Off-Topic Place
30 martie 2011 2.316 comentarii
Dragi forumisti
S-a simţit nevoia unui spaţiu dedicat, unde discuţiile off-topic, destul de numeroase în ultima perioadă, să îşi găsească un loc al lor.
Datorită faptului că forumurile emisiunilor tindeau să fie deturnate de la tema principală de discuţie, devenind un fel de chat greu de urmărit, unele comentarii vor fi mutate pe acest forum, astfel incat aceia care dispun de timp liber/teme de discutie/inspiratie sa isi poata manifesta talentul pe indelete şi, în acelaşi timp, să se ofere posibilitatea de discutii şi dezbateri pentru cei interesaţi de prezentarile video.
Postarile off-topic (se pot include aici, după cum ne-au obişnuit unii: preferinţele muzicale, declaraţiile de dragoste, deversările de emoticoane, informările cu privire la dieta sau somnul personal, creaţiile artistice, repetările obsesive de idei, cererile de „rugaciune” etc… ) sunt aşadar binevenite în spaţiul pe care tocmai îl inaugurăm.
Evident, mesajele ce conţin înjurături, obscenităţi, dezvăluiri de identitate…vor fi şterse.
Mulţumesc 🙂
oxigen2 
„n-am fost contemporani…”
Ei, na! Nu puneati voi mai antart de-o gala de ciumegeala? 🙂
Prietene Sertorius, daca nu dai si contextul, nu pot sa’ti raspund. Cautarea nu merge pe comentarii.
K
Discuția se află undeva în josul paginii cu numărul 39 de la acest topic offtopic. Este un răspuns dat de K-troll lui Poli-flame. Am înțeles deja contextul, legat de gândirea nimicului. Curiozitatea mea se adresa unor nuanțe suplimentare, însă poate că Mr. K nu trebuie să se deranjeze. Ceea ce mă animă e probabil simpla vanitate.
@Electroserv,
Probabil că te numeri printre oamenii ”de bine” care se uită la ”monumentele” culturii și intelectualității românești ca la niște neprihănite ipostaze ale Binelui. Din nefericire, realitatea își bate joc de această proiecție idealistă. Dl Cărtărăscu – așa cum îi spunea excelentissimul prezident, veșnic lector al Levantului – se califică ptr categoria, deloc onorabilă, de curvă virgină. Nu poți să faci campanie publicistică în favoarea unui actor politic mizerabil, iar apoi să te revendici un intelectual obiectiv și imparțial. Dacă totuși îți permiți acest gest, te aliniezi unei propagande imunde. Cel puțin, asta e părerea mea. Nu-ți fie cu supărare.
„Nu poți… să te revendici un intelectual obiectiv și imparțial.”
Obiectul discutiei nu este obiectivitatea sau impartialitatea lui MC.
@ Sertorius
Era doar o aluzie la cea mai lunga polemica de pe aici, aia a voastra cu gaurile negre si nimicul ontologic. Nu’mi mai amintesc mare lucru din ea, doar ca ca fost foarte lunga si, de la un punct, foarte stridenta. De ce nu ma bag in discutii ontologice cu Poli am explicat intr’unul dintre ultimele mesaje.
De ce, pentru a’ti pastra o umbra de respect, ma fac ca nu vad consideratiile tale politicesti?
#12 | Written by Sertorius
SI ma rog frumos, cine este calificat sa imparta politica omaneasca in actori „politici mizerabili” si probabil, ceilalti care sunt actori magistrali. Adica Basescu e „mizerabil” (ca in Caragiale), iar POnta si Antonescu sunt de-a dreptul mesianici ca vor sa ne scape de tiran. PArca esti angajat la A3 sau JN, ca ai aceeasi „obiectivitate” naucitoare. Aceleasi clisee cu intelectualii lui basescu, aceleasi obsesii. Aceeasi gandire simplificatoare care imparte viata politica in marele rau si cei care vor sa ne scape de acesta. Oricine nu e impotriva marelui rau este detestabil. Este asadar legitim ca intelectualii botezati de propaganda ca fiind ai lui base sa fie linsati mediatic, trecand cu vederea pozitiile critice pe care acestia le-au avut si in privinta lui.
Da oricum nu conteaza, demonstratia ai facut-o. MC nu l-a injurat pe base, deci este de-al lui, deci nu poate fi impartial si obiectiv, sustine cel mai mare rau facut romaniei de la revolutie incoace(vorbea ciutacu), mai ceva decat ceausescu (ala tot a facut si ceva bun), deci nu poate fi un mare scriitor. La fel cu Plesu, Patapievici, Liiceanu,et co. Huo pt ei.Punct.
Sertorius
Repeta dupa noi:
Un nu-me de Tra-iaaaaaa-aaa-an, un nu-me-e de Tra-ian
Duhul stadionului national fie cu tine 🙂
#12
Recunosc,am gresit! Trebuia sa va recomand, mai intai, romanul Orbitor (doua aripi + un corp) si mai apoi interviul din Adevarul.
(te rog, nu ma baga in politica; recomanda-mi, mai bine, un roman ce merita citit.)
@Arvinte alias Mr. K,
Îți mulțumesc ptr amabilitate.
PS. Pe unde se află explicația de care pomeneai pe cuprinsul acestui forum?
@Spiritul Profetic, @Phil, @Electroserv,
Ba eu consider că tocmai obiectivitatea și imparțialitatea reprezentau subiectul. Nu poți fi și suporter Băsescu și intelectual neangajat în același timp; nu poți să faci propagandă în favoarea controversatului personagiu politic și să nu-ți asumi câtuși de puțin consecințele acțiunii tale publice. Jocul ăsta de-a alba-neagra, la care se dedau băieții ăștia din gașca ”intelectualilor lui Băsescu”, îmi pare mie repugnant.
PS. Ptr igiena gândirii, @Phil, nu se poate să deduci din „actorul politic mizerabil Băsescu” pe „actorii mesianici și magistrali Ponta și Antonescu”. Cele două afirmații se află într-un raport logic de contrarietate, nu există niciun temei logic ptr care ar trebui să credem că dacă portocaliii nu sunt buni de nimic, gălbijorii și roșii ar fi mai breji. Mai departe, prestația publică a dlui Cărtărescu nu are nicio legătură cu valoarea sa ca scriitor. În discuție nu era opera literară a dlor Cărtărescu, Liiceanu, Pleșu sau Patapievici, ci prestația lor publică din ultimii ani. Însă, dacă găsiți interesant, am putea să încercăm și o dezbatere pe tema ipostazei domniilor lor ca scriitori. Asta, bineînțeles, dacă le-ați cetit o parte semnificativă a operei.
PSS. Dincolo de frivolitatea presupusă a discuției despre politichie, afacerea e cât se poate de serioasă. Societatea românească bate pasul pe loc de mai multe decenii, pacienții sunt plimbați de la Ana la Caiafa, copiii străzii sunt abandonați în voia soartei, spitalele se închid, medicii emigrează în masă, câinii vagabonzi se înmulțesc pe culoarele spitalelor, educația se află în cădere liberă, instituțiile sunt niște parodii sinistre a ceea ce ar trebui să fie, infrastructura e jalnică, administrația coruptă, justiția arbitrară și ineptă…
Obiectivitatea si impartialitatea lui MC NU sint in cauza tocmai pentru ca el ESTE angajat politic. Ceea ce nu inseamna ca a facut vreodata propaganda. Sau ca nu a resimtit, precum destui altii, nevoia de a se distanta in anumite ocazii si privinte de TB. Discutia recenta vizeaza „consecintele actiunilor publice”. Aberatia situatiei in care se gaseste din nou MC provine din amestecul interesat si mincinos al „actiunii publice” si al carierei de scriitor. Lucrurile devin clare daca se cauta raspunsul la o simpla intrebare: poate ICR-ul lui Marga sa sprijine publicarea operei lui MC in strainatate?
@ electroserv
Citind interviul mi’am amintit de’o dragoste fulgeratoare fata de unul dintre cei din lista de Nobel: Michel Tournier. Daca nu v’ati intalnit inca, cauta’l. A fost tradus masiv in romaneste, si inainte, dar mai ales dupa 89. Pe mine Orbitor nu m’a entuziasmat. A facut’o, insa, Nostalgia (Visul – sunt cam aceleasi texte), la vremea ei. Levantul e un exercitiu reusit, dar nu m’a ‘miscat’ defel.
@ Sertorius
Cum cautarea nu functioneaza, o sa rezum aici: ii reprosez lui Poli o oaresce lipsa de onestitate de fiecare data cand discutia ajunge in zona ontologiei.
„nu se poate să deduci din “actorul politic mizerabil Băsescu” pe “actorii mesianici și magistrali Ponta și Antonescu”. Cele două afirmații se află într-un raport logic de contrarietate, nu există niciun temei logic ptr care ar trebui să credem că dacă portocaliii nu sunt buni de nimic, gălbijorii și roșii ar fi mai breji.”
Contrarietatea e raportul logic cel mai ‘tare’, intre universala afirmativa si universala negativa, si foarte rar intalnit in mod natural – ai nevoie de o formalizare forte pentru a obtine astfel de relatii in limbajul natural. Nu vad defel cum cele doua propozitii citate de tine pot sa stea in raport de contrarietate. Poate’mi explici…
„Societatea românească bate pasul pe loc de mai multe decenii”
Cate si, mai ales, cine e vinovat?
„pacienții sunt plimbați de la Ana la Caiafa”
Plimbarea e problema?
„copiii străzii sunt abandonați în voia soartei”
Asta e tautologie?
„spitalele se închid”
O fi asta un lucru rau?
„medicii emigrează în masă”
Ceva statistici? Sau informatia e luata de la A3?
„câinii vagabonzi se înmulțesc pe culoarele spitalelor”
Cainii nu se duc unde’i saracie lucie…
„educația se află în cădere liberă”
Intreaba’i pe amicii tai de ce au facut campania aia mincinoasa contra singurului ministru ce a incercat sa faca o lege decenta…
„instituțiile sunt niște parodii sinistre a ceea ce ar trebui să fie”
Iti mai amintesti de unu’ Iorgovan? Si de tac’su Ilici?
„infrastructura e jalnică, administrația coruptă, justiția arbitrară și ineptă…”
Si tu ce’ai facut? Ai fugit de toate astea, da’l condamni pe Cartarescu ca ar vrea s’o stearga?
#20 arvinte
Multumesc pentru recomandare! O sa tin, cu siguranta, cont de ea.
