „Se vede treaba că trebuie să fac unele precizări”, a mai spus domnia sa, „ca să se ştie şi ca să puteţi înţelege mai bine”!…
Apoi a continuat: „Dragii mei, lumea asta este condusă de un fel de guvern mondial, format dintr-un grup de circa 250-300 de persoane, super-bogate, super-puternice şi super-bine-informate, care trăiesc „ca în sânul lui Adam”! Oamenii ăştia deţin puterea absolută pe planetă. În afară de accesul imediat la toate resursele economice şi la cele mai recente descoperiri tehnico-ştiinţifice, multe ţinute în secret, au la dispoziţie, în toate ţările lumii, institute de cercetări psiho-sociologice, cu ajutorul cărora ţin sub control toate popoarele planetei. Acestea le indică personajele politice cele mai „potrivite” pentru a „câştiga alegerile”, în mod „democratic” în cele mai importante state ale lumii; importante nu numai ca număr de locuitori, dar mai ales prin resursele lor naturale, prin puterea economică, militară sau prin poziţia lor strategică.
Practic toţi conducătorii statelor importante ale planetei sunt”aleşi” cu „binecuvântarea” acestui „GRUP”, şi toţi cei aleşi nu fac altceva decât să pună în practică „directivele” trasate de acesta…”
Întrebare telefonică de la un telespectator: „Domnule Anghel Rugină, face şi România parte dintre ţările vizate de „GRUP”?”
„Da. Şi ca dovadă vă aduc faptul că, înainte cu două luni de alegerile din 2000, persoana care a câştigat alegerile prezidenţiale, a fost în vizită „privată” în Statele Unite, iar la două săptămâni de la câştigarea alegerilor, primul ministru proaspăt numit a făcut acelaşi lucru. Au fost amândoi să-şi ia „foaia de drum”…
Replică telefonică: „Adică dumneavoastră vreţi să spuneţi că pe preşedintele nostru ni l-au ales americanii?”
Răspuns: „Nu o spun eu. Aşa este. Numai că nu americanii, ci „GRUPUL” care conduce. În America a avut loc doar acceptarea şi instruirea personajelor.”
Replică: „Să vă fie ruşine domnule, Rugină… Să vă fie ruşine că aţi ajuns la vârsta pe care o aveţi, cu capul plin de păr alb, ca şi mine şi că ne minţiţi în halul ăsta… Nu ştiu ce interes aveţi să o faceţi, dar vreau să vă spun că pe preşedintele nostru l-am ales noi, cu toţii, prin votul nostru, că aşa am vrut noi! Să vă fie clar: aşa am vrut noi! Şi apoi cum să ni-l aleagă alţii când este o comisie de votare care verifică vot cu vot, de la toate partidele… Sunteţi un mincinos! Domnule Marius Tucă, nu mai chemaţi, domnule, din ăştia… Bună seara!…”
Anghel Rugină, (A.R.): „Dragă domnule, te felicit!… Te felicit că ai ajuns la vârsta la care ai capul plin de păr alb şi că ai trăit până acum cu impresia că ai putere! Că votul tău contează! Poţi să mori fericit în cazul ăsta! Eu nu am vorbit pentru cei care au vârstaşi convingerile dumitale. Eu am vorbit pentru cine are urechi săaudă şi minte să înţeleagă!…
În ceea ce priveşte votul, nu uitaţi vorbele lui Stalin, care zicea că nu contează cine şi ce votează, contează doar cine numără voturile! Astăzi cu voturile centralizate electronic treaba asta a devenit un simplu joc pentru un informatician: cu un program deştept, printr-o simplă atingere a unei anumite taste, voturile plus ale unui candidat se adună discret la cel care trebuie să iasă…
Îmi spui că nu ştii ce interes am… Am interesul ca POPORUL MEU SĂ AFLE… Să afle şi SĂ ÎNŢELEAGĂ!… Să înţeleagă că la nivel global „cărţile sunt făcute”! Oamenii ăştia sunt prea deştepţi şi prea puternici!…”
Alt telespectator (TS), întreabă:
„Dar cine sunt oamenii ăştia? Este vorba de Franc-masonerie?”
A.R.: „Sunt şi masoni în „grup”, dar nu sunt majoritari!”
TS, (chiar dacă se tratează de un alt telespectator lăsăm iniţialele cu titlu generic, pentru cursivitatea mesajului):
„Atunci, despre cine este vorba? E sultanul Bruneiului? Bill Gates? Sau cine altcineva?”
A.R.: „Mai, băieţi… Pe oamenii ăştia nu-i cunoaşte nimeni… Adică nimeni dintre „muritorii de rând”! Ce, sultan? Ce, Bill Gates? Ăştia sunt mici copii, pe lângă cei din „GRUP”! Trebuie să înţelegeţi că adevăraţii bogaţi ai lumii nu apar în nici un top, al niciunei reviste… Se bucură de anonimat pentru ca astfel să aibă libertate deplină de mişcare. Doar un număr limitat de persoane, alese pe sprânceană, cunoaşte identitatea unora dintre ei, alte persoane „alese”, cunosc pe altele, şi tot aşa. Nimeni nu poate pune toate piesele acestui puzzle împreună… Nici măcar preşedinţii marilor state ale lumii. Directivele ajung la ei prin interpuşi. V-am spus că este vorba despre oameni deosebit de inteligenţi şi despre o organizare perfectă!…”
TS : „Atunci sunt evreii?”
A.R.: „Sunt şi evrei dar nu sunt majoritari!”
TS: „Arabii? Sunt şi arabi? Că ăştia au petrol…”
A.R.: „Dragii mei, sunt reprezentanţi de peste tot, într-o proporţie echilibrată. În asta şi constă succesul „GRUPULUI”, deciziile în interiorul lui se iau într-un mod absolut democratic, iar locul în acest „GRUP”se moşteneşte, pe principii monarhice, cei ce urmează să intre fiind foarte bine testaţişi pregătiţi în acest sens…
TS: „Bun, şi cam de când se întâmplă chestiile astea?”
A.R.: „Se zice că acest „GRUP” a luat fiinţă cam pe la începutul anilor 1800, cu scopul declarat de a prelua conducerea lumii. Prima mişcare cu relevanţă la nivel planetar ar fi fost iniţierea valului de revoluţii din Europa anilor 1848. Apoi „GRUPUL” a încercat preluarea puterii pe tot globul prin intermediul ideologiei comuniste.”
TS: „Cum adică, să preia puterea în lume cu ajutorul comunismului? Păi comunismul nu zice că totul este al tuturor? Nu înţeleg. Puteţi să ne explicaţi?”
