Ramses și Adevărul

10 iulie 2024 de 20 comentarii

Înregistrat sub Video Tagged with , , ,

20 Responses to Ramses și Adevărul

  1. Avatarul lui polihronu polihronu says:
    10 iulie 2024 la 09:48

    Ce a zis de fapt Bruno Latour.

    „Yes, the bacillus has been there all along, but only after the sanitary flight to Paris that allowed ‘our scientists’ to retrofit all of Egyptian history with a Pharaoh that, from now on, coughs and spits Koch’s bacilli, even when disputing with Moses about how long the Ten Plagues will last.”

    „To avoid the dangers of relativism, especially those of having majority rule imposed in matters of knowledge, realists had to push matters of fact into nonhistorical nature limiting history to society and human passions; to avoid the dangers of realism, especially those of creating a suprasocial and suprahistorical scientific authority, social constructivists had to abstain from using matters of fact to account for the closure of historical çontroversies in science; the result was to imagine either that a nonhistorical and noncollective judge was necessary for differentiating knowledge claims, or that social history should never use things-in-themselves, except to debunk their claims to closure and expose their plasticity. However, as soon as historicity and socialization are extended to all members of collectives, the twin limits of relativism and realism are alleviated, as well as the strange metaphysics or political philosophy they thought necessary to endorse. As Whitehead shows in his cosmology, realism and relativism are synonymous expressions.”

  3. Avatarul lui Eduard Fidiles Eduard Fidiles says:
    11 iulie 2024 la 15:19

    Poți citi argumentul lui Latour în felul următor:
    A muri ‘de inimă rea’ este egal cu a spune că a murit de tuberculoză. În sensul că a muri ‘de inimă rea’ este o abstracție a trecutului – tuberculoza este povestea mai precisă descrisă de știința modernă. În ‘moartea de inimă rea’ era cândva cuprins și conceptul de tuberculoză. În zilele noastre, conceptul de moarte de inimă rea a ajuns irelevant pentru că am mărit precizia, am descoperit detalii și concretizăm ‘moartea de inimă rea’ în concepte mai mici și mai precise.
    Moartea de inimă rea ajunge o abstracție tranzitorie, depășită, relicvă a trecutului. Dar în perspectiva celor spuse, ce garantează că tuberculoza nu-i la rându-i un concept tranzitoriu?
    În viitor când vom descoperi mai multe detalii, când putem diferenția, delimita, categorisi mai mult, nu va ajunge tuberculoza o altă ‘moarte de inimă rea’? Un alt concept tranzitoriu, depășit? O altă abstracție a trecutului? În viitor va trebui să avem grijă când menționăm de tuberculoză la fel cum astăzi avem grijă când menționăm ‘inimă rea’.

    Și cum ai putea contrazice asta când spunem despre adevăr că e dialectic? Adică se descoperă în timp, evoluează, ajunge mereu provizoriu. Adevăr azi, abstracția trecutului mâine. Cum să mai ai încredere în adevăr când e atât de tranzitoriu și schimbător? Sau dacă preferi: ca unul care crede în adevăr, fii pregătit să ai parte de schimbări și dezamăgiri regulate. De adevăruri mai mari.

    Ce facem când află conservatorii cum să folosească argumentele deconstructiviste?
    Ei bine, din moment ce slujim adevărul nu putem face decât ceea ce pretinde adevărul despre sine: îl lăsăm să se apere singur. Adevăratul adevăr va rezista ponturilor culese de conservatori.

    Sau altă poveste:
    Între argumentele în apărarea adevărului se numără că poți fi relativist cât vrei, până să te bați cu gravitația.
    Adică nu relativizezi săritul de pe un bloc că te trântește adevărul despre gravitație. Și gata, discuția-i încheiată. Adevărul câștigă.
    Uitând că ajuns în spațiu nu doar gravitația e relativizată dar și săritul capătă alt sens. Iar căzutul rămâne un fără sens.
    Din spațiu, adevărul despre săritul de pe un bloc e un adevăr depășit. Sau mă rog, se metamorfozează într-un adevăr mai mare.

  5. Avatarul lui Eduard Fidiles Eduard Fidiles says:
    12 iulie 2024 la 04:12

    https://en.m.wikipedia.org/wiki/Mental_health_of_Jesus

    O.. vrei să spui că ‘teleportând’ conceptele științei moderne în trecut ar face din Isus un individ cu tulburări psihice?
    Că astfel am avea de ales între Isus fiul lui Dumnezeu și un nebun? (CS Lewis)
    Sau mai precis că nu am mai avea de ales – din moment ce în conceptele științei moderne, Isus nu poate evaluat decât ca un nebun?
    Adică ajungem în paradoxul în care mișcarea de a alege pe Isus ca fiul lui Dumnezeu, e simultană cu necesitatea de a respinge să-i aplicăm evaluările științei moderne. Adică ajungem să îl confirmăm pe Latour. Din moment ce taman ăsta e argumentul lui: că nu e fără consecințe să aplici trecutului conceptele științei moderne.
    Prețul fiind ‘total’ în acest caz: dacă nu avem grijă cu aplicarea conceptelor moderne în evaluarea trecutului ne trezim că pe locul mântuitorului stă un nebun.

