Off-Topic Place
30 martie 2011 2.316 comentarii
Dragi forumisti
S-a simţit nevoia unui spaţiu dedicat, unde discuţiile off-topic, destul de numeroase în ultima perioadă, să îşi găsească un loc al lor.
Datorită faptului că forumurile emisiunilor tindeau să fie deturnate de la tema principală de discuţie, devenind un fel de chat greu de urmărit, unele comentarii vor fi mutate pe acest forum, astfel incat aceia care dispun de timp liber/teme de discutie/inspiratie sa isi poata manifesta talentul pe indelete şi, în acelaşi timp, să se ofere posibilitatea de discutii şi dezbateri pentru cei interesaţi de prezentarile video.
Postarile off-topic (se pot include aici, după cum ne-au obişnuit unii: preferinţele muzicale, declaraţiile de dragoste, deversările de emoticoane, informările cu privire la dieta sau somnul personal, creaţiile artistice, repetările obsesive de idei, cererile de „rugaciune” etc… ) sunt aşadar binevenite în spaţiul pe care tocmai îl inaugurăm.
Evident, mesajele ce conţin înjurături, obscenităţi, dezvăluiri de identitate…vor fi şterse.
Mulţumesc 🙂
oxigen2 
Carevasăzică, dle Laurentiuh, tărășenia stă cam așa. Fiecare regim își pune oamenii în funcții, Băsescu nu e mai rău ca Iliescu, Eminescu ținea și el, la vremea lui, cu conservatorii, iar ICR-ul s-a procopsit cu așa un șef ca dl Patapievici…
Dacă v-aș spune ce cred despre inteligența dvs, ați spune iar că vă profesez o ”ranchiună fibroasă”. Mă rezum să vă spun că și prosteala băsistă are victimele ei, iar dvs vă numărați printre ele.
Deși ptr un om inteligent nici n-ar trebui să mai răspund la tâmpeniile astea, dvs văd că trebuie să vă dau explicații (nu că asta ar ajuta la ceva, dar să nu ziceți că v-am ”jicnit” gratuit).
1. Fiecare regim își numește oamenii în posturi. Corect. Numai că privilegiații cărora le cad pleașcă posturi importante pe banul public se împart în două categorii. Unii care sunt oameni, au coloană vertebrală și au o activitate cu adevărat în interesul public și alții care-s lichele pur și simplu. Să mai analizăm activitatea publică a dlor în chestiune, ca să vedem dacă-s oameni sau lichele? Am amintit câte ceva în mesajul anterior, dar, dacă n-ați văzut atunci, de ce v-aș mai scrie încă o dată acum?
2. ”Cine a făcut mai mult rău, Băsescu sau Iliescu?” Întrebarea duhnește de un cretinism specific nației troglodite din care facem parte, nefericire!, amândoi. Mai întâi, se subînțelege că cel ce pune întrebarea e conștient de răul făcut de Iliescu. Ai zice că e de bine că-l duce mintea să observe un adevăr. Individul care pune întrebarea continuă admițând și că Băsescu ar fi comis nasoale, numai că, din cele două, cretinitatea sa desprinde următoarea încheiere – ”ei, dar care a făcut mai mult rău?”
Brava, domle, ține-o tot așa. Merită să faci propagandă în favoarea holerei, doar ptr că n-a făcut atâtea victime ca ciuma…
3. Eminescu avea și el opinii politice. Adică, noi avem azi dezlegare să fim lichele, deoarece și Eminescu… și Eminescu, ce? Și Eminescu a primit să se înfrupte din bani publici, livrând la schimb minciuni oribile ptr a susține Puterea care i-a pus ciolanul în mână? Când asta, dlor biografi ai marelui poet?
4. ”Incerc sa te fac sa intelegi ca parerile politice nu au legatura cu valoarea intelectuala a preopinentilor.”
Mă tem că nu prind sensul acestei lecții pe care mi-o oferiți în mod gratuit. Orice are legătură cu valoarea intelectuală. Adică, îmi reproduceți ditamai definiția politicii, în care e vorba de arta de a guverna, de ”ideologii”, doar ca să mă informați că opinia în materia asta n-are legătură cu valoarea intelectuală a cuiva! Dar cu ce are legătură, prietene? Cu secreția glandei sebacee?
5. Exemplele cu ghibelinii și cu conservatorismul lui Eminescu. Repet, când cineva se vinde interesat, adică profită de pe urma târgului, atunci se desparte de statutul de om și devine lichea. Dante nu poate fi redus la un asemenea târg, cum nu poate fi nici Eminescu. Ambii aveau convingeri, de-aia nici nu și-au scos pana la mezat. Băieții ăștia, Patapievici-Pleșu-Liiceanu, dimpreună cu șeful lor, Băsescu, sunt ei în stare de ”păreri”, dacă nu de ”viziuni” politice? Să vă mai amintesc că PD-ul a fost primul partid românesc afiliat la Internaționala Socialistă, prin 92, dar care a virat brusc, într-o noapte, prin 2006, din Internaționala Socialistă tocmai în extrema opusă a Parlamentului european, în Partidul Popular?
Despre Eminescu n-am auzit să se fi sucit așa, într-o seară, și din conservator să devină… socialist.
6. ”Parerile politice ale celor in discutie nu au legatura cu opera lor.”
Dle, eu nu discutam aici opera acestor inși, ci gradul de compromitere morală pe care-l au ei în fața societății.
7. ”Imoralitatea numirilor politice…”
Cine a vorbit de ”imoralitatea numirilor politice”? Dvs citiți textele tot de la stânga la dreapta sau aveți vreo metodă proprie de a ceti?
