Ginul lui Eclesiastul
22 noiembrie 2024 Lasă un comentariu
Din cele zece porunci la prima țin cel mai mult pentru că n-am alți dumnezei afară de mine.
Întrecerea omului e cu adevărul. Mereu îl depășește.
Ieșirea din Matrix e despre cum să rabzi Matrixul.
Victoria eroului e despre restul care își târăsc nimicnicia.
Veșnicia.. nu-i prea lungă?
Ce va lipsi raiului? Un nou început.
Toți suntem baba care se piaptănă. În altă patrie.
Derrida e Dumnezeu pentru că Derrida există dintotdeauna în fiecare copil. Jucăușul „de ce?” e despre originea la care nu se poate ajunge. Despre cauza primară care nu o fixezi afară din regresie atât de mult prin credință, cât din preferință.
Afirmația că „Dumnezeu este începutul care nu necesită explicație” sau „Universul e începutul care nu necesită explicație” e chestiune de preferință. Preferință pentru tradiția în care este înmormântată logica atunci când „ceea ce există există pentru că există”.
Dumnezeul Dumnezeului e un „de ce”. Un „și ce dacă”. Un „poate altfel”.
un nu
oxigen2 
Comentarii recente