Logos 55 – Droguri

30 decembrie 2010 de Edmond Constantinescu 220 comentarii

Înregistrat sub Video Tagged with Holliness Movement, Misticism, Neurotransmitatori, Sfintire

220 Responses to Logos 55 – Droguri

MariusM says:

3 ianuarie 2011 la 16:13

Edy,
e bine ca ai facut aceste precizari ,pt incepusem sa ma intreb daca chiar inteleg ce e ala misticism.
Modul in care te-ai exprimat in emisiune lasa sa se inteleaga ca n-ar mai fi bine sa ai nici visuri,nici emotii sentimentale ca sa nu ti se umple creierul de electro-stimulente. O masura radicala ar fi fost sa ne taiem „sculele” ca sa avem o dragoste profund rationala ,netrecuta prin mistica adolescentei. :)))
laurentiuh says:

3 ianuarie 2011 la 18:26

Cred ca cei mai multi care vin pe acest site,vin pentru ca Edi intinde o punte intre cele doua lumi,a stiintei si a credintei. Pe mine personal,raspunsul pe care-l dau diversele curente religioase stiintei,evolutionismului de exemplu,ma revolta pur si simplu.
Am preferat asemeni multora,sa separ cele doua lucruri si sa le las sa functioneze separat.
In legatura cu drogurile endogene va marturisesc ca sunt foarte multumit de efectul antistress/antidepresiv al joggingului dar si al efortului de la sala de forta. Dupa o ora de jogging vezi altfel lucrurile.Cand te apropii de doua ore nu mai are nici o importanta.. :heh:
Apropos de manifestari mistice. Am fost foarte multumit atunci cand stand in biserica sa ma reculeg (nu importa ce fel de biserica,important este sa fie cat mai liniste) am observat dupa un timp de meditatie,o intensificare brusca a luminii din interior.
Cautand o explicatie am legat aceasta experienta de relaxarea corpului si a pupilei odata cu el. Ma intreb insa ce si-ar spune despre asa ceva un om ce cauta doar explicatii si manifestari supranaturale!

#51,MariusM,

Dragule,nu se intelege deloc asa ceva din ceea ce a spus Edi. Problema cred ca este in faptul ca,vorba lu` Moromete,”ocupatiunea noastra mintala e la alte prostii”.
Alter Ego says:

3 ianuarie 2011 la 19:03

Observ ca atentia ramane deturnata de la adevarata problema.
Dragii mei, problema nu este ce a fost intai oul sau gaina, sau cine influenteaza pe cine creierul pe gand sau gandul pe creier. Exista dovezi in ambele sensuri. Adevarata intrebare este urmatoarea :
Relatarile apostolilor sunt experiente traite in delir mistic?
Si atentie dragii mei „cercetasi”, daca da, va trebui sa explicati cum se poate ca natura experientei sa fie aceeasi pentru doi sau mai multi oameni. Daca exista cineva pe forum care sa aiba experienta si ne poate documenta macar un caz in care doi subiecti aflati simultan in delir mistic au relatat aceeasi experienta, asa cum o fac apostolii, sa ne dea un semn. Ei sustin ca ceea ce au vazut cu ochii lor, ceea ce au auzit cu urechile lor si ceea ce au pipait cu mainile lor, aceea ne vestesc. Hai sa pornim de la definitia termenului, am cumva impresia ca s-ar putea sa zicem aceleasi lucruri si totusi sa nu ne intelegem.

mistic – MÍSTIC, -Ă I. adj. 1. stăpânit de misticism. 2. ascuns, neştiut, tainic. II. s. m. f. adept al misticismului. III. s. f. orientare în cadrul religiei sau gândirii filozofico-religioase care afirmă posibilitatea contactului direct sau comuniunii între om şi divinitate; misticism. (< fr. mystique, gr. mystikos)

Daca negam posibilitatea existentei unei legaturi reale intre Dumnezeu si noi, inseamna ca Hristos a fost un sarlatan. Nu poti sa crezi in Hristos si sa nu fii mistic. Hristos, exact asta afirma, ca este in permanenta legatura cu Tatal, ca Duhul Sfant locuieste in El, mai mult, ca El si Tatal una sunt. Daca credem cuvintele Lui si le socotim o realitate, chit ca nu o putem explica, credem ca acest lucru este posibil si pentru noi, mai mult, Hristos ni-l promite chiar. Daca afirm ca nu pot ajunge ca Hristos, atunci Hristos s-a intrupat de pomana, El nu poate fi Cale pentru mine.
eddieconst says:

3 ianuarie 2011 la 21:54

Marius M, Trebuie sa repet inca odata ce am spus. este natural sa ai visuri si sentimente, dar este o superstitie sa crezi ca acestea sunt dovada unei influente supranaturale. Si nu este nicdecum o dovada de ateism daca nu crezi ca exista in tine o entitate metafizica numita suflet si daca intelegi ca fenomenele mentale sunt in ultima instanta o doar expresie a creierului. Nici nu este reductionist sa crezi ca softul si hardul sunt lucruri distincte , dar nu existasoft care sa ruleze independent de hard.

Singurii crestini care si-au taiat sculele au fost ascetii mistici ca origen sau scopitii cu care am facut stuparit in Dobrogea. Un om rational intelege rolul sculei, nu o idolatrizeaza nici nu o mortifica, o foloseste la locul ei. Prefer disciplina rationala care nu este impotriva naturii dar nici robit de ea.

Alter Ego: apostolii si Isus nu au fost mistici. Icoana apostoluilor in extaz este o expresie tarzie a influentei neoplatonismului in biserica. Evanghelia este inradacinata in realitatea istorica a lui Isus care a fost „vazut si pipait” in corp. Numarul de vedenii si vise relatate in NT este mai mic decat era familiar in religiile mediteraniene contemporane si ele nu sunt un factor esential in evanghelie. Credinta crestina nu are la baza revelatii mistice ci evenimentul istoric al incrnarii, crucificarii si invierii, asa cum a fost marturisit de prima biserica.

cineva poate crede in realitatea unei legaturi cu Dumnezeu fara sa creada in caracterul supranatural al experiente mistice. daca experienta mistica = legatura cu Dumnezeu trebuie sa bandonam biblia care este foarte negativa vis-a-vis de mistica pagana si chiar iudaica. vezi exemplul lui simon magul.
eddieconst says:

3 ianuarie 2011 la 22:01

entiuh:

Si eu sunt dependent de „droguri”. prefer inotul pentru ca este singurul sport bazat pe respiratia controlata voluntar. Ultima sesiune de laps o fac sub apa din motive pe care le-am invatat pe cand practicam yoga. Cand ies de sub apa totul straluceste. Este versiunea mea de isihasm.

Cunosc high-ul pe care ti-l da alergarea si cred ca bate orice drog. Exercitiile de forta fac dopamina.

Explicatia fiziologica a experientei din biserica nu este incompatibila cu credinta. Dumnezeu se foloseste de legile naturii si noi colaboram cu el.