Nostalgia copilariei m-a facut sa ma atasez de „Orbitor”. M-am nascut cu un an inaintea lui MC si, in primii ani ai copilariei, m-am ‘zbenguit’ pe strazile amintite in carte. Pot sa spun ca am avut placerea lecturii pe care am simtit-o citind Romanul adolescentului miop (ME). Batranetea bat-o vina :).
@Polihronu,
Sunt de acord cu tine asupra faptului că, în ceea ce-l priveşte pe dl Cărtărescu, obiectivitatea şi imparţialitatea nu pot fi invocate întrucât omul este angajat politic. Problema rezidă însă în pretenţia acestor băieţi (Cărtărescu nu e singurul care se aşează în această postură echivocă) de a fi, în acelaşi timp, şi propagandişti ai unui personaj politic şi arbitri detaşaţi şi obiectivi ai scenei politice.
Nu e nimic anormal ca un scriitor să-şi folosească priza la concetăţenii săi ptr a promova cauza unui partid sau a unui politician. Însă dacă îşi permite acest gest, trebuie să-şi asume un anumit risc şi o anumită responsabilitate. Această carenţă gravă de responsabilitate este ceea ce le reproşam eu intelectualilor lui Băsescu.
În rest, desigur că e impropriu, în principiu, să amesteci acţiunea publică a unui scriitor cu valoarea operei sale literare. Există probabil şi un punct în care cele două planuri se ating. Cum ar trebui să evaluăm astăzi creaţia literară a corifeilor comunismului nostru, regim pe bună dreptate blamat azi?
@Arvinte,
Nu vreau să fiu prea insistent sau indiscret, însă, ptr a înţelege răspunsul tău, va trebui să-mi mai spui şi în ce constă lipsa de onestitate a lui Polihronu în discuţia despre ontologie.
În ceea ce priveşte raportul logic de contrarietate, am impresia că nu vorbim amândoi despre acelaşi lucru. Nu prea înţeleg cum şi de ce amesteci tu logica cu „modul natural” şi cu Natura, în general. În ceea ce mă priveşte eu n-am bănuit niciodată că raportul de contrarietate ar fi vreo jivină din registrul natural, fie ea şi foarte rar întâlnită (mai exact, nu mă aştept ca cei de la National Geografic să detecteze habitatul natural al contrarietăţii prin nisipul din Kalahari sau prin străfundurile abisale ale Gropii Marianelor).
Raportul logic de contrarietate se referă, în cazul propoziţiilor categorice, la opoziţia dintre universala afirmativă şi universala negativă (SaP vs. SeP). „Două propoziţii oarecare sunt în raport de contrarietate dacă şi numai dacă ele nu pot fi adevărate, dar pot fi false, în acelaşi timp şi din acelaşi punct de vedere”. Aşa sună o definiţie.
Acum, e lesne de văzut că acest raport logic poate fi aşezat de mintea noastră în extrem de multe situaţii din „modul natural”. De ex., cerul poate fi albastru, plumburiu, roşiatic sau altminteri. Toate aceste aserţiuni se plasează într-un raport de contrarietate între ele.
Revenind la ceea ce spuneai că nu pricepi din mesajul meu, declaraţia „Băsescu este un actor politic mizerabil” nu implică neapărat teza pe care mi-o atribuia dl Phil cum că „Ponta & Antonescu sunt magistrali”. Toată lumea de la noi gândeşte sub specia contradictorialităţii: dacă spui că Băsescu e rău, implicit afirmi că Ponta & Antonescu sunt angelici şi viţăvercea. În registrul contrarietăţii, aşa după cum îi arătam eu dlui Phil, se prea poate ca „Băsescu este un actor politic mizerabil” să fie o aserţiune adevărată în acelaşi timp în care „Ponta & Antonescu sunt magistrali” să fie falsă.
În rest, eu încercasem, prin acea înşiruire, să atrag luarea aminte asupra gravităţii situaţiei din România. Tu mi-ai trimis în deriziune exemplele, plecând probabil de la convingerea că România este cea mai bună dintre lumile posibile.
Cât despre tautologia descoperită de tine, nu ţi se pare că te cam întreci în cinism? Eu vorbeam de responsabilitatea societăţii faţă de acei copii nenorociţi, în vreme ce ţie îţi ardea de definiţii. Plecarea medicilor o extrăsesem din experienţa personală a mai multor cunoştinţe din acel domeniu de activitate. De altfel, însuşi preşedintele Băsescu a făcut acea superbă declaraţie potrivit căreia medicii nemulţumiţi sunt liberi să emigreze (pe românii care vor rămâne în ţară urmând să-i trateze probabil veterinarii!). Cel mai bun ministru al Educaţiei, în viziunea ta, era acel personaj penibil care calcula viteza pumnului candidatului la prezidenţialele din 2009, care nu putea vorbi în public neasistat de prompter şi care respecta dreptul la grevă, dar îi ameninţa pe grevişti cu concedierea… Iar dacă instituţiile noastre sunt jalnice doar din cauză de Ilici şi de Iorgovan, atunci poţi să te culci liniştit pe urechea cealaltă, zeul Morpheos te iubeşte! Ilici nu mai e la putere din 2004, iar Iorgovan n-a mai lucrat la Constituţie din… 1991!
Inainte de orice, recomand tuturor acest text al lui Marius Chivu din Dilema Veche.
@Serto: Propui niste false echivalari. A fi angajat politic (mai ales ca, in cazul nostru, in si dinspre societatea civila) nu e totuna cu a face propaganda. Iar MC si „baietii” de teapa lui nu pretind sa arbitreze nimic. Pretentiile astea de obiectivitate si autoritate morala sint apanajul unei cu totul alte game de personaje publice.
„a promova cauza unui partid sau a unui politician” nu e totuna cu a promova, neconditionat si in pofida faptelor, un partid sau un politician. Pentru MC si compania, a promova o cauza e fix a promova o CAUZA. Stiu, e un mod usor romantic de a te angaja public in Romania tuturor mezaliantelor si matrapazlicurilor. Dar nu este nici pe departe o optiune descalificanta.
„carenţă gravă de responsabilitate” – esti bun sa definesti granitele acestei responsabilitati? Orice intelectual angajat public ar trebui sa aiba, intr-o societate cit de cit demna, certitudinea absentei riscului de a fi atacat personal sau profesional pentru opinii politice. Altfel, il mai bagam in seama pe Heidegger? Mai ascultam Wagner? Mai predicati Ellen White?
@ Sertorius
Ca sa intelegi despre ce vorbeam, ar trebui sa urmaresti dialogurile noastre. Foarte pe scurt, povestea e asa: Poli foloseste in discutiile de pe forum o ontologie de tipul fizicalismului scientist. Ceea ce refuza sa precizeze, de fiecare data, este ca ori practica un realism de tip medieval in ce priveste ceea ce se numeste ‘legi ale fizicii/naturii’, ori se prabuseste toata sandramaua. In lipsa lamuririi statutului ontologic al legilor, putem vorbi cu egala indreptatire ontologica despre Mos Craciun, inorogi sau spirite ca existand in cea mai reala dintre realitati.
***
Mai fac o incercare sa’ti lamuresc eroarea comisa atunci cand ai afirmat ca propozitiile cu pricina sunt contrarii, desi mai bine ai intreba un om ce’a facut liceul dupa ’89 si a invatat logica intr’a noua. Si ma fac ca nu vad glumita penibila cu natura, mai ales ca precizasem un pic mai jos ca ma refer la limbajul natural, neformalizat logic.
Prima observatie este ca cele doua propozitii nu au nici subiectul comun si nici predicatul comun. Mai mult, daca le formalizezi, nu vei putea gasi vreo alta relatie logica intre subiectele si predicatele celor doua propozitii. Asa ca ele, sarmanele, nu se afla in niciun raport, nu sunt nici contrare, nici contradictorii, nici subalterne, nici subcontrare, nu’s nicicum.
Propozitia aflata in relatie de contrarietate cu „Băsescu este un actor politic mizerabil” (formalizat ‘[toti] (e un caz special de subiect distribuit) Basescu [sunt] este [dintre cei care sunt] actor[i] politic[i] mizerabil[i]) este [niciun]Basescu nu este actor politic mizerabil (unde ce se afla intre arata unde incepe/se termina subiectul, predicatul, copula). Poti deriva cat vrei aceasta propozitie, n’o sa semene nici dupa Judecata de Apoi cu „Ponta & Antonescu sunt magistrali”.
Poti sa te dai peste cap si in silogistica, si in logica modala (desi nu prea se poate cu propozitia de fata), tot nu vei reusi sa pui cele doua propozitii in raport de contrarietate. Tu ai pornit, probabil, de la silogismul (entimema, de fapt) comis de Phil. Si aveai dreptate ca deductia era schioapa, cel putin formal.
„De ex., cerul poate fi albastru, plumburiu, roşiatic sau altminteri. Toate aceste aserţiuni se plasează într-un raport de contrarietate între ele.”
Nu, dragutule. Nici macar la cursul scurt pentru studenti la istorie si alte umanioare. Si vezi ca tocmai ai adus descrieri ale naturii in discutie.
„În registrul contrarietăţii, aşa după cum îi arătam eu dlui Phil, se prea poate ca “Băsescu este un actor politic mizerabil” să fie o aserţiune adevărată în acelaşi timp în care “Ponta & Antonescu sunt magistrali” să fie falsă.”
‘In registrul contrarietatii’ din adevarul primei propozitii nu putem deduce nimic cu privire la valoarea de adevar a celei de a doua. Dar, repet, eu ma opresc aici cu logica.
„plecând probabil de la convingerea că România este cea mai bună dintre lumile posibile”
Ba deloc!
„Eu vorbeam de responsabilitatea societăţii faţă de acei copii nenorociţi”
Iar eu nu cred decat in responsabilitati individuale. Si in societati construite din indivizi. Poate ai auzit de subsidiaritate.
„Plecarea medicilor o extrăsesem din experienţa personală a mai multor cunoştinţe din acel domeniu de activitate”
Si era o generalizare ilicita, nu? Sau tu cunosti mase de medici?
„medicii nemulţumiţi sunt liberi să emigreze”
Sunt liberi si aia multumiti…
„pe românii care vor rămâne în ţară urmând să-i trateze probabil veterinarii”
Sa inteleg ca tu ai plecat de frica veterinarilor?
„Cel mai bun ministru al Educaţiei, în viziunea ta, era acel personaj penibil care calcula viteza pumnului candidatului la prezidenţialele din 2009”
Ai vreo dovada pentru afirmatia asta? Sau te bazezi pe afirmatiile lui Gadea?
