Logos 55 – Droguri

30 decembrie 2010 de Edmond Constantinescu 220 comentarii

Înregistrat sub Video Tagged with Holliness Movement, Misticism, Neurotransmitatori, Sfintire

220 Responses to Logos 55 – Droguri

Stef says:

5 ianuarie 2011 la 18:48

#98

Ce asteptam? Nu stiu. Stiu doar ca am vazut in fata mea un om in care frustrarea era maxima, un om vrednic de mila. La ce i-au folosit anii de ascetism dedicati lui Dzeu?

Tot asa poti intalni asemenea oameni, cu pretentia de sfintenie, in toate bisericile in care vei intra. Putintica rabdare si vei vedea latura animalica a fiecaruia iesind la iveala.

Sau iti poti pune ochelarii mistici si sigur nu vei vedea nimic nelalocul lui. Fiecare cu dioptriile lui.
maria says:

5 ianuarie 2011 la 18:53

D-nule Sertorius,
De ce va eschivati si ocoliti mereu ceea ce nu va convine.
V-am demonstrat faptul ca ceea ce am scris din Hegel este luat din cartile respective, si se pare ca indiferent ce a-si spune repetati mereu aceiasi replica.
Din toata expunerea de idei despre Hegel data de dvs. nu am inteles nimic concret.
In faza cu Capela sixtina ,ati imprumutat ceva din specificul ideii de spirit, enuntate de Hegel, insa strivit de incapacitatea de a sesiza faptul ca acest colos pictural michelangian, are drept scop inscaunarea unui fals conducator spiritual.
Ea are o monumentala scena a Judecatii de apoi , terifianta ca priveliste, insa nu defineste ideea de religie adevarata.
Daca intr-adevar l-ati citit pe Hegel ati fi stiut ca spiritul adevaratei religii definit de acesta, nu poate fi reprezentat cu adevarat prin arta, pentru ca ‘Hristos, biciuit, cu cununa de spini pe cap,” reprezinta mai mult decat o imagine. Imaginea in acest sens, al religiei adevarate, nu poate cuprinde gandurile, esenta si adevarul.
Pentru ca daca s-ar cuprinde ceea ce a fost la cruce in arta, ‘uratul apare ca moment necesar’, specifica Hegel in Estetica.
Nu va mai chinuiti sa vedeti pe net, pentru ca nu e nimic de vazut, si nici de citit in acest sens.
Si pentru a mai intelege catusi de putin cum sta treaba cu misticismul si isihasmul, cititi-l pe Arsenie Papacioc, in dezbaterea lui despre misticism si calea apofatica.Aduce putin cu ideea lui Hegel despre finalitate ca esenta si intelegerea finalitatii prin negatia negatiei.
Alter Ego says:

5 ianuarie 2011 la 20:19

„Apropo de “a avea spirit”: ziceai ca esti adventist? Vrei sa te excluda astia cit ai zice peste?”

Aproape imi pierdusem speranta, cand …..iata, ca dintr-un loc ascuns, apare adevarata problema !

„Daca „esti adventist” risti sa te excluda. Nu ti-e frica ?”

Asta este „problema” dragii mei !
Sertorius says:

5 ianuarie 2011 la 21:23

Dna Maria #103,

”Din toata expunerea de idei despre Hegel data de dvs. nu am inteles nimic concret.”

Stimată dnă, dacă așteptați ceva ”concret”, ați greșit adresa. Hegel ăsta nu ne-a lăsat, din nefericire, nici o rețetă de zacuscă și nici vreun model de împletit ciorapi. Concluzia că Hegel a fost ”panteist”, ați furgăsit-o de pe undeva sau este rezultatul analizei dvs proprii?

”V-am demonstrat faptul ca ceea ce am scris din Hegel este luat din cartile respective”

Așa? Unde ați binevoit să postați ”demonstrația” asta? Eu am zis să nu vă dezgolesc în public, dar dacă umblați cu ”demonstrații”, am putea considera și posibilitatea să ne faceți rezumatul ideatic al unei cărți a lui Hegel. La libera dvs alegere. Dacă reușiți să alcătuiți un asemenea rezumat și să ne și explicați citeț ce a vrut autorul să spună în acea carte, eu mă leg să retrag tot ce am spus despre dvs. Primiți?

”In faza cu Capela sixtina ,ati imprumutat ceva din specificul ideii de spirit, enuntate de Hegel, insa strivit de incapacitatea de a sesiza faptul ca acest colos pictural michelangian, are drept scop inscaunarea unui fals conducator spiritual.”

În primul rând, ideea lui Pisarev era cu totul alta. Polihronu n-a prins-o, la dvs nici nu mă așteptam să o pricepeți. Cât despre incapacitatea mea de a sesiza ”scopul” lui Michelangelo, aici ne arătați cât de îngust se poate gândi uneori pe la Școala de Sabat. Care este ”scopul” artei lui Michelangelo, onorată dnă? Cumva, în inteligența dvs, propuneți demolarea Capelei Sixtine pe motiv că ar avea ”drept scop înscăunarea unui fals conducător spiritual”?

”Ea are o monumentala scena a Judecatii de apoi , terifianta ca priveliste, insa nu defineste ideea de religie adevarata.”

Eextraordinar! N-o definește pe aia adevărată? Nu mai spuneți! Și care e religia adevărată? Dacă nu e creștinismul, plăsmuit în arta lui Michelangelo, atunci care o fi ”religia adevărată”? Mozaismul, mahomedanismul sau poate hinduismul? Nu vă jenați, îndrumați-ne și pe noi în hățișul ce separă adevărul de falsitate.

”Daca intr-adevar l-ati citit pe Hegel ati fi stiut ca spiritul adevaratei religii definit de acesta, nu poate fi reprezentat cu adevarat prin arta, pentru ca ‘Hristos, biciuit, cu cununa de spini pe cap,” reprezinta mai mult decat o imagine. Imaginea in acest sens, al religiei adevarate, nu poate cuprinde gandurile, esenta si adevarul.”

Eu nu l-am cetit pe Hegel, dnă. De-aia de la mine, lumea nu poate înțelege nimic ”concret” despre Hegel. De la dvs însă, oamenii au ce învăța. În frazeologia asta, fără noimă în opiniunea mea de necunoscător, Hegel denigrează arta, iar o imagine, de altfel, destul de concretă plastic, e declarată ca fiind mai mult decât o imagine (adică, o imagine plus ce?). Apoi mai intervine și expresia ”imaginea religiei adevărate” (Mefistofel știe ce-o mai fi însemnând și asta!), despre care ni se spune că n-ar cuprinde ”gândurile, esența și adevărul”.
Aiureala asta, mustind a haos bahic, are și altă explicație decât copy-paste-ul non-inteligent din mai multe surse la întâmplare? Dacă da, atunci poate binevoiți să ne desenați ce ați dorit să spuneți în pasajul ăsta.

”Nu va mai chinuiti sa vedeti pe net, pentru ca nu e nimic de vazut, si nici de citit in acest sens.”

Dormiți liniștită, dnă, v-am mai spus că eu nu mă pricep la căutatul surselor dvs de pe net. Dacă CJ revine însă printre noi, s-ar putea să aveți din nou surprize neplăcute, cine știe?