Poți fi numit politic, însă să ai demnitate. Bine, la noi, așa ceva e rarisim, însă din greșeală ni s-a mai întâmplat. Ultima oară ni s-a întâmplat în 1938, când regele Carol II a dorit să dea credibilitate guvernului lui Octavian Goga, numindu-l ca ministru al Apărării pe generalul Antonescu. Acesta în urmă, deși numit politic, nu i-a pupat cizmele dictatorului regal, și, într-o epocă de cult al personalității conducătorului, ministrul Apărării a arătat că treburile merg extrem de prost, că afacerile camarilei regale sărăceau Armata, etc. A zburat din guvern și i s-a stabilit domiciliu forțat, dar a arătat că e om, nu lichea.
Băieții ăștia, la care vă uitați dvs, cocoșat de admirație, n-au fost niciodată în stare de așa ceva. Scriu în continuare articole găunoase la gazetă, în spiritul directivelor propagandei băsiste.
8. ”Patapievici a fost numit la conducerea ICR. O alegere foarte nimerita. O alegere politica,asa cum si trebuie. Un om exceptional in fruntea unui institut care poate face mult pentru Romania. Unde este problema?”
Dvs pe ce lume trăiți? Mestecați așa, orice propagandă, fără să verificați? Ce bine a făcut ICR-ul, condus de dl Patapievici, României? Să vă enumăr eu niște isprăvi, așa, ptr exemplificare? A cheltuit câteva milioane de euro la o mega-sindrofie la New York, în care vedeta a fost un tânăr român care a produs un soi de ”literatură” imundă, scrisă în delir bahic, plină de abjecții verbale. O altă mega-sindrofie, cu alte milioane sparte, la Berlin, a provocat protestul public al dnei Hertha Müller, laureata Premiului Nobel ptr Literatură. De ce? Deoarece organizatorii evenimentului, din partea dlui Patapievici, au fost Sorin Antohi și încă un ins, ambii turnători notorii la Securitate. La Istambul, la filiala de acolo a ICR-ului, dl Patapievici l-a eliberat din funcție pe singurul turcolog pe care-l mai avea România, angajând în loc o duduie blondă, și la propriu și la figurat… Să vă mai spun sau e suficient ptr a evidenția cât de nimerită a fost ”alegerea” dlui Patapievici?
Mai permiteți-mi un adaus, așa, de dobândă. Ultima ispravă a regimului Băsescu, în domeniul culturii. Au organizat un concurs ptr ocuparea postului de director al Muzeului de Istorie din Deva. Cine credeți că l-a câștigat? Ce coincidență, o apropiată a portocaliilor! Mă rog, sindrofie mare, la recepția de numire în funcție, șampanie, discursuri. Cucoana, îmbătată de glorie se lansează în retorică, iar angajații nu știu cum să-i sufle că există două Sarmisegetuze, nu una singură! Dna, unsă șefă peste muzeologia acelui loc istoric, nu știa nici măcar atâta lucru.
Dar, vorba inteligentă a dlui Laurentiuh, ”O alegere politica,asa cum si trebuie. Un om exceptional in fruntea unui institut care poate face mult pentru Romania. Unde este problema?”
Sertorius,
Problema este la toti, in special la cei tineri.
Mentalitatile, incultura, manelismul, imoralitatea , lenea si multe alte vicii nu fac cinste acestui popor.
E usor de vorbit si de remarcat abuzurile, mai greu este de a incerca sa imbunatatesti ceva.
Eu cinstit vorbind te vad un lider.
Ce te retine sa nu faci ceva pentru care ai aptitudini ?
Si in loc sa-ti irosesti timpul in polemici desarte si in retorici fara sens, poti face lucruri bune care sa darame aspectul imund al politicii romanesti.
Ai putere de convingere, iti sustii punctul de vedere cu argumente si pana la capat, manifesti pentru o viata decenta aici, ai tot ce trebuie pentru cineva care poate face ceva pentru tara asta.
Crezi ca a apara interesele oamenilor e mai inferior spiritual decat a o apara pe EGW sau Hegel ?
Sertorius, eu te vad undeva sus (nu ma refer la cer). Acest lucru inseamna sacrificiu, esti dispus sa-l faci si sa nu-ti mai consumi energia pe dialoguri unele inutile ?
Gandeste-te si o sa vezi ca poti face multe si darui multe prin pozitia ferma pe care o ai si prin ceea ce promovezi si anume lupta impotriva imoralitatii si pentru o politica adevarata.
Sertorius
Acum citisi si eu caltabosul tau cu arome politice. Pe scurt: esti rupt de realitate. E dureros.
Mesajul tau are darul de a activa simtul nativ anti-prostie si anti-demagogie din dotarea oricarui roman.
Ianis: Acum citisi si eu caltabosul tau cu arome politice. Pe scurt: esti rupt de realitate. E dureros.
Pentru cine? :evilgrin:
Mai servim ceva saptamana asta dupa atatea oua si sprit? E in lucru ceva?
Hristos a inviat!
un film care mi-a placut foarte mult
http://youtu.be/X_hMZYDMps4 – Fear of the Dark
O melodie care-mi place foarte mult!
Si pentru ca eram la momente muzicale: http://youtu.be/a8-eeQBiRac
Dedicatie pentru a III-a zi de pasti.
Pff muzica draceasca frate! La noi aici pe site se merge pe:
Asa ii doare pe toti care-L cunosc pe Domnu Isus. Oamenii care vor mantuirea nu trebuie sa fie fericiti!
Mai fatutzelor, voi nu-l mai cunoasteti pi clonu’? Ha?
Mai Leli, mai… 😉
Greshanie: clovnu’ :shy:
Ei nu-l mai cunoaștem! Nu e nevoie să fim Sherlock Holmes, ești inconfundabil, bre Jungle!
