Off-Topic Place
30 martie 2011 2.316 comentarii
Dragi forumisti
S-a simţit nevoia unui spaţiu dedicat, unde discuţiile off-topic, destul de numeroase în ultima perioadă, să îşi găsească un loc al lor.
Datorită faptului că forumurile emisiunilor tindeau să fie deturnate de la tema principală de discuţie, devenind un fel de chat greu de urmărit, unele comentarii vor fi mutate pe acest forum, astfel incat aceia care dispun de timp liber/teme de discutie/inspiratie sa isi poata manifesta talentul pe indelete şi, în acelaşi timp, să se ofere posibilitatea de discutii şi dezbateri pentru cei interesaţi de prezentarile video.
Postarile off-topic (se pot include aici, după cum ne-au obişnuit unii: preferinţele muzicale, declaraţiile de dragoste, deversările de emoticoane, informările cu privire la dieta sau somnul personal, creaţiile artistice, repetările obsesive de idei, cererile de „rugaciune” etc… ) sunt aşadar binevenite în spaţiul pe care tocmai îl inaugurăm.
Evident, mesajele ce conţin înjurături, obscenităţi, dezvăluiri de identitate…vor fi şterse.
Mulţumesc 🙂
oxigen2 
Sertorius,
Te simti bine ?
Cred ca a luat-o pe ulei draga Maria! Ce sa faci, prea multa informatie! :vampire: :zombiekiller: :skywalker: :soldier:
Anubis,
Ce sa spun ,azi a fost o zi destul de incarcata !
Ajunge zilei …nebunia ei.
Maria,
te asigur ca pe mine nu m-ai deranjat cu nimic. Eu una nu prea inteleg de ce se supara oamenii. Viata e mult prea scurta pentru asa ceva.
Nicole,
Imi pare bine ca esti pe forum. Eu simt ca fiecare dintre noi aduce ceva.
Cineva face gluma proastă de a se semna cu numele meu. Rog administrația (minus dl Ianis, desigur), să ia măsuri.
Dl Anubis a luat-o pe ulei, poate-l ajutați să-și vină în simțiri.
Domnului Jemiol
Stati linistit, inteleg. Imi cer scuze daca v-am lasat aceasta impresie. Eu v-am rugat sa-mi prezentati (doar) parerea dumneavoastra, fiind constient ca nu cer o certitudine. Tocmai de aceea exista dialog (rational), pentru ca ideile sa fie discutate si confruntate.
De acord, sunt insa exemple si exemple. Exista unele analogii cu talc, mult mai profunde (filosofic), care nu-si rateaza tinta (mesajul pe care-l urmaresc sa-l transmita), in contextul in care au fost formulate. Pilda bobului de grau care daca nu moare, ramane singur, este un exemplu in acest sens (nereductionist) si contine un adevar incontestabil, in esenta sa, independent de timp sau loc.
De ce te impiedici aici, cand ai formulat atat de frumos si corent ultima fraza?
„Asadar” (non sequitur), tristetea NU este reversul medaliei, al fericirii. Cele doua cuvinte (care incearca sa defineasca niste realitati) nu sunt antonime, desi par in mod superficial. Fericirea nu este conditionata (nu depinde) de nicio acaparare de dorinte (succese), placeri (nu numai cele fizice) sau sentimente (tristetea fiind doar unul dintre ele). Si nici de existenta suferintei (care nu este necesara starii de fericire, dar totusi exista – vorbim despre acceptarea realitatii). Eu cred ca fericirea este starea in care omul e lipsit de dorinta, el e
fericit ca exista, pur si simplu. Inseamna a fi impacat cu tine insuti. Numai ca fericirea, ca si iubirea sau adevarul, se realizeaza clipa de clipa, nu e o stare care se obtine o data pentru totdeauna (ca in basme). Oamenii cauta insa certitudini, alearga dupa absolut.Invata sa folosesti mai putin cuvantul „trebuie” in formulari (care se doresc) cu valoare de adevar, indiferent de subiectul abordat.