„care nu putea vorbi în public neasistat de prompter”
Se pare ca si’a luat niste examene pe la niste universitati ceva mai procopsite (in Romania abia Clujul si Bucvurestiul intra in top 1000, iar alea aparute – integral sau cu sectii noi – dupa ’89 in toate resedintele de judet probabil ca nici nu indraznesc sa ceara ‘audit’) decat alea de la noi, si fara prompter. Eu ii respect pe oamenii ce’si pregatesc discursurile publice mult mai mult decat pe flecarii ce vorbesc liber si spun nimic.
„care respecta dreptul la grevă, dar îi ameninţa pe grevişti cu concedierea…”
Iarasi e nevoie de dovezi, daca se poate din surse independente (tzucalarii turnatorilor nu intra in aceasta categorie). Si, in plus, eu vorbeam de legea facuta de el. Tu, in loc sa ataci legea, ataci persoana. Seamana tare cu obiceiurile tzucalarilor de care aminteam.
„Iar dacă instituţiile noastre sunt jalnice doar din cauză de Ilici şi de Iorgovan, atunci poţi să te culci liniştit pe urechea cealaltă, zeul Morpheos te iubeşte! Ilici nu mai e la putere din 2004, iar Iorgovan n-a mai lucrat la Constituţie din… 1991!”
Institutiile sunt croite exact de constitutia lui Iorgovan&Ilici si de legi facute in limitele aceleiasi legi fundamentale. Constitutia din 2004 nu difera decat cu prostelile pe care si le’a dorit detinutul ca sa aiba cat mai multa putere. Ca niciodata nu e pentru cine se pregateste, ci pentru cine se nimereste stim inca de la Haman si Mardoheu.
Vă mulțumesc amundurora ptr răspunsuri, chiar dacă nu vă împărtășesc câtuși de puțin opiniile. Sper să-mi fac mâine nițel timp ptr a continua conversația.
PS. La ora asta încerc să văz ultima dezbatere prezidențială americană. Dacă vă interesează acest subiect, vă invit să-l adăugăm undeva în subsidiarul discuției pornite deja.
Sertorius, pe cine votezi, de ii urmaresti indeaproape?
@Spiritul Profetic,
Mulţam ptr textul dlui Chivu. Carevasăzică un fost colaborator al lui Patapievici iese în apărarea şefului său. Au făcut o treabă excelentă la ICR, cu toate că întâmplător autorii promovaţi erau cu toţii membrii aceleaşi coterii. N-am avut timpul şi dispoziţia necesare ptr a cerceta subiectul, însă impresia publică pe care a lăsat-o dl Patapievici, impresie care mi-a fost confirmată de cunoscuţi care au avut de-a face, în mod direct şi personal, cu modul de lucru al respectivului domn, a fost aceea de favoritism şi de lipsă de principialitate. Apropos de dl Patapievici, cât de jos a putut coborî acest domn! În 2007, zbiera la TV (ptr probe, îl trimit pe prietenul Arvinte să caute emisiunea Garantat 100% din perioada suspendării preşedintelui din 2007) cum că Parlamentul a încălcat legea ignorând avizul consultativ al Curţii Constituţionale. Pe 6 decembrie 2009, preşedintele ICR dădea un interviu în cotidianul spaniol La Razon în care relata cât de gentleman e dl Băsescu care, deşi posedă o casetă video cu contracandidatul său, M. Geoană, „primind sex oral”, a preferat să nu o dea publicităţii! Dl Patapievici, în calitatea sa oficială de preşedinte ICR, şi-a permis însă să nu fie gentleman şi să dezvăluie publicului amănuntul, nevăzând nicio incompatibilitate între postura sa oficială, dacă nu între calitatea sa morală, şi mizeria asta (jenant e că ulterior, după ce a câştigat alegerile, dl Băsescu a negat povestea livrată de sluga sa jegoasă).
Dar, mă rog, să trecem peste asta. Ai putea, dragă SP, să ne spui în ce constă CAUZA asta majusculă ptr care s-au aruncat în vâltoarea politică intelectualii ăştia onorabili? Eu nu văz decât lobby-ul ptr regimul personal al unui individ, altminteri lipsit de vreo ideologie precisă.
„Orice intelectual angajat public ar trebui sa aiba, intr-o societate cit de cit demna, certitudinea absentei riscului de a fi atacat personal sau profesional pentru opinii politice.”
Înţeleg ce spui, numai că eu mă refeream la un alt aspect, întrucâtva complementar. Un intelectual angajat politic n-ar trebui oare să îşi asume – tocmai pe potriva inteligenţei şi a însuşirilor sale morale presupus superioare – şi responsabilitatea gesturilor sale publice? În afară de delimitări stilistice, n-am văzut pe nimeni dintre aceşti oameni să denunţe gravele derapaje ale regimului instaurat şi cu ajutorul lor.
@Arvinte,
„Nu, dragutule. Nici macar la cursul scurt pentru studenti la istorie si alte umanioare.”
Iată un exemplu de manual ptr un atac la persoană.
Propoziţiile în discuţie pot fi puse într-o formă în care până şi un absolvent de curs lung de logică să le poată vedea ca şi contrarii.
„Băsescu este un actor politic mizerabil” se poate prezenta în echivalenţa lui „Cel bun în politica românească e dl Băsescu”, propoziţie considerată drept falsă. Similar, „Ponta & Antonescu sunt magistrali” ca „Cel bun în politica românească este/sunt Ponta & Antonescu”. Dacă am avea un gen (Cel bun în politica românească) cu doar două specii (Băsescu vs. Ponta & Antonescu), recte un sistem de două propoziţii din care una şi numai una trebuie să fie adevărată, atunci falsitatea primei propoziţii implica adevărul celei de-a doua. Adică, cele două teze ar fi stat într-un raport logic de contradictorialitate (discursul colegului Phil). Cum însă, în opinia mea, nu ne garantează nimic că dacă Băsescu s-a dovedit venal şi ticălos, Ponta & Antonescu ar fi nişte eroi imaculaţi ai neamului, consideram că ne aflăm mai degrabă în faţa unor teze aflate în raport de contrarietate, ambele putând fi false, după cum o permite respectivul raport.
„Iar eu nu cred decat in responsabilitati individuale”
Iar o dai după cireş, prietene. Dacă responsabilităţile individuale nu izbutesc să aglutineze într-o răspundere colectivă, atunci ideea de societate devine imposibilă. Înţeleg că eşti un suporter al Dreptei, însă până şi într-un regim de (extremă) Dreapta, trebuie să existe un buget colectiv şi o sumă de politici publice.
„Si era o generalizare ilicita, nu? Sau tu cunosti mase de medici?”
Eşti niţel obositor, nu găseşti? E suficient să ai câteva cunoştinţe medici în spitale şi să primeşti informaţie de la sursă privind creionarea unui fenomen migratoriu, trebuie să asculţi la Ştiri despre închiderea mai multor unităţi spitaliceşti pe motiv de lipsă de medici. În plus, n-ai decât să te informezi asupra facilităţilor oferite medicilor români în ţările din Vestul Europei, ptr a înţelege cât de iresponsabil a putut fi preşedintele României în acea declaraţie.
„Sa inteleg ca tu ai plecat de frica veterinarilor?”
Iar eu să înţeleg că tu nu poţi discuta despre aspecte care determină suferinţa şi moartea multor semeni altminteri decât la mişto?
„Ai vreo dovada pentru afirmatia asta?”
L-am văzut eu însumi pe dl Funeriu elucubrând pe tema asta în perioada scandalului cu pumnul prezidenţiabilului. Dacă nu mă-nşel, emisiunea era chiar pe postul public.
„Eu ii respect pe oamenii ce’si pregatesc discursurile publice”
Prietene, eu mă refeream la conferinţa de presă la care dl Funeriu repeta mot-a-mot cuvintele suflate, destul de tare ptr a fi auzite şi de microfoane, de secretarul de stat, dna Badea. Am probe, întrucât am văzut faza de multe ori.
„Iarasi e nevoie de dovezi, daca se poate din surse independente”
O declaraţie publică televizată, vizionată în direct de subsemnatul, e suficientă probă?
„Institutiile sunt croite exact de constitutia lui Iorgovan&Ilici si de legi facute in limitele aceleiasi legi fundamentale.”
Pricep, Ilici şi răposatul Iorgovan sunt de vină ptr tot. O întrebare: de câţi ani ar avea nevoie Băsescu, Udrea et comp. ptr… „reforma statului”?
„Ca niciodata nu e pentru cine se pregateste, ci pentru cine se nimereste stim inca de la Haman si Mardoheu.”
Aha, pricep. Carevasăzică reformele constituţionale ale condamnatului Năstase erau greşite şi ticăloase, însă dacă de ele a profitat dl Băsescu atunci altfel stă treaba. Am impresia că nici nu poate cineva să fie suporter Băsescu fără a aluneca de îndată în incoerenţa şi neprincipialitatea atât de proprii acestui personaj.
@CIP,
Eu nu sunt cetăţean US ca să votez la prezidenţialele lor, însă tu-ţi imaginezi că alegerile americane nu te privesc defel?
„Iată un exemplu de manual ptr un atac la persoană.”
Ba defel. Pe vremuri toti absolventii de umanioare faceau cate un curs de logica si unul de filozofie, de semestru. (Eu m’am apucat de istorie dupa filozofie si, decat sa pierd vremea cu cereri de echivalare pe la secretariat, am preferat sa mai dau o data examen. Nu stiu daca dupa ce au inceput sa ajunga la facultate liceeni ce facusera logica s’a schimbat sistemul sau nu, dar nu cred ca esti atat de tanar.) Ideea era ca logica e la fel, chiar daca nu iti pierzi ani intregi s’o studiezi. Iar greselile tale erau elementare, asa ca indiferent ca ai facut logica intr’a noua sau un curs de semestru, chestiile astea cu raporturile dintre propozitii trebuia sa le fi invatat.
Dar am promis ca nu’ti mai iau in seama aberatiile privind logica – paragraful in care zici:
„“Băsescu este un actor politic mizerabil” se poate prezenta în echivalenţa lui “Cel bun în politica românească e dl Băsescu”, propoziţie considerată drept falsă.”
e suficient de graitor pentru oricine e ‘alfabetizat’ in domeniu ca vorbesti prostii si atat. De fapt, prost am fost eu ca m’am luat dupa felul in care te impaunai cu cunostinte de logica in cearta cu Aurel Ionica si am banuit ca ai fost macar un elev/student de 10 la ‘obiectul’ asta.
„Iar o dai după cireş, prietene. Dacă responsabilităţile individuale nu izbutesc să aglutineze într-o răspundere colectivă, atunci ideea de societate devine imposibilă.”