Nicole,
Nu are toate tiglele pe casa .
Eu am banuit imediat dupa ce am citit mesajul dat Letitziei, de aceea i-am spus sa stea linistita. Dar,m-am facut ca ploua (cu plansete).
Acum nu vreau sa ma bag ca musca-n lapte si nici nu ma cred specialista in scenarii, insa mie mi-a parut destul de clar faptul ca i-a spus ca or sa aiba un vis impreuna.
Am incercat sa-i spun de reciprocitate tocmai in acest sens.
Lucru care mi s-a confirmat , adica la una ii zice :pa! ( care o fi nu stiu ,nu ma intereseaza), iar ei ii zice „jumatate”(adica jumatatea mea?).
Totul e bine cand se termina cu bine !
Lor sa le fie bine !
Acum totusi cred ca ar trebui sa-i explice ce-a fost cu tigneala de moment.
Pa!
@babaclont
Fara suferinta n-ar fi nici dragoste si nici fericire. Astea vin la pachet. Ori le iei pe toate, ori ramai in epoca primatelor.
Jemiol, exista mai multe tipuri de suferinta: cea la care te referi tu vine intr-adevar in urma dezvoltarii capacitatilor cognitive; dar exista si dimensiunea palpabila, obiectiva a suferintei, de care au parte si vietatile inzestrate cu un sistem nervos primitiv. Acest din urma tip de suferinta apare si in absenta posibilitatii de traire a dragostei si fericirii.
Plus ca eu n-as fi atat de sigur sa sustin ca primatele nu se bucura de dragoste sau fericire.
Da, nici eu n-as fi atat de sigur… Ma gandesc ca poate au si ceva moralitate abstracta dupa care isi judeca actiunile aducatoate de fericire ori suferinta.
Normal ca si animalele au „receptori” ce colecteaza informatie pentru creier. Materia din care suntem formati necesita astfel de procese pentru supravietuire.
Din pacate nu putem sti exact ce este in mintea unui animal ce nu a dezvoltat capacitatile umane. Stim totusi ca elefantul, delfinul sunt fiinte cu un comportament relativ „cognitiv”.
Poate ca m-am exprimat gresit punand animalele la un loc cu o roca de exemplu. Ideea era ca nu putem selecta una dintre fatete ci trebuie „sa ne bucuram” de ambele.
Doamna Nicole & doamna Maria, ma confundati si dati dovada de wishful thinking.
„doua’sh’pa’ shi juma’” este cel ce semneaza si sub pseudonimul „Gladiatorul”.
Domnule Jemiol, dezvoltati-va ideea, va rog.
Sertorius,
Am stat in cumpana cu acest raspuns. In general se vede de la distanta ca o dezbatere cu tine este futila. Esti o personalitate nefrecventabila.
Am sa raspund totusi,mi-ar parea rau sa crezi ca n-am un raspuns.
Da,in materie de politica anumite functii sunt in mod traditional impartite de putere. In mod oficial sau mai putin oficial. Ca puterea mai pune si blonde la ministere sau muzee,asta tine de oamenii si tara respectiva.
Cred ca in istoria Romaniei nu a existat moment in care vreo putere sa nu fi atribuit functii preferential. A fost modalitatea prin care PDSR/PSD a facut transferul politico-economic de la nomenclatura securista la clasa politica clientelara.
Dar functionarea politica a democratiei este bazata si pe aceasta.
Aceasta afirmatie nu este o judecata valorica a acestei practici.
Apropos de asta,am vazut ca te-ai repezit ca rata la muci cu ideea ca as fi pro-base,cu puterea actuala. Nu sunt mai Donald,nici nu aveai de unde sa tragi concluzia asta.Asa iti doreai,pasamite..
Probabil ca doar la numele „Basescu” te zvarcolesti pe sub birou cu spume la bot.. Pune o curea in dinti,sa nu-ti inghiti limba si sa te prapadesti. Ar fi pacat.
Stii cum e la Romanica,pleaca ai nostrii,vin ai nostrii,si.. „pupat piata independentii”.
Ah,ca mi-am adus aminte,te-a intrebat si Stef,pe cine simpatizezi stimabile in materie de politica?
Asa deci,spui ca ma crezi prost. Pai dragule,ce pot sa-ti spun,iti multumesc doar!
Asa cum observai si tu in alta conjunctura,daca ma judeci de prost cu mintea cu care-i desconsideri pe domnii Andrei Plesu,Gabriel Liiceanu si H.-R. Patapievici,nu pot decat sa ma bucur,este ca si cum mi-ai face un compliment.
Observatia mea despre diferenta intre moralitatea unei persoane si opera,cariera sau optiunile politice,este un truism. Tu nu vrei s-o vezi pentru ca esti orbit de ranchiuna. Pacat.
Am vazut ca ragetele tale de animal politic au impresionat placut anume sensibilitati de pe aici. Bravos! Macar atata satisfactie sa ai in rolul ingrat de vidanja politica cu care te afirmi.
@Laurentiuh,
Dacă ăsta vi se pare dvs un ”răspuns”, dle, atunci îmi confirmați cele mai sumbre impresii asupra inteligenței dvs.
Mă împroșcați cu termeni de mahala și repetați, mecanic și inutil, chestii deja discutate – praxis-ul cu numirile pe criterii politice (mi-am spus părerea despre asta la nr. 7 din mesajul anterior) și disjuncția dintre opera și moralitatea cuiva (deși, în mod aiuristic, mă acuzați că nu văd disjuncția, eu am vorbit despre asta la nr. 6). Dar, mă rog, când vă e lene și să citiți ce vi se scrie, ce pretenții aș putea avea să fiți capabil de un răspuns adevărat?