Ar fi interesanta o discutie pe tema aceasta.
Sertorius says:

3 ianuarie 2011 la 23:10

Dragă Edi,

Îți mulțumesc ptr explicații. Sună ceva mai bine perspectiva ta, explicată astfel. Totuși, văzând ce i-ai răspuns la #54 dlui Alter Ego (care, între noi fie vorba, avea dreptate!), mă îndoiesc serios că tu înțelegi ce este mistica asta. Iisus și apostolii nu au fost mistici?! Pof… tim?!
Scuză-mă că îți repet o întrebare – ai idee cum e posibil să crezi în Hristos fără să fii mistic?
Sertorius says:

3 ianuarie 2011 la 23:16

Ptr publicul larg, găsesc necesar să fac precizarea didactică și nițel pedantă că orice rugăciune este o experiență mistică. Cum despre Iisus și despre apostoli știm că s-au rugat, rezultă că e cu totul înafară de orice îndoială că cei menționați au fost mistici.
Sertorius says:

3 ianuarie 2011 la 23:23

Dedicație ptr prietenul meu, CJ, cu urarea de La Mulți Ani! Sper să reapară printre noi temperamentalul și sensibilul nostru Mowgli.

PS. Dat fiind profilul meu intelectualist și ironic (adeseori chiar sarcastic), eu oi fi Bagheera? Partea proastă e că Kipling ăsta nu a conceput un personaj-guru, ca să joace și Edi în piesă. Iar așa, fără Edi, ce haz ar mai avea povestea?…
Sertorius says:

3 ianuarie 2011 la 23:27

Baloo : ”I’d teach him (Mowgli) all I know…”
Bagheera : „Oh, that won’t take too long…”

:laugh:
eddieconst says:

4 ianuarie 2011 la 06:29

Totuși, văzând ce i-ai răspuns la #54 dlui Alter Ego (care, între noi fie vorba, avea dreptate!), mă îndoiesc serios că tu înțelegi ce este mistica asta. Iisus și apostolii nu au fost mistici?! Pof… tim?!

Tot respectul Serto, dar cred ca privesti lucrurile prin prisma unei teologii idiosincratice. Nu exista, cel putin in apus, nici un istoric respectabil al teologiei crestine care sa sustina ce spui tu. Atunci cand afirmi ca nu poti crede in Isus fara sa fi mistic sau ca Isus si apostolii au fost mistici insemneaza ca i-ai ingropat pe toti marii mentori ai crestinatatii incepand de la Augustin si terminand cu Karl Barth. pentru ca nu imi amintesc ca Aquinas, Scotus, Luther, Calvin, Bonheffer etc, sa sustina ca nu poti crede in Isus fara mistica, sau ca isus si apostolii au fost niste mistci. probabil ca tu confunzi mistica cu experienta supranaturalului in evanghelii, dar cele doua nu sunt acelasi lucru. Exista o traditie mistica respectata in apus, dar nu este considerata norma.

Mistica este prin definitie o practica limitata la un numar foarte restrans:

Mysticism'” refers to beliefs and practices that go beyond the liturgical and devotional forms of worship of mainstream faith, often by seeking out inner or esoteric meanings of conventional religious doctrine, and by engaging in spiritual practices such as breathing practices, prayer, contemplation and meditation, along with chanting and other activities designed to heighten spiritual awareness

Asadar numai cine trece de de formele devotionale si liturgice ale credintei mainstream, cauta sensuri esoterice la doctrinele bisericii si se angajeaza in exercitii spirituale de tip transcedental crede in Hristos?

Hai sa luma de exemplu rugaciunea, pentru ca tu sau Alter m-ati intrebat cum poate exista rugaciune fara mistica. Pai chiar parintii misticii ortodoxe ne spuneau ca exista rugaciune cu gandul apoi rugaciune in care gandurile si sintamintele sunt impreuna, iar treapta ce mai inalta este rugaciunea contemplativa in care te rogi doar cu inima fara ganduri si cuvinte. Rugaciunea mistica este rugaciunea contemplativa, asta o spun toti maestrii misticii din rasrit si apus, asa ca ei recunosc ca exista rugaciune fara mistica. (in ce ma priveste sunt multumit cu treapta 1 si mai rar cu a doua).

Acum eu stiu care este doctrina ortodoxa, mai ales in gandirism, si ca in evul mediu augustin era acuzat ca nu este teolog pentru ca a priceput crestinismul doar rational si nu din mistica, dar cu tot respectul Sertorius eu am prieteni preoti dar nu ma consider de scoala rasariteana, punct. Imi amintesti de intrebarea pusa de Liceanu lui Cioran cu privire la ateismul sau si raspunsul lui: i-am citit pe toti mistci dar nu-i pentru mine. Nici pentru mine nu este dar eu nu cred ca cineva are de optat intre mistica si necredinta. Este ca si cum ai spune celui care nu trece de practicile si crezul bisericii, care nu cauta experiente limita si esoterism doctrinar, ca ar trebuii sa se considere ateu, asa cum a fost Cioran. Este asa cum am spus o doctrina care are ecou in holiness movement in care se crede ca daca nu ai botezul duhului care se manifesta in limbi, vedenii si minuni la harismatici, si in perfectionism fariseic la adventisti si baptisti, nu esti salvat. Si bineinteles ca exista Morris Venden cu mantuirea prin timpul petrecut cu Isus care te face sa nu mai pacatuiesti nic daca petreci nopatea cu secreata intr-o camera de motel si cei care nu pun ceasul sa sune dimineata, si cei care nu fac planuri pentru ei ci il lasa pe isus sa-i conduca ca pe schizofrenici, si cei care pun semne, si cei care deschid biblia la intamplare, si fetele care postesc sapte sabate ca sa se marite si sotiile care postesc sapte sabate sa nu le mai bata sotul, etc.,etc.,etc., neroziile mistice ale celor saraci cu duhul de pe la noi.
efidiles says:

4 ianuarie 2011 la 12:28

Un an nou plin de impliniri si realizari va doresc si eu. Imi pare rau ca nu reusesc sa contribui si va sustin atat de mult pe cat imi este recunostinta care o am pentru ati facut, ce am invatat si ce ati insemnat pt mine de-a lungul celor 3 ani de activitate la O&P si Oxigen2.

Desi sunt pe fuga si am vrut sa las doar o urare, mi s-a parut prea buna si frumos surprinsa observatia lui Edi cu privire la rugaciune, incat sa nu exclam si eu un „jos palaria”:
„chiar parintii misticii ortodoxe ne spuneau ca exista rugaciune cu gandul apoi rugaciune in care gandurile si sintamintele sunt impreuna, iar treapta ce mai inalta este rugaciunea contemplativa in care te rogi doar cu inima fara ganduri si cuvinte.” – „in ce ma priveste sunt multumit cu treapta 1 si mai rar cu a doua”

Cunosc senzatia de inconfort din alte trepte decat prima, ca unul care am crezut si le-am incercat sincer pe toate trei. Am ramas doar cu prima. In esenta, cred ca aceasta treapta tine in primul rand de dorinta dupa integritate si coerenta fata de tine insuti. Secundar, realizezi ca aceasta rugaciunea e suficienta pentru un Dumnezeu rational, care vede tot si iti cunoaste toate gandurile. Din punctul meu de vedere, sfortarile secundare dureroase si impletite cu lacrimi ale sinceritatii din treapta a treia, au de-a face cu negarea de sine si de fapt cei care le practica, recunosc lipsa credintei intr-un Dumnezeu rational si atotstiutor. Treapta a doua este scuzabila pentru oricine. Cunoastem argumentul…: cine nu il cauta pe Dumnezeu cand e in suferinta si disperat cauta ajutor?
La ora actuala, pentru a pune stapanire pe mintea ta, nu ti se mai spune fatis ca nu ai voie sa interpretezi biblia cu propriul creier(istoria nu o mai permite), in schimb, pentru a deveni la fel de controlabil si supus, da roade negarea de sine – prin rugaciune si alte metode pe care Edi bine le-a surprins.
Un lucru se vede clar: natiunea te vrea prost. Daca religia se multumeste sa ramana doar un instrument intre altele, atunci nu risc sa sar peste prapastie.