A.R.: „O.K. Să raţionăm un pic… Deci ideologia comunistă spune că totul este al tuturor, este adevărat, dar şi că nimeni nu poate dezlipi nici un strop din bunurile în comun pentru folosul său personal. Deci totul este al tuturor şi în particular al nimănui. Şi chiar dacă nu sunt ale nimănui, după victoria planetară a comunismului, aceste bunuri trebuiesc totuşi „administrate” de cineva. Şi de ce acel cineva n-ar putea fi un „GRUP”, de administratori la nivel mondial de, să zicem… 250-300 de persoane!… ” …Toată lumea… mută. Inclusiv Marius Tucă…
Şi domnul profesor a continuat: „Toate mişcările de rezonanţă mondială de după 1848, s-ar fi produs cu acceptul acestui „GRUP”. Totul bine studiat. Totul cu un scop precis.Bineînţeles că au apărut şi evenimente neprevăzute. Las un moment dat, liderii comunişti, supuşi unei propagande deşănţate cu scopul creării cultului personalităţii, pe criterii de marketing politic, au început ei înşişi să creadă în ceea ce propovăduiau şi să se creadă nişte ZEI în viaţă, aşa că au scăpat de sub control. Şi atunci a fost nevoie de crearea unei ideologii care să contrabalanseze comunismul şi anume fascismul. Şi aşa a pornit cel de-al doilea război mondial… Şi când şi fascismul a început să aibă derapaje i s-a opus o coaliţie mondială, şi pentru că nu fusese înfrânt comunismul „independent”, a fost nevoie de un „război rece”, care s-a încheiat aşa cum ştim cu toţii, cu victoria „GRUPULUI”, asupra copilului rebel – comunismul!
Acum suntem în faza în care „GRUPUL” se concentrează asupra unei noi strategii de putere şi anume „GLOBALIZAREA”. Au fost create organisme la nivel global în sprijinul acestui concept: NATO, G8, G20, FMI, Banca Mondială, BERD, Comunitatea Europeană, etc…
Trebuie să recunoaştem că acest „GRUP” a avut un rol foarte important în menţinerea unui echilibru strategic la nivel mondial. În perioada dominaţiei acestuia, nivelul de trai al populaţiei a crescut în mod constant, nu peste tot e drept dar încă se mai lucrează la acest lucru prin intermediul organismelor mondiale controlate de „GRUP”. De asemenea nivelul tehnologic a cunoscut un progres uriaş care nu ar fi fost posibil fără direcţionarea resurselor necesare în acest sens. „Drepturile omului”sunt impuse permanent pe ordinea de zi a tuturor reuniunilor la nivel mondial, sau regional, acolo unde acestea nu sunt la înălţimea momentului. În general se impune o nouă ordine mondială, care încearcăsă înlăture haosul, anarhia şi pericolele potenţiale la nivel planetar…V-am spus că este vorba despre persoane deosebit de inteligente.
E drept, uneori sunt mai răi câinii, că stăpânii, dar sunt sigur că la momentul oportun, stăpânii îşi vor pune câinii cu botul pe labe !…”
Marius Tucă (M.T.):
„Domnule Anghel Rugină, m-aţi uimit! De unde ştiţi toate astea?
A.R.: „În cercurile academice americane se dezbat destul de des subiecte de genul ăsta!”
M.T.: „Şi nu vă este frică să dezvăluiţi aceste lucruri?”
A.R.: „În primul rând, am o vârstă: „mi-am trăit traiul, mi-am mâncat mălaiul”, şi apoi sunt lucruri, repet, deja cunoscute, iar scopul pentru care am făcut-o este de a limpezi cumva apele şi de a potoli spiritele înfierbântate din România, care încă mai cred că tot ceea ce zboară se mănâncă!…”
TS: „Şi noi ce trebuie să facem?”
A.R.: „Aici am vrut să ajungem cu discuţia noastră!… Pentru noi, important este să ne facem viaţa frumoasă în jurul nostru.Să lăsăm gândurile mari, la scara internaţională, că acolo jocurile sunt făcute şi echilibrele nu trebuiesc rupte! Nu avem nici informaţiile, nici competenţa, nici resursele şi nici mijloacele necesare să acţionăm la un nivel atât de înalt.
Putem în schimb să ne comportăm civilizat, să ne educăm bine copiii, să ne conservăm şi să ne protejăm mediul în care trăim, să ne respectăm şi să ne ajutăm, pe scurt: să ne trăim viaţa liniştiţi…”
Ieri a aparut o carte promitatoare: „A Universe from Nothing: Why There Is Something Rather than Nothing” de Larry Krauss.
Daca o gasiti in format electronic dati de veste.
Google doodle-ul de azi il sarbatoreste pe Nicolas Steno (1638-1686) pionier in anatomie si geologie si episcop catolic. In 1988 a fost beatificat dar mostenirea lui a dus in alta directie.
Se mai intampla si astazi minuni. In asemenea minuni cred, in asemenea minuni omenesti este legitim sa crezi.
M-am mai documentat putin despre Aimee Mullins, cea pe care am prezentat-o in comentariul anterior ca un exemplu de minune. Am aflat ca este si foarte apreciata ca speaker, fiind adesea invitata sa tina discursuri la diferite conferinte; are deja mai multe TED talks. Am citit transcript-ul la aceasta si mi s-a parut fascinant, de abia astept ca in cursul zilei sa imi fac timp s-o urmaresc.
Aimee este un model remarcabil. Ma bucur ca este deja faimoasa si regret ca n-am aflat mai devreme de povestea ei.
Citez mai jos pe larg din discursul ei la TED pe care l-am indicat. Face la un moment dat si niste conexiuni inedite cu ideile lui Charles Darwin si apoi cu niste detalii de paleoantropologie. Am ales redarea in engleza pentru ca suna cel mai bine, dar exista si varianta tradusa in romana.
Va recomand o lectura post-shabbatica cu titlu sugestiv: Porumbelul pacii sau intoarcerea refulatului 🙂 http://www.cafegradiva.ro/2012/01/porumbelul-pacii-sau-intoarcerea.html
#41
Da, mi-a placut mult!
A aparut o mica problema; inca de la descoperirea ‘spatelui domnului F.’ am avut imaginea fetei unui cunoscut „domn”. In final am respins imaginea pentru că ‘intruziunea aceasta a realului (m)i se părea prea fantastică pentru a fi acceptată’.
:))) orice asemanare cu realitatea este… pur fantastica! 😀
Tocmai ce au fost publicate rezultatele unui studiu experimental care aduce noi informatii despre aparitia multicelularitatii. Se poate accesa in intregime, iar un comentariu bun si o prezentare a catorva dintre implicatiile lui se gaseste pe site-ul Nature.