”Si pentru a mai intelege catusi de putin cum sta treaba cu misticismul si isihasmul…”

Onorabilă dnă, îngăduiți-mi să vă readuc la realitate. Până acum, singurul care a arătat că știe ce iaște aia mistică a fost subsemnatul. Sună cam prost că o spun chiar eu, dar cum văd că dvs nu vedeți realitatea, m-am văzut nevoit să las nițel modestia la o parte.
În vasta dvs cunoaștere a misticii, dvs ați binevoit să afirmați că Iisus nu a fost mistic. Așa că, înainte de a face recomandări bibliografice, poate ne explicați de ce ați făcut respectiva afirmație.

”Aduce putin cu ideea lui Hegel despre finalitate ca esenta si intelegerea finalitatii prin negatia negatiei.”

Cine ce aduce, stimată dnă? Ce finalitate ca esență ați găsit dvs în Hegel și unde? Și ce legătură are finalitatea cu ”negația negației” (corect românește, ”negarea negației”)?
Cu bâiguieli de-astea, refuzate de sens, ați putea face carieră ca profesor universitar de filosofie.
polihronu says:

6 ianuarie 2011 la 05:54

Generale, ai impresia ca o serie de intrebari retorice constituie un rationament? Imi pare rau, dar ne-ai oferit doar o mica demonstratie de obscurantism filozofic. Simpla repetare exaltata a unei mantre nu are nimic a face cu demonstratia riguroasa.

Eu vad limbaj si inteligenta (cel putin) si in lumea animala, daca nu cumva chiar si in cea vegetala. Esti pan(en)teist? Cit despre excludere, insusi limbajul posedarii de spirit este strain teologiei adventiste si cu totul suficient, indiferent de rafinamentul filozofic al conceptului, pentru a fi suspect.

Ignoranta mea este intotdeauna marturisita, cum ar fi cea despre imponderabilul spirit. Nu e necesar, nici folositor s-o extinzi tu dupa bunul plac.
maria says:

6 ianuarie 2011 la 07:21

D-nule Sertorius,
Hegel nu denigreaza arta, insa considera ca ea este rezultatul spiritului frumos. Simbolismul, clasicul,romantismul constituie „panteonul” artei produse de spiritul frumos.
„Religia crestina contine in ea momentul artei „(E.516), dar in cursul dezvoltarii ei,”in epoca luminilor” ea a atins pozitia cand gandul,intelectul, inlatura elementul artei, pentru a lasa loc „figurii omenesti reale si aparitiei reale a lui Dumnezeu”.
D-nule Sertorius, numai indienii pot face din Isus un mare mistic. Dumneata te legi de o definitie din dictionar,fara a te sinchisi probabil de a incerca sa citesti si marturiilor unor oameni care practica misticismul si de fapt ce incearca ei sa faca.
CJ nu a demonstrat nimic, decat cateva definitii luate de pe net, si citate puse cu ghilimelele respective.
Ati spus ca Hegel e mare pentru ca pune la baza realitatii spiritul. Depinde care spirit.
Hegel vorbea de „omenescul nepieritor”,si de „infinita lui dezvoltare”.Iti place sa te axezi numai pe anumite scrieri ale lui Hegel ,nesesizand faptul ca exista diferente majore intre scrierile de inceput si cele de la sfarsitul vietii, exista diferente in modul de percepere al spiritului, exista o evolutie de la perspectia panteista din „Fenomenologia spiritului” si spiritul religiei din „Filozofia spiritului”.
Increderea oarba in propria judecata, dispretul fatis fata de cei care au o conceptie diferita, nevoia intrinseca de scoatere a eului propriu deasupra lucrurilor evidente, calcarea in picioare a credintei in numele propriului orgoliu care nu discerne nici macar ce inseamna ideea de suflet, amestecarea voita sau reavoita a unor concepte, tot in dorinta de scoate in evidenta propriile idei denaturate de infatuare, persiflarea, toate aceste moduri de manifestare, nu fac decat sa duca la simpla si reductionista ipoteza a falsului rationament. Echivocul situatiei demonstreaza ca atacul este arma folosita pentru a masca imposibilitatea justificarii ideilor pronuntate cu atata nonsalanta.
ediorgu says:

6 ianuarie 2011 la 07:35

@stef #75
Iar te grabesti sa faci afirmatii pripite si inutile. Ai mai facut-o deunaunazi, cand te-ai simtit dator sa anunti pe cineva cu se ocupa altcineva.
Nu ca m-as simti cu musca pe caciula dupa ceea ce ai spus tu la #75, dar observ ca esti vajnic bagator in seama si grabnic varsator de judecati. Daca te simti pregatit sa intri in discutiile politice dintre Serto si Pro-scris (chiar tu ai zis ca nu-ti trebuie prea multa pregatire pentru asta) nu inseamna ca esti si psiholog ca sa analizezi tendintele de pe saitul asta. Ia-o mai usor…
ediorgu says:

6 ianuarie 2011 la 07:49

la postul precedent am tastat gresti un cuvant – am vrut sa sciu ”deunăzi”.
Pentru administratori – exista vreo posibilitate daca suntem inregistrati si logati sa ne putem corecta postarile daca vedem ca am gresit ceva?
maria says:

6 ianuarie 2011 la 08:13

imi cer scuze pentru pleonasm ,…..reductionista ipoteza ,atat.
laurentiuh says:

6 ianuarie 2011 la 08:37

Ceva de citit,se potriveste cu tema noastra..

http://www.contributors.ro/cultura/katyn-dostoievski-si-diavolul-in-carne-si-oase-un-dialog-cu-h-r-patapievici/
Sertorius says:

6 ianuarie 2011 la 09:11

Polihronu #106,

Prietene, acel șir de întrebări nu sunt nici retorice, nici exaltate și nici nu constituie o mantră. Dacă ptr tine acele elemente, invocate de mine, sunt cuvintele goale ale unei incantații fără sens, atunci mă tem că orice dialog rațional cu tine este imposibil. Fiecare element invocat – existența limbajului, a inteligenței, a subiectului gânditor – reprezintă un dat neîndoielnic al realității. Ele erau dovezi, probe, argumente ale existenței spiritului.
Argumentul tău cu lumea vegetală/animală nu poate invoca și al treilea element, subiectul gânditor. Însă, indiferent de extensiile pe care dorești să le faci, dovada irefutabilă a existenței spiritului constă în faptul misterios și inexplicabil de a gândi. Pricepi atâta lucru sau trebuie să-ți mai desenez ce și cum? O fac cu plăcere, îmi dau seama cât de jalnic e să ajungi într-un asemenea hal de inconștiență.

Bine, domnule, sunt ”suspect”. Teologia adventistă, altminteri provocatoare de irosiri personale, azi e invocată ca vârful absolut al gândirii, să-nțeleg? Dacă nu gândești și nu te exprimi în termenii și în limitele limbajului de lemn azș ești un ”suspect”? Excelent, atunci sunt un suspect. Ești satisfăcut acum? Scoate repede lista de Index.
Dar hai să-ți ofer și eu un text biblic, teologule :

”Dumnezeu este Spirit, și cine se închină Lui, trebuie să I se închine în spirit și în adevăr” (Ioan 4,24).