Iarasi scoti lucruri din context. Citatul intreg ar fi fost: „Iar eu nu cred decat in responsabilitati individuale. Si in societati construite din indivizi. Poate ai auzit de subsidiaritate.” Iti oferisem, deci, si modelul de aglutinare intr’o raspundere colectiva a responsabilitatilor individuale. Daca te uiti un pic in istorie, o sa vezi ca cele mai bogate societati, din lume (SUA) sau din Europa (Germania) sunt state federale, cu o societate influentata puternic de ideologia protestanta si construite pe baza principiilor subsidiaritatii. In Romania, ca sa’ti iei o autorizatie de PFA sau sa’ti faci pasaport trebuie sa mergi pana in resedinta de judet.
„Eşti niţel obositor, nu găseşti?”
Deloc. E civilizat sa aduci argumente valide.
„E suficient să ai câteva cunoştinţe medici în spitale şi să primeşti informaţie de la sursă privind creionarea unui fenomen migratoriu”
Nu este.
„trebuie să asculţi la Ştiri despre închiderea mai multor unităţi spitaliceşti pe motiv de lipsă de medici”
Eventual la Antena 3. De inchis, s’au inchis alea care nu contribuiau cu nimic la starea de sanatate a oamenilor, dar cheltuiau sume mari de bani functionand ca azile. La un azil foarte mare ai nevoie de 2-3 medici de familie si atat.
„În plus, n-ai decât să te informezi asupra facilităţilor oferite medicilor români în ţările din Vestul Europei, ptr a înţelege cât de iresponsabil a putut fi preşedintele României în acea declaraţie.”
Daca Basescu tacea, conditiile din alte tari ar fi fost mai putin atragatoare?
„Iar eu să înţeleg că tu nu poţi discuta despre aspecte care determină suferinţa şi moartea multor semeni altminteri decât la mişto?”
Nu, dragutule. Doar vaicarelile tale le iau la misto. Sigur, s’ar putea sa gasesc si eu niste oameni ce cara lumina in casa cu obrocul si urma vaca pe scara la fanul din pod, dar asta nu face ca drobul tau de sare sa nu fie amuzant.
„L-am văzut eu însumi pe dl Funeriu elucubrând pe tema asta în perioada scandalului cu pumnul prezidenţiabilului. Dacă nu mă-nşel, emisiunea era chiar pe postul public.”
Proba? Sau vrei sa te cred pe cuvant? Cauta emisiunea si da’mi linkul. Pana atunci, esti doar un flecar.
„Am probe, întrucât am văzut faza de multe ori.”
Sa le vedem!
„O declaraţie publică televizată, vizionată în direct de subsemnatul, e suficientă probă?”
Afirmatia ta nu e proba, e simpla afirmatie. Dovada, te rog!
„O întrebare: de câţi ani ar avea nevoie Băsescu, Udrea et comp. ptr… “reforma statului”?”
Nu de timp e vorba, ci de peste 66% in Parlament. Ceea ce n’a avut niciodata. Si pana nu se schimba constitutia, restul e frectie la picior de lemn.
„Carevasăzică reformele constituţionale ale condamnatului Năstase erau greşite şi ticăloase, însă dacă de ele a profitat dl Băsescu atunci altfel stă treaba.”
Nu, dragutule. Dar e imoral sa’l acuzi pe Basescu de ‘fortarea’ constitutiei cand tu insusi esti cel care a incalcit’o. Basescu are problemele lui, dar sa’i pui in carca felul in care functioneaza institutiile, in conditiile in care nu a avut posibilitatea de a modifica legea fundamentala, este absurd. Nu fac baltuta cand il vad pe Basescu, dar daca nu mi’a cazut mana sa votez cu Ilici ca sa nu iasa Vadim, crede’ma ca as vota de mii de ori Basescu ca sa nu iasa gasca de hoti a criminalului Ilici sau gasca de turnatori de la PNL. Nu’s incantat defel ca astazi Basescu si ARD (ce parere proasta am de o mare parte dintre aia gasesti in niste discutii cu Poli) sunt raul mai mic.
Arvinte,
Nu stiu cine esti, da combati tare bine, frate. Subscriu argumentelor tale. Pt ca a plecat de la mine o mica disputa pe tema logicii, vin si eu la urma cu tardive precizari. Daca cineva da (loveste) in Basescu non stop, si in toti cei care nu dau in Basescu, da nu are nici o obiectie in partea ailalta, nici macar cand vine vorba de Gigi, pot presupune, zic eu indreptatit, ca se afla cu totul in tabara cealalta. Nu am vazut nici la Cartarescu, Plesu, etc vreo forma de adeziune neconditionata, condamnabila fata de Basescu. Dar observ un partizanat imbecil cand cineva poate lua parte la campanie mizerabila impotriva unor intelectuali foarte respectati in Europa, cu rezultate remarcabile, care ar trebui sa fie mandria acestei tari pt delict de opinie sau vederi politice. Nu s-a mai intamplat asta de cand ma stiu. Asa o campanie de manipulare puturoasa si toxica in societatea noastra nu stiu sa mai fi fost de la mineriade si piata universitatii. Responsabil pt ce se intampla in spitale si crese ajunge sa fie un scriitor care a avut in repetate randuri pozitii critice fata de Basescu. Nu e suficient. Daca nu il injuri pe Base, daca nu il faci responsabil de tot si de toate, esi basist. Te crucesti pur si simplu.
Definiția raportului de contrarietate: ”Contrarietate (relație sau raport de contrarietate), raportul existent între noțiunile specii, în cadrul noțiunii gen, cu condiția ca numărul noțiunilor specii să fie mai mare decât două (de ex. speciile de culori în cadrul genului culoare). Dacă speciile unui gen sunt în număr de două, atunci între ele există un raport de contradicție. Două noțiuni oarecare, A și B, se află în raport de contrarietate dacă și numai dacă, oricare ar fi obiectul x pe care îl alegem, el nu poate face parte, în același timp și sub același raport, din același punct de vedere, atât din sfera lui A, cât și din sfera lui B, dar poate lipsi din sfera ambelor. În cazul propozițiilor categorice, raportul de contrarietate se stabilește între propoziția universal afirmativă SaP și cea universal negativă de forme SeP. Două propoziții oarecare sunt în raport de contrarietate dacă și numai dacă ele nu pot fi adevărate, dar pot fi false, în același timp și din același punct de vedere”.
Acum, dacă vom considera noțiunea Traian Băsescu (A) și noțiunea Ponta & Antonescu (B) vom constata că cele două se găsesc într-un raport de contrarietate în ceea ce privește însușirea ”bun politician” (x), în sensul în care această însușire nu poate aparține ambelor noțiuni, însă poate lipsi din sfera ambelor. În mesajul anterior, am construit același raport de contrarietate pe o schemă propozițională.
Cu această definiție și explicațiune, consider încheiată discuția pe această temă în ceea ce mă privește.
Am scotocit la repezeală netul (nu dispun de mult timp ptr această conversație atât de amicală și reconfortantă, îmi pare rău) și am descoperit câteva link-uri. Nu mă aștept ca ele să satisfacă exigențele înalte ale partenerilor mei de conversație, însă ptr un ins aberant, mincinos și prost ca noaptea ca mine (trimiterile fine la figurile notorii de prostovani din vechile povești românești au fost savuroase), anevoie te-ai putea aștepta la altceva.
1. N-am mai dat peste emisiunea în care Patapievici băsea pe tema încălcării legii de către Parlament cu ocazia ignorării votului consultativ al Curții Constituționale (ptr cei mai pricepuți decât mine, citatul se găsește într-o emisiunea Garantat 100% avându-l ca invitat unic pe Patapievici ulterioară anului 2007; nu crez să fie prea multe și nici imposibil de găsit).
2. Patapievici și interviul dat chiar în ziua turului secund al alegerilor prezidențiale din 6 decembrie 2009. Am greșit doar cotidianul spaniol. N-a fost La Razon, ci La Vanguardia – http://lilick-auftakt.blogspot.ro/2009/12/patapievici-la-oral-cu-sexul-lui-geoana.html
Bloggerul a oferit o traducere fidelă. Ptr cunoscătorii de spaniolă, un click pe cele două pagini de ziar vă duce direct la textul spaniol publicat.
3. Îmi pare rău, n-am reușit să găsesc decât pe Antena 1 și într-o formă epitomată care-l avantajează mult pe împricinat faza cu conferința de presă a lui Funeriu – http://observator.a1.ro/politic/Declaratii-suflate…-Funeriu-cu-lectia-neinvatata_12158.html
4. Motivul ptr care Funeriu s-a ales cu un ministeriat, faza cu calculul vitezei pumnului prezidențiabilului (iarăși am fost în eroare, emisiunea nu a fost la TVR, ci la OTV) – http://www.youtube.com/watch?v=80M5jpmiVfY
5. Despre amenințările la adresa greviștilor, n-am reușit să mai găsesc fragmentul televizat din Funeriu, care vorbea de la sine, ci doar ecourile lui în acuzele liderilor sindicali, ca de pildă aici – http://jurnalul.ro/stiri/observator/greva-fara-grevisti-545264.html
În ceea ce privește subsidiaritatea, recte ”principiul conform căruia deciziile trebuie luate la cel mai jos nivel de efectivitate” – definiția în engleză sună așa: ”the principle that decisions should be taken at the lowest possible effective level” (ediția a treia, din 2004, a lui Dictionary of Politics and Government, al lui P. H. Collin) – îmi pare evident că ea, subsidiaritatea, se potrivea ca nuca în perete cu problema copiilor abandonați. Dl Arvinte a invocat responsabilitatea INDIVIDUALĂ în cazul unui fenomen social care nu poate fi rezolvat prin inițiative INDIVIDUALE. Iar subsidiaritatea nu cred că se referă la valori fundamentale, ci la decizii administrative cu un orizont limitat. Drepturile fundamentale ale omului au fost impuse întotdeauna ”de sus”, de la nivelul constituțional statal și suprastatal. Nimeni niciunde nu a lăsat la latitudinea responsabilității asociațiilor de locatari sau, ca să coborâm la nivelul individual cerut de dl Arvinte, la cheremul fiecărui cetățean problema gestionării situației așa-numiților ”copii ai străzii”. Dar, mă rog, trebuie să mă consolez cu ideea că eu sunt prea tont ca să înțeleg ce scrie un savant ca dl Arvinte.
Iar dacă tot nu pricep nimic din ce scrieți pe aici și cum, în orice caz, nu venisem ca să zăbovesc prea mult, nu pot decât să încalec pe o șa și să vă urez să auzim numai de bine.
