Interviu cu senatorul Radu-Mihai Mihail

In cautarea viitorului pierdut

Exista o civilizatie iudeo-crestina? Exista, si centrul ei se afla la Meca. Statele Unite reprezinta o civilizatie iudeo-crestina in masura in care teologia politica devine tot mai mult oglinda Islamului. Feminismul intersectionist si patriarhalismul Alt-Right reprezinta poli opusi ai acestui proces de islamizare in substanta a civilizatiei americane. Europa asteapta la rand.

Iudeo-crestinsimul are copita despicata dar nu rumega. Mai rau, scroafa s-a intors la ce a varsat.

Crestinismul este, dupa Hegel, negarea negatiei in conflictul dintre iudaism si elenism. Primii care au incercat o astfel de sinteza au fost ivatati Iudei ca Philon din Alexandria si Iosephus Flavius. Saul din Tars a aratat de ce o astfel de sinteza este posibila doar in notiunea Logosului intrupat. Grecii au ras dar istoria a dat dreptate rabinului botezat.

In dialectica hegeliana, noua sinteza implica un proces de ablatie, adica de eliminare a reziduriilor si pastrare a ceea ce este esential in teza si anti-teza. Ce se intampla insa daca ablatia este incomplecta? Daca reziduuri primitive nu au fost eliminate?

Zizek introduce aici, in stilul sau balcanic, termenul de constipatie hegeliana. Voi imprumuta termenul scandalos al lui Zizek pentru a sublinia adevaratul scandal: Crestinsimul este o religie constipata.

Ablatia iudaismului primitv a fost incomplecta. Acesta este si motivul pentru care iudeul modern zambeste atunci cand un misionar zelos incearca sa-i arate ca Yeshua este Mesia pe baza profetiilor, si pentru care, acelasi iudeu modern, se incrunta atunci cand evanghelicii celebreaza mutarea ambasadei US (si a catorva republici de banane) la Ierusalim.

Cineva va obiecta, pe buna dreptate, ca nici ablatia paganismului nu a fost complecta. Este adevarat, insa aspectul acesta nu ma intereseaza aici. Problema cea mai grava a Crestinismului este constipatia iudeo-crestina, care va duce in mod inevitabil la islamizarea Apusului, si atunci ablatia paganismului va fi complecta.

Acesta este si adevaratul motiv pentru care Nout Ateism nu poseda raspunsul. Noul Ateism este tributar acelei ideologii anglo-saxone numita filozofia analitica. Nu degeaba, la polul opus, filozofia analitica este studiata in toate seminariile fundamentaliste. Ideea de a trece in tacere pe langa lucrurile despre care Ludwig Wittgenstein nu ne da voie sa vorbim lasa loc pentru vorbitul in limbi, cantatul fara creier, si predica de zgomot alb. Aici se aplica perfect reprosul lui Saul din Tars catre filozofii atenieni: filozofia v-a lasat prea religiosi. Noul Ateism trateaza constipatia iudo-crestina prin diaree.

In stadiul prezent al bolii, avem nevoie de chirurg, adica de stiinta. Ablatia iudaismului are nevoie de critica textual-istorica si, (puneti-va centurile de siguranta), de perspectiva neo-darwinista asupra vietii. Matematicianul si filozoful britanic Alfred North Whitehead spune ca rolul stiintei pentru religie este acela al unui dus rece care trezeste la realitate. Prea multi crestini deliranti au astazi nevoie de o caldare de apa cu ghiata trurnata pe cap.

Intorcandu-ne la Saul din Tars, aspectul cel mai semnificativ al cuvantarii din Atena este acela ca isi construieste argumentul numai pe premisele filozofice ale grecilor. Iudaismul apare aici ca elementul secundar, care trebuie incorporat si redus la atributele esentiale.

Esecul Crestinsmului consta in faptul ca nu a reusit sa opereze aceasta reductie pana la capat. De aceea Crestinismul este vulnerabil astazi la atacurile stiintei. Copilaria ratiunii poata fi inteleasa, si, impreuna cu ea, copilaria teologiei. Pretentiile de adevar absolut ale lieralismului biblic nu mai au scuza. Ablatia complecta a reziduurilor antice si medievala este critica pentru ca procesul dialectic sa ramana deschis spre viitor. Am urcat prea departe si prea sus pe piscurile istoriei pentru ca o intoarcere in trecut sa fie posibila altfel decat ca o prabusire in abis.

Condamnarea îngerilor buni

Sexul ca crima impotriva omului


Cu mult inainte sa existe miscarea #MeToo, Immanuel Kant afirma ca actul sexual este o crima impotriva umanitatii, pentru ca implica obiectivizarea partenerului. Actul sexual poate fi acceptat numai ca un contract de propietate comuna asupra “obiectului”, adica asupra organelor sexuale ale partenerilor.