În fine, în chestiunea pusă de dl Stef, eu nu am pledat cauza niciunui politician sau a vreunui partid. Nu mă ocup cu chestii de-astea. Nu vreau să substitui propagandei băsiste, cu care sunteți intoxicat (”viziunea” pe care o aveți despre ”marii intelectuali” băsiști, site-urile pe care le invocați și sloganurile răsuflate pe care le utilizați vă trădează băsismul puturos) o altă propagandă. Îmi pierd vremea să vă dădăcesc, pe dvs și pe cei care ne citesc pe aici, pur și simplu de amorul artei. Eu consider că vina ptr starea jalnică de azi a României n-o poartă Băsescu et comp., ci dl Laurentiuh, într-un sens generic. Adică cetățeanul român prostit, căruia îi lipsesc valoarea intelectuală, discernământul și mecanismele mentale de a amenda prosteala politicianistă.
Fetelor,
daca mergem la dans si se da tonul de tango (e mai serios, ce baticu’ meu), ne-apucam sa jucam perinitza?
”Macar atata satisfactie sa ai in rolul ingrat de vidanja politica cu care te afirmi.” (Laurentiuh).
Ce să fac și eu, dle Laurentiuh? Dacă țara asta a ajuns o latrină, deoarece dvs și cei ca dvs vă faceți nevoile în sufragerie, trebuie să-și mai pună cineva echipamentul corespunzător și să mai și curețe mizeria, nu?
Rolul meu nu este ingrat, ci, găsesc eu, util, dacă nu chiar vital ptr supraviețuirea noastră comunitară. Deși, pe de altă parte, recunosc că e o întreprindere anevoioasă și, adesea, zadarnică, aceea de a încerca să-i ajuți să gândească pe proști sau să-i deprinzi finețurile pe mitocani.
#22 | Written by lelitza about 18 minutes ago. Fetelor, daca mergem la dans si se da tonul de tango (e mai serios, ce baticu’ meu), ne-apucam sa jucam perinitza?
Nu maica, mai bine jucam sticlutza, da fara sertorius, aiurel, arius sau laurentiu ca astia discuta numai ca sa se afle in treaba si asa or face si cand a fi sa ne pupe!
Maria,
nu e vorba de nici o jumatate. Ma tem ca nu cred in asa ceva. Omul, asa cum a spus cu ceva vreme in urma si domnul Sertorius, este in esenta singur. Din pacate n-am studiat filozofie (o buna parte din trecut am fost tintuita la baza piramidei lui Maslow) desi acum mi-as fi dorit s-o fi facut. Aceasta singuratate, fie ca esti sau nu intr-o relatie, nu are conotatii negative pentru mine. Eu zic ca este necesar s-o constientizam pentru ca numai atunci putem oferi celuilalt libertatea de a ne insoti fara a-i pune pe umeri responsabilitatea fericirii noastre. E vorba de acel internalised locus of evaluation (scuze, chiar nu-mi vine in minte termenul in romana) care ne elibereaza, atat pe noi cat si pe cei de langa noi, de o conditionare exterioara.
Mamaie,
da’ exclusivista mai esti. 🙂 Pai cum ai ramas bre grea fara sa te pupi?
M-a atins dom’ profesor cu un cerc patrat pe frunte si am ramas grea! :ghost:
Lelitza: internalised locus of evaluation (scuze, chiar nu-mi vine in minte termenul in romana)
In romaneste se spune simplu Busuioaca de Bohotin! :vampire: :zombiekiller:
Auzi acolo… ! Sticluta…
Tara arde iar baba vrea sticluta!… 🙂
Tu esti baba cloanta ori baba biata?… Of. ce vise la e(brie)tatea ta! 😦 😀 :laugh:
# 28 Baba Cloanta
loool. E cea mai buna traducere. :-))
Listen to mamaie kid: you wish! :beer:
Mamaie. I wysky… :kissed: :-))
Sertorius,
Mi-ai inteles total gresit in ceea ce priveste apetitul tau de controverse politice;nu am spus vidanjor politic,ci vidanja politica. Ai grija la gastrita.
@non-inconfundabil #19
Prefer sa povestesc totusi sintetizat in cateva vorbe. De exemplu ca sa obtinem noi un „orgasm stimulat fizic” (cel spiritual e periculos si nu intra in discutia prezenta) si sa ajungem astfel la un oarecare nivel de fericire trecatoare, avem nevoie de suferinta. In ce fel? Pentru ca nu ii poti spune unui stimul sa simta doar ce am dori noi si mai putini loviturile fizice puternice producatoare de suferinta. Aceasta suferinta fizica apare ca o protectie pentru individul ce invata totul prin experienta si traieste, se dezvolta in functie de ce a experimentat in trecut. Astfel ca orgasmul vine la pachet cu suferinta, si nu ma refer la nasterile femeii aici.
Prin analogie putem spune ca daca dorim sa constientizam fericirea, aceasta vine neaparat la pachet cu tristetea. Totul in universul cunoscut pare a fi binar.
Pot sa mai dezvolt, insa acum cred ca m-am facut inteles putin mai bine pentru a completa dumneavoastra.
Lelitza,
Sa fie asa cum crezi tu .
Eu am o imaginatie mai bogata, imi inchipuiam deja un final fericit.
Cu toate ca nici eu nu cred chestia cu jumatatea, dar am auzit-o la Nicole si m-am gandit ca poate o mai aud si la altcineva.
Sper ca nu am suparat pe nimeni .
Pa .
Domnule Jemiol, va multumesc pentru raspuns.