PS. Chiar dacă e din cale-afară de băsist și de politicos, mi-ar plăcea să reiterez aprecierile făcute inițial la adresa dlui Arvinte alias simpaticul Mr. K.
Nu mă pot abține să nu comentez nițel și treaba cu SUA și Germania. În ceea ce privește această din urmă țară, cu o veche tradiție a lui ”cuius regio, eius religio” și cu galeria sa de ”despoți luminați” din veacul al XVIII-lea, protestantismul ei a făcut-o mereu să mănânce pe pâine principiul subsidiarității al dlui Arvinte. În ceea ce privește America, subsidiaritatea asta se vede pe stradă. Am fost acolo și am zărit pe ici, pe colo, prin geamurile unor case, cartelul ”Neighbor watch”. Însă dincolo de asta, nu cred că dacă asociația de locatari de pe o anumită stradă din SUA ar vota în unanimitate ca odraslele obraznice să fie lăsate în voia hazardului pe stradă, societatea americană, sub imperiul principiului subsidiarității și ca să nu-l necăjească pe dl Arvinte, ar înghiți treaba asta. Nici măcar un câine sau o pisică n-ar accepta societatea asta protestantă și plină de subsidiaritate să fie trimiși lui Azazel, chiar dacă decizia s-ar sprijini pe decizia individuală sau colectivă a vreunei instanțe sociale subsidiare (Poliția aia a Animalelor nu are niciun respect ptr subsidiaritate). Așa că noi, în România noastră, suntem mult mai subsidiari decât Statele Unite, întrucât la noi întâlnești la tot pasul puberi vagabonzi. Cât despre câini ”comunitari”, ei pot fi descoperiți chiar și în holurile spitalelor!…
Despre respectul față de subsidiaridate, SUA și Germania ne-au oferit o mostră chiar cu ocazia ultimului referendum de demitere a președintelui României. Deși o majoritate covârșitoare a românilor ieșise din case pe caniculă și în perioadă de concedii ca să voteze demiterea, Frau Merkel și Mr. Gitenstein s-au pronunțat ferm împotriva ”tiraniei majorității”. Din dragoste față de subsidiaritate, pesemne, 7 milioane de cetățeni trebuie să se lase conduși de idiosincrasiile a 900 de mii. Dar, nu-i așa, dacă SUA și Germania l-au apărat de propriul popor pe dl Băsescu, pot să fie și campioane ale democrației… pardon, subsidiarității, în discursul dlui Arvinte.
„Acum, dacă vom considera noțiunea Traian Băsescu (A) și noțiunea Ponta & Antonescu (B) vom constata că cele două se găsesc într-un raport de contrarietate în ceea ce privește însușirea ”bun politician” (x), în sensul în care această însușire nu poate aparține ambelor noțiuni, însă poate lipsi din sfera ambelor. În mesajul anterior, am construit același raport de contrarietate pe o schemă propozițională.”
Cum cu logica m’am lamurit, sa vedem daca bunul-simt mai functioneaza: de ce doi (trei, n) politicieni cu interese si ideologii diferite sau opuse nu pot sa fie, fiecare, ‘bun politician’? Pe bune, acum…
Cum Patapicevici Neologul nu ma pasioneaza (il respect ca manager cultural, scrierile si cuvantarile televizate ale domnului nu au reusit niciodata sa ma faca macar sa tresar), trec direct la Funeriu. Chestia spre care tu dai link e un exemplu clasic de manipulare prin montaj. Nu te lasa intimidat de aparenta tehnica a expresiei, e acelasi lucru pe care l’ai facut tu cu vorbele mele in mesajul anterior. Scoatere din context si colare sau proof texting sunt tehnici similare, si poate’ti sunt mai familiare. Si, repet, daca poti si altceva decat jucarelele penibile ale tzucalarilor turnatorului.
La 4, aceeasi manipulare specifica tzucalarilor lui Felix. Sursa e un tip ce se cheama „Suge-mi-o Udrea”, probabil din aceeasi gasca de pocaiti spurcati la suflet si la gura precum Iosif Buble (el a fost sursa mizeriei cu Geoana si Ana Birchal si felatia, folosita apoi la fel de mzierabil de HRP) si Mihai Gadea. Omul zicea o chestie pe care orice copil ce stie sa imparta o secunda la 25 (numarul de fotograme) si apoi sa faca operatiile aritmetice astfel incat sa obtina viteza a ceva ce se misca din punctul A in punctul B intr’o singura fotograma (adica a 25-a parte dintr’o secunda) poate sa o zica. Dar ai avut dreptate cu faptul ca Funeriu a vorbit despre viteza pumnului prezidential. Concluziile sunt specifice creierelor in spagat.
La 5 – oare de ce e iarasi o chestie scrisa de tzucalarii turnatorului? – daca eu zic ca te’am vazut cand o violai pe mrs. Clinton, ma crezi? Eu de ce sa’i cred pe sindicalisti?
Si atunci sa ma mir ca n’ai priceput nimic din povestea cu subsidiaritatea, micule etatist? Sa’ti traduc: problema copiilor abandonati trebuie rezolvata de comunitatea din care faceau parte parintii care au ajuns sa’si abandoneze copiii; la fel problema parintilor acelor copii. E simplu?
Si a se slabi cu valorile fundamentale.
Si inca ceva: se pare ca si la aritmetica te descurci la fel de bine ca si la logica. Cand zici „o majoritate covârșitoare a românilor” cu referire la 7.403.836 de oameni din 18.292.464, adica vreo 46%, banuiesc ca 10% e majoritate confortabila si peste 1% e majoritate. Sau se dilata de la canicula aia? Hai, ma…
„Frau Merkel și Mr. Gitenstein s-au pronunțat ferm împotriva ”tiraniei majorității”.”
Propaganda si manipulare. Ca madam Europa l-a luat in brate pe Basescu, impotriva poporului nostru demn, saracu! Fals! Merkel si ceilalti au avut grija de respectarea regulilor jocului democratic, ceea ce la noi e lipsit de importanta. Asta au aparat ei, pt ca asta inseamna stat democratic. Nu poti schimba regulile in timpul jocului cum iiti convine tie. Nu poti schimba listele dupa ce tot tu le-ai declarat initial asa. Ca doar nu degeaba a demisionat Rus. Samd. Nu grija pt Base, ci grija pt stat de drept. Iar asta nu poate fi pus in discutie de nici o majoritate relativa. Si nu conteaza ca era cald cand s-a votat, sau ca ploua, sau ca au stat la coada, etc. Asta e manipulare.
Phil, aia nu era nicio tiranie a majoritatii, ci a unei minoritati agresive si guralive. Doar artimetica de puscarias – la aia si zilele se numara altfel, de exemplu – poate face din 46% majoritate covarsitoare. Din pacate discursul asta pare sa fie convingator si pentru oameni cu veleitati intelectuale, cum e cazul de fata.
Nu stiu daca doamna cancelar si domnul ambasador mureau de grija democratiei. Insa sigur ii intereseaza predictibilitatea.
De acord, mr. arvinte. Insa noi suntem un popor imprevizibil, inventiv si creativ. Nu ca neamtu ala plictisitor si previzibil. D’aia nu stiu astia de und sa ne ia.
Phil, o sa iau ca exemplu o idee din economie, mai precis din managementul calitatii – trasabilitatea. Asta, simplu spus, inseamna ca o companie tine inregistrari explicite si detaliate despre fiecare produs sau lot de produse, astfel incat in caz de probleme, de exemplu, sa poata fi identificate usor cauzele (o componenta sau un ingredient) ce au determinat problema. In administratia romaneasca exact asta lipseste – e ca in bancul ala cu bilele: una s’a pierdut, una s’a stricat si una s’a furat – un sistem care sa inregistreze detaliat fiecare proces de decizie, fie aceasta de tip normativ (legislativ sau deliberativ) sau executiv, astfel incat atunci cand apare o problema sa se remedieze punctual, in cinci minute, nu printr’o noua lege sau printr’o revolutie. Noi nu traim inca in modenitate, la noi n’a ajuns inca rationalizarea vietii publice.
O fabrica romaneasca nu produce zacusca dupa o reteta, ci azi pune mai multe vinete, maine mai multa ceapa, poimaine mai multi ardei, dupa cum au sosit masinile de aprovizionare. Iar clientii incearca o data, de doua ori, si apoi renunta. La fel, actorii politici nu actioneaza conform unor reguli rationale, ci potrivit impulsurilor si pulsiunilor. Iar ‘poporul’ voteaza la fel, nu stie sa’si rationalizeze interesele si sa actioneze in consecinta.
Nici nu incearca nimeni sa creeze niste institutii care sa functioneze corect ci se asteapta mereu interventii ale unor actori providentiali. A gandi ca singura solutie pentru a pastra independenta justitiei ar fi o rotire a cadrelor prin care Morar sa treaca in locul lui Kovesi si viceversa este exact un semn al acestei neincrederi in constructia institutionala. Mai nimeni, de frica propriului scaun, nu incearca sa lase in urma structuri functionale si oameni cu demnitate, toti se bazeaza pe yesman-i. Asa ca nu inventivitatea si creativitatea sunt problema, ci neseriozitatea si lipsa de rationalitate a vietii publice. Nemtii nu sunt mai buni nativ decat noi; ei insa au trecut prin aceasta rationalizare moderna a ‘res publica’.
Arvinte, nu prea pari sa stii despre ce vorbesti..
„O fabrica romaneasca nu produce zacusca dupa o reteta, ci azi pune mai multe vinete, maine mai multa ceapa, poimaine mai multi ardei, dupa cum au sosit masinile de aprovizionare. Iar clientii incearca o data, de doua ori, si apoi renunta.”
Daca asta nu e generalizare pripita, atunci nu stiu ce e…Stii tu cate fabrici romanesti folosesc ERP si tehnici de TQM? Nu, dar dai dume basiste…
Care e ultima carte/articol de analiza institutionala pe care ai lecturat-o?