Felicitari! Asta suna mult mai bine (mai aproape de adevar) decat „Fara suferinta n-ar fi nici dragoste si nici fericire”, nu? Sper ca sesizezi diferenta.
Multumesc pentru dialog.
Domnule Jemiol, acesta este pasajul despre care v-am zis.
Lelitza,
Are dreptate, abia acum imi dau seama.
Totusi, nu am gresit cu nimic , am facut niste asocieri si atat .
In plus, sunt incapabila sentimental sa pricep ce inseamna pasiune, iubire etc. Poate din aceasta cauza. Pana acum am avut o viata stricta, corecta, totul a insemna datorie , poate interes dar si dezgust in acelasi timp. Nici macar o data nu am incercat sa inteleg acest fenomen al iubirii si chiar am exclus orice asociere de acest gen, pentru ca ar fi insemnat ceva obscen.
Acum intelegi de ce scenariul respectiv l-am conceput ceva gen roman de dragoste ?
Sper sa inteleaga si sa nu considere acest lucru ca o invadare a intimitatii cuiva.
Nu ma intereseaza, a fost prostie.
Cu toate acestea, as putea sa-i spun ca-l apreciez f. mult .
@Crestinismul a esuat
Tangential cu acest subiect am mai buchisit aici: http://suflaredeviata.ro/2011/04/25/sursa-moralitatii/
Maria,
cred ca de cele mai multe ori spunem ca suntem incapabili de ceva pentru ca ne este teama. Teama ca nu-i puteam face fata, teama de esec, de suferinta.
Poti sa concepi ceva gen roman de dragoste dar nu poti sa intelegi?
Oricum, eu am folosit cuvantul „atasat” in sensul ca „mi-e drag”. Ne putem ” atasa” si de personaje fictive, asa cum ni s-a demonstrat, insa asta nu invalideaza sentimentul, zic eu. De regula imi port sentimentele in inima, nu in maneca si recunosc ca uneori exprimarea lor verbala le trivializeaza.
Letitza,
Dar e un risc f. mare sa te atasezi de persoane fictive.
Una e sa-ti imaginezi ceva gen romane de dragoste si alta e sa traiesti asa ceva, daca se poate trai.
Cand spui ca apreciezi pe cineva inseamna ca ii recunosti valoarea dupa ceea ce exprima sau gandeste , dar nu poti aprecia sentimental pentru ca nu-l cunosti ca om , nu-i cunosti felul de a fi.
Eu recunosc ca de multe ori m-am bagat acolo unde nu-mi este locul si era firesc sa se supere. E ultima data (sper sa ma abtin!) si e intr-adevar deplasat sa vorbesti de tot felul de lucruri (curiozitatea?) pe un forum cu tematica stricta.
Iti doresc numai bine !
Motanul Incaltat
Un morar lasase o mostenire destul de modesta celor trei feciori ai sai: o moara un asin si un motan. Imparteala se facu de indata. Celui mai mare i se cuvenea moara, celui de-al doilea, asinul, iar celui mai tanar nu-i ramase decat motanul.
Mezinul nu se putea consola cu atat de putin.
– Fratii mei isi vor putea castiga cinstit bucatica de paine. Dar eu? Daca imi mananc motanul si imi fac o caciula din blana lui, raman muritor de foame.
Motanul il auzi si-i sopti cu multa seriozitate si intelepciune:
– Nu te necaji, stapane. Da-mi un sac si porunceste sa mi se faca o pereche de cizme, sa pot porni printre balarii, si vei vedea ca n-ai fost nedreptatit cu partea de mostenire, asa precum ti de pare.
Cand isi vazu dorinta indeplinita , motanul isi trase cu multa barbatie cizmele si, luandu-si sacul in spinare, se duse de-a dreptul intr-o crescatorie de iepuri. Isi puse in sac tarate si laptuci si se intinse ca si cum ar fi mort, asteptand ca vreun iepure tanar sa intre de buna voie in sac, ca se infrupte din ce era acolo.