Ideeea ca actul sexual este rau in sine origineaza, in civilizatia noastra, cu Augustin. Este usor pentru un crestin sa accepte notiunea ca Dumnezeu condamna natura cazuta, si, ca atare, sexul e rau tocmai pentru ca este natural. Noua, la Kant, este doar condamnarea naturii fara apelul la Dumnezeu.

In secolul XVIII, contractul kantian se numea casatorie. In era post-Weinstein, poate fi un contract pentru o noapte la hotel prin care obiectivizarea este permisa doar in limitele consimtite recirpoc. Intelegem, deasemenea, motivul pentru care tot mai multi sustin ca burca si hijabul sunt cat se poate de feministe, pentru ca impiedica obiectivizarea femeii.

Problema cu contractul este ca femeia si barbatul intra in el de pe pozitii asimetrice. Femeia este partea mai slaba structural. De aceea, in era post-Weinstein, a fost adaugat la contractul kantian amendamentul no is no but yes is not yes. Sau, yes is yes numai daca femeia manifesta un entuizasm convingator pentru actul sexual.

In ultima instanta, barbatul este, asa cum arata si numele, un virus, care are nevoie de celula gazda pentru a se reproduce. Barbatul face din femeie instrumentul sau de reproducere, o obiectiveaza. La fel cum capitalul se reproduce prin obiectivizarea proletarului, Apusul s-a reprodus prin obiectivizarea indigenilor din colonii, si omul se reproduce prin obiectivizarea naturii. Nu degeaba ecologistii radicali ne reproseaza acum ca obiectivizam natura in loc sa o tratam ca pe un egal, ca in Avatar. Unii vorbesc deja despre crima de a obiectiviza un sexbot.

O femeie poate reproduce in timpul nostru fara act sexual. Mai mult, doua lesbiene pot fi pe rand tata sau mama, intrucat ovulul uneia poate fi gametul pereche pentru cealalta. Barbatul este depasit. Daca revolutia sexuala a anilor ‘60 a fost conditionata de pilula anticonceptionala, noua revolutie este conditionata de fertilizarea in vitro. Actul sexual va fi interzis ca o crima impotriva umanitatii. Vom fi ca ingerii.

L-am amintit pe Kant pentru a arata ca nu putem reduce ideologia #MToo la un simplu moft feminist. Ideea sta pe picioare filozofice.

Din cate stiu, singurul ganditor care l-a contrazis cu succes pe Kant a fost Nietzsche. Argumentul lui a fost ca, daca morala si religia condamna natura, cu atat mai rau pentru ele. Natura nu are nevoie sa se justifice in fata lor. Dimpotriva, le condamna, si sentinta naturii este irevocabila.

In mod surprinzator, Nietzsche a aniticipat ca morala care condamna natura duce in cele din urma la notiunea ca victima are un statut de superioritate morala intrinseca. Vulpea mananca iepurele pentru ca este rea, iepurele e mancat pentru ca e bun. Cel mai slab este mai slab pentru ca este mai bun.

In timpul nostru, aceasta notiune a devenit dogma. Inegalitatea structurala a lumii necesita ca balanta legii sa fie inclinata in favoarea celui mai slab. Weinstein este un tip dezgustator si asta face greu de argumentat impotriva faptului ca publicul nu i-a acordat prezumtia de inocenta in nici unul din cazuri. Acest fapt a stabilit deja precedentul pentru celelalte cazuri. Este suficient ca cineva sa spuna me too si eticheta a fost pusa pe cel acuzat.

Este inevitabil ca o asemenea impingere la extrema a moralei kantiene (nu obiectiviza) sa aduca o reactie din partea opusa. Probabil ca Trump nu l-a citit pe Nietzsche, asa cum feministele nu l-au citit pe Kant, insa marii ganditori sunt mari nu pentru ca spun ceva original, ci pentru ca au prins spiritul vremii. Nietzsche avertizeaza impotriva pericolului ca cei slabi sa stabileasca o noua tiranie bazata pe argumente morale. Faptul ca Trump i-a tintit pe cei mai slabi dintre cei mai slabi, pe copii emigrantilor, dovedeste ca intelege acest lucru. Ce am spus cu privire la #MeToo se aplica si la Trump.Idea sta pe picioare filozofice.

Asa se explica si paradoxul crestinilor care il sustin pe Trump. Morala crestina e de fapt de partea liberalilor. Pentru cei care il sustin, Trump reprezinta acceptarea inegalitatii structurale a lumii. Este intoarcerea la ordinea amorala a naturii, adica la paganism. Restul sunt vorbe.