Ce crezi tu că face teologia azș cu textul ăsta? Îl ascunde sub preș? Dar cum se face că tu, studiind atâta timp teologia creștină, ești atât de ignorant în ceea ce privește spiritul? Eu am întâlnit darwiniști onești, care nu deschiseseră Biblia în viața lor (unul dintre ei mi-a predat biologia în liceu!), și care recunoșteau că existența gândirii este un dat inexplicabil biologic sau evolutiv. Tu, teologule, ești mai orb decât ei. Cum se poate?!

Dna Maria #107,

Carevasăzică, ați băgat urechea surdă la chestia cu ”demonstrația”. Semănați cu dl Băsescu – ”îmi asum responsabilitatea politică ptr eșecul Schengen”, dar rămân bine merci în post!; la dvs, strigați cu un post înainte că ne-ați demonstrat că l-ați cetit pe Hegel, vă întreb unde și cum, după care… tăcere! Bravo!

Referitor la artă, nu pricepeți o iotă din dialectica hegeliană. Postați niște frânturi de texte, fără să le înțelegeți neam.
Ați afirmat că Hegel a fost panteist. V-am invitat să ne arătați cum și de ce a fost Hegel un panteist. Ați ”uitat” să ne mai răspundeți.
V-am invitat să vă alegeți o carte, care doriți, din opera lui Hegel și să ne explicați sensul ideilor cuprinse în ea. Aceeași tăcere ca răspuns. Aceeași ureche surdă la momentul dialogului serios.
De ce se întâmplă toate aceste lucruri stranii în conversația cu dvs? Eu afirm sus și tare că ele se explică prin impostura dvs intelectuală. Jonglați cu texte sau frânturi de texte, furgăsite facil de pe net, fără să aveți măcar capacitatea de a le pătrunde sensul, le amestecați în mod non-inteligent, iar ceea ce iese, e o ciorbă oribilă, fără gust și fără aspect, în care nume, concepte, autori sunt invocate aiuristic și demențial.

Dacă mai doriți să-mi scrieți ceva despre Hegel, vă rog să-mi arătați mai întâi de ce a fost el un panteist. Altminteri, n-am chef să vă urmăresc cum produceți la nesfârșit ciorba dvs amestecată, sărind de la una la alta, fără nici o noimă. Așadar, aștept cu panteismul! Dacă nu vă pricepeți, recunoașteți-o cinstit.

”numai indienii pot face din Isus un mare mistic. Dumneata te legi de o definitie din dictionar,fara a te sinchisi probabil de a incerca sa citesti si marturiilor unor oameni care practica misticismul si de fapt ce incearca ei sa faca.”

Stimată dnă, Iisus a fost un mistic, deoarece Se ruga și conversa în mod direct cu Tatăl. Pricepeți atâta lucru? Ptr mintea dvs, este mai bine să nu te ”legi” de definiția unui termen, ci să te orientezi după ”mărturia unor oameni”? Treziți-vă, dnă, aici nu vă aflați la Veștile misionare, ci la o discuție rațională, în care mai întâi și mai întâi, trebuie să ții seama de definiția termenilor, atunci când îi folosești.

”.Iti place sa te axezi numai pe anumite scrieri ale lui Hegel ,nesesizand faptul ca exista diferente majore intre scrierile de inceput si cele de la sfarsitul vietii, exista diferente in modul de percepere al spiritului, exista o evolutie de la perspectia panteista din “Fenomenologia spiritului” si spiritul religiei din “Filozofia spiritului”.”

Nu mai spuneți! Dvs chiar vă pricepeți la Hegel? Iar ne livrați o afirmație despre filosofia lui. Pe asta o puteți proba, explica sau ceva? Care sunt ”diferențele majore” dintre Fenomenologia spiritului și Filosofia spiritului? Ne explicați sau băgați urechea surdă, ca în cazul tuturor celorlalte afirmații, scoase din… abdomen, cu care ați poluat spațiul pe aici?
eddieconst says:

6 ianuarie 2011 la 09:23

Sertorius:

Las-o balta. Autoritatea cu care emiti judecati definitive intr-o conversatie teologico-metafizica suna amatoriceste.

Orice teolog stie ca nu exista raspunsuri definitive ci doar intrebari si opinii cand este vorba de subiecte teologice, asa cum orice absolvent de filosofie stie ca filosofia nu poate oferii certitudini ontice.
Sertorius says:

6 ianuarie 2011 la 09:36

Laurentiuh #111,

Ce legătură e între bâiguiala aia de la platitudini a la Patapievici (un ins cu totul nedemn de respect) și discuțiile noastre de pe aici?
Sertorius says:

6 ianuarie 2011 la 09:39

Edi dragă,

Văz că ai început să mă dădăcești ca dna Maria. Aceeași retorică ofensată, dar și aceeași lipsă de argumente precise.
Spune-mi concret unde și de ce sunt greșit și sunt dispus să discutăm.
Te-a deranjat poate afirmația mea că sunt singurul de pe aici care știe ce e aia mistică? Iartă-mă, dar îmi mai poți produce un alt exemplu de interlocutor care a arătat că știe despre ce vorbim?
Sertorius says:

6 ianuarie 2011 la 09:49

Edi,

Nu sunt deloc de acord că trăim sub imperiul nelimitat al arbitrariului opiniei. Există și puncte fixe, concepte precise și aserțiuni evaluabile în registrul adevărat/fals. Amatoricește e să crezi că în materie de filosofie, totul este permis (poți debita orice, la adăpostul onorabilității ”părerii” proprii), în vreme ce în știință, totul este riguros și exact.
Haha, ești simpatic. Carevasăzică, filosofia nu poate oferi ”certitudini ontice”? Dar știi ceva? Ea și numai ea poate articula un discurs ontologic, care să confere sens ”certitudinilor” tale ”ontice”. Ei, ce zici de asta?

În ceea ce privește strict subiectul discuției de față, tu ai apelat la o definiție proastă a misticii, care ne spunea că mistici sunt doar băieții cei răi, care trec dincolo de sensul teologic ”mainstream” și de sf. litughie, adică toți sectarii și ezotericii.
Că definiția oferită de tine nu are nici o legătură cu fenomenul pe care pretinde că-l definește este ceva riguros exact, deloc la latitudinea subiectivă a ”părerii”.
Sertorius says:

6 ianuarie 2011 la 09:51

Erată. Cred că și dl Alter Ego înțelesese ce iaște mistica.
Stef says:

6 ianuarie 2011 la 10:01

#108 Ed

„Iar te grabesti sa faci afirmatii pripite si inutile. Ai mai facut-o deunaunazi, cand te-ai simtit dator sa anunti pe cineva cu se ocupa altcineva.
Nu ca m-as simti cu musca pe caciula dupa ceea ce ai spus tu la #75, dar observ ca esti vajnic bagator in seama si grabnic varsator de judecati. Daca te simti pregatit sa intri in discutiile politice dintre Serto si Pro-scris (chiar tu ai zis ca nu-ti trebuie prea multa pregatire pentru asta) nu inseamna ca esti si psiholog ca sa analizezi tendintele de pe saitul asta. Ia-o mai usor…”

OK, stiu de ce esti suparat. Pentru ca am indraznit sa zic ceva de CJ, ceva care era 100% adevarat dealtfel, dar deh, prietenul la nevoie se cunoaste nu?
Nu stiu daca te simti cu musca pe caciula referitor la ce am spus eu la #75, poate ca da, de vreme ce esti unicul pana acum pe care il deranjeaza sfatul meu pentru Edi. Retine, cuvintele ii erau adresate lui. Nu crezi ca la un moment dat este bine sa inveti pe cineva sa pescuiasca singur, dupa ce s-a obisnuit sa-i dai mura-n gura? Eu asa cred, nu inseamna ca trebuie sa fie toti de acord cu mine.