Ce-i cu fesizarea asta a „rationalitatii? ce mai insemna rationalitatea intr-o lume condusa de transnationale? probabil rational e si felul in care unii se imbogatesc sistematic si altii sunt spoliati prin acordul statului si cu ajutorul institutiilor publice… probelma nu este daca se poate sau nu rationaliza un proces, ci cu ce fel de caractere infecte avem uneori de-a face…
„Iar ‘poporul’ voteaza la fel, nu stie sa’si rationalizeze interesele si sa actioneze in consecinta”
Amice, ce ne poti spune tu despre ignoranta votantilor si relatia ei cu rationalitatea alegerii colective? Din afirmatia de mai sus cred ca arunci doar sloganuri…basiste…cred ca esti la fel de spalat la creier ca si amicul sertorius pe care il deplangi…
Ibriane,
Stiu ca tu esti foarte inteligent. Indiferent, insa, daca citesti pe ‘o’ din ‘O fabrica’ ca numeral, adjectiv sau articol, nu ai cum sa ajungi la generalizare, pripita sau nu. Asa incepand dialogul, te las sa te inchini la spagatist. Sau la stapanul lui.
arvinte, ok „o” insemna …etc dar atunci ce relevanta are ca „o fabrica…”?
si nu ma uit la antena3 …si daca m-as uita, de dragul raspunsului tau, asta nu te face pe tine mai indrituit in commentul la care faceam eu referire…
@Arvinte,
”Cum cu logica m’am lamurit…”
Eu ți-am construit un exemplu chiar pe definiția contrarietății. Văz însă că preferi fanfaronada unei discuții aplicate.
”sa vedem daca bunul-simt mai functioneaza: de ce doi (trei, n) politicieni cu interese si ideologii diferite sau opuse nu pot sa fie, fiecare, ‘bun politician’? Pe bune, acum…”
E simplisim, prietene. Dl Phil și cu mine nu purtam o discuție de politologie generală, ci ne învârteam în jurul evaluării unui actor politic concret. Din perspectiva alegătorului, dotat cu dreptul și cu responsabilitatea unui singur vot, însușirea considerată, aceea de ”bun politician”, aparține cel mult unui actor politic, anume aceluia căruia ai hotărât să-i acorzi votul. Cazul imaginat de tine, în care le atribui această însușire mai multor candidați – în același timp și sub același raport, așa după cum o cere definiția ignorată de tine -, este absurd, întrucât prin votul tău unic va trebui să selectezi totuși, în cele din urmă, un singur candidat, pe care îl vei considera cu adevărat ”bun politician”.
Observ că ptr un intelectual cu pretenții dezvolți un limbaj suburban, blocat în expresii de genul ”țucălarii turnătorului”. Îmi pare rău, însă ai realmente nostalgia Telejurnalului din alte timpuri. Ți-e greu să înghiți faptul că nu toate televiziunile i se închină dlui Băsescu. Despre rolul presei și despre raportul corect pe care aceasta ar trebui să-l stabilească cu reprezentanții Puterii, nici nu are vreun rost să te mai întreb. Aversiunea, manifestată în registru de stadion de provincie rău famată, față de Antena 3, vorbește de la sine.
Desigur, pixelul albastru și alte explicații la fel de penibile e tot ce poți spune. Și totuși, ministrul Educației a vorbit la o conferință de presă după dictare. Au trucat țucălarii faza. Dream on!
Același ministru Funeriu, pe când încă era în exercițiul funcțiunii, a declarat că dacă ar mai avea un copil de vârsta începerii școlii, nu l-ar înscrie la o școală din România! Omul n-a simțit nicio contradicție între funcția sa publică și afirmația asta.
”Sa’ti traduc: problema copiilor abandonati trebuie rezolvata de comunitatea din care faceau parte parintii care au ajuns sa’si abandoneze copiii”
Ai uitat, pesemne, cum a început discuția noastră pe această temă:
”“Eu vorbeam de responsabilitatea societăţii faţă de acei copii nenorociţi”
Iar eu nu cred decat in responsabilitati individuale. Si in societati construite din indivizi. Poate ai auzit de subsidiaritate.”
Carevasăzică, mai întâi spui că nu crezi DECÂT în responsabilități individuale, pe care o opui ”responsabilității societății”, de care vorbisem eu, ptr ca acum, s-o sucești în vântul savant al subsidiarității înspre… ”comunitatea” care trebuie să rezolve. Sau poate că ai inventat vreo comunitate a unui singur individ, mai știi, tare la logică cum te știu…
”Si a se slabi cu valorile fundamentale.”
E o formă de ocolire a răspunsului și asta. Capul struțului în nisip, la o adică, nu vede nimic.
”Cand zici “o majoritate covârșitoare a românilor” cu referire la 7.403.836 de oameni din 18.292.464, adica vreo 46%, banuiesc ca 10% e majoritate confortabila si peste 1% e majoritate. Sau se dilata de la canicula aia? Hai, ma…”
Prietene, aritmetica democrației îți cam joacă feste. 7,5 milioane nu reprezintă 46%, ci aproape 88%, întrucât într-un stat democratic MAJORITATEA este întotdeauna legată de votanți, nu de absenteiști. Cazul cvorumului reprezintă excepția, iar nu regula democrației.
”Stiu ca tu esti foarte inteligent. Indiferent, insa, daca citesti pe ‘o’ din ‘O fabrica’ ca numeral, adjectiv sau articol, nu ai cum sa ajungi la generalizare, pripita sau nu.”
Constat cu surprindere că te pricepeai la paiul din ochiul lui Polihronu, în vreme ce într-al tău sălășluia ditamai bârna. Ce spuneai despre ”lipsa de onestitate”? În fraza construită de tine, ”o fabrică” era lipsită de concretețe, așadar trebuia înțeleasă, așa după cum corect a observat Ibrian, în sens generic. Nu vorbeai despre o fabrică din Fetești, ci despre orice fabrică românească. Nici măcar domeniul de activitate nu a fost ales din câmpul concret, ci doar ca ilustrare iarăși generică a unui mod defectuos de producție.
@ Ibrian,
De ce te incapatanezi sa duci mai departe un dialog inceput prost? Si nu de mine.
@ Sertorius
Am stabilit ca nu mai vorbim despre logica. Ai demonstrat ca habar n’ai ce’i aia contrarietate.
„Din perspectiva alegătorului, dotat cu dreptul și cu responsabilitatea unui singur vot, însușirea considerată, aceea de ”bun politician”, aparține cel mult unui actor politic, anume aceluia căruia ai hotărât să-i acorzi votul.”
Asta e cel mult o prostie. Analizeaza singur ce ai zis. Dai definitii aiurea. Iliescu e un bun politician. Si? Ti se pare ca’l sustin?
„întrucât prin votul tău unic va trebui să selectezi totuși, în cele din urmă, un singur candidat, pe care îl vei considera cu adevărat ”bun politician”.”
Asta e a doua prostie. Nu fac parte dintr’un juriu, sa aleg cel mai bun politician.
„Aversiunea, manifestată în registru de stadion de provincie rău famată, față de Antena 3, vorbește de la sine.”
Soarele rasare dinspre mare,
Noi plecam spre stadion…
Acu’ io nu stiu daca si cat ai mers tu pe stadioane de provincie rau famata, da’ faza cu tzucalarii era o referinta absolut livresca, dar nu obligatoriu obscura unui absolvent roman de liceu, intrucat face parte dintr’o carte trecuta la lecturi obligatorii.
Daca tie infectia aia ti se pare presa, treaba ta. Inca o chestie despre care nu mai am ce vorbi cu tine.
„Au trucat țucălarii faza. Dream on!”
Cauta inregistrarea intreaga si’o sa vezi ca omul raspundea la intrebari. E firesc sa primesti informatii de la subalterni. El a fost doar marlan, neinvitand’o pe femeie sa raspunda direct.
Dar stiu ca toti semidoctii, doctorii ca Ponta si absolventii de diverse ‘Sorbonici’ (asta era o, cica, universitate de prin Baia Mare) au avut un dinte contra lui Funeriu. Din moment ce te inregimentezi de buna voie, trebuie sa conclud ca esti in vreo categorie de’asta cu studiile facute pe la vreun butic de diplome. Inca o chestie despre care nu are rost sa discutam.
Ca manipulezi ceea ce am zis despre responsabilitate si indivizi ca sa’ti iasa tie jucarica, nici nu ma mai mir. Esti penibil.
„7,5 milioane nu reprezintă 46%, ci aproape 88%, întrucât într-un stat democratic MAJORITATEA este întotdeauna legată de votanți, nu de absenteiști.”
De’aia ai zis „o majoritate covârșitoare a românilor”, nu a ‘romanilor cu drept de vot’, nici a ‘romanilor care au votat la referendumul de demitere’. Esti aproape analfabet. (De fapt, doar un manipulator neinspirat si jalnic.) Asa ca nu ma mira defel nici ca pricepi ca, daca vreau sa zic ‘toti’ sau ‘in general’, atunci fac asta explicit.
Si, daca tot am ajuns la concluzia ca nu prea mai avem subiecte de conversatie, iti urez o viata minunata si te rog sa nu mi te mai adresezi. Am vazut ca esti masochist, dar rezervele mele de sadism au ajuns la capat. Iti gasesti tu pe altcineva sa rada de tine, eu m’am plictisit. Poti sa ma injuri de acum, sunt obisnuit si ma lasa rece. Sunt prost, basist, cretin, gunoi, cu barna in ochi si asa mai departe. Nu te mai obosi sa mi’o spui. Sau fa’o…
Arvinte, insist pentru ca am impresia ca pun comentarii pe contributors.ro unde semidoctii arunca cu verdicte si cum demonstreaza ultimul tau comentariu, esti bun la ad hominem si la retorica de tipul: cine il injura pe Funeriu e un tampit…fie ca are sau n-are motive…
Ce spusesem eu era pertinet dar te fofilezi…
Lasa tonul asta de ultimatum:”nu mai vorbiti cu mine”, „puteti sa ma injurati”..chill down…daca ai argumente expunele si spala-te apoi pe maini..pacat ca nu esti in stare…ca te bagi ca tot filosofu’ in amanunte de design institutional si te crezi avizat…nu mai bine te ocupi tu de „fenomenologia caricaturii”..si ne lasi pe mine si serto sa te injuram linistiti?
O fi arogant Arvinte, da are si cu ce! Oricum, altceva decat „argumentul” final, injuratura.
@Arvinte,
Într-adevăr, nu avem ce vorbi.
Am să mai trăncănesc despre câteva chestii din scrisul tău, fără a te injuria câtuși de puțin. Eu, după cum se poate vedea din acest schimb de replici, m-am mărginit să te apreciez. Că am fost în eroare în privința asta, problema se datorează doar lecturii superficiale făcute unora dintre mesajele scrise de Mr. K și entuziasmului nefondat al unui amic care frecventează acest forum. De altfel, dacă ții atât de mult să te discreditezi singur, chiar nu văd cum te-aș putea ajuta eu.
”Am stabilit ca nu mai vorbim despre logica. Ai demonstrat ca habar n’ai ce’i aia contrarietate”
E ușor a scrie versuri…
”Dai definitii aiurea.”