Ideologic, daca e nevoie sa o mai spun, ma situez de partea moralei crestine si a Iluminismului kantian, insa tot ce e impins la extrema isi genereaza propria negatie. Cele doua idei s-au ciocnit deja in istoria gandirii. Acum se ciocnesc in istoaria reala.

Kant a fost impins la extrema. Reactia va fi Nietzsche impins la extrema. Si ce inseamna Nietzsche impins la extrema? Asta stim din istorie. Uitati-va in jur.

Avortul în războiul civil mondial

Sfantul Max – 4 Iulie 2018

In capitolul Sfantul Max din Ideologia Germana (1846), Marx & Engels ataca egotismul iluminat al lui Max Stirner. Cei care nu l-au citit pe Stirner, o pot citi pe Ayn Rand, pentru ca este acelasi lucru.  Argumentul tanarului Marx, citit in 2018, este acela ca atat politica de identitate, (de stanga sau de dreapta), cat si muribundul conservatorism liberal-utilitarian, sunt bazate pe iluzia unui eu determinat ideologic.

Citez mai jos primele paragrafe din Sfantul Marx.

Omul care „și-a bazat cauza pe nimic” [aici Marx și Engels parafrazează primele linii ale poeziei lui Goethe Vanitas! Vanitatum Lanitas!] Își începe lunga „ura critică” ca un german bun, in stilul Plangerilor lui Ieremia: „Există ceva ce nu trebuie să fie cauza mea?” (P. 5 din „carte”). Și continuă să plângă din inimă că „totul trebuie să fie cauza lui”, „cauza lui Dumnezeu, cauza omenirii, a adevărului și a libertății și, în plus, cauza poporului său, a stăpânului său” și  mii de alte cauze bune.

Bietul de el! Burghezul francez și englez se plânge de lipsa piețelor, de crizele comerciale, de panica bursei, de situația politică care există în momentul de față etc. Micutul burghez german, a cărui participare activă la mișcarea burgheză a fost doar una ideală și care, fata de restul, care si-au asumat toate riscurile, vede cauza lui personala pur și simplu ca fiind „cauza bună”, „cauza libertății, adevărului, omenirea „, etc.

 

Jordan Peterson, cruciat impotriva Marxismului Cultural. ar fi de acord cu aceste randuri daca le-ar cunoaste. Mai departe:

El investighează „cauza lui Dumnezeu”, „cauza omenirii” (pp. 6 și 7) și constată că acestea sunt „cauze pur egoiste”, că atât „Dumnezeu”, cât și „omenirea” se îngrijorează numai despre ceea ce este al lor” libertate, omenire, dreptate „sunt” interesate doar de ei înșiși și nu de noi, numai în propria lor bunăstare și nu în a noastră „, din care deduce că toate aceste persoane” sunt astfel extrem de bine „. El merge atât de departe încât să transforme aceste fraze idealiste – Dumnezeu, adevărul etc. – în burghezi prosperi care „sunt excepțional de bine” și se bucură de un „egoism profitabil „. Dar acest lucru îi deranjează pe egoistul sfânt: „Și eu?” Exclamă el.

„Eu, din partea mea, trag lecția și, în loc să continui să slujesc acelor mari egoiști, ar trebui să fiu mai degrabă un egoist!” (P. 7)

Aici Stirner ete John Galt, sau, mai degraba, invers. Marx intelege bine natura religoasa/idolatra a egoismului iluminat:

Astfel, vedem ce motive sfinte il îndrumă pe Sfântul Max în trecerea lui la egoism. Nu sunt lucrurile bune ale acestei lumi, nu comorile pe care le mananca moliile și rugina, nu capitalul personal aparținând semenilor săi unici, ci comoara cerească, capitalul care aparține lui Dumnezeu, adevărul, libertatea, omenirea etc. care nu-i da lui pace.

Nu pot comenta altceva decat ca, la 242 de ani de la Declaratia de Independenta, America este un colosal cult al egoismului. Insa raspunsul lui Marx evita capcana unei alte religii/idol, cea a colectivismului altruist. Ce urmeaza  poate fi aplicat in egala masura la homo americanus si la homo sovieticus.

Daca sfantul Max ar fi privit un pic mai atent la aceste diverse „cauze“și la exponentii lor,  Dumnezeu, omenirea, adevăr, el ar fi ajuns la concluzia opusă: că egoismul bazat pe modul egoist de acțiune din acestea trebuie să fie la fel de imaginar ca și ele.

Wow. (Americanismul da bine de 4 Iulie). Problema pentru Marx nu este ca loserul socialsit Max invidieaza capitalistul si imite egoismul lui, ci ca ego-ismul lui, ca si al lor, este bazat pe un ego imaginar, programat ideologic.