Nu sunt varsatoriu de judecati, ma dau si eu cu parerea pe aci’, ca majoritatea de altfel.

Daca m-am bagat in discutiile politice dintre Serto si Proscris, a fost printr-un pamflet, iar daca cineva avea dreptul sa fie suparat, acesta trebuia sa fie unul dintre ei. Lui Proscris chiar i-a placut gluma mea daca nu ai observat.

Referitor la psihologie, poate chiar ma pricep, mai stii…

PS. Sii ce ma doare un pic? Acum 2(Doua) zile am stat de vb pe chat destul de mult, dar nu mi-ai spus nimic din aceste lucruri. Nici macar nu am sesizat vreo adversitate la adresa mea. Doar daca nu ai fost manipulat intre timp. Stati linistiti, nu vreau sa iau locul nimanui pe aici, sunt doar un calator
polihronu says:

6 ianuarie 2011 la 10:12

@ serto: „Dovada irefutabilă a existenței spiritului constă în faptul misterios și inexplicabil de a gândi.” Mostra clara de gindire mitica, proba a obscurantismului despre care am vorbit deja. Nu demult, oamenii foloseau exact aceeasi „dovada irefutabila” pentru existenta zeului fulgerului, unul dintre multele „fapte misterioase si inexplicabile” care ii impresurau din toate partile. Sint deja plictisit.

Trimiterea la dogma adventista era doar semnalarea unei incoerente in cazul tau, nu invocarea vreunui reper absolut. Imi spui si mie cum modeleaza in lut dumnezeul-spirit? Sau lasa.
Sertorius says:

6 ianuarie 2011 la 10:23

”Gândire mitică”, zici? ”Obscurantism”? Cum îți explici atunci că despre ”spirit” se vorbește pe scară largă în cultura noastră occidentală. Orice sindrofie culturală se spune că are o dimensiune sau o deschidere ”spirituală”; orice cultivare a gândire este apreciată ca fiind o ”instrucție” spirituală. Cuvântul însuși, ”spirit”, ”geist”, care desemnează realitatea la care mă refer eu, are o uzanță universală, care continuă senină și în zilele noastre.
Toată cultura occidentală este ”obscurantistă” și numai tu ești rezonabil sau, poate, mai degrabă e invers? Ce crezi, Polihroane?
Ahh, dar stai. Că ai zis că te-ai plictisit. Aller Anfang ist schwer. Mai bine lasă instrucția pe altădată și culcă-te pe urechea cealaltă. Somn ușor în non-obscurantismul tău.
maria says:

6 ianuarie 2011 la 11:18

Sertorius,
Textele scrise de mine nu sunt luate de pe net. La Hegel,existenta pura, cea mai inalta forma a cugetarii e Absolutul, identificat cu Dumnezeu.”Realitatea externa, care este ridicata mai intai numai in forma abstracta a intelectului, mesterul o lucreaza deci intr-o forma insufletita „(FS pag.392). Spiritul apropie latura organica de formele universale ale gandirii.”Sinele ca interior si ca exterior „,toata desfasurarea este in functie de aceasta realitate a spiritului. Dumnezeu se imparte pe Sine, iar lumea nu e decat o constructie condusa de o lume a ideilor, a ratiunii. Hegel gandea ciclic realitatea.
In „Filosofia spiritului”,Hegel cauta sa inteleaga dimensiunea timpului in aceasta ciclitate ,pornind de imanenta spiritului ,si nu reuseste sa-l incadreze intr-o forma de gandire logica :”Timpul este forma a ceea ce este negativ in sine insusi, a fiintarii succesive, a nasterii si a disparitiei, astfel ca el este intrucat el nu este si nu este intrucat este”.
Oricum, cred ca nu conteaza prea mult daca Hegel a fost sau nu panteist, insa a spune ca geniul lui Hegel consta in faptul ca a simtit si a gandit rational esenta Logosului e treaba ta. El si Platon pot sta linistiti in sanul lui Avraam, pentru ca l-au simtit pe Dumnezeu rational-ideal. Isus e mai jos un pic cu logica, el are nevoie de misticism pentru a comunica cu Tatal.
Sertorius says:

6 ianuarie 2011 la 11:44

Madame Maria,

V-am rugat ceva cât se poate de clar, da? Nu-mi mai serviți ciorbă, prefer hrană solidă. Justificați-vă afirmația că Hegel a fost panteist și mai stăm de vorbă.

Polihronu,

Prietene Poli, ai auzit tu de unul cu numele Renatus Cartesius, sau Rene Descartes, părintele raționalismului modern? Ce zici, pe ăsta l-ai crede pe cuvânt dacă ți-ar explica el ce și cumu-i cu spiritul?
Iată. Ptr Descartes, spiritul nu este un postulat incert sau o nebuloasă obscuratistă (cum crezi tu, dragă teologule, cu 8 ani de teologie creștină în spate!). Ptr părintele raționalismului modern, cea dintâi și cea mai sigură dintre ”certitudinele ontice” (atenție, Edi!) o reprezintă… spiritul (sic!). ”Dubito ergo cogito!” este fundamentul cunoașterii. Înainte de a crede în propria mea existență, în existența lui Dumnezeu sau în valoarea științei, faptul primar pe care se bazează întreaga cunoaștere umană este existența spiritului.
Ei, ce mai zici acum? Și părintele raționalismului modern era ”obscurantist” sau ce?
Edi, observă te rog că Descartes ăsta nu ne servește o ”părere” subiectivă, ci susține ”autoritar” că teza lui privind existența spiritului reprezintă o ”certitudine ontică”, cea mai mare dintre toate!
Însă sunt și eu de acord cu voi că Descartes s-a înșelat. El socotea că existența spiritului este un dat ontic, valabil în cazul tuturor oamenilor. Nimic mai fals. Ce poate fi mai sigur privind non-existența spiritului la unii decât apriga lor contestare privind realitatea spiritului?

Dragă Poli, tu îmi pari un caz tragic, prin excelență, judecând după propriile tale declarații. Prima parte a vieții ți-a fost o irosire, din pricina nefericitei împrejurări de a te fi născut într-un mediu azș și de a fi crescut în proximitatea ”măsuței de nisip”, abuzat religios de coreligionarii adulți. Apoi ai cheltuit 8 ani din cei mai frumoși ani din viață ca să studiezi teologia creștină și, ca o încununare a unui asemenea efort intelectual, ai ajuns la concluzia inteligentă că existența spiritului este o afirmație ”obscurantistă”!…
polihronu says:

6 ianuarie 2011 la 12:19

Bai, ati auzit bai de Descartes? Dar despre ce debita el in deplina cunostinta de cauza despre spirit? Bai mucosilor!