Pe bune? Am pus niște ghilimele în dreptul definiției. Dacă aveai obiecții, le puteai exprima civilizat, oferind o definiție mai bună. Precizez (just for the record) că definiția oferită de mine nu-mi aparține; pot oferi interesaților sursa exactă din care am citat.
”Iliescu e un bun politician. Si? Ti se pare ca’l sustin?”
L-ai votat? Atunci, l-ai susținut. L-ai votat, dar nu-l mai susții în prezent? Atunci, la momentul de față, nu-l mai consideri ”un bun politician”.
”Nu fac parte dintr’un juriu, sa aleg cel mai bun politician.”
Iarăși bați câmpiile fără grație. Nu juriul era instanța considerată, ci părerea proprie și personală a doi cetățeni români cu drept de vot, dl Phil și cu mine. Preopinentul meu a considerat că, din aprecierea mea negativă la adresa dlui Băsescu, rezulta cu necesitate că eu aș fi un suporter al lui Ponta & Antonescu. Dacă cele două opțiuni politice ar fi stat într-un raport logic de contradicție, atunci amicul Phil ar fi avut în mod riguros logic dreptate. În cazul contrarietății însă, cf. definiției, existând posibilitatea unui număr de opțiuni superior binarității, presupunerea dlui Phil era lipsită de fundament logic.
”E firesc sa primesti informatii de la subalterni. El a fost doar marlan, neinvitand’o pe femeie sa raspunda direct.”
Îmi dai voie să am o altă lectură a incidentului? Dacă asculți mai atent conținutul celor suflate de dna Badea dlui ministru, vei vedea că nu era vorba de informații sofisticate, ci de fraze simple de genul ”recomandarea noastră e ca elevii să meargă la școală”, ”în ceea ce privește dreptul legal la grevă, nu vom face altceva decât să constatăm care este prezența la grevă și prezența la cursuri”… E concludent sau ce? Vorbim de ministrul Educației Naționale, în condițiile în care suflatul la ore rămâne un aspect inacceptabil în sistemul nostru de învățământ. Dar dacă ți-e frate Funeriu, iartă-mă. Știi vorba aceea, ”mi-e frate Socrate, dar mai frate mi-e adevărul”.
”Ca manipulezi ceea ce am zis despre responsabilitate si indivizi ca sa’ti iasa tie jucarica, nici nu ma mai mir. Esti penibil.”
Îți mai rămâne doar un fleac – să DEMONSTREZI de ce și întrucât sunt eu penibil în povestea asta. Eu măcar ți-am așezat alături frazele cu ”eu cred doar în responsabilitatea INDIVIDUALĂ” și cu ”COMUNITATEA trebuie să rezolve”. Am lucrat cumva cu pixelul albastru? Iartă-mă, în acest caz.
”De’aia ai zis “o majoritate covârșitoare a românilor”, nu a ‘romanilor cu drept de vot’, nici a ‘romanilor care au votat la referendumul de demitere’. Esti aproape analfabet.”
Te declar campion la insulte gratuite. Te aranjează?
”Si, daca tot am ajuns la concluzia ca nu prea mai avem subiecte de conversatie, iti urez o viata minunata si te rog sa nu mi te mai adresezi.”
Îți mulțumesc de urare. Îngăduie-mi să ți-o întorc cu un plus, dacă se poate. În ceea ce privește adresarea, nu consider că ți-am încălcat rugămintea cu acest ultim mesaj al meu. Nu am avut nicicând în această parodie de dialog cu tine impresia că mă ”adresez” unei ființe civilizate, care obișnuiește să răspundă argumentat la chestiunile în discuție. Asta nu înseamnă că tu nu ești un ins extrem de rațional și de manierat. Singura explicație care îmi vine în minte ptr acest penibil schimb de replici, încărcat de invective din partea ta, este că eu sunt mult prea inept și tu mult prea cult ptr a putea conversa. Iartă-mi nesăbuința. Fii milostiv!
Ibriane,
Ti’am spus ca ai inceput prost dialogul, pentru ca in loc sa chestionezi ceea ce spuneam (si orice spun e chestionabil) ai inceput sa ma acuzi de sloganuri/dume basiste (asta fiind suprema jignire, probabil, in mintea de mascarici a celui ce a monetizat termenul).
Cu precizarea – explicita de aceasta data, desi general valabila, altminteri – ca ceea ce spun este limitat de experianta’mi limitata si de faptul ca nici nu pretind a fi gandit vreodata orice sau totul, pot sa’ti spun ca am vazut destule firme romanesti sau filiale/sucursale/subsidiare romanesti ale unor multinationale, lucrand cu/pentru oamenii din ele. Si ca, indiferent ca implementarea unor proceduri s’a facut pentru ca asa a venit ordinul de la centru sau pentru ca asa da bine, oamenii nu prea le iau in serios.
Am vazut, de exemplu, cum intr’o filiala a unei multinationale condusa inclusiv aici de manageri straini, managerii romani continuau sa analizeze si sa ia decizii empiric. Am vazut, de asemenea, o firma 100% romaneasca (si am tot respectul fata de oameni ce au reusit sa construiasca o afacere serioasa fara pomeni de la stat si fara ca antreprenorii aia sa fi fost instruiti academic in management), unic importator al unui brand global, ce implementase sisteme de management si standarde de calitate, dar care erau complet nefunctionale din pricina ca patronul reorganiza businessul o data la trei zile, iar toate procedurile si procesele ar fi trebuit rescrise si sarcinile realocate. Afacerea creste in continuare, a devenit importator si pentru alte branduri, asa ca cine mai sta sa isi piarda vremea cu fineturi?
Banuiesc ca ‘fesizarea’ aia era ‘fetisizare’. Daca e asa, te’as ruga sa consulti un autor despre care numai ca e ‘basist’ nu ai cum sa crezi – Daniel Barbu (parca e si candidat pe listele USL, oricum a ‘combatut’ Basescu si PDL la greu in ultima perioada si i’a fost consilier lui Antonescu in perioada de interimat). El analizeaza pe larg si competent, zic eu, limitele de rationalizare a vietii publice romanesti. Pentru originile ideii de rationalizare a treburilor publice si formarea academica a unor specialisti te invit sa vezi filozofia politica (si nu numai) a lui Hegel. Eu nu afirm ca ‘tehnocratia’ ar fi vreun capat al istoriei sau vreun ideal, ci ca societatile occidentale au parcurs aceasta etapa, pe cand Romania nu.
„ce mai insemna rationalitatea intr-o lume condusa de transnationale?”
Nu sunt sigur ca am inteles corect intrebarea. Fa’ma sa inteleg exact ce intrebi si incerc un raspuns.
„probabil rational e si felul in care unii se imbogatesc sistematic si altii sunt spoliati prin acordul statului si cu ajutorul institutiilor publice”
Cu riscul unui if by whiskey, zic asa: daca prin a fi rational intelegi ca exista o explicatie rationala a acestei stari de lucruri, atunci e rational. Daca intelegi ca e dezirabil rational, atunci nu.
„probelma nu este daca se poate sau nu rationaliza un proces, ci cu ce fel de caractere infecte avem uneori de-a face”
Iar eu cred ca, intr’un sistem ‘procedurizat’ si ‘trasabil’, influenta mizeriei personale ar fi mai mica. ‘Jumatate’ (adica nu stiu cat, dar semnificativ) din coruptia din Romania nu e generata de caractere infecte, ci de legi proaste, pe de’o parte, si de necunoasterea drepturilor sale de catre public. Si, daca tot am vorbit de QM in firme (unde lucrurile imi pare ca merg spre bine, dar cam prea incet), gandeste’te cate dintre institutiile publice au macar un sistem de management al documentelor decent.
„Amice, ce ne poti spune tu despre ignoranta votantilor si relatia ei cu rationalitatea alegerii colective?”
Iarasi, nu sunt sigur ca inteleg ce ma intrebi. Daca poti reformula mai explicit, incerc sa’ti raspund.
***
„esti bun la ad hominem si la retorica de tipul: cine il injura pe Funeriu e un tampit…fie ca are sau n-are motive…”
Daca urmareai tot dialogul, descopereai ca nu era tocmai un ad hominem. Dar cand am cerut dovezi pentru niste afirmatii, mi s’au oferit niste facaturi jenante, toate provenind din aceeasi sursa. Sursa care si’a demonstrat credibilitatea in campania mincinoasa cu privire la BAC-ul lui Funeriu. Daca legea invatamantului facuta de Funeriu e proasta sau buna, asta nu are legatura cu nota lui la examenul de maturitate (decenta, altminteri), nici cu optiunile politice generale, nici cu capacitatea de a vorbi in public, nici cu manierele.
Si, in incheiere, ca sa nu ma trezesc in situatia de a discuta logica cu unul ca Sertorius, lamureste’ma si pe mine care e legatura ta cu designul institutional. Si apoi ti’oi povesti si ce legatura am eu cu asta.
Sertorius,
Ego te absolvo. Vade in pace!
@ Ibrian
Si, pentru ca un exemplu face cat o mie de consideratii teoretice, te invit sa te gandesti la felul in care niste legi proaste genereaza coruptie: cazul amenzilor date de fisc firmelor pentru chestii contabile. Trec cu vederea ca intr’o tara in care reglementarile fiscale se schimba precum ciorapii lucrurile nu au cum sa functioneze bine, iar managerii s’au obisnuit cu asta si aloca la proiectia de buget sume pentru astfel de incidente.
Legea romaneasca, in loc sa stabileasca niste amenzi in cuantum fix pentru orice ‘abatere’, da niste intervale de genul intre 5 si 10 mii de RON. Si nu exista proceduri sau norme metodologice pentru situarea sanctiunii in interiorul intervalului, asa ca decizia ca amenda sa fie 50 sau 100 de milioane o ia un functionar ce castiga 15 milioane.
Adica un baietas poate decide daca tu scoti din buzunar (amenzile nu’s deductibile) o suma de trei ori si mai bine mai mare decat leafa lui. Cat de greu e sa’ti inchipui ca in lipsa unor principii etice foarte ferme, e aproape ‘rational’ sa ii dai baietasului 15 milioane si sa platesti amenda de 50, in loc sa nu’i dai nimic si sa platesti 100?
Daca in materie penala ‘individualizarea pedepsei’ (parca asa’i zice, daca nu sa ma corecteze un jurist) are sens, in privinta contraventiilor contabile nu vad niciunul. Asa ca legea in forma actuala imi pare mai degraba un ‘debuseu’ intentionat pentru ‘rotunjirea’ veniturilor unor functionari prost platiti. Macar la judecatori lefurile incep de la mia de euro, nu de la 300.