Dupa cateva clipe, un iepuras se furisa in sac si motanul il ucise fara pic de mila. Apoi , mandru de prada sa, se duse de-a dreptul la rege si ceru sa-i vorbeasca. Fu condus chiar in apartamentul Majestatii Sale, in fata caruia facu o plecaciune adanca si ii vorbi:
– Iata, Sire, un iepure pe care marchizul de Carabas (caci asa il numise pe stapanul sau) m-a insarcinat sa vi-l aduc in dar din partea sa.
– Spune-i stapanului tau ca ii multumesc si ca mi-a facut o mare placere.
Altadata, motanul se ascunse in grau, tinand desaga pregatita. Cand doua potarnichi nimerira in sac, le prinse inauntru, tragand baierele desagii. Apoi se duse din nou la rege si le darui, cum facuse si cu iepurele. Acesta primi cu placere cele doua potarnichi si ii multumi motanului.
Si mereu tot asa, timp de vreo doua-trei luni, motanul ii ducea regelui cate un vanat din partea stapanului sau.
Intr-o buna zi, afla ca regele avea sa iasa la plimbare pe malul raului, impreuna cu fiica sa, cea mai frumoasa fiinta din cate s-au vazut vreodata, si-i spuse stapanului sau:
– Daca vei lua in seama sfatul meu, ti-ai gasit norocul; nu ai decat sa te scalzi in rau, la locul pe care ti-l voi arata, si dupa aceea … las’ pe mine!
Marchizul de Carabas facuse tocmai cum il invatase motanul, fara a-i cunoaste planurile. Im timp ce se scalda, trecu pe acolo regele in caleasca si motanul se porni sa strige cat il tinea gura:
– Ajutor! Ajutor! Marchizul de Carabas se ineaca!
La strigatele acestea, regele scose capul pe fereastra calestii si, recunoscandu-l pe motanul care ii daduse de atatea ori vanat in dar, porunci garzii sa alerge degraba in ajutorul marchizului de Carabas.
In timp ce-l scoteau pe bietul marchiz din rau, motanul se apropie de caleasca si spuse regelui:
– Banditii au furat vesmintele marchizului (afurisitul de motan le pitise sub un bolovan).
Regele porunci servitorilor sai sa aduca in graba cele mai frumoase vesminte pentru marchizul de Carabas.
Regele ii arata marchizului toata prietenia si, cum vesmintele cele frumoase, care tocmai ii fusesera daruite, ii veneau de minune, printesa il gasi pe placul ei si il indragi.
Regele dori sa faca plimbarea impreuna cu marchizul de Carabas, care se urca in caleasca regala si continua drumul. Motanul intelese ca planurile sale aveau sorti de izbanda.
Merse inainte, amenintand taranii intalniti pe camp:
– Oameni buni, daca nu veti spune ca pasunea pe care o cositi este a marchizului de Carabas, va fi vai si amar de voi.
Regele intreba pe tarani a cui era pasunea cosita.
– A marchizului de Carabas, au raspuns cu totii, caci amenintarile motanului le bagase frica in oase.
– Vad ca aveti o avere frumoasa! spuse regele marchizului de Carabas.
– Da, sire, este o faneata care aduce, an de an, roade imbelsugate, raspunse marchizul.
Regele, care trecu imediat dupa aceea, vru sa stie ale cui sunt granele pe le vede inaintea ochilor.
– Ale marchizului de Carabas, raspunsera seceratorii, si regele se bucura din nou.
Motanul, care mergea inaintea calestii, le repeta aceleasi lucru tuturor celor intalniti in cale, iar regele se minuna de averile nenumarate ale marchizului de Carabas.
Ajunse, in cele din urma, in fata unui castel frumos, ce apartinea unui capcaun care era stapanul tuturor pamanturilor pe unde trecuse regele pana atunci.
Motanul, care avusese grija sa afle cate ceva despre ce era in stare capcaunul, ceru sa-i vorbeasca.
El ii spuse:
– Nu voiam sa trec prin apropierea castelului fara sa am cinstea sa va fac o plecaciune.
Capcaunul il primi atat de frumos pe cat poate un capcaun.