Generale, ai noroc ca ma si amuzi din cind in cind, nu doar ma plictisesti. Pentru restul lumii si tot intru amuzament, check this out. Remarcati, va rog, urmatorul fragment:

The Soul, far from being some fictional idea, is a very real and vibrant Being. Throughout the history of mankind the existence of the Soul has been the basis of all the major religions and initiate teachings, and its nature has been – often perilously – recorded and taught in the Ancient Wisdom. Esoteric Psychology proposes that the Soul is an entity that, like Man himself, is evolving…

Acelasi tip de argumentatie. Poate ca finul psiholog Serto ar trebui sa-si recunoasca afilierea la venerabila disciplina a psihologiei ezoterice. Vorba aia, daca si Descartes simtea el in urina.
study_nature says:

6 ianuarie 2011 la 12:24

Sertorius scria la #122:

Ce poate fi mai sigur privind non-existența spiritului la unii decât apriga lor contestare privind realitatea spiritului?

Daca fundamentul cunoasterii este „Dubito ergo cogito”, o implicatie simpla, poate chiar simplista, dar nu nelalocul ei, este ideea ca tocmai aprigii contestatari ai realitatii spiritului presteaza generos activitatea de cugetare pe care inteleg ca tu o identifici cu spiritul. Deci, nici vorba de vreo certitudine privind „non-existenta spiritului” la contestatarii pe care tu ii consideri cazuri tragice. Ba, dimpotriva, IMHO probabilitatea este mai mare ca lucrurile sa fie de fapt viţăvercea.

In al 2-lea rand, imi pare rau sa-ti dezumflu vehemența poliloghiilor, dar atunci cand marsaluiesti sub stindardul argumentului lui Descartes potrivit caruia…

As to the other sciences, inasmuch as these borrow their principles from philosophy, I judged that no solid superstructures could be reared on foundations so infirm; and neither the honor nor the gain held out by them was sufficient to determine me to their cultivation: for I was not, thank Heaven, in a condition which compelled me to make merchandise of science for the bettering of my fortune; and though I might not profess to scorn glory as a cynic, I yet made very slight account of that honor which I hoped to acquire only through fictitious titles.

…ar trebui sa fii constient ca el vine impreuna cu paragraful care-l preceda:

Of philosophy I will say nothing, except that when I saw that it had
been cultivated for many ages by the most distinguished men, and that
yet there is not a single matter within its sphere which is not still
in dispute, and nothing, therefore, which is above doubt, I did not
presume to anticipate that my success would be greater in it than that
of others; and further, when I considered the number of conflicting
opinions touching a single matter that may be upheld by learned men,
while there can be but one true, I reckoned as well-nigh false all that
was only probable.

Rene Descartes, Discourse on the Method of Rightly Conducting One’s Reason and of Seeking Truth, primele 2 paragrafe de pe pagina 5 a textului pus la dispozitie de Project Gutenberg.
Sertorius says:

6 ianuarie 2011 la 12:45

Ptr aceia dintre cei care frecventează acest loc și care au spirit, îngăduiți-mi să vă ofer un colaj de citate hegeliene, cu care să vă delectați spiritul, acest dar sublim cu care ne-a înzestrat Creatorul.

Hegel, Die Philosophie des Geistes (ed. rom., Humanitas 1996):

”Cunoașterea spiritului este cea mai concretă, de aceea cea mai înaltă și cea mai grea. „Cunoaște-te pe tine însuți”, porunca aceasta absolută nu are, nici în sine, nici acolo unde o găsim pronunțată în istorie, înțelesul unei cunoașteri de sine privind doar aptitudinile particulare, caracterul, înclinațiile și slăbiciunile individuale, ci înțelesul cunoașterii a ceea ce este adevărat, în om, ca și a ceea ce este adevărat în și ptr sine – a esenței însăși, ca spirit.” (#377)

”Natura exterioară este și ea, ca spiritul, rațională, divină, o înfățișare a Ideii. În natură însă Ideea apare în elementul dispersiei, al exteriorității, este exterioară nu numai spiritului, ci – întrucât e exterioară acestuia, deci exterioară interiorității ființând în și ptr sine, care constituie esența spiritului – tocmai de aceea, exterioară totodată sie însăși… În spiritul finit însă, întoarcerea aceasta își are numai începutul ei, abia în spiritul absolut ea este desăvârșită; căci abia în acesta Ideea se sesizează pe sine, nu doar în forma unilaterală a conceptului, adică în forma subiectivității, și nici doar în forma tot atât de unilaterală a obiectivității, adică a realității, – ci în unitatea deplină a acestor momente deosebite ale ei, adică în adevărul ei absolut… Natura ca atare nu ajunge, în propria ei interiorizare, la această ființare-ptr-sine, la conștiința de sine însăși: animalul – forma cea mai desăvârșită a acestei interiorizări – înfățișează numai dialectica lipsită de spirit a trecerii de la o simțire singulară, care îi umple întregul suflet, la altă simțire singulară, tot atât de exclusiv dominantă în el; abia omul se ridică peste singularitatea simțirii la universalitatea gândului, la cunoaștere de sine însuși, la sesizarea subiectivității sale, a eului său; cu un cuvânt, abia omul este spiritul gânditor și prin aceasta și numai prin aceasta el este esențial deosebit de natură. Ceea ce aparține naturii ca atare se află înapoia spiritului; acesta are, este adevărat, în sine însuși întregul cuprins al naturii, dar determinațiile naturii revin spiritului într-un mod cu totul altul decât se află ele în natura exterioară” (#381).

”Absolutul este spiritul; aceasta este cea mai înaltă definiție a absolutului. – A găsi această definiție și a înțelege sensul și conținutul ei a fost, se poate spune, tendința absolută a întregii culturi și filosofii; către punctul acesta s-a îndreptat stăruința întregii religii și științe; numai în strădania aceasta poate fi înțeleasă istoria lumii. – Cuvântul spirit și reprezentarea acestuia au fost de timpuriu găsite și conținutul religiei creștine face tocmai cunoscut pe Dumnezeu ca spirit. Lucrul acesta – care aici este dat ptr reprezentare și care în sine este esența -, a-l sesiza în elementul său propriu, în concept, iată sarcina filosofiei, sarcină care nu e rezolvată cu adevărat și în mod imanent atâta timp cât conceptul și libertatea nu sunt obiectul și sufletul ei… ” (#384).

Într-un cuvânt și mai pe șleau, noi ne sesizăm pe noi înșine ca spirit finit, în opoziție cu ”realitatea” Naturii în care, în chip misterios și straniu, ne ”recunoaștem” pe noi înșine, în sensul că rațiunea noastră ”descoperă” în Natură legi și concepte raționale. În limbajul hegelian, Natura este ptr spirit ”un altul-al-său”. Treapta a treia și ultimă a spiritului este, la Hegel, Spiritul Absolut. În acesta, distincția dintre spirit și Natură dispare într-o unitate sintetică a contrariilor, realizându-se visul milenar științei absolute (mathesis universalis), după care suspină și amfitrionul nostru, Edi.
Sertorius says:

6 ianuarie 2011 la 12:58

Prietene Polihroane,

Soul și Spirit sunt noțiuni distincte. Ți l-am invocat pe Descartes iar tu te aferezi de psihologia ezoterică! Dacă vrei să te amuzi, dialoghează nițel cu Descartes despre spirit, nu despre fantomele ezoterice ale psihologiei metafizice.