Semne si minuni care atesta maretia unui lider politic.
aici
Nu sunt sigur dacă semnificatiile care li se acorda sunt mai ridicole sau mai puțin ridicole decât cele trambitate in context ecleziastic.
Have a laugh!
incercati sa vizionati acest clip doar cu dorinta sincera de a intelege, nimic mai mult.
http://www.youtube.com/user/faithlessjungle?feature=BF#p/a/u/1/ypGXgbbdCnc
Lelitza
Am vazut clipul, iar cuvantul definitoriu e „patetism”.
Nu pot asocia frumusetea universului, plinatatea trairilor cuplat cu tenebrele nicicum.
Dar, poate eu stau mai prost la partea estetica.
Mai mult nu pot intelege, nu mai cred in frumos.
#48 Emma,
depinde cum privesti lucrurile. Eu nu cred ca pot numi trairile unui om patetice sau rationale.
Uneori numai dupa ce am trecut de/prin tenebre gasim frumosul.
Lelitza,
E o vorba si anume aceea ca partea intunecata te atrage mult mai usor si nu e nimic mistic in asta.
Frumosul e subiectiv, iar totul din jur e destul de urat sa mai poti face diferenta.
E o perioada urata , in tot ce exista din pacate. Unele aspecte culturale, mentale, religioase au lasat amprente adanci, diforme in care poate multi isi gasesc placerea.
Eu sunt pe dinafara de aceste lucruri si poate e mai greu sa apreciez, vina e a mea .
Lelitza
„Eu nu cred ca pot numi trairile unui om patetice sau rationale.”
Mai mult ca sigur da.
Sunt trairi constiente iar cand contiunui intr-un triumf al patetismului scabros, eu cu siguranta si cu ratiune inchei orice intelegere. Daca insa patetismul urmeaza cursul rational al imaginilor vazute la final, atunci un dialog cu frumusetea vietii poate exista ,fara indoiala.
Va recomand :
http://www.songstube.net
Lawrence M. Krauss, Theoretical Physicist:
Ceva mai putin socant – un clip despre 3 dovezi genetice in favoarea evolutiei provenit de la BioLogos Foundation, fondata de Francis Collins, genetician renumit si crestin liberal.
POVESTEA UNEI STRĂLUCITE LOVITURI DE STAT SOVIETICE CELEBRATĂ ANUAL
ÎN ROMÂNIA CA „REVOLUŢIE”
1 – Historic background:
După vizita din China lui Mao-Tze-Dong, Nicolae Ceauşescu a început o campanie susţinută de „îndepărtare” de patria mumă U.R.S.S.. O schimbare de politică nu era de loc uşoară, având în vedere că marea majoritate a generalilor de securitate şi armată făcuseră „studii” în U.R.S.S. şi vorbeau curent limba rusă.
Nu trebuie uitat că R.S.R. avea cel mai ridicat procentaj de spioni sovietici, în special militari (G.R.U.), pe cap de locuitor în lagărul socialist…
Noua politica a fost însă foarte persistentă şi în anii 1980, toate posturile de comandă erau în mâna unor generali de încredere, loiali „tovarăşului şi tovarăşei”.
Economia „socialistă” nu mergea însă de loc şi atunci a început o campanie de vânzare masivă pe valută către Occident. Se vindeau în special nemţi, evrei şi carne de porc…
La un moment dat, Marin Ceauşescu i-a sugerat „tovarăşului” că ar fi bine să vândă sisteme de armament moderne sovietice unor părţi interesate ca Statele Unite, de exemplu. Problema principală era că RSR nu mai primea de mult ultimele tipuri de armament sovietic, iar pentru cel existent în dotare aveau restricţii de înstrăinare.
Excelenta carte a lui Liviu Vălenaş „Fabrica de spioni” relatează pe larg dificultăţile unei tentative de vânzare a unui tanc T72 aflat în dotarea armatei R.S.R. Tratativele au continuat şi au fost terminate cu succes pentru livrarea a 7 sau 8 tipuri de rachete tactice aer-sol şi sol-aer, pe care Nicolae Ceauşescu le-a cumpărat de la bunul său prieten Muammar Gaddafi şi care ne-au fost livrate pe coasta de Est în schimbul a câtorva zeci de milioane de dolari depuşi de C.I.A. într-un cont cifrat la o bancă elveţiană.
Ghinionul lui Ceauşescu a fost că ultra-vigilentul G.R.U. l-a fotografiat pe fratele său Marin Ceauşescu, ajuns consilier la Ambasada RSR din Austria , într-un meeting secret cu şeful nostru de staţie C.I.A. din Viena în vara anului 1987. Atunci a fost pecetluită soarta familiei Ceauşescu şi a început proiectul de lovitură de stat care nu a avut nimic în comun cu mişcările populare anti-comuniste din Europa Orientală şi Centrală în anul 1989.
Soţii Ceauşescu şi Marin Ceauşescu au fot condamnaţi la moarte de către G.R.U., cu aprobarea lui Gorbaciov. Una din principalele acuzaţii la simulacrul penibil de proces judiciar al soţilor Ceauşescu din 23-25 Decembrie 1989 a fost că au vândut sisteme avansate de armament Statelor Unite, care i-a plătit prin intermediul unei bânci elveţiene. Guvernul american a încercat să salveze viaţa lui Marin Ceauşescu, dar echipa operativă C.I.A. a sosit la ambasada română din Viena în momentul în care echipa GRU-Spetsnaz care îl spânzurase pe Marin Ceauşescu în subsolul ambasadei tocmai părăsea clădirea…
Gorbaciov a făcut o investiţie masivă de bani şi resurse umane pentru înlăturarea lui Ceauşescu. A început cu reactivarea „fosilelor” spionajului sovietic din generaţia lui Brucan, Iliescu şi Walter Roman (fost agent NKVD în Spania în 1936 , devenit „profesor de marxism-leninism” la Politehnica din Bucureşti unde am studiat între 1965 şi 1970, după ce am ieşit din închisoare în 1964), precum şi a „generaţiei tinere” a lui Petre Roman şi Gelu Voican-Voiculescu.
Problema esenţiala a lui Gorbaciov era că „fosilele” nu aveau acces la generaţia curenta de comandanţi ai securităţii şi armatei, care erau loiali familiei Ceauşescu. Pe de altă parte, „bascularea” securităţii şi armatei de partea guvernului sovietic era absolut esenţială, întrucât în RSR nu exista nici o societate civilă sau culturală naţională, totul fiind distrus de dictatura absolută şi tembelismul naţional tradiţional.
