Perlă din cer: desăvârșirea

Strângeți-vă comori în cer. Vă veți bucura de ele la fel de mult cât veți face și binele: deloc.

Cerul promite că binele pe care nu-l putem face în mod desăvârșit pe pământ, îl vom putea face pe deplin acolo, în cer. Dar în cer nu putem face nici un bine pentru că în cer totul este deja bine și din abundență.
Binele în cer e cel mult indiferență: poftește cât binevoiești pentru că oricum nimic vreodată nu va lipsi. În abundență toți suntem profund binevoitori și pe deplin sinceri.

Romani 7
Știu, în adevăr, că nimic bun nu locuiește în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voința să fac binele, dar n-am puterea să-l fac.
Căci binele, pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul, pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!

Cu alte cuvinte: izbăvit de firea pământească, voi avea puterea să fac binele. Putere o fi dar oportunitate?
Ce cu neputință pe pământ, e cu putință în ceruri. Oare?

În ceruri, milă pe deplin și adevărată de cine vei avea? Compasiune curată față de cine? Vei ajuta cum trebuie pe cine? Vei fi complet sincer față de cine? Vei fi total curajos în ce situație? Vei fi martir fără ezitare pentru ce cauză? Te vei lepăda de sine pentru ce? Vei sacrifica fără rețineri ce?

Binefacerea cea stângace de pe pământ, în cer e imposibilă. Cu desăvârșire.. doar lipsește.