Amice Study,

Mai întâi, argumentul cu detractorii spiritului pe care dumneata îi lauzi ptr ”dubitativitea” lor. Gândești cumva cu ajutorul Pătratului Ionică? Altminteri nu pricep cum îi poți lăuda pe detractorii spiritului cu ajutorul lui Descartes. Dubito, ergo cogito, așadar dacă te îndoiești și nu sesizezi că te îndoiești tocmai deoarece există spiritul gânditor, atunci te desparți încă din capul locului de Descartes. Așadar, cum ai gândit-o pe asta?
În ceea ce privește citatele invocate, întrucât îți imaginezi dumneata că-mi ”dezumflă” mie vehemența poliloghiilor și ce relevanță au ele în economia discuției? Citeț și în cuvintele dumitale, ai putea să ne explici? Mulțam.
study_nature says:

6 ianuarie 2011 la 13:13

În ceea ce privește citatele invocate, întrucât îți imaginezi dumneata că-mi ”dezumflă” mie vehemența poliloghiilor și ce relevanță au ele în economia discuției? Citeț și în cuvintele dumitale, ai putea să ne explici? Mulțam.

Spiritul mi-a aratat ca intre cele 2 puncte principale ale comentariului meu anterior exista o asociere clara si foarte bogata in semnificatii. Dar experienta e necomunicabila, asa ca nu ma ispiti in zadar!
polihronu says:

6 ianuarie 2011 la 13:15

Importanta era inrudirea metodologica, generale. In afara de ad populum si ipse dixit nu am auzit nimic de la tine. Nu stiu cum se face, dar oamenii spiritului par sa stea prost rau cu simtul umorului. Sau al propriei masuri.
ediorgu says:

6 ianuarie 2011 la 13:25

Stef, nu m-a manipulat nimeni. Diferenta intre acum cateva seri cand am conversat si momentul cand am scris comentariul este ca intre timp am citit sfatul tau catre Edi, care m-a deranjat pentru ca mi s-a parut o observatie pretentioasa ce presupune ca-i cunosti foarte bine pe cei la care te-ai referit. Iar afirmatia aia despre Cj inca mi se pare inutila – si daca nu am zis nimic de ea pe chat, este pentru ca sa ti-o spun ar fi presupus ca suntem prieteni (doar unui prieten ii spui direct ce te deranjeaza la el). Nu ma deranjeaza ca scrii aici si nu iei locul nimanui, doar ca nu-mi plac cei ce-si dau cu parerea peste competentele lor. Daca esti psiholog si-mi explici cum ai ajuns la concluzia aia si ma convingi, o sa-mi cer scuze. Poate ne mai nimerim pe chat si lamurim lucrurile.
Sertorius says:

6 ianuarie 2011 la 13:31

Prea bine, băieți, dacă nu ați învățat încă vorbirea articulată, mai așteptăm. Până atunci prefer să fiu ”obscurantist”, împreună cu părintele raționalismului modern.
study_nature says:

6 ianuarie 2011 la 13:37

Dubito, ergo cogito, așadar dacă te îndoiești și nu sesizezi că te îndoiești tocmai deoarece există spiritul gânditor, atunci te desparți încă din capul locului de Descartes. Așadar, cum ai gândit-o pe asta?

In niciun caz nu cu pentagonul lui Sertorius (Platon, Aristotel, Descartes, Hegel si Spiritul-certitudinilor-depline).

Nota: Sertorius, lasand gluma si ironia deoparte, imi esti simpatic, te apreciez si recunosc faptul ca esti inteligent si cultivat, dar personajul-caricatura in care te intrupezi uneori in dialogurile de pe aici parca ar cauta cu tot dinadinsul sa i se creioneze apasat si in moduri zeflemitoare/caragialesti conturul-intr-o-dunga al ipostazei pe care ne lasa sa i-o intrezarim.
maria says:

6 ianuarie 2011 la 13:43

Sertorius,
Iti prezint schematic de ce am vorbit de panenteismul lui Hegel. Poti verifica in „Estetica”si „Fenomenologia spiritului”, daca tu ai inteles altceva, ai toate meritele.
Ideea absoluta este Spirit.
-spiritul absolut- autodiferentiere in sine insusi
-absolutul devine obiect al spiritului , atunci cand spiritul depaseste treapta constiintei de sine – obiect absolut al cunoasterii
atributele spiritului :
I treapta – cunoasterea nemijlocita
a II-a -„- – constiinta de sine
a III-a -„–gandirea libera.
realitatile spiritului :
– I realitate – conceptul religiei -religia naturala
– a II-a -„- – forma sinelui – religia in forma artei
– a III-a -„- – suprimarea celor 2 realitati si identitatea Sinelui nemijlocit – spiritul insusi
Religia naturala – spiritul in forma fiintei fara forma
– relatie simpla
– spiritul- esenta luminoasa – diversificat intr-o infinitate de forme
– atomi spirituali – religia florilor – redusa
la ornament
– forma animala – incepe viata adevarata care inseamna lupta
– trecerea la o constiinta mai inalta prin purificare de lumea animala,
aceasta forma muta are nevoie de razele soarelui pentru a trece la
forma constiintei de sine prin limbaj
Religia in forma artei- sine exterior nu sine interior
– interioritatea si existenta in fapt sunt momentele spiritului artist
– prelucrarea apartine substantei , apartine esentei divine
– creatia este copie a ideii esentei divine
Sinele exterior are nevoie de sinele interior .
„Natura se reintoarce la esenta ei, coboara in multiplicitatea ei vie.”
Sinele nemijlocit – atunci cand gandirea rationala libereaza esenta divina si le ridica
la formele pure ale frumosului si binelui.
Identitatea cu conceptul inseamna cunoastere a Ideii absolute, intruchiparea demna a acestuia.
Presupun ironia si ranjetul autosatisfactiei, insa eu nu pot intelege ceva fara sa fac o schema a ceea ce am citit.
De fapt ,este panenteism, pentru ca natura nu mai are formele pure ale divinitatii.
study_nature says:

6 ianuarie 2011 la 13:56

Bine-ai revenit, CJ!

Toate cele 3 comentarii recente ale tale intrasera in casuta de spam, nu stiu de ce. Poate ca cerberul nostru te-a tinut minte de ultima data – anul trecut – cand ne-ai spamuit, si te-a adulmecat imediat, cenzurandu-te preventiv.
Stef says:

6 ianuarie 2011 la 17:47

Ed

ce am avut de spus, am spus. In timp se va adeveri daca am avut dreptate sau nu.
Si pentru ca nu am timp de despicarea firului in patru, in loc de raspuns la ultima ta postare, te invit sa vizionezi filmul: „the answer man”.
Stef says:

6 ianuarie 2011 la 21:07

EdIorgu (2)

daca nu ti-ai facut o parere, te invit sa vizionezi si..”the invention of lying”.
Eeeee…mai bine nu spun.
http://www.youtube.com/watch?v=_ThtN7qoWgM&feature=fvst

PS. Samson, daca esti pe receptie, filmul acesta este o dedicatie speciala pt tine. Dupa ce il vezi, daca ai timp si placere bineinteles, spune-mi si mie cum ti s-a parut. Enjoy!
Sertorius says:

6 ianuarie 2011 la 22:15

Dna Maria #135,

Iar umblați să ne trageți pe sfoară? Eu nu v-am cerut o schemă trasă de păr, furgăsită cine știe de unde, ci o explicație în cuvintele dvs proprii și personale (puteți vorbi și așa, liber, fără copy-paste?) privind identificarea lui Hegel ca PANTEIST. Încă aștept. Mulțumesc anticipat, din nou.