In alta ordine de idei, am citit undeva urmatorele:
„Un repros important pe care liberalismul il aduce religiei este ca adauga reguli ce au alt scop decat mentinerea sigurantei sociale.”
Ce parere aveti? Credeti ca obligatiile fata de Dumnezeu se justifica daca nu au relevanta sociala?
Daca da, atunci ce te faci in dialogul cu un musulman, cand te gasesti nevoit sa te rezumi doar la implicatiile sociale daca vrei sa-i demonstrezi impactul gresit al unei conceptii. Trebuie ca mai intai sa te lepezi de propriile conceptii acceptate „prin credinta”; altfel nu poti avea un dialog, pentru ca daca tie ti se permite sa asculti ceva doar „prin credinta”, pe motiv ca trebuie sa asculti „mai intai de Dumnezeu decat de oameni”, atunci si el e justificat pe acelasi motiv pentru orice conceptie ar avea. In coran i se porunceste la fel cum porunceste biblia.
Da nu, atunci ce facem cu ele? Cumva ramane ca tot ce ceea ce avem de demonstrat direct lui Dumnezeu, sa n-o facem direct, ci prin aproapele? Atunci cum ramane cu toate doctrinele si argumentarile care presupun demonstratii directe fata de Dumnezeu si nu au treaba cu aproapele? Daca ne rezumam numai la obligatiile ca au impact social, ar presupune disparitia tuturor nuantelor religioase pentru ca in ce priveste binele si raul fata aproapele, s-ar ajunge la acelasi acord in ultima instanta.
Deci…ce-i de facut? Pentru ca religiei pare ca a ajuns sa-i ramana doar lupta pentru demonstratiile directe fata de Dumnezeu (fara nevoia de argumente rationale).
maria says:

4 ianuarie 2011 la 13:26

Edi,
Te rog sa nu te superi si nu ma consider frustrata, insa se pare ca pui in aceiasi ciorba misticismul cu superstitia, vedeniile bibliei cu efectele halucinogene ale drogurilor, le presari putina individualitate si o servesti la masa ospatului cu ratiune.
Daca yoga te invata sa-ti controlezi voluntar gandurile, tot asa te invata si faptul ca mantuirea se obtine prin miscare fizica.
Eu totusi nu inteleg cum este cu evolutia hegeliana de la intuitie la simbol religios la ratiune.
La Hegel,ratiunea este dialectica, intuitia si cunoasterea sunt concepte situate pe aceiasi treapta transcedentala.Hegel spunea :”Eu sunt pura intuitie.”(FS). Referitor la simbolul religios,Hegel avea o viziune mai larga asupra ideii de simbol.Simbolul era in conceptia lui Hegel o „existenta exterioara nemijlocit prezenta sau data pentru intuitie, dar o existenta care nu trebuie inteleasa asa cum este data nemijlocit….ci intr-un sens mai larg si mai general.” (E.pag.312).
Isus nu a fost mistic, pentru ca El incorporeaza toate realitatile existentei, insa misticismul ca concept nu este neaparat un fenomen care depaseste legile naturale si nici o cauza a unui dezechilibru neuro-vegetativ, ci este ceva ce depaseste puterea unora de a intelegere ,pentru ca tine de o altfel de realitate.
Alter Ego says:

4 ianuarie 2011 la 20:34

eddieconst

” tu confunzi mistica cu experienta supranaturalului in evanghelii, dar cele doua nu sunt acelasi lucru.”

Da-mi mai multe detalii despre „experienta supranaturalului”, cum o vezi tu, eventual, care sunt neurotransmitatorii care au indus-o – sa luam experienta lui Pavel pe drumul Damascului.
Cam cum explici tu intamplarea ?
M-ar interesa si chestiunea cu Pavel in al „treilea cer” si….. ma opresc deocamdata aici.
Si inca o intrebare :
De ce vorbesti de supranatural, cand dupa afirmatiile tale supranaturalul nu exista, pentru ca Dumnezu lucreaza prin mecanisme naturale, sau ca sa traduc, prin mecanisme pe care mintea ta le poate cuprinde ?
Daca nu exista „supranatural” inseamna ca si imparteala ta in „experiente mistice” si „experiente supranaturale”(care, intre noi fie vorba, miroase tot maro), nu prea sta. Poate vrei sa zici altceva si nu inteleg ! E posibil sa cadem in tot felul de capcane ale limbajului, plecand de la o intelegere diferita a termenilor pe care ii folosim. De aceea am si luat initiativa de a defini termenii cu care operam.
Sertorius says:

4 ianuarie 2011 la 22:18

Maria #62,

Fie-vă milă de bietul Hegel! Ce v-a făcut? Îl siluiți în așa hal, de la înălțimea totalei dvs ignoranțe, încât un cunoscător, care rătăcește pe aici, nici nu știe ce să facă – să cheme Poliția, să sesizeze Parchetul sau să apeleze totuși la o instituție medicală abilitată?

Edi,

Păi dacă umbli cu așa definiții, cum să înțelegi ce iaște aia, mistica?! Ce treabă are mistica cu ”the mainstream faith”, cu liturghia sau cu ”the conventional religious doctrine”?! Nu știu de unde ai luat așa mândrețe de definiție, însă ai încredere în mine – autorul înțelege fenomenul misticii cam tot atât pe cât pricepe dl Ionică logica.

Nu, Edi, mistica nu este heterodoxie, sectarism sau ezoterism, ci altceva. La repezeală, îți ofer o definiție mediocră și mizerabil tradusă în românește, însă incomparabil mai aproape de fenomen decât definiția dată de tine :

”Misticism. Ceea ce se pretinde a fi experiență directă sau nemediată a divinului, în care sufletul omenesc realizează pentru moment unirea cu Dumnezeu (…)”.
Anthony Flew, Dicționar de Filosofie și Logică, București 1996, 230.

Să ne înțelegem – orice persoană, ortodoxă sau sectară, mainstream sau non-mainstream, liturgică sau non-liturgică, pravoslavnică sau cum mai vrei tu, care se roagă, face o experiență mistică. Deoarece despre Iisus știm că Se ruga, ba chiar obișnuia să Se roage frecvent, trebuie să conchidem că era un mistic. Nu putem ocoli concluzia asta, care ni se impune în mod necesar, indiferent la ce subterfugiu am recurge. Nu se egzistă, dragă Edi. Nu există rugăciune mistică și rugăciune non-mistică.
Desigur, cineva poate face teologie, poate să devină doctor în această materie, fără a fi și un mistic, în același timp. Însă în acest caz, teologul nostru este doar o specie de filosof, care cunoaște și expune, într-o formă mai mult sau mai puțin rațională, o anumită doctrină despre cunoașterea lui Dumnezeu (fără a intra în vreun tip de relație nemijlocită cu obiectul cunoașterii sale!).
Mistica, printr-o intuiție specifică, prilejuiește contactul direct cu Dumnezeu. Un credincios care I se adresează în chip nemijlocit lui Dumnezeu, în rugăciune, nu face teologie sistematică, ci o experiență mistică, nu jonglează cu concepte și raționamente dogmatice, ci cu intuiția unui dialog personal și nemijlocit cu divinitatea.
Acum, firește că există numeroase tipuri de mistică, de la superstiții primitive, precum animismul și până la elevate trăiri spirituale, în care se îngemănează intuții sensibile și intelectuale, de cea mai bună calitate.
Mistici nu au fost doar Meister Eckhart, Tereza de Avila sau Juan de la Cruz, ci orice credincios care și-a luat vreodată credința în serios, ajungând până acolo încât să încerce un ”dialog” cu Dumnezeu. Adventiștii, precum dna Maria, în incultura lor, își imaginează bazaconii despre ce o fi mistica asta, însă comicul situației constă în aceea că ei înșiși practică ceea ce condamnă. Sunt mistici fără s-o știe.
Alter Ego says:

4 ianuarie 2011 la 22:34

eddieconst

„Mysticism’” refers to beliefs and practices that go beyond the liturgical and devotional forms of worship of mainstream faith, often by seeking out inner or esoteric meanings of conventional religious doctrine, and by engaging in spiritual practices such as breathing practices, prayer, contemplation and meditation, along with chanting and other activities designed to heighten spiritual awareness”

Interesanta definitie, nu stiu de unde ai luat-o, dar hai sa lucram pe materialul clientului, cum se spune.
Inteleg ca mistic este acela care crede si practica ceea ce crede, cautand intelesuri ascunse si oarecum, dincolo de credinta si practica liturgica mainstream. Si enumera aceste practici spirituale „misterioase” prin care se desfasoara aceasta cautare :
– exercitii de respiratie
– rugaciunea
– contemplatia
– meditatia
– incantatii, cantari
Prima observatie ar fi aceea ca nu stim ce inseamna mainstrem, poate fi orice – catolicism, ortodoxism, lutheranism, calvinism, ….., budism, zen-budism, hinduism, islamism, iudaism….
Ca sa ma fac bine inteles, din punct de vedere al credintei si liturgicii catolice, tu esti un mistic. La fel si ortodocsii rasariteni, pot pretinde sa te incadreze intr-un curent mistic, cu mentiunea ca practicile si credintele tale nu sunt atat de ascunse, cel putin la prima vedere.
La asta se mai adauga si faptul ca faci exercitii de respiratie, ca te rogi(daca te mai rogi), de cantat…….stiu, n-ai veleitati artistice, dar definitia nu zice ca trebuie sa practici tot din lista, ci le enumera ca instrumente pe care misticii le utilizeaza.
Nu mai zic de fondurile muzicale, atitudinea usor teatrala, ceva din felul in care te exprimi, limbajul trupului, chiar daca nu exagereaza, are in intentie sa creeze ambientul potrivit pentru ca receptorul sa primeasca de la tine „revelatia”, asa ca… tot stare de transa se cheama ca vrei sa induci.
Da-mi voie, pe aceasta cale, sa-ti urez „Bun venit ” in clubul misticilor !

Da hai sa vedem ce a fost Hristos, dupa definitia de mai sus :
1. A fost Hristos un adept si practicant al religiei mainstream din epoca ?
Raspunsul l-ai dat chiar tu – a fost un „anarhist” – ceea ce e fals. Hristos n-a fost interesat catusi de putin de ordinea sociala. Voiai sa zici ca nu s-a inscris in curentul principal de gandire al epocii sale. Buuuuuuun !

2. Chestiunea ezoterismului – Invatatura lui Hristos a avut un caracter public sau unul initiatic, ascuns ? (ezoteric inseamna caracter initiatic, ascuns,)
Pai a avut un caracter public, vor sari cei care merg cu cutitul pana la jumatea pachetului de unt. Nu dragii mei, desi ea a fost proclamata in vazul si auzul tuturor, marea majoritate au vazut si au auzit dar de inteles a inteles cine trebuia sa inteleaga.
Cat despre faptul ca era ascunsa, vorbesc pildele Autorului „Cu ce voi asemana Imparatia?” – cu o comoara ASCUNSA intr-o tarina….
Si aici imi permit o paranteza : dau sfat tuturor celor interesati sa inteleaga(atat cat se poate intelege), ce vrea sa zica Hristos prin „Imparatia cerurilor” sau „Imparatia lui Dumnezeu”, sa caute si sa citeasca toate paragrafele in care Hristos face referire la Imparatie. In felul acesta nu veti cauta Imparatia cerurilor in constelatia Orion si veti evita „confuzia” cu civilizatia occidentala.
Spun asta pentru ca invatatura lui Hristos, este si azi ezoterica. Nu s-a schimbat nimic ! Nu toata lumea vede deslusit.
3. A cautat Hristos intelesuri adanci, ale invataturilor religioase ale timpului sau ?
Vinuri noi, burdufuri vechi , vinuri vechi, burdufuri noi.
4. A practicat Hristos rugaciunea ?
5. A practicat meditatia ? Scriptura ne zice ca petrecea nopti intregi „in rugaciune cu Tatal Sau”. Oare vorbea non stop o noapte intreaga ? Nu stiu.
6. Era o fire contemplativa? Iubea natura, dormea in gradini, sub cerul liber si dadea sfat sa privim cu luare aminte crinii si pasarile cerului si sa invatam de la ele sa traim, nu sa functionam.
Apropos – mi-a placut o predica mai veche a ta – cu cele 4 usi. Psihologii folosesc ceva asemanator dar sub forma unui romb.
7. La finalul Cinei, zice scriptura ca Domnul si… de acum apostolii(nu mai erau ucenici ci erau prieteni), au iesit afara si ghici ce au facut ? – Au cantat! Un cantec de pahar, pentru ca erau baieti de viata ?
Nu, au inaltat laude la adresa lui Dumnezeu, cantand.
Lista e foarte lunga si nu-mi propun sa reproduc tot Noul Testament.
Deci cum era Hristos dupa definitia de mai sus ?

Biblia nu condamna misticismul in Simon Magul ci condamna sarlatania egoista, condamna pretentiile unui iluzionist, unui fals producator de miracole – inselatorii menite sa bage mana in buzunarele credulilor, pentru rotunjirea propriei sale pungi.
Aici, da, este posibil ca multi din iluzionistii „mainstream” sa intre in coliziune cu Biblia.
Da, ma rog fiecare cum isi asterne…
study_nature says:

4 ianuarie 2011 la 23:18

Sertorius:

Să ne înțelegem – orice persoană, ortodoxă sau sectară, mainstream sau non-mainstream, liturgică sau non-liturgică, pravoslavnică sau cum mai vrei tu, care se roagă, face o experiență mistică.
[…]
Mistica, printr-o intuiție specifică, prilejuiește contactul direct cu Dumnezeu. Un credincios care I se adresează în chip nemijlocit lui Dumnezeu, în rugăciune, nu face teologie sistematică, ci o experiență mistică, nu jonglează cu concepte și raționamente dogmatice, ci cu intuiția unui dialog personal și nemijlocit cu divinitatea.
[…]
Mistici nu au fost doar Meister Eckhart, Tereza de Avila sau Juan de la Cruz, ci orice credincios care și-a luat vreodată credința în serios, ajungând până acolo încât să încerce un ”dialog” cu Dumnezeu.

