Pe vremea când mergeam săptămânal la Andrews University pentru reeducare, treceam, la intrarea în Berrien Springs, pe lângă o casă veche, cum vezi peste tot în America rurală, cu nelipsitul pickup truck ruginit uitat pe iarbă. În cazul acesta, locul mașinii ruginite este luat de idea ruginită afișată pe frontul clădirii:
1888 Message Study Committee
Gili Cârstea si Dorin Lătăianu vor să credem că aici se află sediul ”celui mai periculos grup din lume”. Pentru că, spune Gili, elitele din habitatul de sute de milioane dolari câțiva kilometri mai la vest, nu se tem de excentrici (mulțumesc Gili) care vor să nu ne lăsăm creierul la garderoba din holul bisericii și pretind că se emancipează, ca o țărăncuță care și-a tăiat părul în vremurile bune din Teleorman, conversând cu fapte și idei moderne. Nici vorbă. La Andrews University și Lake Union nu există grijă mai mare decât să exorcizeze fantomele de la 1888 care bântuie hardughia din vecini.
Timp de doi ani am trecut regulat pe lângă casa bântuită de Jones și Waggoner ca la o ședință a surorilor Fox, pentru a pune întrebări incomode la cursul de Origins sau să joc rope-a-dope împotriva greilor de la universitate în biroul uniunii.
Argumentul pe care l-am auzit de fiecare dată într-o formă sau alta a fost acela că metanarațiunea Marea Luptă stă pe o creație în 6 zile X 24 ore (X 60 minute X 60 secunde) în urmă cu aproximativ 6000 ani. Dacă schimbi introducerea strici filmul și oamenii își vor cere înapoi banii de bilete.
Însă narațiunea 1888 este doar o variabilă în metanaraţiune și elita postmodernă a bisericii o acceptă ca atare.
Alta era situația acum un sfert de secol când Gili a publicat Păcatul Cetății. Atunci exista o singură narațiune, cea tradițională. Gili își amintește bine că i-am luat apărarea împotriva teologilor care încercau să îl te-ologească în limbaj de lemn. (Își amintește mai puțin bine că eram prieteni și că am fost invitat la respectivul panel pentru că îi oferisem amvonul). Simpatia mea pleca de la faptul că trăisem aceleași interogații în anii de seminar și că lucrarea mea de diplomă – mai precis – partea tăiată din ea de Big Brother – abordase aceiași temă. Luasem în considerare și o poziție similară cu a lui Gili – via Robert Brinsmead 1960 – dar o depășisem teologic. În principiu, consideram că interogația e legitimă dar nerezolvată. Astăzi o consider irelevantă pentru un motiv simplu care a fost, fără mistificările adăugate mai târziu, inclusiv de Jones & Waggoner, mesajul de la 1888.
Atunci Legea pentru ce este? Ea a fost adăugată pentru abateri, până când avea să vină Sămânța Căreia I‑a fost făcută promisiunea, fiind dată prin îngeri în mâna unui mijlocitor. (Gal 3, 19 NTR).
Dușul rece de la Minneapolis a fost că Legea provizorie, care a fost adăugată (și nu a fost dată/scrisă de Dumnezeu) reprezintă cele zece porunci.
Teza este în conflict cu metanarațiunea Marea Luptă.
Să recapitulăm succint elementele care ne interesează aici.
- Legea lui Dumnezeu dată pe Sinai este veșnică.
- Prin căderea omului, Satana a vrut să arate că Legea nu se poate ține deci trebuie abolită.
- Isus a venit să dovedească că Legea poate fi ținută.
- Duminica a fost introdusă de Papa ca parte a conspirației satanice împotriva Legii.
- Reformațiunea a rămas neîncheiată pentru că Luther și Calvin nu au înțeles importanța Legii și obligativitatea păzirii Sabatului.
- Scopul final al Reformațiunii este ”repararea spărturii în Lege”. AZȘ este încheierea reformațiunii.
- Papalitatea va infiltra America pentru a impune o lege duminicală, care apoi va fi extinsă global, ca semn al supunerii față de autoritatea lui. (În mod ironic, la 1888 exista o moțiune de lege duminicală pentru apărarea culturii puritane de efectele imigrației catolice, văzută prin prisma teoriei conspirației infiltrării papale. Duminica=Sabat nu este o idee catolică ci una puritană. Legea Duminicală este anti-papală).