Phase I – Operaţia „Troika”
La sfârşitul lui Iulie 1989 a fost înfiinţat un comandament central la Kishinev (fost Chişinău) şi au fot selectaţi aproape 15000 de ofiţeri şi subofiţeri aparţinând la trei servicii diferite:
1 – Komitet Gosudarstvenoy Bezopasnasti (K.G.B.) – Committee for State Security – Comitetul pentru Securitatea de Stat,
2 – Glavnoye Razvedyvatelnoye Upravleniye Generalnogo Shtaba (G.R.U.-GSh.) – Main Intelligence Directorate of the General Staff – Directiunea Generala de Informatii a Marelui Stat Major,
3 – Voyska Spetsialnogo Naznacheniya (Spetsnaz) – Force for Special Purposes – Forţa Militară pentru Scopuri Speciale, unităţi subordonate fie la G.R .U., fie la K.G .B în 1989, iar actualmente subordonate G.R.U. sau F.S.B. (Federalnaya Sluzhba Bezopasnosti Rossiyskoy Federatsii) – Federal Security Service of theRussian Federation – Serviciul Federal de Securitate al Federaţiei Ruse.
Au fost formate circa 5000 de echipe de către trei ofiţeri sau subofiţeri reprezentând cele trei servicii, iar fiecare echipă a fost dotată cu un autoturism (marea majoritate Lada) special prevăzute cu compartimente pentru ascunderea armamentului, muniţiei şi a explozivelor.
Participanţii au luat la Chişinău lecţii speciale de limba română şi geografia României cu o durată de trei luni, în diverse cazarme ale oraşului.
Începând cu a doua jumătate a lunii Octombrie 1989, echipele Troika au fot introduse ca „turişti” în România , în ritmul de circa 150 maşini pe zi. Au fost trimise în majoritatea judeţelor, dar destinaţiile prioritare au fost Timişoara şi Bucureşti.
Timişoara a fot aleasă ca o buna candidată pentru „demonstraţii populare anti-Ceauşescu”, datorită apropierii relative de Europa de Vest şi datorită prezentei unui vechi „prieten” al G.R.U., pastorul protestant Tokes.
Am citit câteva rapoarte trimise de un căpitan KGB, care fusese recrutat mai înainte şi lucra pentru noi ca agent dublu.
El descrie în detaliu acţiunile din Calea Girocului şi de la reşedinţa lui Tokes. La un moment dat în seara zilei de 16 Decembrie 1989, colonelul KGB care era comandant operativ al „operaţiei Tokes” a cerut să se facă „numărul”, adică identificarea tuturor protestatarilor din jurul locuinţei lui Tokes. „Şi ne-am alarmat, fiindcă noi (echipele Troika) eram peste 80% din participanţi. Noroc că a doua zi a venit ordinul să ne deplasăm la Bucureşti.. .”
Acţiunea importantă era acum la Bucureşti unde 2 generali sovietici şi un număr de ofiţeri superiori KGB or GRU care toţi vorbeau „moldovineşte” au dus tratative timp de aproape două săptămâni cu diverşi generali români de securitate şi armată pentru a asigura „bascularea” …
Echipa sovietică de negociatori era în contact radio quasi-permanent cu comandamentul operaţiei Troika din Chişinău. Ei au prezentat ultima propunere a lui Gorbaciov pe 17 Decembrie 1989, care promitea în mod solemn că nici un salariat al Ministerului de Interne sau al Ministerului Forţelor Armate nu va fi concediat, arestat sau judecat, şi că toţi aceşti salariaţi vor fi promovaţi în masă şi salariile le vor fi mărite corespunzător…
Propunerea a fost acceptată de aproape toţi conducătorii securităţii şi armatei la 20 Decembrie 1989.
Singura excepţie a fost un general de armată care era ministru adjunct; el a refuzat şi a fost imediat „sinucis” de „negociatori”. Generalii care acceptaseră propunerea lui Gorbaciov au cerut apoi lui Ceauşescu să organizeze faimoasa „adunare populara” din 22 Decembrie 1989.
Mi s-a părut deosebit de interesant faptul că toate aceste negocieri cu conducătorii securităţii şi armatei au fost purtate exclusiv de către militarii sovietici care nu au implicat, evident din motive de securitate, echipa de spioni civili destinaţi fazei următoare, operaţia „Flanela”.
E foarte probabil că marea majoritate a securiştilor care au executat lovitura de stat sovietcă nu au ştiut cine sunt noii conducători politici ai României până când i-au văzut pe „flanelişti” defilând pe ecranele televizoarelor…
Phase II – Operaţia „Flanela”
Ziua de 22 Decembrie 1989 a început înainte de ora 7 dimineaţa pentru trei agenţi operativi CIA care lucrau în cadrul Ambasadei Americane la Bucureşti. Erau îmbrăcaţi „româneşte” şi au ajuns devreme în Piaţa Palatului, aşa că au asistat la toate fazele faimosului meeting.
Au văzut cum s-a construit „dreptunghiul” şi „razele”, care erau o procedură standard la toate meetingurile publice a lui Ceauşescu. „Dreptunghiul” era constituit din circa 200 de securişti masaţi sub balconul de la care urma să vorbească Ceauşescu. De la „dreptunghi” plecau „razele” constituite din câte doi (uneori trei) securişti umăr la umăr, mergând spre exterior. Între aceste „raze” erau apoi plasate grupurile de muncitori şi alţi membri de partid aduşi cu autobuzele.
Această descriere tehnica e probabil plictisitoare, dar veţi vedea că este foarte importantă pentru meetingul din 22 Decembrie 1989.
Când Ceauşescu a ajuns la punctul în care a făcut o pauză, securitatea a pus la difuzoare o înregistrare a unor rafale de mitralieră. Am văzut filmul meetingului şi văd şi acum privirea speriată a lui Ceauşescu care nu înţelegea ce se întâmplă. Emil Bobu intră pe balcon în spatele lui şi-i spune: ” E SECU !”. În momentul acela Ceauşescu a înţeles că securitatea a trecut de partea sovieticilor şi că partida era pierdută.
Acesta este momentul în care nişte „tineri curajoşi” au început să alerge prin mulţime strigând: „Jos Ceauşescu! Jos cu dictatorul”.