Da, este de preferat pe un forum, pentru binele si timpul tuturor celor interesati.
Un exemplu este binevenit, insa analogia pe care ati ales-o dumneavoastra este defectuoasa (in sensul de reductionista – desi am inteles ca este doar cu scop de ilustratie, ratand sensul termenilor in complexitatea lor). Eu cred ca dvs.
confundati fericirea cu placerea, citindu-va frazele de mai sus. Sugestia mea (pentru o posibila viitoare explicatie) este sa incercati totusi sa definiti (pe scurt) ce intelegeti dumneavoastra prin termenii „suferinta”, „dragoste” si „fericire”.Va rog.
Da, asa este. V-ati facut inteles un pic mai bine si va multumesc, inca o data, pentru aceste explicatii suplimentare. Se impun insa altele pentru o clarificare.
Din lipsa de timp, voi reveni mult mai tarziu (pe seara) pentru a va furniza un pasaj fiindca doresc sa va cunosc parerea vis-a-vis de ideile exprimate prin intermediul lui.
Doamna Maria, dumneavoastra va place aceasta melodie?
Pe mine nu ma intereseaza astfel de discutii pe un forum anarho-teologic. Si nici ce anume va place sau preferati dumneavoastra. Pentru ca, pur si simplu, nu ma priveste. Si, in plus, nu-mi (mai) pasa. V-am mai spus ca emotiile si gandirea deziderativa (wishful thiniking) nu au ce cauta pe un astfel de forum (fiindca nu e unul de socializare sau matrimoniale).
Imi pare rau, dar nu va cunosc (si nici dumneavoastra pe mine) si sunt nevoit astfel sa va ignor digresiunile care duc spre usoare barfe si aluzii nefondate (bazate pe intuitie). Nu ma deranjeaza, doar ca nu sunt interesat de astlfel de lucruri. Mai exact, nu ma intereseaza cine spune, ci ce spune acel cineva (indiferent cine).
Sper ca am fost clar (m-am simtit obligat sa ofer aceste explicatii scurte). In caz contrar (ca nu voi fi inteles), va doresc, dumneavoastra si celorlalti, distractie placuta!
Maria, stai liniștită fată dragă, tu nu superi pe nimeni… decât pe unii care ie la ciclu și așteptăm să le treacă.
Maria, stai liniștită fată dragă
Un sfat bun, de bun simt, speram ca doamna Maria sa nu se necajeasca!
tu nu superi pe nimeni… decât pe unii
Ori e alba, ori e neagra, va rog doamna Nicole sa precizati clar aici pe forum, pentru a evita confuziile, daca doamna Maria nu supara pe nimeni sau daca supara pe unii!
care ie la ciclu și așteptăm să le treacă.
Despre ce fel de ciclu este vorba doamna Nicole, rugam sa precizati daca sunt sau nu necesare tampoanele Tampax si cat tine aceasta PERIOADA!
Va multumesc anticipat!
P.S. http://www.youtube.com/watch?v=QcaQwLtEMwg&feature=player_detailpage
Doamna Nicole, daca nu vreti sa intelegeti nicidecum, va spun si mai clar:
Eu nu sunt clovnul junglei (asa cum continuati sa insinuati). Clovnul junglei nu mai exista. Acesta nu-i un joc. Jucati-va cu cine doreste sa se joace.
Ca va ingrijoreaza sau nu acest aspect, putin imi pasa.
Dumneavoastra, doamna Lelitza si doamna Maria imi sunteti indiferente, in acest context al discutiilor (sper sa nu se inteleaga altceva). Nu doresc si nu cersesc prietenia nimanui, nu pentru asta intru aici. Si nici sa ofer prietenie sau glume.
Acum sper ca nu mai exista nicio urma de indoiala. O sa incerc sa va ocolesc, pentru a nu va mai deranja (fiindca asta vad ca fac, fara sa vreau – va deranjez). Nu vad alta solutie, obsesiile si banuielile fara fundament neavand rezolvare pe cale rationala (o stiu din propria experienta cu altcineva). Oamenii vor continua sa creada ce vor sa creada.
Este ultima mea replica pe acest subiect.
Sa aveti o zi buna, doamna Nicole.
crestinismul esuat
Ce mai conteaza socializare si matrimoniale pe langa anarhie, teologie, filosofie, psihologie, politichie, basisme, cubisme,aristotelisme, aforisme, cinisme, ifosisme, scenarite, patratele, poezioare ,comentarii, disertatii,divagatii, elucubratii,etc si etc
barfe ?
cine nu iubeste barfele ?
Cum adica nu-mi mai pasa ?
Adica, v-a pasat o data ?
Imi pare sincer rau, dar asa din curiozitate v-au destructurat sentimental postarile in off-topic ?
@Creștinismul a eșuat #41
Aham! Iaca exemplu’ viu de naștere din nou… care ține câteva săptămâni.
Nici n-o să trebuiască să depuneți vreun efort să mă ocoliți, pt. că nu mai intru eu pe forum. Gata, am scris destule prostii și nu sufăr de hipergrafie.
O zi la fel de bună!
@ Crestinismul a esuat #36
Ma bucura faptul ca dumneavoastra vreti sa cunoasteti totul incepand cu alfa si terminand cu omega. Din pacate eu nu detin intregul adevar asa cum multi ar putea afirma despre dansii.
Sa incerc totusi sa aduc putina lumina din intunericul meu.