- Ultima generație de credincioși va păzii în mod desăvârșit Legea și astfel va demonstra universului că Legea poate fi ținută.
Cade punctul 1, cade totul.
Însă Jones & Waggoner nu erau pregătiți să accepte consecințele propriei descoperiri. În anii care au urmat au salvat Marea Luptă apelând la a doua mistificare a sanctuarului.
Epistola către Evrei are la bază binarul substanță – umbră, împrumutat de iudaismul elenist din ontologia greacă. Credința este substanţa (hypostasis) lucrurilor promise (Evrei 11,1) pe când Legea este umbra lor. Isus oferă substanța ispășirii – marele preot oferă doar umbra. Templul din cer este substanța, nu din această creație, a templului de la Ierusalim.
Pionerii adventiști nu aveau cum să înțeleagă acest lucru și au făcut din Sanctuarul Ceresc o parte din această creație, adică, o altă umbră în peștera lui Platon. Legea de pe Sinai nu mai este o umbră a substanței Binelui ci copia exactă a celor zece porunci scrise în chivotul din cer. Sabatul nu mai este umbra bunurilor viitoare ci chiar substanța salvării. Gili are dreptate aici că teologia tradițională a Sanctuarului este vulgarizarea infantilă a Epistolei către Evrei. A fost prima mistificare a Sanctuarului, cea din câmpul cu dovleci.
Din câmpul cu dovleci trecem în biroul luxos unde Dr. Kellogg scrie The Living Temple. Kellogg este un om modern. Diferența între ontologia modernă și cea greacă este aceea că binarul platonic substanță-umbră este înlocuit cu binarul cartezian subiect-obiect.
Baruch Spinoza a fost dat afară din sinagogă pentru că a spus că de fapt subiectul și obiectul, în ultimă instanță Dumnezeu și materia, sunt una în univers. Kellogg re-interpretează Sanctuarul prin panteismul lui Spinoza sau re-interpretează panteismul prin Sanctuar, cum vreți, și începe să îl curețe prin circumcizie, electrocutări vaginale, eneme, vegetarianism, apă, aer, etc. În mod predictibil, Kellogg va avea soarta lui Spinoza.
Jones și Waggoner, ambii apropiați ai lui Kellogg, găsesc în panteismul Sanctuarului metoda de a salva Marea Luptă de propria solie. Legea adăugată fuzionează cu substanța divină în generația judecății de cercetare, și astfel nu mai este adăugată ci veșnică.
Pentru a înțelege esența panteistă a soliei să renunțăm pentru moment la limbajul de amvon în care, mai prudenți decât Kellogg, și-au vândut marfa Jones & Waggoner, și să o definim în jargon filozofic.
În teologia iudaică, împrumutată de adventismul tradițional, subiectul uman peren se întâlnește cu Legea de pe Sinai care este consubstanțială cu Dumnezeu, înafara lui. În teologia paulină, Legea nu are substanță. Este doar o o umbră. Repet că în filozofia modernă dihotomia substanță-umbră este înlocuită cu cea cu subiect-obiect.
Interpretarea panteistă a curățirii Sanctuarului implică fuziunea între substanță și umbră, sau, în sens modern, fuziunea escatologică între Lege, ca normă de comportament cu Legea ca substanță divină. Subiectul uman, curățit prin Ploaia Târzie, este reunit cu universul panteist care este Templul Viu al lui Kellogg.
Ambalată în limbajul de lemn al amvonului, ideea pare ortodoxă și se vinde bine.
O să trec peste diferitele școli care au re-ambalat și re-vândut ideea troicii Kellogg-Jones-Waggoner de atunci încoace. În esență, toate au ca scop să salveze Marea Luptă cu Sabatul veșnic și perfecțiunea ultimei generații de adevărul descoperit la Minneapolis. Întrebarea care se ridică aici este: cum se face că nici unul din acești guru care ne predică perfecțiunea prin credință nu ne-o și arată în viața lor, ca unii care cunosc bine rețeta.
Răspunsul pe care ni-l vor oferii cu siguranță este acela că Ploaia Târzie este o experiență colectivă și ca atare ei nu pot experimenta individual perfecțiunea ultimei generații până ce biserica nu se va pocăii colectiv la picioarele lui Jones & Waggoner (a se citi Gili Cârstea și Dorin Lătăianu) de păcatul respingerii soliei.
Cu alte cuvinte, este vina noastră că Lătaianu nu ține reforma sanitară și Gili e absorbit de sine.
Comentarii recente