Oamenii noştri de la Ambasada Americană au remarcat imediat ca aceşti „tineri curajoşi” nu alergau de la periferia masei de oameni către centru. Ei alergau întotdeuna dinspre „dreptunghi” spre periferie, şi ALERGAU NUMAI PRIN „RAZELE” DE SECURIŞTI, unde evident se simţeau în siguranţă. Era clar că erau toţi securişti…
Cronologia evenimentelor din 22 Decembrie 1989 este in general cunoscuta, aşa că n-am să insist asupra ei…
Vreau însă să relatez un eveniment amuzant, raportat de un informator din Tulcea. La 21 Decembrie 1989 Petre Roman era în Delta Dunării la vânătoare de mistreţi. Începand de la 10 dimineaţa toţi cei care lucrau la comitetul judeţean de partid din Tulcea au fot mobilizaşi să-l găsească pe Petre Roman pe care-l caută la telefon cu insistenţă „cineva” de la Bucureşti. L-au găsit în fine în jurul prânzului şi convorbirea telefonică a fost foarte scurtă:
– „Da, tovarăşu!
– „BĂI PETRICĂ, FLANELA E MÂINE!”
– „Am înţeles, tovarăşu!”…
După care „Petrică” se dădea de ceasul morţii să ajungă în Bucureşti în aceeaşi seară, fiindcă altfel se făcea „revoluţia” fără el…
A doua zi după masă a început defilarea la televizor a „flaneliştilor”, tovarăşi cu pulovere şi flanele, dar fără sacouri sau costume de haine, care a durat mai bine de două săptămâni.
Securitatea lor personala era asigurată de echipele Troika care s-au ocupat de asemenea de organizarea fazei următoare a loviturii de stat…
Phase III – „Teroriştii”
De îndată ce căderea lui Ceauşescu a devenit cunoscută, o mulţime de oameni de buna credinţă, informaţi asupra evenimentelor din celelalte ţări din Europa de Est, au crezut că totul s-a schimbat şi că au devenit peste noapte „LIBERI”.
Aceasta era o problemă majoră pentru securitatea care trecuse de partea sovieticilor cu condiţia de a-şi menţine puterea intactă.
Ei trebuiau să arate „prostimii” că nu s-a schimbat nimic şi că FRICA, nu libertatea este baza noii „societăţi”.
S-a organizat imediat, cu colaborarea echipelor Troika, faza denumită „Teroriştii” care a început chiar în seara de 22 Decembrie 1989.
Unităţile USLA au început să joace prin rotaţie rolul de „terorişti” şi de „anti-terorişti”. Aceiaşi militari de securitate erau o noapte „terorişti” şi noaptea următoare „anti-terorişti”.
Această fază a durat câteva săptămâni şi s-a soldat cu sute de morţi, oameni nevinovaţi împuşcaţi în stradă. De multe ori morţii erau transportaţi de la o strada la alta, ca să se propage teroare în toate cartierele.
Dacă fazele anterioare, Troika şi Flanela, au fost executate ireproşabil, faza Teroriştii nu a dat în totalitate efectele scontate. O mulţime de oameni de bună credinţă credeau că sunt într-adevăr liberi şi se comportau ca atare, înfiinţând sau reînfiinţând vechi partide şi organizaţii politice.
În plus direcţia afacerilor religioase din securitate era complet blocată pentru un motiv foarte simplu:
aşa-zisul „Patriarh al Bisericii Ortodoxe” (Teoctist-Anticrist cum îi strigaseră în faţă credincioşii în Decembrie 1989), care se spune că avea grad de general de securitate, a crezut cu adevărat că a sosit momentul să dea socoteală pentru toate crimele comise de conducerea securistă a bisericii române în ultimii 41 de ani, şi s-a retras la o mânăstire, refuzând să mai „conducă” Biserica Ortodoxă.
În 1948 Gheorghiu-Dej şi Ana Pauker au numit „Patriarh” pe un preot de ţară din Oltenia care petrecuse doi ani de închisoare în lagărul de la Târgul Jiu unde Gheorghiu-Dej era de asemenea internat. Preotul Marina fusese condamnat pentru complicitate cu o bandă de hoţi de cai.
Îmediat după „hirotonisire” Justinian Marina a participat la distrugerea Bisericii Greco-Catolice din România . Toţi episcopii Greco-Catolici au fost arestaţi, condamnaţi şi au murit în închisoare ca adevăraţi martiri ai credinţei. Mii de preoţi Greco-Catolici de toate vârstele au fost de asemnea arestaţi şi condamnaţi la 15-20 de ani de închisoare.
Am cunoscut în închisoare în perioada 1959-1964 câteva zeci de preoţi Greco-Catolici care supravieţuiseră din 1948. Am toată admiraţia pentru aceşti preoţi adevăraţi, martiri ai credinţei care îşi continuau vocaţia de preoţi în condiţiile de exterminare din închisoare. Un exemplu: părintele Crişan, văr al excelentului profesor de matematici Iacob Crişan care mi-a fost profesor 4 ani la Liceul Matei Basarab din Bucureşti. Dumnezeu să-i ierte şi să-i odihnească!
Toate proprietăţile Bisericii Greco-Catolice din România , incluzând peste 2500 de biserici şi alte clădiri au fost confiscate şi trecute în patrimoniul Bisericii Ortodoxe Române, „condusă” de Justinian Marina.
Faptul că securitatea comunistă controla conducerea Bisericii Ortodoxe nu însemna că preoţii şi monahii trecuseră în serviciul Satanei. În primăvara anului 1958, Justinian Marina a ordonat tuturor preoţilor şi monahilor Bisericii Ortodoxe să semneze angajamente cu organele securităţii locale că vor informa asupra oricăror fapte sau intenţii de a acţiona împotriva guvernului comunist, MĂRTURISITE ÎN TAINA SPOVEDANIEI.
Spre cinstea lor veşnică, mii de preoţi ortodocşi AU REFUZAT să semneze aceste angajamente cu Satana…Ei au fost toţi arestaţi şi condamnaţi între 10 şi 20 de ani de închisoare.
Am întâlnit sute de preoţi ortodocşi între 1959-1964. Numai în lagărul Grădina de la Piatra Frecăţei în Balta Brăilei erau 3 „brigăzi” de preoţi (150 de persoane).
„Cum să trădez eu sfânta taină a spovedaniei? Înseamnă că nu mai sunt preot!” îmi spunea cu lacrimi în ochi un preot bătrân, trecut de 75 de ani, care a şi murit câteva luni mai târziu…Dumnezeu să-i ierte şi să-i odihnească pe aceşti martiri ai credinţei şi ai neamului românesc, care au împărtăşit soarta miilor de preoţi Greco-Catolici şi Romano-Catolici…
Mai târziu, când Ceauşescu a început construcţiile faraonice, sute de biserici au fost dărâmate fără ca conducerea securistă a Bisericii Ortodoxe Române să protesteze în nici un fel…
Acestea sunt crimele majore ale conducerii securiste a Bisericii Ortodoxe Române şi motivul pentru care Teoctist-Anticrist credea că a sosit ora judecăţii până în prima săptămână a lunii Aprilie 1990, când securitatea l-a convins în fine că nimic nu s-a schimbat şi i-a promis solemn că va putea să păstreze toate proprietăţile furate de la Biserica Greco-Catolică .
