Mă asigur
4 iunie 2023 60 comentarii
Ca atunci când impun, s-o fac cum trebuie.
Întrebare pentru știință: ce e dincolo de știință?
Știința recunoaște că întrebarea o depășește deci dincolo de știință sunt întrebări.
Cine a spus că nu se poate răspunde prin lipsa unui răspuns?
Ce caracterizează întrebările dincolo de știință (theory of everything, ecuația lui Dumnezeu) ar fi răspunsurile care nu subscriu speranței/dorinței/pretenției de obiectivitate. Ce este obiectiv în răspunsurile dincolo de știință e că toate răspunsurile sunt subiective. Rămâne ca obiectiv doar că totul e subiectiv. Desigur, ironia și paradoxul își fac de cap; sunt.. dincolo de orice limită.
Contemplarea dincolo de știință descoperă cum știința reprezintă meteahna căutării de reper. A referinței în care să ne ancorăm. A referentului la care să ne raportăm. Prescripția din afara universului pe care universul o împlinește. Nesupusă schimbării, anistorică, atemporală, fără referință către sine care s-o altereze din interior. Fără introspecție și corecție. Prescripția permanentă, emanentă și consecventă. Stă scris, noi împlinim. Cu centru, gravităm.
Universul e capul de imprimantă care țese după codul prescripției transcedentale.
Obiectele se supun și iau forma obiectului în sine (prescris).
Nu ne certăm cu natura pentru că e împotriva voinței naturii (stă scris).
Rugăciunea este doar laudă pentru că dorința e intervenție, supliment, păcat, uman (proscris).
Noi împlinim voia Tatălui, reperul fără greș. Scrisul, în sine. Numele, în sine. Pentru că este încumetare să i se dea nume. Conceptul, în sine. Pentru că este încumetare să-l definești.
Importantă la Prezența logosului e de fapt Permanența. Iar când e vorba de permanență, scrisul e superior vorbirii. Prezența, vorbirea, Eu sunt, e doar confort. Siguranța, pacea, deplinătatea, garanția provine din Permanență, din stă scris. Prezența nu e destul să fie prezentă. E adevărata Prezență dacă e și neschimbată și din totdeauna. Cu dublă afirmare, existentă prin sine, nederivată, cu identitate intrinsecă, definită complet, tautologică, absolutul fără nevoie de îndoială care să-l confirme. Absolutul absolut. Prezența prezentă.
Penița nu e literă spune prescripția. Dar penița mai face exces de cerneală. Stă scris și din scăpări nu doar din Permanență. Suplimentul de cerneală neintenționat, scursura, denaturează inocența literei. Sensul este pervertit. Intenția alterată. Păcatul întră în lume și aduce suflare (mustrare) de conștiință peste suflarea de viață. Greșeala, denaturarea, păcatul deja există când este de ales.
Știința trebuie urmată pentru că e cea mai de încredere să ne descopere cum și ce sunt obiectele în sine, întrebuințarea lor corectă, relațiile propice dintre ele și ierarhiile care trebuie respectate. Știința ne prezintă cât de minunat se potrivește totul. Cum e în Ordine. Chiar și în haos. Știința e descoperirea totului care merge ca uns.
Știința ne ferește de păcat. Avem nevoie de știință ca să aflăm ce stă scris, pentru ca atunci când impunem, s-o facem cum trebuie.
Și în știință se pitește speranța întoarcerii la timpul când greșeala nu mai este posibilă. Când noi nu mai avem de ales. Pentru că nu depinde de noi, e științific. Știința ridică voalul prescrisului. Știința corectează greșeala și imperfecțiunea care suntem. Suplimentul care suntem capătă un sens nou: de pată, dar ștearsă. Sau mai precis, mai științific, mai pe limba lui Isus: pată, răscumpărată.
Aici e pacea, umplerea golului, eternitatea, unirea cu prezența prezentă. Locul unde totul devine posibil. Locul unde totul lipsește. Prezența prezentă sau absența absentă.
Iată cum ‘In God we trust’ și ‘follow the Science’ găsesc că nu sunt nici măcar fețele diferite ale aceleiași monede.
oxigen2 
”Inteligenta artificiala evoluata nu are nevoie de metafore pentru a intelege realitatea.”
Wow. And I mean, wow. Puțoiu’ ăsta știe cum gîndește Dumnezeu.
„In contrast, ce face deconstructia e ca iti da ,la gramada ,interpretarile corecte si incorecte ,fara sa iti spuna care din ele e una sau alta.Nu tu teorie care sa le unifice.Nu tu metoda prin care sa elimine interpretarile incorecte.La postmoderni toate interpretarile „merg „,uneori chiar in contradictie una cu alta (pOst-modernii nu au nici macar o problema cu disonanta cognitiva).”