Incet-incet cobori stacheta. Daca observ bine din progresia expunerii tale, declamatii precum „experienta mistica”, „contactul direct cu Dumnezeu” si adresarea „in chip nemijlocit lui Dumnezeu” sunt diluate cu o mica doza de realism, reusind in cele din urma sa ajunga doar „pana acolo incat sa incerce un „dialog” cu Dumnezeu.”

Adventiștii, precum dna Maria, în incultura lor, își imaginează bazaconii despre ce o fi mistica asta, însă comicul situației constă în aceea că ei înșiși practică ceea ce condamnă. Sunt mistici fără s-o știe.

Adventisti nu practica mistica. Cei mai multi doar se nevoiesc sa implineasca ceea ce li sa spus ca sunt datori sa faca.
Plus ca se asteapta sa obtina extazul mistic fara sa respecte retetele clasice dovedite de-a lungul mileniilor ca fiind eficiente.
Sertorius says:

4 ianuarie 2011 la 23:44

Study,

Cetești prea mult printre rânduri. Mai cetește și rândurile, te rog. Eu n-am diluat nimic, nu am coborât nici o ștachetă, formulările sunt echivalente.
Experiența mistică, prin natura ei, e intransmisibilă. Nu se poate proba și nici transmite rațional altuia. ”Ia-o p-asta!”, după cum zice amicul Mircea Badea. O crezi sau nu, te privește. Așa e mistica asta, ce să-i faci?
study_nature says:

4 ianuarie 2011 la 23:52

Pai, daca-i pe asa, ori suntem mistici, ori nu mai suntem! Din doo una.
:rotfl:
Sertorius says:

4 ianuarie 2011 la 23:59

Study #66,

”Adventisti nu practica mistica”.

Serios? Din câte știu eu, fiecare ”serviciu divin” debutează cu o rugăciune publică și, în genere, adventiștii sunt sfătuiți să ”caute personal pe Domnul în rugăciune”. Cum poți spune atunci că nu practică mistica?
study_nature says:

5 ianuarie 2011 la 00:03

Sertorius, ai citit Ascetica si mistica de Dumitru Staniloae?
study_nature says:

5 ianuarie 2011 la 00:10

Ma rog (i.e. practic mistica), daca vrei sa iei ostatic un anumit concept sofisticat, golindu-l de sens prin inlocuirea cu un altul mai la indemana, faci cum vrei, e libertatea ta.
Sertorius says:

5 ianuarie 2011 la 00:15

Study, șuguiești sau ce? Ia orice dicționar respectabil și vezi ce concept atribuie misticii și apoi mai vorbim despre ce ”confiscări” operez eu.
polihronu says:

5 ianuarie 2011 la 09:30

Dincolo de orice disputa pe definitii, mistica e mistificare. Poti avea o experienta mistica executind sau ascultind muzica, plimbindu-te prin ploaie, facind sex. Ba chiar si in vis. Cert este ca toate – asta era ideea lui Edi si enervarea lui Serto – experientele mistice sint doar petreceri in creierul uman.
remus11 says:

5 ianuarie 2011 la 09:57

exact!

acum sa vedem care „mistica” e mai buna..
care „cautare” dupa Adevar te face mai om si care te departeaza de umanitate?
Stef says:

5 ianuarie 2011 la 10:10

Eddie

lasand un pic mistica la o parte, constat ca virusul biologic scoate la iveala o alta problema.
Se strang in jurul tau din ce in ce mai multi oameni, cu diferite grade de dependenta(de oxigen) capatata de prin alte parti. La un moment dat or sa incepeapa sa te intrebe ei pe tine, „si acum ce facem?”, „cum respiram fara oxigen 1, 2, 3….?”
Umilul meu sfat ar fi sa te gandesti din timp la o terapie prin care sa-i inveti pe acesti oameni sa respire…singuri.
Sertorius says:

5 ianuarie 2011 la 10:56

Polihronu #73,

Mai întâi, există o deosebire importantă între o definiție corectă și una care… mistifică sensul unui fenomen.
În al doilea rând, pe asta cu mistica-mistificare de unde ai luat-o? Din ”realismul comunist” sau de unde? Ca un om rezonabil, în dialog cu un alt om rezonabil, te rog să aduci ceva argumente, indicii, probe, etc că mistica mistifică.
În al treilea și ultimul rând, e discutabil că ”experiențele” transcendentului căpătate într-o capelă, în Sala Filarmonicii, hoinărind prin ploaie, în orgasmul sexual sau în delirul oniric ar fi, la grămadă, același lucru. ”Petreceri în creier”… Fără supărare, dar ne-ai servit un reducționism grobian, în opinia mea, dragă Poli.
polihronu says:

5 ianuarie 2011 la 11:15

Intr-adevar, am uitat sa mentionez experienta mistica mediata de lectura lui Hegel.

Mistica mistifica prin aceea ca substituie o experienta intrapsihica liminara unei demonstratii. Daca eu aud voci sau vad o lumina intensa, sau sint pur si simplu euforic, trebuie ca spiritul se exista, nu?

Orice perceptie si orice gind este, draga Serto, o „petrecere in creier”. Dar simplul fapt ca pot concepe inorogul sau pot avea experienta mistica a flacarilor iadului nu inseamna ca acestea exista.
maria says:

5 ianuarie 2011 la 11:49

D-nule Sertorius,
Egocentrismul dvs. va face sa va considerati zeul cunoasterii. Oricum, nu am de gand sa polemizez pe baza panteismului hegelian.
Dar chiar asa, se pare ca la fiecare felie de paine ideologica pe care o imbuciati, adaugati ingamfare, jignire, dispret fata de ceea ce cred altii , asociind de fiecare data ratiunea cu vidul.
Poate e prea mult ca sa vi se spuna sa mai cititi si altceva nu numai definitiile din dictionar .Nu cred ca azs.inculti stiu ca daca rostesc rugaciune fac mistica, insa misticismul ortodox e cu totul altceva .
Si daca mistica este o sindrofie a creierului, s-ar putea ca la sfarsitul betiei cetateanul turmentat de aburii propriei emanatii sa constate si faptul ca laurii sunt spini, sacrul e profan, virtutea e meteahna, iar nobletea e josnica.
maria says:

5 ianuarie 2011 la 11:53

erata
…….imbucati….(adica a avea gura plina de rautati).
jugarean says:

5 ianuarie 2011 la 12:17

#9 Stef

Popa, pardon fariseu nebun si orb, citeste tot. Asta nu este biblia sa scoto si sa interpretezi ce vrei, este adevarul ce zdrobeste iluziile!
Ti-am scris asta CU DRAGOSTE…
Sertorius says:

5 ianuarie 2011 la 12:20

Polihronu,

Necazul cu voi – cu Edi și cu tine – e că gândiți în termenii reducționismului psihologizant. Cunoașterea în general și trăirea mistică, în particular, sunt și fenomene psihice, dar nu sunt doar atât. Să crezi că conceptul este doar un anumit itinerariu al neurotransmițătorilor (Edi) sau că toate trăirile mistice sunt doar ”petreceri în creier” (Polihronu) reflectă un mod naiv și îngust de a gândi lucrurile. Dacă doriți să cetiți o critică pertinentă adresată reducționismului psihologizant, vă invit să faceți cunoștință cu H. Rickert, Der Gegenstand der Erkenntnis (1921) sau cu B. Bauch, Wahrheit, Wert und Wirklichkeit (1923). Puteți găsi o prezentare a problemei și un rezumat al criticii lui Rickert la N. Bagdasar, Teoria cunoștinței (lucrare apărută în 1944 și reeditată de Univers Enciclopedic în 1995).
După cum vedeți, voi ați redescoperit miezul din dodoașca pe care alții au lămurit-o în urmă cu un secol!

