Criști și anticriști pentru adventriști

Am asistat ieri la un fel de ardere pe rug în versiunea adventistă. Florin Lăiu a îndrăznit să contrazică noua evanghelie electorală care înfiorează bisericile protestante de câteva săptămâni. Pe pagina lui de Facebook e o întreagă defilare de drept credincioși, fiecare aruncând la țintă cu pietroiul credinței lui, după ce mai înainte se bătuseră cu el în piept. Un fel de Tragedia Veacurilor repovestită de Halloween pentru ochi micuți și fanatici.

Spectacol macabro-spiritual care m-a făcut să mă întreb: oamenii ăștia și-au pierdut instinctul de autoconservare?

Să dăm istoria puțin înapoi. Acum aproape un secol, în Romania apare mișcarea legionară (aka Legiunea Arhanghelul Mihail, Garda de Fier și apoi Totul pentru Țară).

Câteva cuvinte cheie: naționalism, mistico-religios, anti-capitalism. Doctrina de bază: fundamentalismul religios creștin-ortodox. Urmează violențe politice, crime, asasinate, torturi, pogrom.

Apare acum unul care promite naționalism, anti-capitalism, are un limbaj mistico-religios, se declară admirator al legionarilor și căpitanului, clonează ad-litteram discursuri ale lui Antonescu.

Ce fac adventiștii dintr-un astfel de specimen periculos? Mesia! Dintre toate crizele dogmatice pe care le-a traversat adventismul românesc, nu-mi amintesc să fi văzut o asemenea fanatizare și radicalizare.

Și totuși, instinctul de autoconservare, acela care ajută orice animal sănătos la minte și trup, să fugă din fața pericolului, nu le-a mai funcționat în contextul acesta. Cum pot adula adventiștii un individ care promovează dogma uciderii impurilor și sectarilor? Toate predicile acelea inspirate din Marea Luptă, despre iezuiți, beciuri, camere de torturi, fiare, balauri și alte orătănii nu le-au folosit la nimic. Ba, dimpotrivă, le-au atrofiat senzorii naturali de autoconservare.

Încurcate sunt căile credinței. Sau prostiei.

Să nu îi bănuiesc doar pe adventiști. Am aflat că există și maghiari care votează cu filo-legionarul. Ba chiar și rromi. Da, un fel de sindrom Stockholm unde abuzatorul e înlocuit de criminalul care le-a ucis și torturat bunicii sau rudele. Devenit între timp Mesia (nici cu hispanicii din SUA nu mi-e rușine, l-au votat pe cel care le promisese să le deporteze rudele).

La ora la care scriu, în România încep să se limpezească apele. Șarlatanul Georgescu este demontat literă cu litera (CV-ul lui, de exemplu, este construit pe minciuni), încep să iasă la iveală caracatițele din tenebre, care l-au susținut financiar, chinezii de la Tiktok, strânși cu ușa de UE, au început să curețe jdemii de conturi false prin care se făcea propagandă controlată.

Mă întreb dacă, în ziua alegerilor, prezidențiabilul va aștepta rezultatul final de la București sau de la Moscova, după modelul moldoveanului fugar Ilan Șor (de la care a împrumutat campania kgb-istă de manipulare în masă).

Dincolo de detaliile politice vremelnice, pe adventiști îi așteaptă sevrajul. Fanatismele și intoxicările de genul acesta nu trec fără urme. Poate că unii mai îndârjiți își vor găsi consolarea și se vor reinventa sub un nume nou:

Cuibul de ziua a șaptea.