    Latour: nimeni nu vine la Isus decât prin mine.

  6. Avatarul lui polihronu polihronu says:
    12 iulie 2024 la 09:32

    ”Latour: nimeni nu vine la Isus decât prin mine.”

    🙂

  7. Avatarul lui polihronu polihronu says:
    19 iulie 2024 la 13:32

    Toți sîntem puțin luați… 🙂

  8. Avatarul lui Eduard Fidiles Eduard Fidiles says:
    20 iulie 2024 la 09:34

    „Toți sîntem puțin luați…”
    Îmi vine în minte cum tuturor ne dă târcoale solipsismul. Un self-deification nedorit. Unde toți vă datorați existența mine. Deși înseamnă în primul rând că e vai de mine. Așa că devin Dumnezeul cel bun care vă vreau pe toți asemeni mie. Inund cu bunătate din dorința egoistă de a nu fi singur. Deci da.. luați mâncați.
    În plus solipsismul e și al naibii de greu de negat din moment ce ‘gândesc deci exist’ e atât de persuasiv.

    În retrospectul emisiunii:
    Acest ‘adevăr care se descoperă’ e parte din natură sau e în afara naturii?

    • dacă e parte din natură, ne lovim de argumentul că noi tot ceea ce e natură căutăm să depășim. ‘Adevărul naturii’ fiind deja subiectivizat.
      Nu însăși ceea ce numim ‘cunoaștere’ e inițiativa de a cuprinde și controla natura? Ce folos în a cunoaște ceva dacă nu pentru control, alterare și subiectivizare? Și uite că subiectivizarea e despre control cât și obiectivizarea e despre control.
    • dacă ‘adevărul care se descoperă’ e în afara naturii, atunci avem de-a face cu un maxim de subiectivitate. Din moment ce nu avem access la a cunoaște în afara naturii, unele ‘de ce-uri’ vor rămâne credință și dat cu părerea. Un adevăr incomplet/inaccesibil face adevărul obiectiv sau subiectiv?
    • cealaltă variantă de salvare a adevărului ar fi pretenția că e ‘undeva la mijloc’. Adică nu-i nici în afară, nici în interior, ci e ‘participatory’. Adică există și adevăr obiectiv dar avem și noi ceva contribuție pe undeva (https://en.m.wikipedia.org/wiki/Participatory_theory).
      Dar în ultimă instanță orice picătură de contribuție a subiectivității constrânge să afirmi despre ansamblu (întreg, ‘adevărul ultim’) că e subiectiv.

    Nu există altă plăcere în a fi relativist decât același pupat în dosul adevărului.
    Adevărul ne va face liberi. Și să nu uităm că ‘adevărat liber’ / ‘cel mai liber’ / ‘cu totul liber’ ești când îți permiți în primul rând luxul propriului adevăr. Arbitru liber nu?

    Eu cred că dăm de adevăr când reflectăm asupra întrebării despre limbaj: este limbajul închisoare sau tărâmul prea multor libertăți?

  10. Avatarul lui Eduard Fidiles Eduard Fidiles says:
    24 august 2024 la 19:18

    Sokal: din moment ce postmodernismul critică știința, să-l onorăm prin a fi neștiințifici în a-l evalua.

    Sokal trece în superpoziție: e științific Sokal sau neștiințific?

  11. Avatarul lui polihronu polihronu says:
    25 august 2024 la 03:33

    Într-o lume în care știm cu ce se ocupă inteligența artificială, episodul Sokal e un amuzament dintr-o epocă de piatră.

  12. Avatarul lui polihronu polihronu says:
    25 august 2024 la 04:03

    Nu mai vorbesc că azi postmoderniștii citesc geneticieni mai mult decît citesc Derrida 🙂

    https://www.nature.com/articles/s41586-024-07662-z

  13. Avatarul lui Eduard Fidiles Eduard Fidiles says:
    4 septembrie 2024 la 19:21

    văd cu alți ochi perversiunea pentru isterie

  14. Avatarul lui polihronu polihronu says:
    5 septembrie 2024 la 14:59

    E duios că Peterson își imaginează că ar fi un antidot la Tate. Amîndoi ocupă aceeași nișă ideologică, despărțindu-i doar numărul de gagici care se dau în vînt după ei.