Nici vorbă. Deconstrucția e unificatoare tocmai pentru că îți arată cum orice teorie, inclusiv teoriile științifice, este – în feluri și grade diferite – greșită. Cît despre disonanță cognitivă, nimeni nu se bălăcește mai abitir în ea decît omul de știință care visează încă visul premodern al teoriei Totului.
„Inchizitia nu putea sa impuna nimic obiectiv pentru ca a refuzat din start sa considere argumentele pentru heliocentrism.”
Bullshit.
„in momentul in care le contrazici naratiunea lor vor sa te cenzureze”
Zice predicatorul contopirii cu voința unică a delirului universal.
Criticul:
N-am zis că nu știi nimic. Doar că nu știi totul încât să ai doar certitudini nu și rețineri cu privire la obiect.
Problema cu măsurătoarea o știi deja: măsurătoarea în sine produce schimbări pe care măsurătoarea acum trebuie să le ia în calcul, ad infinitum. Cu măsurătoarea ajungi tot la problema originii pe care n-o poți atinge. Decât dacă aproximezi una; adică impui una.
Problema preciziei absolute e aparent un argument stupid și irelevant în practică.
Dar obiectivizarea e cea care îi dă relevanță. Pentru că tocmai lipsa pretenției de precizie absolută te face nevoit să păstrezi conștienta că unde dai nu e neapărat unde crapă. Obiectivizarea e cea care îți dă certitudini și dogmatizare: ‘știi’ exact unde dai pentru că ‘știi’ exact unde crapă și ‘știi’ cu siguranță că e bine ce faci că doar ai făcut ceea ce-i obiectiv.
Nu desconsider știința ci contemplez la ‘obiectivul’ științei. Obiectivul și în știință ‘cară’ cu sine Direcție, Intenție, Pozitiv, Țintă, Speranță, Izbăvire, Pace, Salvare, Sfârșit, Sens, Dogmă, Certitudine, Scop imputat universului și implicit științei. Originea obiectivului e totdeauna o Lege care justifică arderea în foc.
Nu poți fi de partea criticii certitudinii în știință și în același timp de partea obiectivului în știință. Observă că Maria doar poartă altă pălărie.
Comedie involuntară la predicatorii mîntuirii prin știință:
„In stiinta trebuie sa elimini cele mai multe explicatii si sa o accepti pe cea mai simpla (Briciul lui Occam).”
Occamus – călugărul franciscan, deconstructivist aristotelian.
A brief conversation with an unevolved AI system:
User
Did Derrida believe that all interpretations are equally valid?
ChatGPT
Jacques Derrida, a prominent French philosopher and key figure in the school of thought known as deconstruction, did not explicitly argue that all interpretations are equally valid. Derrida’s work focused on challenging traditional notions of language, meaning, and the nature of texts.
One of Derrida’s central ideas was the notion of „différance,” which refers to the inherent instability and indeterminacy of meaning in language. He argued that language is characterized by a constant play of differences and that meaning is not fixed or absolute. Derrida believed that language and texts contain a multiplicity of meanings that can be endlessly interpreted and reinterpreted.
However, it is important to note that Derrida did not advocate for a complete relativism where all interpretations are considered equally valid or arbitrary. Instead, he emphasized the complex and contextual nature of interpretation and the need to critically engage with the assumptions and biases that shape our understanding.
Derrida’s philosophy invites readers and interpreters to be aware of the multiple layers of meaning and to question the authority and stability of interpretations, rather than asserting the absolute validity of any given interpretation. It encourages a nuanced and critical approach to understanding texts and the social, cultural, and historical contexts in which they emerge.
User
Are mathematical languages metaphorical or literal?
ChatGPT
Mathematical languages can be seen as both metaphorical and literal, depending on how one interprets and understands them.
On one hand, mathematical languages are often considered to be highly precise and formal systems that strive for logical consistency and exactness. Within these systems, mathematical symbols and expressions have specific meanings and rules governing their manipulation. In this sense, mathematical language can be seen as literal, as it aims to represent mathematical concepts and relationships in a precise and unambiguous manner.
On the other hand, one could argue that mathematical languages are metaphorical in the sense that they are abstractions used to represent and describe real-world phenomena. Mathematical symbols and equations serve as tools to express and communicate complex ideas, patterns, and relationships in a concise and symbolic manner. They provide a language through which we can conceptualize and reason about various aspects of the physical world, from describing the motion of celestial bodies to modeling economic systems. In this way, mathematical language uses metaphors and analogies to bridge the gap between abstract mathematical concepts and the tangible realities they seek to explain.