– Mi s-a spus ca aveti darul de va preface in fel si chip de animale. Intr-un leu, de pilda, sau intr-un elefant, vorbi motanul.
– Este foarte adevarat, raspunse brusc capcaunul, si, pentru a te convinge, ma voi preface pe loc intr-un leu.
Motanul fu atat de inspaimantat la vederea leului, ca tremura tot. Dupa putin timp, il vazu pe capcaun reluandu-si intruchiparea dinainte si ii destainui spaima prin care trecuse.
– Mi s-a mai povestit, spuse motanul, ca puteti lua si infatisarea celor mai mici animale, de exemplu va puteti preschimba in sobolan sau chiar in soarece, ceea ce nu-mi prea vine a crede.
– Si de ce nu-ti vine a crede? intreba capcaunul. Vei vedea.
Si capcaunul se prefacu pe data intr-un soricel, care alerga pe podea. Motanul atat astepta, se azvarli asupra lui si-l inghiti.
Intre timp, regele, zarind frumosul castel al capcaunului, dadu sa intre. Motanul care auzise zgomotul calestii, ii sari inainte.
– Majestate, fiti binevenit in castelul marchizului de Carabas, spuse el regelui.
– Asadar, domnule marchiz, si acest castel va apartine?! exclama regele.
Marchizul oferi bratul tinerei printese, si porni in urma regelui, care urca cel dintai. Intrara intr-o sala mare, unde gasira masa imbelsugata pentru ospatul pe care il pregatise oaspetilor sai.
Regele, incantat de calitatile marchizului, ii spuse acestuia:
– As dori sa-mi fiti ginere, domnule marchiz.
Marchizul accepta onoarea acordata de rege si, in aceeasi zi, se casatori cu printesa. Iar motanul, ajunse mare dregator, nu mai prindea soareci decat pentru propria lui placere.
Cred ca multi de-aici ar fi interesati sa asculte o depozitie a lui Bart Ehrman in favoarea existentei istorice lui Isus.
Cred ca multi ar vrea sa asculte toata seria de prelegeri audio ”The historical Jesus” a lui Ehrman – 24 de prezentari a 30 minute fiecare – munca serioasa care merita toata aprecierea si abordare cat se poate de nepartinitoare.
http://dl.dropbox.com/u/1300979/TTC%20-%20Historical%20Jesus.zip
Ce tare, ediorgu, si tu folosesti dropbox!
O alta coincidenta nostima este ca si eu recomandasem aceeasi serie de prelegeri acum ceva vreme pe OSC.
Bart D. Ehrman – Forged (audio book)
http://ebookee.org/Bart-D-Ehrman-Forged_1133712.html
Nailed: Ten Christian Myths That Show Jesus Never Existed at All – David Fitzgerald (pdf)
http://atheistmovies.blogspot.com/2011/04/nailed-ten-christian-myths-that-show.html
@study_nature & ediorgu
The Dark Matter
http://www.phdcomics.com/comics.php?f=1430
Human Evolution: List Of Transitional Forms.
http://www.bradyns-blog.com/2011/04/human-evolution.html
Pentru cei care gandesc asemenea domnului Beni Plesa:
http://www.bede.org.uk/jesusmyth.htm
Ayn Rand warns the Republican party about the religious right, and cognitive dissonance of conservativism (1961)
Agree or disagree with her philosophy (objectivism), she is dead right in this clip.
Thanks, C_a_e!
http://vimeo.com/22582065
Ești o figură, CJ. Parcă erai cu ”thinking atheist”. Acum te-ai convertit la religiozitatea savantă a lui Carl Sagan?
Ce, te roade morcovul pentru alegerile lui? Nu toata lumea e asa savanta ca tine si asa de neclintita in fanatism!
Dle Anubis, te-a invitat cineva în discuție? Îți place mereu rolul de muscă-n lapte. Ți s-o trage din intelectul asemănător acelei insecte?
Ce te doare pe tine de CJ? Iti pasa de el? Nu ti-e rusine sa fii atat de imbecil si te mai dai si crestin?