ROMÂNIA ESTE SINGURA ŢARĂ DIN EUROPA ÎN CARE PROPRIETĂŢILE BISERICII GRECO-CATOLICE NU AU FOST RESTITUITE PROPRIETARILOR LEGALI, spre deosebire de Ungaria, Slovacia, Cehia,Ucraina , Bulgaria , Serbia , Croaţia şi Slovenia .
În perioada Ianuarie-Aprilie 1990 toţi salariaţii Ministerului de Interne şi ai Ministerului Forţelor Armate au fost avansaţi în grad şi salariile li s-au mărit în mod corespunzător.
De exemplu, şeful tribunalului militar al sectorului 2 Bucuresti care în 1959 era căpitanul Prună Liviu şi care ajunsese în 1989 general-maior, a fost avansat direct general-colonel şi numit de Iliescu şef al Justiţiei Militare din România „post-revoluţionară”. Faptul că el condamnase în August 1959 la 225 ani închisoare pe cei 12 membri ai organizaţiei Frontul Eliberării Naţionale de la Liceul Matei Basarab a fost desigur ceva minor comparat cu cele câteva zeci de condamnări la moarte pe care le-a „pronunţat” în perioada 1958-1959.
Între timp „turiştii” din operaţia Troika s-au întors progresiv acasă în U.R.S.S., până în Mai 1990, dar situaţia politică în România continua să fie critică, cu toate eforturile securităţii de a „cultiva” frica şi teroarea.
Phase IV – „Mineriada”
Astfel „conducerea post-revoluţionară” a hotărât să organizeze o variantă română a „revoluţiei culturale” a lui Mao-Tze-Dong şi a mobilizat importante resurse financiare şi umane care au asigurat „succesul strălucit” al MINERIADEI din Iunie 1990.
Au dezlănţuit sălbăticia fără precedent a lumpen-proletariatului împotriva „duşmanilor poporului”. Mii de oameni au fost bătuţi şi maltrataţi, sute de oameni au murit sau au fost schilodiţi pe viaţă.
Scopul era unul singur şi anume să impună frica şi teroarea fără de care securitatea nu putea funcţiona.
Şi au avut un succes deplin care a asigurat rolul dominant al securităţii până în ziua de astăzi.
„Tovarăşi minieri, vă mulţumesc!” dixit criminalul Iliescu.
Ştiaţi că efectivele forţelor de securitate în România (Serviciul Român de Informaţii, Serviciul Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază şi alte câteva mai mici), au crescut cu peste 10% între 1989 şi 2010? Au crescut foarte mult şi capacităţile tehnologice ale securităţii care în 2011 înregistrează „TOATE CONVORBIRILE TELEFONICE” şi filmează toate întâlnirile „suspecte”.
Cei care trăiesc în România ştiu că TOATE ACTIVITĂŢILE ECONOMICE, PROFESIONALE , CULTURALE şi POLITICE sunt controlate de oamenii securităţii „post-revoluţionare”. Ei încurajează corupţia şi furtul la toate nivelele, pentru că toţi cei care fac un ban trebuie să-şi dea obolul la securitate.
Comparaţi situaţia securităţii în România cu fosta Cehoslovacie unde securiştii au fost linşaţi pe stradă în 1989 adresele lor fiind publicate la toate oficiile de poştă. Sau cu Germania de Est, unde li s-a interzis securiştilor să intre în clădirile unde lucrau. Sau cu Bulgaria unde TOŢI salariaţii securităţii, de la ministru până la gardian, au fost DEMIŞI ÎNTR-O SINGURĂ ZI (24 DE ORE ).
QUO VADIS ROMÂNIA ?
-NU stiu daca parerea mea conteaza, dar mi se pare foarte interesante si foarte bine prezentate articolele tale (Anghel Rugina deasemenea).
-Cu exceptia lui Edi, aici pe fórum, sunt foarte putini care spun mult cu putine cuvinte,
-Personal as dorii si alte articole ca acesta, ca editorial, cu frati de ai nostri, a.z.sisti ca-ci avem si martiri si calai slava Domnului.
-Poate se initiaza si o dezbatere pe fórum cu cei ce au plecat din sistem si cei ce au ramas.
-Discutia lui ianis cu C. a fost interesanta, poate mai vor si alti sa se exprime.
Un studiu aparut ieri in revista Science, „Repeatability and Contingency in the Evolution of a Key Innovation in Phage Lambda”, contribuie semnificativ la cunoasterea si demonstrarea proceselor evolutive. Poate fi accesat complet aici.
Carl Zimmer explica foarte bine in The New York Times in ce consta studiul:
Hehe!…
Hai mai Edi, chiar asa?… Si eu care credeam ca ai o parere excelenta despre mine… 🙂 🙂 🙂
Ce mi se pare amuzant este ca publicarea acestei mici mostre din culisele oxigenului, confirma cateva chestiuni pe care Aurel le tot mentiona pe-aici, de exemplul cea referitoare la „cateii” tai care fac ce le spune stapanul… Chiar credeam ca e o exagerare, dar acum ce naiba sa mai fac?… Trebuie sa dau dreptate „nebunului” si sa-mi accept soarta de „prost”… 🙂
PS. CJ, pui pariu ca daca ne vedem din nou la o cafea vei ajunge la aceeasi concluzie ca si in prim aocazie?… 🙂 🙂 🙂 Desigur, o sa-ti fie mai greu acum dupa ce Edi ti-a bagat in cap oxigenul lui, dar eu am rabdare si astept pana o sa-ti treaca si-o sa poti gandi din nou cu minte ta…! 🙂 🙂 🙂
Arius
Am mutat postarea ta in spatiul dedicat, unde se poate despica firul in 3,14.
Faina „monstra” lui CJ. Banuiesc ca ai luat-o de buna, judecand dupa postarea ta.
Erata:
Mesajul meu se refera la un post pe care admin-ul s-a grabit s-o stearga fiindca, deh!, nu da bine la imaginea site-ului si in special a lui Edi… asa ca cei care n-ati apucat inca sa citit nu veti intelege la ce fac referire. Dar intrucat am primit mesajul si pe mail de la cineva care se semneaza CJ, pot oferi o copie celor interesati… 🙂 🙂 🙂
Ianis,
Hehe!… Habar n-am ce se intampla in curtea voastra, dar discutia respectiva este chuser!… 🙂 🙂 🙂
Ianis,
Daca postarea respectiva nu e decat o facatura, de ce naiba ai sters-o si n-ai lasat-o macar pe off-topic s-o vada lumea si sa judece singura?…
Asta e metoda voastra de studiu „stiintfic”…? Cand apar dovezi care nu va convin, le bati sub pres sa nu le vada lumea?…
Arius
Destinatarii oricum si-au primit informatia prin email, nu e cazul sa iti faci griji. Ca e sau nu corecta, pot decide si singuri.
