Raiul, veșnicia care nu se repetă
27 iulie 2023 Lasă un comentariu
Una din criticile pe care le aduce religia științei și filozofiei e că acestea nu scot nimic la capăt. Sunt într-o veșnică deschidere.
Culmea: promisiunea raiului e că-i o veșnicie care n-o ia niciodată de la capăt. Pentru că dacă s-ar repeta, la un moment dat ne-am prinde și ne-ar lua groaza.
Deci și raiul, ca și știința și filozofia, are motivele lui să fie într-o continuă deschidere. Să fie o veșnică sursă de nou. Raiul mereu va trebui să ne amăgească cu un capăt la hotarul căruia vom cunoaște pe deplin și mereu va trebui să ne refuze capătul pentru că altfel n-ar mai fi nimic nou și ne-ar lua groaza.
Raiul, nu face diferență.
Addendum:
Printre altele, raiul e acelora care-l vor cunoaște din plin pe Dumnezeu dar își inhibă întrebarea despre originea lui Dumnezeu. Pe veci.
Iată cum raiul ar fi iad pentru unii, cum Dumnezeu minte (nu e atotștiutor) și cum nu-i de mirare că Dumnezeu e atât de fascinat de sine. E atât de special încât nici măcar el nu se poate explica (defini). „Absolut în criza de identitate” ar face titlu bun unui editorial separat.
oxigen2 
Comentarii recente