Prietene,
Ce să zic? Dacă inteligența ta mă găsește imbecil, așa o fi. Pe de altă parte, rețin părerea excelentă pe care o ai despre creștini. Prin urmare, după părerea ta, ”imbecil” și ”creștin” sunt incompatibile. Halleluyah!
@eddieconst & the gang – daca nu ati vazut K-PAX nu-l ratati. A aparut in 2001 si poate multi l-ati vazut, dar eu tocmai m-am uitat cam a 6-a oara la el… Scenariul e super si Kevin Spacey joaca exceptional. E unul din acele filme ale carui replici iti raman in minte si pe care vrei sa-l vezi din nou.
Enjoy!
http://www.novamov.com/video/vwfgk4e984cqq
Carl Sagan spunea despre o istorie a lumii scrisa de un preot babilonian care se gasea in biblioteca din Alexandria si care amintea de faptul ca originea omului s-ar trage dintr-o amfibie iesita din mare.Omul a avut candva constiinta originii sale ?
Totusi, exista o temelie solida care sa explice evolutia in lumea vie ?
In procesul evolutiei biologice raportul dintre intamplare si necesitate are la baza o anumita cauzalitate fara de care evolutia si-ar pierde sensul.
Selectia naturala nu actioneaza decat in mod necesar , neintamplator.
Exista sensuri evolutive bine definite si atunci cine-i stabileste coordonatele si finalitatea?
Exista sensuri evolutive bine definite si atunci cine-i stabileste coordonatele si finalitatea?
Dumnezeu le-a prestabilit mai dinainte in prestiinta Sa!!!
Doooooomnului sa ne rugaaaaam! (cantando!) :pray: :worship: :monkey: :monkey2:
Da, Anubis
De cantat cu instrumente cu coarde.
@maria:
Trec peste numeroasele aspecte discutabile ale afirmatiilor tale si incerc sa inteleg unde bați. Vrei sa propui o forma de evolutionism dirijat?
study_nature,
Da, la asa ceva m-am gandit.
Scenariul aparitiei si evolutiei vietii pe Pamant propus de oamenii de stiinta, numai este astazi o simpla ipoteza.
In anul 1859 Charles Darwin publica “Originea speciilor”. Intr-un pasaj el scria:“producerea si extinderea formelor de viata, datorate unor cauze asemanatoare cu cauzelenasterii sau mortii, se acorda mai bine cu cea ce stim despre legile imprimate materiei decatre Creator”. Darwin va renunta la aceasta idee in favoarea tezei ca toate speciile descind dintr-osingura forma incipienta de viata.Dintre adeptii teoriei evolutioniste, cel care a imaginat o calea de apropiere intre Creator si aceasta teotie a fost Asa Gray. Grey a lansat ideea ca evolutionismul este dirijat de catre Dumnezeu; El a creat lumea imprimand materieilegea evolutiei, legea devenirii de la simplu la complex. Astazi ingineria genetica poate sustine ipoteza lui Gray ?
Maria,
din ce scrii tu pare ca sursa afirmatiei
“producerea si extinderea formelor de viata, datorate unor cauze asemanatoare cu cauzelenasterii sau mortii, se acorda mai bine cu cea ce stim despre legile imprimate materiei decatre Creator”
este reprezentata de cartea On the Origin of Species, ceea ce n-are cum sa fie adevarat. Indica-ti, te rog, mai clar si mai atent sursele bibliografice.
Nu, ingineria genetica nu sustine evolutionismul teist, ipoteza lui Gray. Care ar fi argumentele tale ca una ar sustine alta?
Referitor la interactiunile dintre Darwin si Gray, tocmai am gasit 4 surse/materiale relevante:
Corespondenta dintre Gray si Darwin;
Charles Darwin and Asa Gray Discuss Teleology and Design – Sara Joan Miles, Perspectives on Science & Christian Faith 53 (September 2001): 196-201;
Recenzia lui Asa Gray din The Atlantic, Darwin on the Origin of Species, devenita disponibila pe site-ul publicatiei acum cateva zile, lucru pe care l-am aflat din sursa urmatoare
How Charles Darwin Seduced Asa Gray de David Dobbs.