So, while mathematical languages strive for precision and accuracy, they also rely on metaphorical representation to connect abstract mathematical concepts to real-world phenomena. The interplay between the literal and metaphorical aspects of mathematical language contributes to its power and utility in scientific inquiry, problem-solving, and the exploration of mathematical truths.
User
You say that „mathematical language can be seen as literal, as it aims to represent mathematical concepts and relationships in a precise and unambiguous manner.” And yet, without specifying further information (like the base of numeration), I can never know what „10” for instance means.
ChatGPT
You raise a valid point. While mathematical language aims to be precise and unambiguous, the interpretation of mathematical symbols and expressions can sometimes require additional contextual information. The example you provided, „10,” highlights the ambiguity that can arise without specifying the base of numeration.
In mathematics, the base or radix determines the number of unique symbols used to represent values. In our everyday decimal system, „10” typically represents the value ten. However, in different numeral systems, such as binary or hexadecimal, „10” can have different meanings. In binary, „10” represents the value two, while in hexadecimal, „10” represents the value sixteen.
So, you are correct in emphasizing the importance of considering the base or the context when interpreting mathematical symbols like „10.” The base needs to be explicitly defined or understood within the given mathematical system to determine its precise meaning.
In mathematical communication, it is customary to provide relevant contextual information or notation conventions to avoid ambiguity. This can include specifying the base of numeration, using subscript or superscript notation, or providing clear definitions and explanations.
While mathematical language strives for precision, it also requires clarity and context to ensure accurate interpretation and understanding of the intended meaning.
User
In this sense, mathematical language doesn’t differ at all from natural language. Only, in natural language, we don’t commonly make our assumptions as explicit as possible.
ChatGPT
You make a valid observation. Both mathematical language and natural language share similarities in terms of the need for contextual information and assumptions to be made explicit for clear communication and interpretation.
Mathematical language, with its focus on precision and formalism, often requires explicit definitions, notation conventions, and contextual information to ensure accurate understanding. This is particularly important when dealing with symbols, equations, and mathematical concepts that can have different interpretations based on context or conventions.
Similarly, in natural language, we rely on context, shared knowledge, and assumptions to convey meaning. However, unlike mathematical language, natural language tends to be more flexible and open to interpretation. While we do make assumptions in natural language communication, they are often left implicit or inferred from the surrounding context.
In everyday conversations, we rely on shared cultural understanding, context, and common knowledge to convey meaning. However, this can sometimes lead to ambiguity or misunderstanding when assumptions are not explicitly stated or when different individuals have different interpretations of the same information.
In both mathematical and natural language, clear communication often involves making assumptions explicit, providing additional context, and using conventions or explicit definitions when necessary. By doing so, we enhance understanding and reduce the potential for ambiguity or misinterpretation.
So, while there are similarities between mathematical and natural language in terms of the need for explicit assumptions and contextual information, the degree of formality, precision, and reliance on explicit conventions does differ between the two.
User
At the same time, making assumptions explicit, as in mathematics, only exposes both the conventional nature of any language, and the infinite variety of symbolic systems one can develop.
ChatGPT
Indeed, making assumptions explicit in any language, including mathematics, can reveal the conventional nature of language and the infinite possibilities of symbolic systems.
Language, whether it is mathematical or natural, is a human construct with inherent conventions and agreed-upon meanings. These conventions and meanings allow for effective communication within a specific linguistic community. By making assumptions explicit, we bring attention to the fact that our understanding and interpretation of language are grounded in shared conventions and cultural context.
Mathematics, as a formal language, highlights this conventionality even more explicitly. It operates within a set of defined rules, symbols, and notations that have been developed and agreed upon by mathematicians over time. The process of making assumptions explicit in mathematical language often involves defining terms, establishing axioms, and stating the rules of logical inference.
Moreover, mathematics showcases the vast array of symbolic systems that can be created. Different branches of mathematics employ distinct formalisms, symbols, and structures tailored to their specific domains of study. This variety of mathematical symbolic systems demonstrates the flexibility and creative potential inherent in language and human thought.
By exploring and manipulating different symbolic systems within mathematics, researchers can uncover new insights, solve problems, and develop novel mathematical theories. This process highlights the infinite possibilities of symbolic representation and the role of creativity and human ingenuity in shaping language and mathematics.
Overall, the act of making assumptions explicit exposes the conventional nature of language and reveals the richness and diversity of symbolic systems that can be developed and utilized in mathematics and other forms of communication. It highlights that language is a dynamic and evolving system, subject to interpretation, negotiation, and the creative exploration of new possibilities.
Mai ales de la 23:27
Criticul: da căutare de absolut e vânătoarea după o precizie absolută cum căutare de absolut e și impunerea dogmei unei precizii arbitrare pe motiv că precizia curentă ne este de ajuns. Metafizic e și să crezi că poți scăpa total de metafizic. Tot o transcendență.