Intotdeauna un exemplu este asa cum il incriminati dumneavoastra si anume reductionist. Cat despre utilizarea termenului „fericire” intr-un context neadecvat imi asum vina, dar pot sa va spun ca nu mi se mare gresit in totalitate extinzand intelesurile cuvantului. Placerea se poate confunda foarte usor cu fericirea, ambele fiind impotente in privinta duratei indelungate datorita modului in care este construit individul uman. Fericirea intr-adevar survine si in urma unor procese interioare mentale cu privire la ceva ce va urma sa se intample, s-a intamplat, ori nu s-a intamplat niciodata (vise cu ochii deschisi – cel mai adesea li se intampla femeilor).
Asadar, ca sa poti fi fericit trebuie sa ai reversul medaliei – tristete, amaraciune. Iar ca sa poti avea placere trebuie musai sa primesti si suferinta (fizica – ne referim acum).
Ce vroiam sa spun eu intr-un post anterior este faptul ca pentru a putea simti placere (na ca m-am conformat), trebuie neaparat sa simti si durere si ca sa poti fi fericit, accepti si tristete.
„Oi fi dres-o?”
Nicole,
Dar noi ceilalti nu contam ?
Daca omul e suparat il inteleg, insa nu cred ca am facut ceva rau dandu-ne cu parerea .
Nu au existat obsesii sau banuieli, a fost pur si simplu o parere nevinovata care nu ar fi trebuit sa supere.
Eu sincer spun ca nu imi mai dau cu parerea`in acest sens, si daca am facut-o ,am facut-o fara intentie, fara nici un scop.
Ce legatura are o experienta din viata cu o simpla discutie pe forum ?
Eu nu mai inteleg nimic .
Maria dragă, stai liniștită, n-are nimeni nici o vină, nici noi și nici el.
Uite, dacă ai chef vreodată să-mi scrii, mă găsești la adresa asta:
nicolenicole26@yahoo.com
Te pup, ai grijă de tine!
Maria esti divina! Daca vrei vreodata sa-mi scrii ma gasesti la adresa asta: Bd. Pache Protopopescu nr. …aoleu stai ca asta e pentru scrisori, doamne iarta-ma ca m-am sclerozat, deci e-mailu meu este babacloanta69@yuhuu.com
Te pupa mamaie ai grija de tine!
”[…]Locotenentul-major Lukas sări în sus, dar nu-l lovi pe Svejk, așa cum își pusese în gând să facă de la bun început. Îi vârî doar pumnul sub nas și zbieră:
– Svejkule, ai furat câinele!
– Cu respect vă raportez, domnule oberlaitnant, că nu știu să se fi întâmplat un asemenea caz în ultima vreme și îmi îngădui să vă amintesc, domnule oberlaitnant, că pe Max l-ați luat după-masă la plimbare, așa că eu nu l-am putut fura. Mi-am zis eu, de cum v-am văzut că veniți fără câine, că ceva trebuie să se fi întâmplat. Asta îmi amintește de o întâmplare: pe strada Spalena era un curelar, pe nume Kunes. Curelarul nu era chip să iasă cu câinele: ori îl lăsa pe undeva, prin vreo cârciumă, ori i-l fura, ori i-l lua careva cu împrumut și uita să i-l mai aducă înapoi…
– Svejk, dobitocule, himmellaudon, tacă-ți gura! Dumneata ori ești un ticălos rafinat, ori ești o vită și un tâmpit fără pereche. Tot timpul mă omori cu exemplele, dar ține minte, cu mine nu te joci! De unde ai adus câinele? Cum ai ajuns la el? Știai că e la colonelului nostru care și l-a luat înapoi când ne-am întâlnit din întâmplare? Știi că asta-i o rușine nemaipomenită? Haide, spune adevărul, l-ai furat ori nu l-ai furat?
– Cu respect vă raportez, domnule locotenent-major, că nu l-am furat.
– Știai că e un câine furat?
– Cu respect vă raportez, domnule oberlaitnant, știam că e un câine de furat.
– Svejk, pentru numele lui Dumnezeu, te împușc, vită ce ești, dobitocule, boule, măgarule, scârnăvie. Ești chiar atât de tâmpit?
– Chiar așa, cu respect vă raportez, domnule oberlaitnant.
– De ce mi-ai adus un câine furat, de ce mi-ai băgat în casă bestia aia? De ce?
– Ca să vă fac o bucurie, domnule oberlaitnant!
Și ochii lui Svejk priveau cu seninătate și blândețe chipul locotenentului-major, care se așeză pe scaun suspinând:
– De ce mă pedepsește Dumnezeu cu vita asta?
Ședea pe scaun, într-o resemnare tăcută; se simțea neputincios nu numai să-i cârpească lui Svejk o pereche de palme, dar măcar să-și răsucească o țigară; nici nu-și dădu seama de ce-l trimisese pe Svejk să cumpere ”Bohemia” și ”Tageblatt” și de ce-l pusese să citească și el anunțul domnului colonel cu privire la câinele furat.
Svejk se înapoie cu ziarele deschise la mica publicitate. Era radios și raportă vesel:
– Este! domnule oberlaitnant. Și ce frumos descrie domnul oberst grifonul furat! Ți-e mai mare dragul, și-i mai dă și o sută de coroane recompensă celui care i-l aduce înapoi. Asta-i recompensă, clasa-ntâi! De obicei, nu se dau decât cincizeci de coroane. Era la Kosire unul, Bozetech, care numai din asta trăia. Fura câte un câine, apoi căuta în ziare la mica publicitate și cum de dădea de anunț, se și înființa. Odată a furat un spitz negru, de toată frumusețea, și fiindcă stăpânul nu dădea nicio veste, a dat el singur anunț la gazetă. L-a costat cinci coroane, atâtea anunțuri a dat, până ce s-a prezentat un domn care pretindea că el pierduse câinele, dar că-și zisese că ar fi zadarnic să-l mai caute, fiindcă nu mai credea în cinstea oamenilor. Acum – zice el – vede că tot se mai găsesc oameni cinstiți pe lume și asta îl bucură. Zicea că în principiu nu e pentru răsplătirea cinstei, dar că-i dăruiește ca amintire o carte a lui despre creșterea florilor în casă și-n grădină. Drăguțul de Bozetech a înșfăcat spitzul negru de labele dinapoi și dă-i cu el în capul stăpânului și de atunci s-a jurat că nu mai dă anunțuri la ziare. Zicea că mai bine vinde câinele la crescătorie dacă nu dă nimeni anunț.