Din postarea lui Dobbs selectez cateva pasaje extrem de interesante si palpitante:
In timpul perioadei de confruntari cu Louis Agassiz, Asa Gray a scris
Maria, cred ca eticheta „theistic to excess” se potriveste si recentelor tale comentarii despre evolutionism. Sintagma asta ii apartine, dupa cum tocmai am vazut, chiar lui Asa Gray pe care tu l-ai scos la inaintare.
Dooooooomnul fie laudaaaat! (cantando!)
Study_nature,
http://www.lumeamisterelor.com/rubrici/comentarii/revolutie-in-genetica/
Citeam articolul si ma gandeam daca viata ar fi fost o proprietate normala a evolutiei materiei de ce nu a fost descoperita pana acum in univers.
Principiile fizicii, ale chimiei , ale biologiei par a ilustra o tendinta a materiei catre o organizare mult mai complexa.
Si ma gandesc la ipoteza formarii materiei vii pe pamant ca urmare a unui hazard fizico-chimic, atunci de unde vine aceasta informatie a lantului de aminoacizi si enzime ?
Daca noi suntem „brevete” ale naturii, atunci multi ar trebui sa plecam in cautarea timpului pierdut.
Maria,
anunta-ma cand te hotarasti sa participi la o discutie serioasa, nu una cu articole de pe site-uri precum lumeamisterelor.com in care sunt incluse:
– „esența umană” si „Scînteia Divină” (si care introduc)
– fitile de genul „Din cînd în cînd, din laboratoarele de cercetări au „transpirat” date şocante: în trecutul omenirii, cineva a intervenit genetic asupra lui homo sapiens, pentru a-i accelera dezvoltarea; au fost realizaţi hibrizi (mutanţi) din organisme vii diferite; [aha, astia sunt AZS, sunt fanii teoriei amalgamarii a lui EGW]” (si care mai fac trimitere si la)
– studii care ajung la concluzia ca „se pot folosi în mod direct cuvinte şi propoziţii pentru a influenţa ADN-ul, nefiind nevoie de nicio decodificare sau chirurgie genetică. Practic, ADN-ul viu (din ţesuturi, nu «in vitro») reacţionează prompt la raze laser modulate prin cuvinte şi propoziţii, chiar şi la unde radio, dacă se selectează frecvenţele corespunzătoare. In acest fel se poate explica ştiinţific de ce antrenamentul autogen, hipnoza şi autohipnoza, vindecările spontane, gîndirea pozitivă şi chiar anumite fenomene extrasenzoriale pot avea efecte atît de puternice (transformatoare chiar) asupra omului.”
Ca si cand n-ar fi destul, la tot acest terci mai adaugi si tu rationamente de genul „daca viata ar fi fost o proprietate normala a evolutiei materiei de ce nu a fost descoperita pana acum in univers”.
Va recomand tuturor sa ascultati Tim Minchin – Storm, e foarte potrivit.
Nici o proprietate normala acolo Maria! Nici o descoperire in univers care sa nu vorbeasca despre Creator! Principiile teologico-stiintifice par a ilustra o tendinta de organizare pe care numai un Creator care avea in el seva vietii le putea organiza in asa fel minunat! Informatiile de unde vin daca nu dintr-un creier superurias, atotcunoscator? Daca voi sunteti fauriti din gauri negre eu vreau sa fiu faurita de Doamne Doamne,Dooooomnului sa ne rugaaaaaaam! (glisando!)
Save your breath Study! 😉
„I think that’s fundamentally sick.” :vampire: :zombiekiller: :soldier: :skywalker: :monkey: :sheep2: :sheep:
Anubis,
Daca vezi pe cineva ca merge in carje, tu-i dai cu carjele in cap sa mearga mai repede. Perioada de recuperare e grea cand esti singur si tu-i dai intr-una cu ironiile tale rasuflate.
Ce face drogatul cand intra in sevraj ? Cauta drogul !
Totusi nu-i este bine atunci cand cineva rade de el.