Pe de alta parte CJ a postat mesajul de cateva zeci de ori, spam-ul nu poate fi un argument convingator.
Ce-ar fi sa ii faci o rubrica pe site-ul lui Aurica? 🙂 Sunt curios cum functioneaza metoda „nestiintifica” al carei adept te declari.
Apropo:
Cand apar dovezi care nu va convin, le bati sub pres sa nu le vada lumea?…
Esti sigur ca injuraturile lui CJ, aflat intr-una din binecunoscutele lui etape de criza (de medicamente probabil) se pot constitui in dovezi relevante pentru ceva?
Ianis,
O cosi cu ata… n-am nimic sa adaug, imi este clar subiectul. Pacat. Aveam o minima asteptare de onestitate din partea ta. Insa, asta e. Interesul poarta fesul. Succesuri!… 🙂
Arius
Ce sa-i faci, relatia noastra nu a fost sa fie 🙂 Nu ne putem implini asteptarile.
Poti sa prezinti publicului dovezile ascunse si batute sub pres (mi-a placut expresia ta)? Tu te manifesti ca si cum mesajele cu injuraturi ale lui CJ ti-au luminat viata iar eu, mare vrajitor, privez si pe altii de minunata ta experienta.
Arius, „leobru_3@hotmail.com”
Arius,
emma.emma0115@yahoo.com
m-ar interesa mesajul pentru a-mi clarifica unele lucruri
daca se poate !
Ianis,
Uite, eu postez documentul aici o singura data, deci nici vorba de spam. Sunt curios sa vad daca il lasi ori il stergi. Nu de alta, dar vreau sa-ti demontez stiintific argumentele cu care te prezinti ca sa-ti sustii ideile.
Retine ca initial ai incercat s-o dai cotita cum ca mesajul n-ar fi autentic, apoi l-ai declarat bolnav mental pe CJ considerandu-l intr-o criza (hehe! oare de ce ma amuza referirea ta al medicamente?…) si in final ai dat vina pe spam ca sa-ti justifici interventia de bodyguard. Sunt curios ce-o sa mai scoti din palarie acum?… 🙂 🙂 🙂
Arius,
Varianta asta nu are de ce s-o stearga pentru ca e incompleta in sensul ca lipsesc adresantii asa ca nu se vede direct cine ce a scris. Mai ales ca discutia a fost in 3 daca imi aduc bine aminte.
Hehe!… Hai ca ma distrezi bine, mai Ianis… 🙂 🙂 🙂
Chiar asa teama va este de materialul ala, ca a trebuit sa-l ciuntesti?… De ce naiba ma?… Nu e omul responsabil pe ce spune si face?… Si-atunci de ce trebuie sa „cureti” documentul, jumulindu-l de informatii?… De ce ai sters informatia legata de cine ce a zis?…
Offf, slugareala asta bat-o vina!… Ce pupincursit ai ajuns…! 🙂 🙂 🙂
Eh, lasa, acuma l-a „curatat” de tot :))
Baieti, nu va mai agitati aiurea
Cj a produs mai multe variante, ciuntite de-a gata, probabil dupa modelul manuscriselor biblice.
Pentru lamurirea ta, Arius, curiosule, materialul „este mai multe”, vreo cateva zeci, cred ca poti sa soliciti intreaga colectie de la autor, cu autograf.
Cj nu e la prima operatiune de acelasi fel: Mailurile Mariei/Emmei (habar n-am daca ea stie) au fost postate in serie pe chat si au fost trimise prin mass email, ca scopul de a o umili public. Aceiasi soarta a avut-o dialogul cu o alta corespondenta de sex feminin (care probabil ca si Emma, nu are habar de situatie). Aviz doamnelor in cautare de confesori anonimi.
Banuiesc ca in ceva timp o sa apara si mailurile tale, cand nu vei mai juca dupa capriciile lui CJ.
Evident ca nu le-as lasa public, asa cum nu au fost lasate nici materialele personale anterioare.
(daca si cat % din ele sunt autentice, e un demers superfluu in contextul amintit)
Pai daca procedeaza asa cu o simpla informatie provenita din culisele lor, iti dai seama cum „lucreaza” oxigenatii cand se lovesc de argumente care le arunca sandramaua la gunoi?…
Hehe!… Si tot ei vorbesc de medicamente…! 🙂 🙂 🙂
Arius,
Ce te face sa crezi ca materialul e ‘autentic” si ca discutia a avut loc cu adevarat ?
Hai mai Ianis, ca esti jalnic…!
Pai daca CJ „prelucreaza” documentele, de ce nu prezinti tu o compie autentica ca dovada?… 🙂 🙂
Ca el trimite o copie a unor discutii si persoanelor despre care se discuta acolo mi se pare un lucru onest, nicidecum ceva imputabil. Daca s-ar proceda asa in toate cazurile, probabil ca barfa si vorbirea de rau ar disparea ori cel putin s-ar ajunge la o stare de normalitate si in societatea roamaneasca. Fuga de responsabilitate si ipocrizia nu sunt calitati de apreciat. Daca cuiva ii este neplacuta situatia cand este pus in fata unor dovezi care-l expun, sa faca bine si sa renunte la ipocrizie…!
Ianis,
Stiu dar pot spune ca are o imaginatie debordanta. Asta daca nu ar fi inclinata spre latura negativa.
Eu totusi vorbeam cu monica, ma intelegi ?
Iar confesiunea era de cu totul alta nuanta !
Eu conversam cu monica (adica CJ) dar mi-am dat seama de situatie imediat.
Pe mine nu ma umileste, se umileste singur taindu-si creanga de sub picioare.
Dar, corespondenta cealalta ar trebui sa stie pana unde merge nu cu confesiunile ci cu punerea in practica, numai in conditiile in care stie in ce se baga sau ea a solicitat asa ceva (mai mult ca sigur).
Si sa inteleaga ca viata e frumoasa sau poate fi frumoasa lasand iubirii nuanta de mister si nu frivolitatea sau obsesia dusa la paroxism. Onoranti de placeri sunt pe toate drumurile.
De aceea spun, ca e un autor de telenovele ( asta nu inseamna ca unele parti nu pot fi autentice, cine stie ).
Apropo, m-ar interesa cum stati pe acolo cu consumul de droguri !
