Cântecul de sirenă al Duhului Sfânt

Șoc și groază. Asta e descrierea României la final de noiembrie 2024. Nu, nu e bine-cunoscutul limbaj de lemn. Istoria se repetă, de data asta ca farsă, după spusele unei evanghelii apocrife.
Prim planul e furat de un individ admirator al lui Antonescu, cu discurs pro-rus, anti-semit, anti-știință, antivaxer, virușii nu există, negaționist al aselenizării, piramidele nu există,
a avut întalniri cu reptilienii, apa are memorie și informație. A mai rămas vreo conspirație neservită?

Femeile la cratiță, sus patria, jos dușmanii, aducem pacea, Dumnezeu e cu noi (Gott mit Uns), platitudini cu ștaif rostite cu aer solemn, sapiențial, mistic.

Colac peste pupăză, jos NATO, jos UE, fuck Schengen, viva suveranismul sub umbrela prietenească a Moscovei.
Pare a fi o telenovelă bolnavă sau un film de Bollywood plătit cu tichete de masă.

România cea mereu surprinzătoare (iacătă, am găsit un motto de țară).

Marea mea dilemă a fost: de ce l-au votat neoprotestanții pe acest individ toxic? Îl găsim pe Youtube predicând într-o biserică penticostală. Paginile pocăiților abundă de video-uri
în care individul le vorbește despre misiunea lui divină de a vindeca sufletul patriei și de a-l pregăti pentru întâlnirea cu Dumnezeu. Orice discurs este asezonat cu ceva fraze religioase fără conținut. Încă puțin și scoală pe careva din morți.

E o atracție misterioasă aici. Ca molia la flacăra lămpii. Duhul Sfânt pare că le vorbește prin gura acestui Georgescu. Le vorbise deja prin gura robului său, Vladimir, apărătorul creștinătății și al familiei (am fost într-o biserică baptistă unde s-a rugat unul pentru sănătatea lui Putin, ca să aducă pacea în Ucraina).
Le-a vorbit recent și hispanicilor din SUA, când l-au votat chiar pe cel care le-a promis să le deporteze familiile. Încâlcite sunt căile Lui.

De unde atracția asta către dictatori, tătuci, scamatori cărora le curg bale sfinte din gură?
Poate că or fi anii de îndoctrinare și nivelare sistematică a creierului, de renegare a științei și de falsificare a istoriei? Nu vreau să arat cu degetul către vreo biserică. Dar nici nu am nevoie de vreo abilitate de Casandra ca să prevăd efectele.

Cum necum, acest Georgescu a trecut prin biserici ca focul prin miriște. Roadele erau pregătite, era nevoie doar doar de un trimis al Domnului, care să le vorbească duhovnicește și, abracadabra.

Evident, sunt multe alte explicații. De la servicii secrete (deja s-au descâlcit câteva fire care duc către o zonă a securității vechi comuniste), la puterea rețelelor digitale (nu vreau sa dau vina pe Tik-tok, care rimează cu dobi-toc dar, în lumea Idiocracy, s-a dovedit instrumentul de manipulare perfect), la vot anti-sistem (a se vedea cazul celebrului Mandachi, zis „șî eu”, care acum își face mea culpa pe Facebook după ce îl susținuse pe legionaroidul prezidențiabil), la frustrări acumulate în timp, până la greșelile politicienilor.

Să dezvolt puțin ultima explicație: greșelile politicienilor, cu subtitlul: cine sapă groapa altuia trebuie să-și aducă popă cu el.
Ziua alegerilor sosise fără să promită mari surprize. O zi banală de democrație defectă: noi ne facem că votăm, ei se prefac că vor deveni mari lideri.

Toată suflarea știa că Ciolacu, jonglerul șef al PSD, și-a aranjat blatul cu partidul AUR astfel încât să ajungă într-o finală previzibilă și cu final fericit: votarea răului mai mic sau te papă baubaul naționalist. Adică așa cum a funcționat cam toată glorioasa noastră democrație post-decembristă.

Ciolacu, însă, a făcut 2 greșeli fatale (sau doua mișcări pe care securiștii de gardă veche i le-au răsturnat și l-au bătut la propriul lui joc).
Mai întâi a scos-o pe Sosoaca din cursa prezidențială cu planul de a-i deturna electoratul către Simion, șmenarul șef al AUR, și să-l propulseze în turul 2 unde, conform schemei, să devina înfrântul de serviciu.
Apoi a dat ordin în teritoriu ca unele din voturile lui să fie date către Simion, garanție sigură către turul 2 și victorie sigură pentru covrigar. Gândire de om inteligent și viclean: știindu-se o nulitate, putea ajunge președinte doar prin alăturarea cu un om de paie.

Informația însă a scăpat în public. Mulți auristi au înțeles blatul Simion-Ciolacu și l-au abandonat.
Șoșocarii rămași fără obiectiv (care, oricum, îl priveau pe Simion ca un lider prea soft, nu suficient de rusofil și de anti-european) au fost culeși de pe drum de către Georgescu. Campania lui de pe Tiktok a explodat în ultima lună, imediat după ce Șoșoacă a fost interzisă la prezidențiale printr-o decizie judecătorească dubioasă.
Din nefericire pentru combinatorul PSD, schema i-a fost deturnată și, în loc sa își asigure locul 1 lejer și turul 2 liniștit, s-a trezit cu voturi lipsă și cu un contracandidat umflat peste noapte și pe care nu îl putea controla.
Totul cu complicitatea Tik-tok-ului, manevră deja testată de ruși recent, în Republica Moldova, modelul Ilan Șor.

Long story, short: Ciolacu Frankenstein a avut succes. A creat un monstru naționalisto-rusofilo-anti-european-idiocracy pe lângă care AUR, baubaul din mânecă, pare fată mare.

Urmează turul 2. Bisericile fierb, pocăiții trăiesc efervescențe apocaliptice, politicienii se regrupează, internetul s-a transformat în platou de filmare pentru o distopie care combina K-Pax cu One flew over the cuckoo’s nest.

Îmi vine în minte bancul evreiesc despre „Țar”:

“Is there a proper blessing for the tsar?” The rabbi responds: “A blessing for the tsar?” He ponders awhile, then pronounces:
“Of course . . . May God bless and keep the tsar . . . far away from us!”