Mistica nu mistifică nimic, dle Polihronu, ci reprezintă un mod nemijlocit de a trăi o realitate transcendentă. Ca să afirmi că, în acest proces, mistica mistifică realitatea, ar trebui ca, în prealabil, să deții dumneata în buzunar sensul ultim al realității. Cum asta nu nu se întâmplă, cel care mistifică de fapt lucrurile ești chiar dumneata.

Cât despre ”spirit”, continuă așa și voi fi și eu de acord că, în ceea ce te privește, spiritul nu există.

Dna Maria,

Desigur că fiecare suntem liberi să ne dăm cu presupusul pe un forum. Dvs, la fel de mult ca și mine. Numai, aveam și eu o dorință, nu știu, zic eu legitimă. N-am putea să ne dăm cu presupusul despre ceea ce cunoaștem?
De ce-l parazitați așa pe Hegel? Hegel a fost ”panteist”? Ați putea să ne dovediți afirmația asta? Și dacă nu sunteți în stare să susțineți nimic din ceea ce îi atribuiți pe aici lui Hegel, oare n-ar fi rezonabil și chiar igienic ptr discuțiile de pe acest forum, să vă abțineți să mai trăncăniți, cu sau fără copy-paste, despre Hegel? Studiați-l mai întâi, vedeți dacă-l puteți înțelege și, dacă încheierea e afirmativă, atunci poftiți să-i dezbateți ideile cu noi, pe forum.
Nu e mai bine așa?
polihronu says:

5 ianuarie 2011 la 12:49

Care va sa zica doi neo-kantieni de la inceputul secolului trecut au transat chestiunea, iar Hegel era un idiot cind vorbea despre implacabila evolutie dialectica a spiritului. Doara nu s-a mai scris nimic valabil de o suta de ani.

Spui tu: „Cunoașterea în general și trăirea mistică, în particular, sunt și fenomene psihice, dar nu sunt doar atât.” Esti bun sa ne spui totusi ce altceva mai sint? Ignoranta noastra isi asteapta inca eliberatoarea iluminare.

Cica mistica „reprezintă un mod nemijlocit de a trăi o realitate transcendentă”. Si eu sint cel care are inaderente la realitate? Nu detin deloc „sensuri ultime”. Dar scuip cu voiosie pe credulitatea infumurata a celor care detin cheile transcendentului.
Sertorius says:

5 ianuarie 2011 la 13:12

Polihroane, hai să te pun în fața opțiunii Pisarev, atunci.
Între o pereche bună de ghete și Madona Sixtină, pe ce alegi dumneata să ”scuipi cu voioșie”?
Sertorius says:

5 ianuarie 2011 la 13:26

Poli, știi care e deosebirea dintre tine, care te pretinzi un critic raționalist, și un raționalist critic autentic? Ultimul știe cu ce se mănâncă fenomenele astea.
La tine e altceva. O viziune mărginită a cuiva care scuipă pe orice depășește orizontul lui vizual nemijlocit. În weltanschauung-ul ăsta atât de bogat, perechea de ghete proprii merită respect, în vreme ce Madona Sixtină poate fi scuipată, cu sau fără voioșie, funcție de umoarea de moment.
Dacă singurul lucru cert sunt ptr voi piticii numiți neurotransmițători din creierul vostru, atunci găsesc că recomandabil ptr voi ar fi să trăiți într-un sanatoriu, unde personalul specializat să vă îngrijească piticii.
În acest context, poate că Țuțea avea dreptate să laude, împotriva voastră, pe baba murdară pe picioare. Despre obscurantiștii medievali, ctitori de catedrale gotice, ce să mai vorbim? Aceia vă pot da oricând lecții de spiritualitate.
maria says:

5 ianuarie 2011 la 13:41

D-nule Sertorius,
Ideea halucinanta a unui copy-past perpetuum imaginar nu face decat sa justifice faptul ca nu doriti nicidecum un dialog pe aceasta tema.
„Spiritul constient de sine, care din esenta lipsita de forma a intrat in sine sau care si-a ridicat nemijlocirea sa la nivelul Sinelui in genere, determina simplitatea ca o pluritate a fiintei-pentru-sine si este religia perceptiei spirituale in care el se risipeste intr-o multime nenumarata de spirite mai slabe sau mai puternice , mai bogate sau mai sarace. Acest panteism- mai intai subzistenta linistita a acestor atomi spirituali-devine miscarea dusmanoasa in ea insasi.Nevinovatia religiei florilor, care nu e decat o reprezentare lipsita-de-sine a Sinelui, trece in seriozitatea vietii in lupta,in vina religiei animalelor, linistea si neputinta individualitatii contemplative trece in fiinta-pentru-sine distrugatoare ” (Hegel F.S.pag.391).
Sertorius says:

5 ianuarie 2011 la 13:49

”Nu detin deloc “sensuri ultime”. Dar scuip cu voiosie…” (Polihronu).

Orice măgar poate să scuipe, un om însă trebuie să se distingă prin altceva. Prietene Poli, dacă nu deții ”sensuri ultime”, atunci cum ai putut scrie că ”mistica mistifică”? A mistifica presupune existența unui original, în lumina căruia se poate proba înșelătoria, denaturarea, coruperea pe care o produce mistificarea. Astfel, dacă nu deții originalul, cum de-ți permiți să vorbești de mistificare?…
Sertorius says:

5 ianuarie 2011 la 13:53

Dna Maria,

Văd că vă pricepeți la copy-paste, problema este dacă și înțelegeți și gândiți materialele cu care jonglați. Din citatul oferit, rezultă că Hegel este panteist?
maria says:

5 ianuarie 2011 la 14:33

D-nule Sertorius,
Daca nici marii sau micii filosofi nu au reusit sa-l inteleaga cu adevarat pe Hegel, ma mir totusi ca cineva poate patrunde spiritul infinit al lui Hegel imortalizat in esenta filosofiei sale, esenta care constituie in conceptia lui Hegel ultima treapta a cunoasterii.
Deci , va felicit ca nu mai aveti mult si cuprindeti Absolutul.
Si acum o mica cugetare hegeliana copy-past scris la calc., ( urmeaza sa cautati dvs.din ce carte , va spun numai pagina :292) :” Cultura incepatoare pleaca intotdeauna de la critica ,cea desavarsita vede in fiecare lucru ceea ce e pozitiv.”
Sertorius says:

5 ianuarie 2011 la 15:00

Dna Maria,

Uitați de rugămintea mea. Scrieți cât și despre oricine doriți, copy-paste-ul, ca operație, e oricum la fel, indiferent de text. Eu am, desigur, și opțiunea să nu mai citesc ce scrieți.
Vă admir dezinhibarea – firește, dezaprobând-o! Îmi amintiți de Emil Boc în materie de drept constituțional sau de Elena Udrea în ceea ce privește calitatea de ministeriabil. Cu tupeu, poți să te dai orice.
Decât să-i emulați pe cei doi, pomeniți mai sus, și să nenorociți o țară, poate că e de preferat să vă ocupați timpul poluând aceste spații virtuale. Gradul de pericol social e infinit mai redus.
Aranjamentul ăsta însă s-ar putea să nu vă convină dvs. Într-o țară ca România, dvs cu certitudine că ați face carieră ca profesor universitar de filosofie. Iar dacă ați intra în politică, ați ajunge cel puțin premier. Când ești dovedit de furt și nu încerci nici o jenă, când poți trăncăni cu tupeu despre autori pe care nu i-ai cetit și înțeles niciodată, ești menit să ajungi departe.
maria says:

5 ianuarie 2011 la 15:42

D-nule Sertorius,
Lasati tupeul deoparte, pentru ca dvs.,sunteti materializarea ideii de tupeu.
Se pare ca nu sunteti centrat pe ideea de sinceritate, si din dorinta de a fi un hopa-mitica, incercati sa puneti etichete ,pentru a injosi si a minimaliza pe cel de langa dvs.
Insa nu uitati ca pentru a fi vertical un hopa-mitica ,are picioarele ingreunate cu „balast’.
Acest aspect nu e valabil in plan transcendental, pentru ca nu-ti da voie sa te inalti la absolut .Poti totusi sa devii propriul absolut impamantenit cu idei cu tot.
Acesta e un subterfugiu, care-ti verifica si mai mult lipsa de cuviinta .
Daca-mi dovedesti furtul cu copy-pastul de care m-am cam saturat, atunci pot spune ca intr-adevar termenul de a trancani mi se potriveste. Daca nu, cu toata sinceritatea, iti recomand sa iei problema barbateste asa cum ti-ai pus stampila de general, si sa nu recurgi la siretlicluri defaimatoare, ridicandu-te nu prin virtutea gandurilor si ideilor ci prin labilitatea convingerilor.
Am incheiat discutia ,chiar ma bucur pentru optiunea aleasa, pentru ca nu stiu cat v-a lasat „eul „sa cititi si sa intelegeti din Hegel. Ceea ce e mai degradant ca fiinta umana, e faptul ca atunci cand sunteti provocat, incepeti atacul la persoana, ceva care sa demonteze de la inceput ideea ca persoana cu care dialogati ar fi capabila sa priceapa ceva. Este un punct pe care mizati, pentru a incepe propria pledoarie si a fi sigur ca puteti sa va desfasurati ideile sau convingerile.
Nu l-ati abordat numai cu mine, ci si cu altii. Pentru cineva avizat este un caz care poate fi luat in discutie despre ce inseamna de fapt identitatea mascata, sau contopita cu iluzia .
polihronu says:

5 ianuarie 2011 la 15:55

Draga Serto, faza cu ghetele si capela sixtina e o falsa dilema. Daca sint descult in zapada, prefer sa iau ghetele si sa admir Michelangelo altadata. Nu uita insa ca-ti spune asta un om care a bagat mii de dolari in carti, partituri si cd-uri, plus vreo opt ani de teologie. Nu mai vorbesc de bilete de concert sau zile intregi petrecute in muzee.

Critica ta ce deplinge ignoranta mea in materie de spirit e, cu ingaduinta, o idiotenie. Viata mea e mai toata alcatuita din semne si sunete – cuvinte si muzica. Episoade mistice, demne de calugarii pustiei, iti pot relata si eu. Iar disciplinele spirituale au dominat buna parte din anii mei de liceu. Nu din ignoranta vorbesc eu. Dimpotriva.

Vad ca eviti inca sa raspunzi intrebarilor directe. Ba chiar tii sa raspunzi in locul meu la propriile intrebari. La ce bun?
polihronu says:

5 ianuarie 2011 la 16:05

Apropo, generale: si ghetele, si capela sixtina au o existenta verificabila, oricit de diferite sint nevoile pe care le implinesc si modul de interactiune. Spiritul si partenerii lui transcendentali sint cel mult niste postulate – in sensul larg de „presupuneri”, fiind evident ca tin de ordinul INevidentei.
eddieconst says:

5 ianuarie 2011 la 16:14

Serto, Alter, un click de mouse va duce direct la articolul de pe wiki de unde este luat citatul. Wiki=mainstream. Serto, chestia cu fuziunea toatala a sufletului cu Dumnezeu este un nonsens.

Hai sa ascultam si cateva sfaturi de la un adevarat mistic:.

Sf. Ieronim, sfaturi pentru fecioare:

For myself, however, I wholly disapprove of baths for a virgin of full age. Such a one should blush and feel overcome at the idea of seeing herself undressed. By vigils and fasts she mortifies her body and brings it into subjection. By a cold chastity she seeks to put out the flame of lust and to quench the hot desires of youth. And by a deliberate squalor SHE MAKES HASTE TO SPOIL HER NATURAL GOOD LOOKS. Why, then, should she add fuel to a sleeping fire by taking baths?

Sf Ieronim catre SABINIANUS:

It is usual in the monasteries of Egypt and Syria, Antioch for virgins and widows who have vowed themselves to God and have renounced the world and have trodden under foot its pleasures, to ask the mothers of their communities to cut their hair; not that afterwards they go about with heads uncovered in defiance of the apostle’s command, for they wear a close-fitting cap and a veil. No one knows of this in any single case except the shearers and the shorn, but as THE PRACTICE IS UNIVERSAL, it is almost universally known. The custom has in fact become a second nature. It is designed to save those who take no baths and whose heads and faces are strangers to all unguents, from accumulated dirt and from the tiny creatures which are sometimes generated about the roots of the hair.

Succes.
Stef says:

5 ianuarie 2011 la 16:48

Fara prea multa legatura cu ceea ce discutati domniile voastre pe aici….

Era intr-o frumoasa dupa amiaza de august, undeva prin 2004. Tocmai sosisem la manastirea Sihastria din jud. Neamt, una din cele mai frumoase din tara, fara exagerare. Eram impreuna cu sotia, o prietena a acesteia si cu baiatul meu. Pentru ca trebuia sa ramanem peste noapte, un calugar cu o functie destul de importanta in ierarhia locului a venit sa ne ajute sa ne cazam intr-o chilie proaspat amenajata pentru primirea de oaspeti. In timp ce vorbeam cu calugarul despre manastire si imprejurimi, prietenei sotiei mele, care mergea chiar in fata noastra, i-a cazut o geanta din mana. S-a aplecat s-o ridice si in momentul acela, am putut avea privelistea splendida a unor bikinei minusculi si rosii. Nu va pot explica transfigurarea pe care am vazut-o pe fata calugarului, si cum ochii lui aruncasera intr-o fractiune de secunda masca de sfintenie cu care ma onorase pana atunci.
Nu-mi amintesc prea multe despre slujba importanta pe care am urmarit-o in noaptea aceea, in schimb figura calugarului o am mai clara in minte ca icoanele frumos colorate de pe peretii manastirii.
Si uite cum ani si ani de mortificare autoimpusa, de meditatii, rugaciuni prelungite si matanii nenumarate…palesc intr-o secunda de intoarcere la ceea ce in definitiv suntem, simpli oameni.
study_nature says:

5 ianuarie 2011 la 16:57

Primul citat din Ieronim este socant!
Totusi, poate si mai condamnabila mi se pare una dintre afirmatiile lui imediat anterioare celor despre imbaiere:

When you go a short way into the country, do not leave your daughter behind you. Leave her no power or capacity of living without you, and let her feel frightened when she is left to herself.