Emma,
Pe tine ce te face sa crezi ca nu e asa?… 🙂
In ce ma priveste ma bazez pe faptul ca recunosc in discutia respectiva personajele si pot confirma ca toate informatiile de acolo pe care le stiu sunt corecte.
Pe de alta parte, cum spuneam lui Ianis, daca un document nu este autentic, atunci el trebuie dovedit prin compararea cu cel considerat „autentic”.
Insa cel mai bun argument ca documentul este autenti este reactia lui Ianis…! 🙂 🙂 🙂
Daca nu e autentic, nu vad motivul sa intre in panica si sa-l stearga la greu. Dar fiindca este autentic si ii expune, il determina sa dea cu ceata la greu, ba ca nu e autentic, ba ca e spam, ba ca CJ este nebun si si-a uitat medicamentele, ba ca vezi doamne ce deservicii face el persoanelor in cauza etc.
Ce mai!… Noroc ca big-brother vegheaza ca noi sa putem dormi linistiti…! 🙂 🙂 🙂
Arius,
Si eu mi-am pus o intrebare, eu primisem alte franturi legate si de alte subiecte.
Dar hai sa o luam logic.
Se discuta barfite, idiotenii, pareri despre oameni…
Apoi, o descoperire colosala..
Mama, ce bomba : Deismul e mort !
E fantastic !
Si in aceasta atmosfera coplesitoare, printre aburi de tutun, droguri etc. apar mici pareri despre oameni, fapte, impresii..
Deci, de importanta mare: Emma invidioasa ( intre timp s-a afirmat ca invidia nu era invidie ci un fapt pe care-l constatam ) , Arius prost, samson de nota 10, monica mi-e rusine de atata sensibilitate erotica fata de patron, etc.etc.etc.
Singurii in masura sa confirme scenariul sau realitatea sunt participantii la discutie.
Si daca e asa , atunci imi declin parerea despre cat de mult pot barfi barbatii sau despre importanta lucrurilor in sine.
Dar tu Arius ce vezi aici ?
Deconspirare, trairi intense in afara bisericii, barfe ?
E o figura CJ si ramane o figura …
Eu nu sunt suparata pe el si nu pot fi suparata, sper sa inteleaga despre ce vorbesc si sa gandeasca mai calm lucrurile.
arius,
nu avem cu ce compara. eu, cel putin, si cred ca si ianis la fel, nu salvez logurile de la discutii si nici nu imi inregistrez prietenii ca sa folosesc lucrurile astea la nevoie, si nici macar ca sa le dau o lectie sau un imbold sa fie onesti. discutiile in particular se poarta intr-un anume fel si trebuie sa ramana particulare, la fel ca si mailurile si orice alte discutii. pentru ca asa e onest. nu mi-a trecut niciodata prin gand sa inregistrez pe cineva sau sa salvez discutii, ca sa le am just in case. cu de-astea se ocupa alte categorii de oameni. sunt surprins cat esti de incantat, poate pentru ca iti convine ca poti da un ghiont cuiva fara ca macar sa il dai cu mana ta?
nu stiu daca discutia este originala sau nu. daca ai o problema cu continutul ei, o poti rezolva in particular. dar daca crezi ca e normal ca niste loguri de la discutii sa stea public si te revolta ca au fost sterse, te pot intreba de ce nu faci primul pas in directia transparentei, publicandu-ti corespondenta si transmitand live din casa?
excesele lui cj sunt un capitol separat, din care publicul cunoaste doar o mica parte. si chiar nu vreau sa spun mai multe. cine a vizitat siteul macar sporadic, intelege.
Arius
Eu nu am „compii”, CJ nu a binevoit sa ma puna in lista lui de incredere. Dar, folosind tehnicile lui, plus ceva tehnica literara, as putea chiar lansa pe piata un volum cu astfel de dialoguri. Mai putin injuraturile, unde chiar as avea nevoie de CJ.
Eu cred ca exagerezi (intentionat) folosind cuvantul: documente. Sau poate sunt ceva documente la mijloc si nu stiu. Ma poti informa?
La fel si cu „dovezile”. Dovezi ca ce? Ne poti lumina?
Btw, CJ ti-a povestit cum a deturnat chat-ul pentru un timp, dandu-se drept edi, northlite, ianis…si ducand conversatii cu altii?
Cum? A uitat detaliul asta?
Emma, probabil ca nu ai inteles exact: tot dialogul tau privat a fost publicat si trimis la altii. Daca era sa aplicam principiile de onestitate ale lui Arius, probabil ca acum faceam analize de emailuri, in cautarea autenticitatii.
Ianis,
Stiam de asta si stiu ce a trimis tocmai de aceea spuneam de autenticitate si de felul cum s-a lucrat.
Dar CJ nu face nimic fara sens sau fara ceva in schimb, chiar daca acel ceva e numit pur si simplu afectiune.
Cat despre franturi din chat-ul cu pricina am primit si eu, dar in cu totul alta configuratie , cu toate ca unele idei erau aceleasi, numai ca discutia aluneca si spre ceva prohibitiv.
– arius, emma, ianis- Ce avem aici;
– revolutie, sau razboiul clownilor?
– daca este pentru public vrem sa stimsi noi, daca este particular, vorbiti la telefon, nu ne stricati sf.zi de duminica
– Daca e tradare sa stim si noi ca si voi, caci si noi iubim tradarea ca si voi, dar uram pe tradatori ca si voi.
Bebe
Am incercat o solutie 2in1, cred ca in final a iesit: revolutia clovnilor 🙂
Ai grija ca pe undeva prin Samoa ar putea fi inca sambata. Sa nu tulburam comunitatile religioase pasnice. 😀
Arius:
Toate postarile, autentice sau nu, care aduc atingere vietii private sau care dezvaluie identitatea participantilor la dialog fara acordul acestora au fost moderate.
Argumentele au ramas intotdeauna neatinse, oricat de trase de par sau de imbatabile ar fi fost. Te rog sa-ti sustii acuzatiile gratuite cu o singura „experienta” a cuiva care n-ar fi reusit sa posteze vreun argument pe O2.
Poate ca unii dintre vizitatori au si ceea ce iti place sa numesti „sandramale”, dar ăștia câțiva din echipa O2 care ne implicam in activitatea de zi cu zi a site-ului ne intreabam adesea de ce ne consumam timpul incercand sa creăm un cadru in care oamenii sa inceapa sa gandeasca liber.
Pacat ca se strica relatiile aici.
– Era frumos si mie mi-a facut placere.
– In popor se spune ca unde este carte multa este si prostie multa. Uitasem ca daca sunt multi si….pot avea si dreptate.