[…] În timp ce Svejk îi aducea gustarea de dimineață, locotenentul-major se pomeni surprins de o nouă întrebare:
– Cu respect vă raportez, domnule locotenent-major, n-ați dori să vă fac rost de un cățeluș?
– Cum te-aș mai trimite, Svejkule, în fața tribunalului militar!, oftă adânc locotenentul-major. Dar știu că asta n-ar schimba nimic. Domniilor lor te-ar achita, fără-ndoială, fiindcă asemenea tâmpit n-au mai văzut de când s-au născut. Privește-te în oglindă! Când îți zărești mutra asta de dobitoc, nu-ți vine rău? Ești cea mai proastă glumă a naturii. Hai, spune drept, Svejk, dumitale îți placi?
– Cu respect vă raportez, domnule locotenent-major, că nu-mi plac; nu știu cum, dar în oglinda asta arăt cam șpanchiu sau cam așa ceva. Asta-i oglindă neșlefuită. Băcanul Stanek, ăl de vinde ceai chinezesc, a avut odată în fața prăvăliei o oglindă bulbucată, și oricine se privea în ea îi venea să borască. Îți făcea gura mare, capul cât o baniță, burta ca de popă bine băut; ce mai tura-vura, erai altul.”
J. Hasek, Peripețiile bravului soldat Svejk în Războiul Mondial, vol. I.
Amintiri din copilarie Sveig? :vampire:
”Într-un compartiment de clasa a doua al acceleratului Praga-Ceske Budejovice se aflau trei persoane: locotenentul-major Lukas, în fața lui un domn mai în vârstă, chel de-a binelea, și Svejk, care stătea sfios în picioare, lângă ușă, spre culoar, și se pregătea tocmai să primească o nouă avalanșă de ocări din partea locotenentului-major, care, fără a ține seama de prezența civilului chelbos, tunase și fulgerase împotriva lui Svejk de-a lungul drumului, făcându-l vită încălțată, etc.
Nu era vorba decât de un lucru mărunt: de numărul geamantanelor pe care Svejk le avea în seama lui.
– Auzi, ne-au furat un cufăr!, îi reproșa locotenentul-major lui Svejk – și ție ți se pare o nimica toată, nătărăule?
Cu regret vă raportez, domnule oberlaitnant – răspunse cu glas scăzut Svejk – că într-adevăr l-au furat. Pungașii mișună prin gări și parcă văd cum a fost: unuia din ei trebuie să-i fi plăcut mai multișor cufărul dumneavoastră și profitând de absența mea, când am venit să vă raportez că bagajele sunt în regulă, l-a ciordit. Numai un așa moment prielnic i-a putut permite să fure cufărul. Ei pândesc momentele astea. Cu doi ani în urmă, în Gara de Nord-Vest, i-au furat unei cuconițe căruciorul cu fetiță cu tot, dar pungașii au fost atât de cumsecade, că au predat fetița la comisariatul de poliție de pe strada noastră, spunând că au găsit-o într-un gang. Până la urmă ziarele au făcut din sărmana cucoană o mamă denaturată. Și Svejk declară cu multă convingere: La gară s-a furat de când e lumea și se va fura și de acum înainte. Altfel nu se poate.
– Ascultă, Svejk – interveni locotenentul-major, eu sunt convins că odată și odată o să ți se-nfunde! Nu-mi pot da încă seama dacă faci pe boul sau dacă ești bou din născare. Ce era în cufăr?
– Mai nimic, domnule oberlaitnant, răspunse Svejk, fără să piardă din ochi țeasta lucioasă a civilului care ședea în fața locotenentului-major și care, după câte se părea, nu dădea nicio atenție scenei, citind nestingherit ”Neue Freie Presse”. Nu erau decât oglinda din odaie și cuierul de fier din vestibul, așa că de fapt noi n-am suferit nicio pagubă; și oglinda, și cuierul, erau ale proprietarului.
Svejk continuă cu blândețe:
– Cu respect vă raportez, domnule oberlaitnant, că n-am știut dinainte că ne vor fura cufărul, cât despre oglindă și cuier, i-am spus domnului proprietar că i le vom înapoia la reîntoarcerea din război. În țara dușmanilor sunt destule oglinzi și cuiere, așa că nu-i vom pricinui domnului proprietar nicio pagubă. Cum vom cuceri un oraș…
– Tacă-ți gura, Svejk, îi curmă vorba locotenentul-major, cu glas amenințător. Într-o bună zi am să te trimit în fața tribunalului militar. Trebuie să-ți dai seama că ești cel mai tâmpit dintre toți tâmpiții de pe glob. Altul nici într-o mie de ani n-ar fi fost în stare să facă atâtea dobitocii câte mi-ai făcut în cele câteva săptămâni de când ești la mine. Nădăjduiesc că-ți dai seama de asta!