Sfantul Ieronim, Scrisoarea CVII, Catre Laeta, fragmentul 11.

Pe pagina indicata gasiti si cateva informatii despre scrisoarea respectiva:

Laeta, the daughter-in-law of Paula, having written from Rome to ask Jerome how she ought to bring up her infant daughter (also called Paula) as a virgin consecrated to Christ, Jerome now instructs her in detail as to the child’s training and education. Feeling some doubt, however, as to whether the scheme proposed by him will be practicable at Rome, he advises Laeta in case of difficulty to send Paula to Bethlehem where she will be under the care of her grandmother and aunt, the elder Paula and Eustochium. Laeta subsequently accepted Jerome’s advice and sent the child to Bethlehem where she eventually succeeded Eustochium as head of the nunnery founded by her grandmother. The date of the letter is 403 a.d.
Sertorius says:

5 ianuarie 2011 la 17:12

Dna Maria #90,

Furtul dvs vi l-a probat aici, în fața tuturor, CJ. Doriți să vă mai fac eu o dată proba? Eu nu am timp să vizitez locurile facile de pe net de unde vă luați dvs materialele. Eu nici nu am ceva împotrivă să folosiți copy-paste-ul. Nu e o îndeletnicire demnă, însă asta vă privește. Eu doream un singur lucru – să fi înțeles dvs înșivă ceea ce copiați, înainte de posta. Însă se pare că dorința asta a mea reprezintă ”atac la persoană”.

Polihronu #91-2,

Când planul spiritual ține în mintea ta de domeniul ”in-evidenței”, atunci dă-mi voie să-ți spun că ai cheltuit banii și timpul de pomană. Cărțile, muzica, concertele, teologia sau mistica nu ți-au folosit la nimic. Poate ți-au slujit doar ca ”orgii în creier” și atât. Adică un soi de experiență la care puteai ajunge și cu ajutorul drogurilor, nu-i așa?

Nu ai înțeles sau poate n-ai vrut să înțelegi ideea din spatele opțiunii Pisarev. Dacă nu ai spirit, nu poți decât să scuipi pe Capela Sixtină. Dacă nu ai spirit, ce valoare mai poate avea un Bach? Dacă nu ai spirit, catedralele gotice nu sunt decât niște clădiri ridicole.

Dacă nu ar exista spirit, nici măcar discuția noastră de aici nu ar putea exista. Cum ar putea spune cineva că spiritul e un postulat incert, ceva ”de domeniul INevidenței”?…

Edi #93,

Problema e că tu critici ceea ce nu cunoști. Definiția adusă de tine, privind mistica, este eronată. Ți se pare un non-sens că, în mistică, se pretinde contactul nemijlocit cu divinitatea? Tu te rogi? Iar când te rogi, ce faci? Nu ai un dialog direct cu Dumnezeu? Rugăciunea ta nu este mai puțin mistică decât era rugăciunea Sf. Ieronim, pe care ni-l citezi.
laurentiuh says:

5 ianuarie 2011 la 18:13

#94,

Calugarii nu sunt sfinti,martiri,sihastri mortificati sau mai stiu eu ce.. Calugarii sunt simpli oameni ce traiesc in comunitati dupa regulile respective. La ce te asteptai?

In schimb,nu cred ca dra / dna,prietena sotiei tale,a a venit la manastirea Sihastria cu poalele pana la fund ca sa caute oameni sfinti.Si iarta-ma,nici tu impreuna cu ea.

Am vazut de curand un documentar despre Maica Tereza.Va recomand cu placere acest documentar despre credinta si activitatea acestei femei. Dupa o viata petrecuta intre cei mai de jos oameni,intre muribunzi,leprosi si orfani,Maica Tereza isi pierduse credinta!Si a scris despre asta,nu a jucat teatru pe stadioane..
Problema nu sta in vreun dos sau piciorus de domnisoara pe care le vezi si pierzi cuviosia.
Adevarata problema sta in credinta ca daca ne rugam,sau traim in post,sau ne inchidem in manastiri.. putem sa avem „un dialog direct cu Dumnezeu” cum spune prietenul nostru,Sertomisticu.
Asa ajungem sa credem tot felul de lucruri ciudate,printre care si faptul ca un calugar trebuie sa se uite la chiloteii rosii a unei domnisoare ca la felul paisprezece.. Daca era intr-o altfel de biserica sigur i se spunea fetei in fata ca a pierdut mantuirea!

„Dialog direct” cu Dumnezeu au oamenii cu probleme psihice. Restul,ce o fi insemnand asta,nu pot avea un dialog cu ceva ce ne depaseste infinit conditia.
polihronu says:

5 ianuarie 2011 la 18:16

Generale, pina cind? N-am spirit, na, si reusesc totusi sa nu scuip pe capela sixtina. Uimitor, nu? Apropo de „a avea spirit”: ziceai ca esti adventist? Vrei sa te excluda astia cit ai zice peste?

Imi explici si mie rationamentul din dosul urmatoarei insondabile asertiuni? „Dacă nu ar exista spirit, nici măcar discuția noastră de aici nu ar putea exista.” Multam.
Stef says:

5 ianuarie 2011 la 18:28

#80 Jugareanu

„Popa, pardon fariseu nebun si orb, citeste tot. Asta nu este biblia sa scoto si sa interpretezi ce vrei, este adevarul ce zdrobeste iluziile!
Ti-am scris asta CU DRAGOSTE…”

Buna frate Jugareanu,ne bucuram ca ai primit liber de la Parlamentu’ European ca sa ne onorezi cu prezenta. 🙂
Totusi, scrie si mata romaneste, ca din pasareasca asta nu am inteles nimic din ce vrei sa spui. Detaliaza si iti promit ca vei avea raspunsul negresit.

PS. Vezi ca te bate Doamne Doamne ca folosesti cuvinte cam urate. Sau esti unu’ de-ala de lasa credinta la o parte cand vrea sa paleasca pe cineva..
Si dupa ce l-a tavalit bine, ii arunca asa o privire dragastoasa de il pufneste plansu’ tot pe ‘al batut. :beauty:
Sertorius says:

5 ianuarie 2011 la 18:45

Laurentiuh #98,

Eu nu am afirmat niciunde că aș fi un mistic. Eu doar știu ce este mistica, spre deosebire de voi, ceilalți. Dacă vorbim despre cultura pătlăgelelor, ar cam trebui să avem ceva habar de horticultură, nu? Iar dacă știi ce este horticultura, nu ești neapărat un grădinar.

Polihronu #99,

”A avea spirit” nu înseamnă să crezi în fantome descărnate. Ptr cei 8 ani de teologie ai dumitale, m-aș fi așteptat să știi atâta lucru. De-aia, excluderea mea nu este așa evidentă, precum presupui dumneata.
Cât despre aserțiunea mea, e nu e câtuși de puțin insondabilă. Cum am putea conversa, dacă nu ar exista limbaj? Cum ar putea exista limbaj, dacă nu ar exista inteligență? Cum ar putea exista inteligență în absența unui subiect gânditor? În fine, cum ar putea exista toate acestea, dacă nu ar exista spiritul, care le însumează?
Dacă adventiștii contestă mistica practicând-o, dumneata te miști în planul spiritului, negându-i existența! Aceeași incomensurabilă nerozie, deși mult augmentată în cazul dumitale.