@ibrian: Pina sa facem noi – io si arvinte, sa zicem – fenomenologia caricaturii, sa ne delectam cu observarea fenomenului nud, aici de fata 😉
Hei, arvinte, asa da..ai inceput sa vorbesti normal 🙂
Culmea e ca lamurind lucrurile suntem in mare parte de acord privind locul in care se afla Romania dpdv economic si al procedurilor legislative…nu ca parerea noastra ar conta mai mult decat votul exprimat, vorba lui serto’…Sunt expert contabil…citesc/recitesc legislatie fiscala zilnic…adesea e o lectura indigesta..arata ce incompetenti au guvernat tara si ce viitor imprevizibil avem in lumina revizuibilitatii continue a cadrului fiscal…spre deosebire de tine, cred ca este corecta „individualizarea pedepsei” in materie fiscala, dar mi-ar lua ceva spatiu sa argumentez de ce…
Pe de alta parte, apropo de „constructia” institutiilor publice, da ele sunt cel mai slab „rationalizate”, „vina” este imaprtita, angajati nepregatiti, salarii mizere (contra responsabilitati multe) si organigrame stabilite politic pana in detaliu….
Nu cred ca exista ceva specific romanesc (sau mai bine zis, specific romanilor), delasarea, parvenirea, japca sunt specific umane (zici ca vorbesc de pacatul originar 🙂 )…ca Romania nu a atins stadiul de evolutie in care..etc e adevarat, dare presupune si un istoricism mecanicist care mie mi se pare nefondat stiintific vorbind…In acest sens e posibil ca Romania sa nu atinga niciodata nivelul de viata din occident si poate nici nu vom afla de fel de ce, mai ales ca, asa cum spui si tu, responsabilitatile sunt individuale si agregarea acestora pentru a afla ce factori influenteaza evolutia sociala este o chestiune si de metoda de cercetare si de prost noroc…La fel ca si alte iluzii ale modernitatii a murit si „aritmetica politica” a lui Petty in calitate de instrument decizional.
Ca sa nu ramai cu impresia ca sunt doar un conatbil de birou cu un cerion la ureche, am mai publicat una alta in domeniul managerial, chiar in peer-review, chiar cu recenzenti de afara…asta nu dovedeste prea mult, logic vorbind, dar stiu cum se produce o informatie „stiintifica” in stiinte sociale, stiu si ca in spatele slangului institutionalist (de factura Boettke/Buchanan, nu Veblen) se afla bizareria metodologica numita „narrative analytics” ..poate am prefera stiintele sociale ca un antic phonesis pe calapodul lui Flyvbjerg…
Ce vreau sa spun cu toata enumerarea din paragraful de mai sus este ca tu si cu mine putem remarca faptul ca societatea nu functioneaza, partea proasta e ca unii cred ca putem avea raspunsuri stiintifice la ce se poate face (ceea ce, by the way, e in principiu o abordare normativa), cand cei care fac stiinte sociale isi dau seama ca solutiile sunt temporare si depind de multe ori, cum spuneam, de o doza de prost noroc, in conditiile in care societatea nu e o lume a lui Laplace (asta pentru ca nu puteam sa inchei fara un truism 🙂 )….
Relax, si eu sunt un ignorant de prima mana in multe domenii…am spus chestiunea cu „fenomelogia caricaturii” si pentru ca tu poti gandi lucruri care mie nu imi trec prin cap, avand un background diferit, de-aia si stam de vorba – pentru a ne masura (sic!) opiniile (si in cazul meu, uneori pure speculatii -si nu in sensul discutat de tine si poli al termenului) si pentru a fi in anumite ocazii injurati….
”Asa ca legea in forma actuala imi pare mai degraba un ‘debuseu’ intentionat pentru ‘rotunjirea’ veniturilor unor functionari prost platiti.”
Lucrurile stau, în realitate, altminteri. O spun din experiență. În fapt, nu ”băiețașul” își rotunjește veniturile, el este o victimă a sistemului. Slujba lui depinde de numărul de amenzi. Cum unele firme trebuie lăsate în pace, indiferent de situația lor, ”băiețașii” sunt obligați să taie amenzi, uneori inventând nereguli ridicole, doar ptr a-și îndeplini ”target”-ul.
Ibriane,
Eu am ajuns la QM dinspre chestii de HR, nu din vreo morbida curiozitate intelectuala. Pur si simplu nu poti sa faci o fisa de post fara sa pricepi structura si fluxurile dintr’o organizatie, fara a tine cont de proceduri si instructiuni de lucru, asa cum nu poti sa faci fise de evaluare fara sa intelegi cum e cu criteriile de performanta si indicatorii.
Insa in discutia cu Phil nu intentionam decat sa’i atrag atentia ca abordarea ‘etica’ a unor probleme precum coruptia poate sa fie mai putin productiva decat una tehnica. Ca exista ‘tehnici’ care pot face lucrurile sa mearga mai bine fara a astepta ca oamenii sa devina mai morali. Mie imi pare ca Basescu, de exemplu, are o intelegere de secol XIX a problemei coruptiei – si nu e singurul. Insa justitia, oricat de bine ar functiona, nu poate decat sa pedepseasca ceea ce deja s’a produs, pe cand un set de proceduri corecte si trasnparente ar preveni o buna parte din coruptie.
Insa se pare ca societatea insasi isi doreste justitiari si pedepse, nu eliminarea coruptiei. Cred ca am mai povestit cum mi’am pierdut mare parte din ‘prieteni’ pentru ca am refuzat sa dau spaga la spital la nastere, toti acuzandu’ma ca’s un inconstient. Am patit unele si mai si: am mers cu membri ai familiei la doctori cu care eram amic, insa nu s’au abtinut de a le infunda in buzunar o bancnota, ceea ce ne’a pus intr’o situatie absolut jenanta, si pe mine si pe doctor. Ei bine, toti oamenii astia ar lupta cu coruptia politicienilor ca Stefan la Podul Inalt…
La fel cu inventivitatea vs. predictibilitate – exista domenii in care lucrurile pur si simplu nu merg ca acasa. Daca pentru a face o ciorba poti sa pui ce ai prin frigider/camara, daca ti’e lene sa mergi sa cumperi altceva, si sa ai o mancare gustoasa, in cazul unei fabrici sau chiar al unei carciumi nu mai merge asa. Pot, in loc de ardei umpluti, sa bag aceeasi umplutura in dovlecei sau rosii sau rondele de praz, dar asta acasa, unde nu lipesc eticheta de ardei umpluti pe farfurie.
Daca in vremea lui Ceausescu era obligatorie inventivitatea la toate nivelurile, de la reparat Dacia legand cu sarma si dand cu ciocanul, pana la fluxuri tehnilogice complicate unde erai lasat cu curu’n balta de lipsa unei componente, acum nu prea mai merge asa. Insa mentalitatile raman si, daca in business exista presiuni ‘naturale’ pentru schimbare, in poilitica si administratie astea lipsesc. Se face o lege proasta, dupa care se carpeste ca anteriu lu’ Arvinte, luand de la poale sa pui in coate si de la maneci sa pui in spate. Or in astfel de conditii e greu de stabilit ce e coruptie si ce e ‘adaptare la realitate’.
Nu stiu daca exista solutii ‘stiintifice’, dar cred ca pentru majoritatea problemelor exista solutii rationale, nu asteptari ‘romantice’ ca oamenii sa devina mai buni, moral sau profesional. Uite un tip care zice ca nici legatura dintre coruptie si situatia economica proasta nu e chiar asa simpla si liniara: http://www.polirom.ro/catalog/carte/samaritenii-cei-rai-mitul-liberului-schimb-si-istoria-secreta-a-capitalismulu-4678/ sau http://www.amazon.com/Bad-Samaritans-Secret-History-Capitalism/dp/1596913991
@ Sertorius
Am impresia ca amesteci functionarii de administratie (circumscriptie) fiscala cu aia din control (garda financiara veche), care (mai?) primesc (sigur primeau in urma cu niste ani) procent din amenzi. Dar nu asta e problema, ci faptul ca niciunul nu e angajat prin concurs. Sefii sunt pusi politic, subalternii sunt fii, nepoti, fini, nasi, cumetri si alte alea. Asa ca nu le plang de mila deloc. Si, daca te uiti in parcari, de exemplu, nici tu. Mai ales ca nu e vorba de beizadele de milionari, ci de copiii altor functionari la stat.
arvinte, ce sa zic?! ..good points :yes:
O informatie interesanta dar…
http://www.adevarul.ro/life/viata/suflet-fizica_cuantica-particule-univers-teorie-cercetatori-constiinta-informatie_0_801520042.html
Lelitza,
Esti una si aceeasi persoana cu cea de pe YMessenger cu ID: „lelitza” ?
R.D.
Nu. Pe yahoo nu am nici un cont cu acest ID sau alte variante care sa cuprinda cuvantul „lelitza”.
Sunt disponibile din aceasta saptamana doua noi carti pe teme teologice, intr-o abordare neconfesionala:
Andrei Pleşu – „Parabolele lui Iisus”, lansare 8 noiembrie
http://www.humanitas.ro/humanitas/parabolele-lui-iisus
Cristian Badalita – „Apocalipsa lui Ioan”, lansare 7 noiembrie
http://www.icr.ro/bucuresti/evenimente/lansare-de-carte-la-icr-apocalipsa-lui-ioan-in-traducerea-lui-cristian-badilita.html
„În lumea de astăzi, dacă scrii o carte pe teme religioase şi nu eşti teolog sau popă, trebuie să te explici, fiindcă eşti suspect. Din partea teologilor, apare o stupoare în faţa unui intrus care vine într-un teritoriu de obicei atribuit, delegat, stabilit. Din partea oamenilor de cultură curenţi apare ideea că un om cât de cât inteligent, un om al veacului nu prea are a se ocupa de o tematică desuetă. (…) Biserica noastră are, într-o anumită zonă a ei, o înclinaţie aş spune folclorică spre invalidarea studiului, a intelectului, a cercetării. S-ar zice că lucrurile acestea pun în pericol trăirea. Nu strică un pic de studiu. Biblioteca nu e chiar iadul şi inteligenţa nu e neapărat un păcat. Biserica, dacă nu întreprinde un efort în a se integra şi în dezbaterea academică, riscă să rămână izolată. (…) Şi ar fi bine dacă aş putea să le transmit colegilor mei, care sunt moderni, postmoderni, branşaţi, lucizi, inteligenţi, politically correct, că nu pot cu două mişcări să dea de-o parte o tradiţie şi o colecţie de texte care au format mentalul european”
Andrei Plesu la lansarea noii carti despre parabolele lui Isus