Intr-o dialectica care ar surprinde atat pe cei din generatia mea, care au cascat la cursuri politice, cat si noile generatii, indoctrinate in teolria conspirativa a Marxismului Cultural, Marx & Engels analizeaza in continuare trecerea de la eul iudeu/vechi testamentar, cel definit de apartenenta tribala si propietatea sfintita de YHWH asupra tarii, pamantului, turmelor, robilor, femeilor, copiilor,  etc., la Logosul intrupat in Istorie, eul crestin. Este denuntul apostaziei Apusului din partea unui evreu luteran ateu.

Sa trecem acum de la 1846 la anul de gratie (de la Declaratia de Independenta) 242. Intra Sfantul Max – 2018.

Max este un pubert de 13 ani, machiat si cu parul vopsit, care stie, cu o certitudine care ar fi invidiata de Socrate, ca  este a-gender. Profesorii lui, mai putini filozo-falici, nu au inteles acest lucru, si au contiunt sa foloseasca pronumele el. Mai rau, colegii au preferat ea. Max a devenit suicidal a vrut sa sara de pe balcon. L-a salvat doar numarul de telefon al agentiei de help pentru a-genderi.  

Trebuie sa remarc aici ca declaratia de independenta de genuri impuse, 2018, se aliniaza perfect cu Declaratia de Independenta, 1776. Orice om are dreptul inalienabil, acordat de o divinitate deista, la “cautarea fericirii” personale, independent de biserica, stat, traditie.  Singura mea problema cu aceasta divinitate deista, slujita in egala masura de Washington si de Robespierre (inclusiv cu jertfe umane), este barba lui YHWH, pe care incearca sa o ascunda sub pretentii filozofice. Ideea s-a nascut mare dar a fost circumcisa in ziua a opta. In ultima instanta, e vorba de aceleasi magari, camile, oi, robi, sotii, etc., plus Tara Sfanta si macelul canaanitilor, (sau inrobirea gabaonitilor).

Sunt, iarasi, de acord cu faptul ca cineva in procesul auto-cunosaterii poate ajunge la concluzia ca are gender disphoria sau ca este gay, si ca acea persoana are dreptul egal la protectia Legii. Daca Max, 2018, a descoperit ca nu il intereseaza nici baietii nici fetele ci doar orgasmul  manual, nu voi obiecta cu citate din Un Apel Solemn Catre Mame, 1870. Baiatul are dreptul universal la cautarea fericirii.

Singura mea obiectie atunci cand cineva isi descopera adevaratul eu in pigment, cultura, burca, yamurca, orientare sexuala, orientare a-sexuala, etc., este absenta indoielii carteziene cu privire la existenta eului, ca substanta ontologica a eului universal. Dubito ergo summa indoiesc deci exist – declara parintele Rationalismului modern.

Aceiasi obiectie o aduc insa si cu privire la nationalismul crestin al dreptei si la psihologia de youtube a lui Jordan Peterson. Ambele sunt bazate pe iluzia eului care se percepe pe sine fara sa se indoaiasca de ceea ce simte.

Marx ar spune ca Max, 2018, la fel ca Max, 1846, nu si-a descoperit adevaratul eu ci o iluzie conditionata ideologic. Freud ar spune ca a-genderismul lui Max este el insusi o fantezie  sexuala a eului, prizonier intre instinctele cimpanzeului si nuiaua dresorului de maimute.

Jordan Peterson va denunta “marxismul cultural” si va recomanda un simptom ca terapie pentru alt simptom.  Max a-genderul este, in limbajul lui Joradn Peterson, doar un crustaceu care se tareste pe fundul acvariului. La fel ca Marx, Peterson va observa ca in spatele a-genderismului si trans-genderismului se ascunde frustrarea social-economica a loserului care priveste cu invidie la crabii alfa-masculi si va spune “shut off the f… and get a life.” Lasa miorlaiala si fii un american adevarat, care “se plânge de lipsa piețelor, de crizele comerciale, de panica bursei, de situația politică care există în momentul de față”, cum remarca Marx cu privire la Max.

Dar Marx ar aduga: “evolueaza la starea vertebrat si iesi din acvariu”.

A-genderismul lui Max nu este in opozitie cu neo-liberalismul/conservatorismul american. Este simptomul lui, la fel cum egotismul lui Max Stirner era simptomul german al utilitarianismului anglo-saxon.  Intre “grab them by the pussy” si “pussy grabs back” nu exista o diferenta substantiala. Ambele reprezinta putrefactia unei idei care s-a nascut in 1776 si a murit.

Este timpul sa ingropam mortii si sa mergem mai departe.

 

În căutarea eului pierdut