Cu curu-n Isus
14 martie 2025 34 comentarii
Iar și-a băgat dracu’ coada-n vagabondajul meu internautic de mi-a căzut sub ochi acest splendid articol, cu antologic titlu, din revista rugăciosului Pavel Goia. Nu, pastorii nu suferă de schimbări ale ritmului circadian după mijlocul vieții, de apnee de somn sau depresii, de stres sau insomnie. Nuuu. Pe ei îi trezește Îngerul Domnului dimineața (că deșteptătorul e prea calvinist) să-și reclame tronurile cerești (bazați băieți) ca să salubrizeze văzduhul. Și nu, asta n-are nimic a face cu Brahmamuhurta. Aia e pe alt fus orar. Sau în altă cosmică luptă.
oxigen2 
inainte sa ne ingrijoram de aspergerianismele lui Isus ar fi mai bine sa ne intrebam de ce exista acest interes obsesiv (in special recent) cu privire la mesianism:
iar cat priveste Elon Musk, unii rabinii in iudaismul ortodox il vad deja ca pe un Ioan botezatorul pregatind calea lui Messiah:
de ce figurile Mesianice (care exista in toate religiile majore)vin la pachet cu un „premergator”?Interesant ca anti-mesia sau antihristul exista numai in Crestinism ,Islam si Zoroastrianism (Angra Manyu)?In Iudaism nu exista anti Hrist desi figura lui Satan e aproape un anti-Hrist.La fel si in religiile ne-monoteistice.
În sfârșit un răspuns la rugăciune. Că cel mai tare mă rugam să-mi răspundă Domnul de ce nu-mi răspunde la rugăciuni.
Nu eram șezut bine în poala lui Isus ca să-i recunosc autoritatea ierarhică. Mă ancorez deci mai adânc în brațul Lui. În al treilea braț că pe acolo pogoară sămânța Trinității.
Calviniștii sunt greșiți pentru că abuzează de simboluri (nu și în ce privește focul) dar noi să influențăm realitatea nevăzută (care e deloc simbol..)
Ce-i drept, cu cât cochetez cu vârsta de 40, mă tot găsesc noaptea în strânsoarea duhului. Sub 30, deșteptări de genul ar fi fost un curat viol al voinței.
Poala hristică e pentru toți sedentarii siderali doar la penticostali. La adventiști îți trebuie grade, că schema e piramidală. So, ai stele pă epoleți, bă (h)uzurpatorule?
E unu care vorbește pe îndelete despre mesianism, adbanerth23cd2411b3. Derrida parcă îl cheamă.
re epoleți:
Și cum să nu.. unele grade sunt mai grade decât altele. Ale tale și ale lui Edi de exemplu nu încălzesc poala cum trebuie. Nu facilitează vărsarea duhului. Gradele nu trebuie să împietrească (sau să înghețe pentru străinii pustiei), nici să evapore în văzduh. Ca undelemnul, unse, slinoase și siloase trebuie să fie gradele autorității duhului.
Apropo de pustie și izul de moarte al lui Mesia
https://www.academia.edu/74201033/Jacques_Derrida_and_the_Desertification_of_the_Messianic
(Nu uita că, spre deosebire de Edi, n-am avut niciodată grade, chit că am umblat în picioarele goale prin sfînta sfintelor)
Băteam toaca competenței decât înrolarea în armata domnului dar da, știam de studii, mai puțin de partea cu profesatul.
Că tot veni vorba, scriind asta am făcut o pauză pe „profesat”. Vorba ta.. ptiu drace:
Fatal e tot-deacolo. Profesia Duhului e pustiirea.
re mesianism:
De exemplu mesianismul, e opusul stării de fapt în care suntem: prezentul. Prezentul despre care știm că singura certitudine pe care ne-o oferă e cea a incertitudinii. Mesianicul e speranța, viitorul, adventul certitudinii.
Orice așteptător recunoaște că prezentul este limbo-ul lui Dante. Sau tribut lui Kafka.
Mesianism: rezolvare, rezultat, soluție, capăt, adevăr, răspuns, obiectivitate, speranță, salvare, ordine, sfârșit, lipsă anxietate, bine fără rău, siguranță, fără negativ, hotărâre, cel ales, fără alegere, afară din matrix, mântuire, fără greșeli, fără excepții, siguranță, dreptate, justiție, judecată, cum trebuie, de sus, din afară, exterior, transcendență, uniune, unire, non-contradicție, pozitiv, absolut etc. O parte prea mică din buricele care dansează în haremul Mesianicului. Dacă vrei: debutul escatologiei marchează sfârșitul (‘rezolvarea’) epistemologiei.