Intelegi (daca poti pricepe) ?
Un miez de autoironie pe care nu l-ai descoperit. Primul pas e sa accepti ca poti sa te afli in eroare. :rose: Succes Maria!
study #16 – dap, dropbox si readit later sunt cei mai buni prieteni.
The historycal Jesus le-am ascultat in ultimele 2 luni in casti pe drumul dus-intors la scoala. Ajungeam la cate un seminar si nu mai stiam ce invatasem, din cauza ca ma concentram la prelegeri in tramvai. Ma gandesc sa le traduc in vara dupa examene. Pe OSC nu am timp sa intru, pierd destul si aici… Si daca as avea timp, imi mai trebuie si chef pentru subiecte religioase, iar la ora actuala a cam disparut. Edi si Sorin par singurii care nu vorbesc pasareasca din bisericile actuale, dar nu stiu daca ma mai pot tine mult ”cu mana pe clanta” – cum s-a exprimat edi la prima emisiune din seria Geneza… am inceput sa apas.
As prefera mai degraba sa ne intalnim sa discutam la o pizza despre subiectele de interes comun.
Credinta (religioasa) nu e o virtute si necredinta nu e un pacat, ci ambele sunt optiuni – presupus liber consimtite – echivalente din punct de vedere intelectual, psihologic, atitudinal, etc. (Sunt multi factori care influenteaza una din cele doua posibile optiuni : culturali, psihologici, etc.). Doar cand cineva e confruntat cu dovezi si argumente evidente si irefutabile si le respinge, poate fi acuzat de rea vointa (rea credinta, cum spun juristii). Dar cum religia (nici una din ele…) nu opereaza cu atari dovezi si argumente, ci doar pe baza credintei (altfel nu ar mai fi credinta, ci stiinta), nimeni nu mai poate – conform rationamentuluii de mai sus – fi acuzat ca e necredincios, deci culpabil.
Si apoi atat credinciosul cat si necredinciosul aleg sa creada (sau nu), conform unor inclinatii personale si a experientei proprii de viata, deci a unor factori completamente subiectivi, refuzand mai mereu argumentele contra si acceptandu-le doar pe cele pro.
Cum ramane asadar cu pacatul necredintei ?… Are cineva vreo idee ?
@daniel – ai scris la inceput ca necredinta este optiune, nu pacat. Hotaraste-te.
Eu te intreb: cum ramane cu pacatul ignorantei? Sau e optiune? La fel cum am auzit oameni spunand ca nu vor sa citeasca biblia, pentru ca vor sti anumite lucruri si astfel vor fi responsabili, am auzit si persoane religioase care nu au curaj sa abordeze biblia, sau credinta lor, in mod critic, pentru ca le e frica de consecinte. Daca ma intrebi pe mine, mai ”cu pacat” e optiunea ignorantei decat cea a necredintei.
Domnule Sertorius, exista mai multe figuri (geometrice, de stil) si tot atat de multi „CJ” [pseudonime, personaje fictive]. Nu stiu la ce anume va referiti in asocierea dumneavoastra. Daca intuitia dvs. ma gaseste o figura, asa o fi.
Nu ma intereseaza cu cine era sau nu era dansul. Nu este si nici nu ar trebui sa fie treaba mea.
Intrebarea este prost/incorect formulata (begging the question). Prin urmare, dupa parerea dumneavoastra, ”thinking atheist” si ”Carl Sagan” sunt incompatibile.
Raspunsul este NU, in ceea ce priveste intentia intrebarii dvs.
L-am vazut in 2001 la cinema, dar as vrea sa-l revad in aceasta seara (tocmai l-am descarcat). Mi-a placut, imi aduc aminte insa foarte vag de intriga filmului – doar faptul ca personajul principal sustinea ca este extra-terestru. Multumesc pentru sugestie!
Ignoranta se mira: ce este pacatul?
Intoleranta intreaba: pacatul cui?
Nu. Doar credinta sau necredinta. (altfel nu ar mai fi credinta, ci stiinta/cunostinta)
Are cineva vreo constiinta?