  15. Avatarul lui Eduard Fidiles Eduard Fidiles says:
    6 septembrie 2024 la 18:15

    re: gagicile și bărbații adevărați

    Cică e influență a postmodernismului fetișul de cuckoldry. Aș întreba pe bărbații aceștia adevărați cu veșnică nevoie de un ideal mai mare: cum se numește ceea ce devine bărbatul/femeia când Domnul trebuie să fie de neînlocuit și cel mai intim confident? Oare nu suntem cu toții cuckolds-ii Domnului? Nu cuckolds am fost creați? Și nu-i astfel în Dumnezeu originea postmodernismului?

  16. Avatarul lui polihronu polihronu says:
    7 septembrie 2024 la 17:53

    Așa cum familia latină vine de la famuli (servitori și servitoare), baza piramidei pe care tronează pater familias, și familia ebraică (משפחה) vine de la roabă (שפחה). Fata-n casă era o instituție extrem de utilă. Încă din Genesa 16 ea devine moștenitoare (situație deplînsă de altfel în Proverbe 30:23). O familie e cireada de primate în care masculul alfa are dreptul să-și verse sămînța. Sau Duhul.

    Sîntem o mare familie.

  17. Avatarul lui Eduard Fidiles Eduard Fidiles says:
    8 septembrie 2024 la 18:59

    pruncii.. servi cu pahar de apă la bătrânețe 🙂

  18. Avatarul lui Eduard Fidiles Eduard Fidiles says:
    9 septembrie 2024 la 01:19

    https://en.wikipedia.org/wiki/Pater_familias

    „Roman women sui iuris (“of their own power,” and not under the authority of any pater familias) possessed the legal right to own enslaved people as instrumenta, though jurists decided on a case-by-case basis whether to extend the status of pater familias to them in their capacity as slaveowners. In general, however, the status of pater familias could not be fully extended to women sui iuris because Roman law recognized the authority that pater familias wielded over members of the immediate family as strictly gendered, i.e., male. Nonetheless, historians and legal scholars have often overlooked this exception to the rule that allowed some women sui iuris (usually wealthy and of the upper socioeconomic stratum of society) to attain legal recognition as pater familias through their ownership of enslaved persons.”

    Ha.. curge sămânța pe lângă. Iată cum instituționalizarea nu poate opri abaterea. Cum spiritul atacă legea și semantica atacă gramatica. Cum conceptualizarea, generalizarea, abstractizarea inevitabil face, ei bine.. ‘abstracție de’.

    Ca și concept, instituția de ‘head of household’/pater familias se vrea o generalizare. O categorie care are posibilitatea să cuprindă cât mai mult. Asta fac generalizările, abstractizările, categoriile, conceptele. Cuprind ‘cât mai mult’ și ‘cât mai puțin’ în același timp. Adică sunt cele care impun limite și hotare.

    De exemplu există posibilitatea ca ideea de ‘head of household’ să facă abstracție de gen. ‘Head of household’ poate deveni o instituție care să trateze genul unei persoane ca irelevant.
    Dar ‘head of household’ se confruntă cu faptul că discriminarea pe criteriu de gen e parte din ‘tradiția și istoria’ conceptului. Deci instituția de ‘head of household’ e prinsă și ea în întrebarea despre sine: reprezint ceva și în afara istoriei?
    Întrebare la care Platon răspunde că da, Hegel o dă cu ‘cam da’, Marx spune că nu, și în cele din urmă rămânem în superpoziție: răspunsul nu e nici da, nici nu, nici ‘și da și nu’, nici ‘nici da nici nu’. E.. altceva.

    Categoriile creează o categorie de care fac abstracție. Pe care o ignoră: categoria borderline. Hotarul. Limita. Urma creionului. Categoria borderline e paradoxul care va scăpa mereu sistemului de categorii. Nedefinibilul. Nepotrivitul. Excepția. Ordinea care mereu se dă peste cap. Sensul instabil. Schimbarea de context. Sămânța care încă plutește printre rânduri și deasupra apelor.

    Mă fute talentul și poezia în noapte și împrăștii din ale duhului. Voia lui Alpha fără voia mea.

  19. Avatarul lui polihronu polihronu says:
    9 septembrie 2024 la 07:09

    Pana inspirată, soro!

  20. Avatarul lui Eduard Fidiles Eduard Fidiles says:
    12 septembrie 2024 la 17:06

    Reproșul meu e că femeia asta a omis straiele stacojii. Că tot se îmbată cu sânge sfânt.

Lasă un răspuns:

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.