Din deșertăciunea lui poli:
Printre altele poți citi în paragraful de mai sus și ceva despre știință, epistemologie, metodă științifică, empiric, falsificabilitate, „theory of everything”, univers.
De exemplu că orice teorie am avea, nu vom putea avea siguranța adevărului pentru că nu putem spune vreodată că am ajuns la capătul istoriei și timpului, iar tot ce s-a întâmplat (empiricul, concretul) se potrivește cu teoria. Pentru că doar cu timpul și istoria încheiată, nu mai există riscul evenimentului vreunei excepții care să infirme regula și să necesite o teorie „și mai mare”.
Certitudinea și adevărul absolut, Adevărul, au nevoie de escatologie și mesianism. De aici probabil că stimularea certitudinii în oameni are nevoie de un iminent sfârșit al lumii. La sfârșitul lumii, Adevărul se descoperă. Se dă Dreptate, se împlinește Judecata, se face Justiție.
Tatăl și orânduirea una sunt.
curiozitate: dau de Mesia când mă aștept că din mesianism *se ridică* și *eminență*? Poate via ‘iminent’? (făcând abstracție că e dificil de stabilit originea – care din care / care pe care)
eminență: care se ridică/va ridica deasupra, „cu potențial”, „destinat vârfului”?
și pesemne că înainte ca Mesia să fi ajuns, Phoenix era. Cenușa lui Phoenix naște pustia lui Mesia
Sigur. Eminența cenușie și iminența adventistă una sînt. La fel muntele și amenințarea lui din Daniel 2.
Nu e fiară mai fioroasă decît mîna neomenească ce umple pămîntul cu cornul de piatră.
profet mă fac când o sa fiu mare
Autiștii sunt sarea pământului. Când dezleagă leagă cel mai bine
„Absolute certainty and truth, the Truth, need eschatology and messianism. Hence, probably, the stimulation of certainty in people needs an imminent end of the world. At the end of the world, the Truth is revealed. Justice is given, Judgment is fulfilled, Justice is done.”
Eh, vezi , aici voi postmodernii nu intelegeti ca mesianismul iudeo-Crestin nu inseamna sfarsitul deconstructiei Din contra, in raiul iudeo-crestin accesul la cunoasterea nelimitata data de Yahweh (in iudaism) sau Isus (in Crestinism) .Departe de a fi „the end of history” (in sensul lui Hegel-Fukuiama), mesianismul iudeo-crestin este dec
erata (continuarea -se pare ca porcaria asta de wordpress imi publica accidental comentariile)
„Far from being „the end of history” (in the sense of Hegel-Fukuyama), Judeo-Christian messianism is the end of deconstruction as we know it, with the desertification of concepts .In raiul iudeo crestin ai parte de deconstructia vesnica ,in care desertificarea nu este o problema.
raiul iudaic e un loc in care omul este in permanenta „iluminat ” de cunoasterea continua.
In islam, raiul este un bordel in care ai acces la 73 de virgine care isi regenereaza vesnic himenul.Iar betia (accesul la vin in mod constant) este garantat
Și sexul e cunoaștere, mai ales în limbajul lui Yahweh. Degeaba încerci tu să vorbești de rău raiul islamic. Imaginarul himen e textul care se rescrie la infinit, niciodată dezlegat. E pustiul.
Unde mai pui că-n raiul creștin ai o pururea fecioară (evreică, evident) care nu doar că s-a lăsat pătrunsă de Duh, dar l-a și născut pe Fiul. Eternitatea pustiitoare a himenului ne bîntuie pe toți.
For fun https://www.lakeheadu.ca/users/D/tdufresn/student-work/student-papers/node/20578
And then https://youtu.be/LfnYNvuC8xA?si=oZdQcVhE-szHfOnT
Bântuire de hymen e și statul cu curu-n Isus. De exemplu cum ești împotriva homosexualității când fiecare rugăciune e o pitulare cu curu-n Isus întru reafirmarea ierarhiei?
Vizavi de pustiu și umbrele din rai, repetăm:
– dacă Dumnezeu îți șterge memoria (sub/in/conștientul, „urma ta”), atunci n-are sens „planul de mântuire”. Cu memoria ștearsă nu mai ești tu, ci altul. Nu poți fi martor veșnic pentru Dumnezeu fără memoria tragediei păcatului. Iar dacă tot faci alții, atunci fă-i direct, imediat după căderea în păcat. Dumnezeu e eficiență nu risipă de istorie nu?
– dacă nu-ți șterge memoria, atunci raiul e un iad pentru că va trebui să-i plângi veșnic pe cei pierduți. Ar fi un act egoist să uiți de ei și să le pierzi memoria – gest nedemn de sufletul nobil ajuns în rai. Ca să nu mai spun că în rai n-ar trebui să mai existe moarte și distrugere – nici măcar a memoriei și amintirilor. Uitatul e formă și urmă a păcatului nu?