– Cu respect vă raportez, domnule oberlaitnant, că-mi dau seama. Eu am spirit de observație, dar îmi vine mai târziu și întotdeauna după ce s-a întâmplat ceva neplăcut. Sunt un ghinionist, așa cume era unul Necheleba din strada Nekazanka care se ducea la cârciuma ”În crângul haimanalelor”. Voia întotdeauna să facă numai bine și să înceapă de sâmbătă o viață nouă; și de fiecare dată îl auzeai a doua zi: ”Și așa, măi fraților, pe nepusă masă, m-am trezit la zdup”. Așa cădea peste el întotdeauna necazul tocmai când se gândea că se duce liniștit acasă, ca până la urmă să se dovedească ba că a dărâmat pe undeva vreun gard, ba că a deshămat calul unui birjar, ba că a vrut să-și curețe luleaua cu pana de cocoș a vreunei patrule polițienești. Asta l-a dus la disperare și de nimic nu-i părea mai rău decât că ghinionul ăsta îl urmărea din generație în generație. Bunicul lui a plecat odată să vagabond…
– Ascultă, Svejk, slăbește-mă cu poveștile dumitale.
– Cu respect vă raportez, domnule oberlaitnant, că tot ce vă spun aici e adevărul adevărat. Bunicul lui a plecat odată să vagabond…
– Svejk!, se înfurie locotenentul-major. Încă o dată îți interzic să-mi mai povestești ceva. Nu vreau să aud nimic! Când vom ajunge la Budejovice, mă răfuiesc eu cu dumneata. Află, Svejk, că am să te bag la arest!
– Cu respect vă raportez, domnule locotenent-major, că nu știam, spuse Svejk liniștit. Despre una ca asta încă n-ați pomenit.
Fără voie, locotenentului-major îi scrâșniră dinții… […] fu stingherit de glasul lui Svejk, care se adresa domnului cu chelie:
– Îmi dați voie, stimate domn, nu binevoiți a fi domnul Purkrabek, reprezentantul băncii Slavia?
Văzând că domnul cu chelie nu binevoiește să-i răspundă, Svejk se adresă locotenentului-major:
– Cu respect vă raportez, domnule oberlaitnant, că odată am citit în ziare că un om normal trebuie să aibă pe cap cam vreo șaizeci până la șaptezeci de mii de fire de păr și că părul negru e mai rar, după cum se vede în numeroase cazuri. Și continuă necruțător:
– Pe urmă, ne-a spus odată un medic la cafeneaua ”U Spirku” că pierderea părului se datorește unei emoții sufletești de șase săptămâni.
În clipa aceea se întâmplă ceva îngrozitor. Domnul cu chelie sări ca ars și zbieră la el:
– Marsch heraus, Sie Schweinkerl!, apoi îl îmbrânci pe culoar și întorcându-se în compartiment îi oferi locotenentului-major o mică surpriză, prin aceea că i se prezentă.
Individul cu chelie nu era domnul Purkrabek, reprezentantul băncii Slavia, ci nici mai mult, nici mai puțin decât generalul-maior von Schwarzburg. Generalul-maior tocmai făcea, îmbrăcat în civil, o călătorie de inspecție prin garnizoane și se ducea să facă o surpriză la Budejovice”.
{nota administratie: Anubis este cel care a postat textul de mai jos}
Traia odata o fetita care primise in dar de la bunicuta ei o minunata scufita de culoare rosie. Fetitei ii placea tare mult acea scufita si ajunsese sa nu o mai dea deloc jos. Din acest motiv toata lumea o striga Scufita Rosie.
Intr-o dimineata frumoasa si insorita, mama Scufitei Rosii o ruga pe fetita sa-i duca bunicutei bolnave un cosulet cu mincare. Fetita, care-si iubea foarte mult bunicuta, accepta imediat sa-i faca acesteia o vizita.
„- Dar sa nu intirzii prea mult” ii spuse mama, „si sa mergi direct la bunica, fara sa stai sa te joci prin padure, si mai ales sa te feresti de Lupul cel Rau”.
Drumul ce ducea la bunicuta trecea prin padure, asa ca Scufita Rosie lua cosuletul din mina mamei si se porni spre casa bunicutei. Pe drum insa il intilni pe Lupul cel Rau, dar uita de vorbele mamei si ii spuse direct:
„- Buna dimineata, domnule Lup”.
„- Buna dimineata Scufita Rosie” ii raspunse lupul, „unde ai plecat tu asa devreme?”
„- Am plecat sa o vizitez pe bunicuta care este bolnava si sa-i duc un cosulet cu mincare” ii raspunse pe negindite Scufita Rosie.
„- Si unde locuieste bunicuta ta Scufita Rosie?” intreba lupul.
„- Locuieste in padure, nu foarte departe de aici” ii raspunse Scufita Rosie, „casuta ei este usor de gasit, se afla chiar linga lac”.
Lupul care deja se gindea ce meniu bun va avea la prinz, Scufita Rosie si bunicuta acesteia, ii spuse Scufitei Rosii:
„- Am o ideea Scufita Rosie, ce ar fi daca ai culege niste floricele frumoase pe care sa i le duci bunicutei tale?”
„- Ce idee minunata” ii raspunse Scufita Rosie, care uitind din nou de sfaturile mamei se afunda prin padure incercind sa gaseasca cele mai frumoase floricele pentru bunicuta.
In timpul acesta lupul isi lua picioarele la spinare si o tuli spre casa bunicutei. Cind ajunse la usa acesteia ciocani usor la usa.
„- Cine este?” intreba bunicuta.
„- Sint eu, Scufita Rosie” raspunse lupul imitind vocea Scufitei Rosii.
„- Intra inauntru draga” ii raspunse bunicuta, „sint in pat, iar usa este descuiata”.
Lupul intra in casa, se repezi la bunicuta si o inghiti. Apoi isi puse camasa si scufia ei de noapte, se baga in pat si se acoperi cu patura peste nas.