Rai, deșertăciune. Același pustiu.
Polihronu,
pana sa facem deconstructia islamica vesnica in Islam, cam asta ne asteapta–pierderea libertatii:
pana si fata lui Peterson realizeaza asta:
„And sex is knowledge, especially in the language of Yahweh. „:
in iudaism deconstructia talmudului si torei este urmata de o orgie muzica (cu mancare pe masa),in care si minorii participa.Interesant mod de a sublima instinctul sexual!Bun venit in discoteca rabinica:
„Forgetting is a form and trace of sin, right?”
Eduard, iudeo crestinii adventisti mai au de invatat din experienta iudaica, la capitolul „mortii nu stiu nimic „:
in iudaism ,exista conceptul kabalistic de reincarnare (gilgul) ,pe care crestinii ,cu putine exceptii (unii parinti ai bisericii si neoplatonisti) nu l-au acceptat.De ce oare?
Conceptul de mai sus e legat si de alte idei mistice ,cum ar fi conceptul de ibbur (impregnare ),cand un suflet”bun” ia posesia unei persoane si este in contrast cu dibbuk (posesia demonica)
„pana si fata lui Peterson realizeaza asta”
S-a lămurit cu islamul, s-a lămurit cu Tate, urmează să se lămurească cu masculinitatea lu’ ta’su’.
„Eduard, iudeo crestinii adventisti mai au de invatat din experienta iudaica…”
Twisted dar într-un sens iudeii sunt f cinstiți. Absurditățile pe care le concep se datorează inițiativei de a-și face religia coerentă. Iudeul își vrea religia ca logica formală. Sistem închis și complet în care totul este demonstrabil și se poate răspunde la orice întrebare. Când există o dilemă, iudeul o recunoaște și se angajează cu ea din datorie față de idealul mai înalt care este formalismul/formalizarea sistemului.
Adventismul e pentru penticostalii care vor să pară mai cu carte.
Și da.. în „științele exacte” ajută obsesia după coerență și formalism. La fel cum ierarhiile, ordinea și instinctul fascist sunt bântuite de obsesia după coerență și formalism.
iar intuitia asta pe baza deconstructiei ca sexul si informatia au acelas efect asupra creierului a fost comfirmata stiintific:
https://greatergood.berkeley.edu/article/item/what_curiosity_looks_like_in_the_brain
„The absurdities they conceive are due to the initiative to make their religion coherent. The Jew wants his religion as formal logic. A closed and complete system in which everything is demonstrable and any question can be answered. ”
eh, aici vezi lucrurile ca un occidental modernist,influentat de iluminism.In iudaism ,Islam si religiile care origineaza in societati ne-influentate de iluminism,nu exista separarea asta arbitrara „secular” vs”religios”.Iudaismul nu este o „religie” .Este un stil de viata, un sistem legal,etc.Separarea asta „binara”, „sacru/religios” vs „profan/secular” este of inventie a iluministilor care e paralela cu realitatea.Realitatea e mai complexa .Omul este si una si alta, depinde de contextul istoric,socio-cultural,etc.–ceea ce e vazut ca religios poate fi vazut ca sacru sau viceversa ,in alte contexte.Desi critic postmodernismul in alte lucruri, aici sunt silit sa le dau dreptate postmodernilor .Iar categoriile cabalistice contin intuitii geniale care isi pot gasi aplicatii in „stiinta”(care nu e chiar atat de separata de kabalistica pe cat se crede).
spinoza (care la influentat pe Einstein) ne poate spune mai multe cu privire la asta:
„Adventism is for Pentecostals who want to seem more literate.”
adventismul a inceput ca un kabalism obsedat de calcule profetice cu privire la venirea lui Mesia.Problema e ca a avut si inca are si o parte „pietista” ,emotionala mostenita de la Miller, de pe vremea in care William Miller studia cu fratii moravi germani.Iar pietismul lui Miller este acelas pietism care a inspirat fie acomodarea cu iluminismul (in cazul pietistilor luterani Hegel si Kant) sau respingerea unor aspecte ale iluminismului (pietistul Nietzsche, pietistul Kierkegaard,catolicul-devenit „protestant nedogmatic ” Heidegger et co.).Iar postmodernii francezi dupa cel de-al doilea razboi mondial urmeaza in aceeasi directie heideggeriana.
despre obsesiile pietiste ale lui Heidegger (ca tot ii placea lui sa se cheme „protestant nedogmatic ” ,dupa ce a inceput sa se adape din pietistul Kirkegaard):
despre pietismele lui Nietzsche:
http://www.booksandculture.com/articles/2009/novdec/wasnietzschepious.html