CJ,

Să trăiești, dragă Mowgli! Greu ai mai apărut. Nu te-ai îndurat să ieși din ski-uri? Dacă tot ai revenit, cum ești tu așa un bun navigator – spre ce înclini, spre Cook sau spre Nelson? – vrei să fii amabil și să-i oferi dnei Maria niște sugestii internetistice, ptr a-și îmbogăți bibliografia ”inspiratoare”?

Study_nature #134,

Vai, mulțumesc ptr aprecieri! Te asigur că sunt reciproce (acum că m-ai apreciat, îți dai seama că n-am cum decât să te număr printre oamenii inteligenți…). Cât despre amicul Poli, el este deja genial, căci o ține într-o perpetuă irosire…
Alter Ego says:

6 ianuarie 2011 la 22:22

” În spiritul finit însă, întoarcerea aceasta își are numai începutul ei, abia în spiritul absolut ea este desăvârșită; căci abia în acesta Ideea se sesizează pe sine, nu doar în forma unilaterală a conceptului, adică în forma subiectivității, și nici doar în forma tot atât de unilaterală a obiectivității, adică a realității, – ci în unitatea deplină a acestor momente deosebite ale ei, adică în adevărul ei absolut”

Ce frumos !
maria says:

7 ianuarie 2011 la 05:53

D-nule Sertorius,
Am incarcat cu propiile cuvinte, sa fac o schema a ceea ce este spiritul, si cum prin multiplicare se se desfasoara ca individualitate in fecare fragmant de viata organica.
Nu am pretentii prea mari de la tine, caci constiinta la care crezi ca i te inchini se pare ca a evitat sa controleze si psihicul tau.
Tie c om nu-ti cer nimic, pentru ca fiarele care se napustesc cu pietre asupra omului de langa ele, se elibereaza ele singure nu de esenta finita in drumul ei spre absolut, ci de orice esenta. Iar vechiul testament eplin de asemenea specimene care din instinst animalic actioneaza cu frustrare , orbeste, inuman aspra celui de langa el.
Spiritul pe care-l cauti la Hegel, nu exista in acceptiunea ta asa cum la gandit hegel , si nu poateexista atat timp cat adevarul, este trecut prin filtrul propriei gandiri reduse la esenteiefitine si speculative.
Nu-ti cer sa retragi cuvintele spuse, pentru ca unt constienta ca pasii unuia care in epopeea vietii poarta urmele mocirlei moralitatii sale, nu-l indreapta pe acestaspre intentii mai bune.
De aceea cer adevarului in care cred, sa faca dreptate, si piatra cu care am fost strivitasa se rasfranga asupra constiintei celui care si-a pierdut onoarea de a se numi om.
Minciuna si hotia sa urmareasca sufletul pirdut in hatisurile propriei gandiri devastate de infatuare si nimicnicie.
Furtisagul de care am fost acuzata sa se dezvaluie , iar pentru ca sa apara artileria grea, rog pe venerabilul CJ sa treaca la treaba.
Hegel a ost murdarit atunci cand a fost citit de dvs., asa cum fariseii se leaga de cele divine pentru a pava propriul drum al gloriei. Insa ei nu banuiau ca drumul gloriei aurit in mintea lor, era pavat cu sangele celor mintiti.
Mai devreme sau mai tarziu, faptele ne ajung din urma, chiar daca mintea lucreaza pentru a le masca pe cele rele. Nu banuiesc macar ca constiinta poate fi cuvantul pe care-l onorati, de aceea nu am nici o impresie despre dvs. ca om, ca individ.
Sertorius says:

7 ianuarie 2011 la 06:30

Prea bine, stimată dnă Maria.
Și totuși eu nu sunt malițios atunci când vă spun că tot scrisul dvs despre Hegel e un furt grosolan, operat în condițiile lipsei totale de studiu și înțelegere a autorului. Hai să cetim ”schema” despre care ziceți că vă aparține.

Așadar, mai întâi și mai întâi ați afirmat că Hegel este un panteist. V-am cerut să justificați afirmația și, în replică, ne dați o schemă, deloc organizată logic sau inteligibilă conceptual, care bâiguie ceva despre ”religia” și despre ”estetica” hegeliană, amestecate în aceeași ciorbă a la Marie, cu totul indigerabilă.
Abia în finalul ”schemei”, pomeniți termenul ”panenteism”, ceea ce nu e chiar ”panteism”, dar hai, treacă de la mine. Să cetim singura propoziție la care vă referiți la ceea ce trebuia să constituie tema răspunsului dvs – explicarea panteismului lui Hegel :

”De fapt ,este panenteism, pentru ca natura nu mai are formele pure ale divinitatii.”

Haideți să cetim în dicționar ce înseamnă ”panenteism” :

”PANENTEÍSM s.n. Concepție panteistă care își propune să facă o sinteză din principiile teismului și ale panteismului. [Cf. fr. panenthéisme, it. panenteismo].” Sursa DEx.

Dacă Natura NU mai are formele pure ale divinității, atunci nu mai putem vorbi de panenteism și, probabil, nici măcar de panteism.

Oare ce demonstrează faptul că dvs n-ați fost în stare să vă probați afirmația despre panteismul lui Hegel decât cu o propoziție, în care de fapt vorbeați despre ”panenteism” și emiteați gafa monumentală de a folosi termenul într-un context care-i contrazicea flagrant sensul?

Sunt eu un om rău sau poate dvs aveți o problemă cu vorbitul pe teme furate – neasimilate, furgăsite facil cu copy-paste?
maria says:

7 ianuarie 2011 la 07:56

D-nule Sertorius,
Iti cer in numele adevarului pe care tu-l strivesti in metehnele propriei infatuari , sa sa-ti iei prietenul CJ, si sa demontrezi acuzatiile.
Omul care acuza dar nu prezinta argumente, comite sperjur si cred ca nimic nu poate fi mai josnic decat dorinta de a injosi pe cineva, de a calca in picioare demnitatea cuiva.
Ce vreti un citat magic, in care sa se incadreze intreaga gandire hegeliana ?
Hegel pleaca pe la panteismul lui Spinoza, insa atribuie spiritului ceva din moralitatea crestina.
Spiritul absolut identificat cu ratiunea absoluta cu Dumnezeu , nu poate fi Dumnezeul bibliei cat de mult ti-ai dori, iar a spune ca spiritul multiplicandu-se patrunde totul, ca fiecare fenomen de natura anorganica sau organica e alcatuit din atomi spirituali, da, este panteism.
Omul este o trestie ganditoare (Pascal), insa daca-si sprijina tulpina de ideologii puternice, ajunge o constiinta puternica. Daca-si sprijina tulpina pe ideologia propriei gandiri si pe iluzia unui dumnezeu nascut de tagma filosofilor, atunci s-ar putea sa se indoaie sub simpla adiere a vantului proaspat al adevarului.
Nu incerca prin scoaterea baionetei sa iei ceea ce doresti de la prizonierul pe care crezi ca l-ai capturat ,caci poti deveni la randul tau prizonier, atunci cand zorii dreptatii se rasfrang asupra faptei tale.
Eu pot spune ca Dumnezeu nu este spiritul absolut in care crede Hegel, si nu este la randul sau alcatuit din atomi care creaza lumea materiala. Eu nu cred ca Dumnezeu e universul asa cum sustinea Spinoza, si nu cred ca ar trebui sa justific fata de nimeni acest lucru.
Spiritul lu H. inainte de a deveni forta creatoare, ae nevoie la randul sau de a capata constiinta de sine. Din acel moment devine spirit universal, dumnezeu.
Insa inainte de a avea constiinta de sine , ce era ? O idee! Ideea cui ?
Nu-i de mirare ca cei de dupa el, care si-au scrantit mintea sa-l descifreze au tras unii spre idealism, altii spre materialism, si tot asa pana la Marx.
A spune ca rugaciunea in spirit in adevar, e de fapt rugaciunea in spiritul lui Hegel, se vede ca te vezi in barca mantuitilor in spiritul care le tine pe toate, insa nu Ideea ci biblia spune de cu totul alt Spirit.
Treaba ta daca gandesti asa, dar nu aduce ghilotina pentru cei care cred altceva.
Nu-ti cer sa-ti retragi acuzatiile , pentru ca pot face acest lucru fata de un om, insa cer numai adevarului ca limba mincinoasa sa fie mancata de focul deziluziei atunci cand este intrebuintata pentru o marturisire mincinoasa.
Si tine minte, biet om inaltat in cuget ca un dumnezeu, marturia mincinoasa se plateste, si fiecare la randul nostru purtam povara faptelor noastre.
Am incetat orice discutie cu tine, dar tine minte vorbele mele , a fi om este treapta cea mai inalta pe care Dumnezeu ne-a acordat-o, noi i-am coborat standardele.
MariusM says:

7 ianuarie 2011 la 10:07

Serto
toata stima pentru puterea ta de patrundere si pt faptul ca poti cauta si intelege in locuri in care altii nu pot visa . Totusi ai imprumutat si tu ceva din duhul lui CJ sau Samson.(de fapt era imposibil sa nu-i infecteze pe multi de pe aici)
Mi se pare cam exagerat modul de adresare catre Maria ,care la urma urmei isi expima si ea o parere . Modul in care o abordezi ,seamana cu al unui profesor de dinainte de razboi care te articula cu rigla peste miini pt ca nu spui definitiile la buchie.
Eu remarc opiniile ei de multe ori in mod placut si apreciez echilibrul de care da dovada.
Asa ca fii barbat! sau gentleman 🙂 ,macar cu Maria ,daca altii nu merita.

Am remarcat totusi un lucru in ce spuneai care ma preocupa . Daca am renuntat la pozitia ateului ,e acest feeling pe care il am si nu il pot explica , referitor la faptul ca gindim si putem emite pareri ,putem intreba , care aduce un sens vietii in raport cu exteriorul material abstract ce ne inconjoara .Pt mine e o mare intrebare,de ce gindim?
Daca privesti la rece ,tot ce ne inconjoara se supune legilor fizice . Tocmai aceasta forta interioara ma frapeaza pe mine ,care ne ajuta sa modificam ,sa controlam exteriorul abstract.
Exista o forta care impinge lucrurile sa se desfasoare in acest fel si parca n-as inclina sa merg pe latura deista. Oricum nu vad ca imprumutam un spirit de undeva (decit prin educatie) ,ci spiritul nostru face parte din noi ca intreg.
laurentiuh says:

7 ianuarie 2011 la 12:08

Sertorica dixit:
„Laurentiuh #111,
Ce legătură e între bâiguiala aia de la platitudini a la Patapievici (un ins cu totul nedemn de respect) și discuțiile noastre de pe aici?”

Draga Rica,
Am citit vreo cinci carti ale lui Patapievici si cateva de Tismaneanu si nu i-am gasit defel plati,asa cum esti tu perorand aici in gol,sau ma rog,cu cine se gaseste sa iti dea apa la moara si vitzeversa..
Ce ai publicat tu exceptand nicknameul pompos cu care te dai pe net? Discutiile despre Hegel cu Maria?
Dar poate ma insel,te rog sa ne spui ce ai publicat.

In pasajul respectiv ( http://tismaneanu.wordpress.com/2011/01/05/despre-katyn-dostoievski-si-diavolul-in-carne-si-oase-un-dialog-cu-h-r-patapievici/ ) dadeam la gandit un exemplu de misticism ad-hoc,adica o incarnare a raului ca paralela a incarnarii binelui.
Nu pentru tine,ci pentru oameni ce sunt in stare sa judece fara sa se impiedice de poalele vanitatii proprii,asa cum este domnia ta. (imfla peptul aici pentru „domnia”)

Copy/Paste-ul virtual al dnei Maria,este o replica la „copy-paste-ul” universitar al intelectualilor prefabricati,cu care si rezoneaza dealtfel.
Din partea mea poti s-o tii cu Hegel si Maria pana in panzele albe,cu rugamintea sa respectuoasa sa schimbati site-ul!
Cristina says:

7 ianuarie 2011 la 13:12

5. Isus a ajuns langa o cetate din tinutul Samariei, numita Sihar, aproape de ogorul pe care-l daduse Iacov fiului sau Iosif.

6. Acolo se afla fantana lui Iacov. Isus, ostenit de calatorie, sedea langa fantana. Era cam pe la ceasul al saselea.

7. A venit o femeie din Samaria sa scoata apa. „Da-Mi sa beau”, i-a zis Isus.

8. Caci ucenicii Lui se dusesera in cetate sa cumpere de ale mancarii.

9. Femeia samariteana I-a zis: „Cum Tu, iudeu, ceri sa bei de la mine, femeie samariteana?” – Iudeii, in adevar, n-au legaturi cu samaritenii. –

10. Drept raspuns, Isus i-a zis: „Daca ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu si Cine este Cel ce-ti zice: „Da-Mi sa beau!”, tu singura ai fi cerut sa bei, si El ti-ar fi dat apa vie.”

11. „Doamne”, I-a zis femeia, „n-ai cu ce sa scoti apa, si fantana este adanca; de unde ai putea sa ai, dar, aceasta apa vie?

12. Esti Tu oare mai mare decat parintele nostru Iacov, care ne-a dat fantana aceasta si a baut din ea el insusi si feciorii lui si vitele lui?”

13. Isus i-a raspuns: „Oricui bea din apa aceasta ii va fi iarasi sete.

14. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, in veac nu-i va fi sete; ba inca, apa pe care i-o voi da Eu se va preface in el intr-un izvor de apa care va tasni in viata vesnica.”

15. „Doamne”, I-a zis femeia, „da-mi aceasta apa, ca sa nu-mi mai fie sete si sa nu mai vin pana aici sa scot.”

16. „Du-te”, i-a zis Isus, „de cheama pe barbatul tau si vino aici”.

17. Femeia I-a raspuns: „N-am barbat.” Isus i-a zis: „Bine ai zis ca n-ai barbat.

18. Pentru ca cinci barbati ai avut; si acela pe care-l ai acum nu-ti este barbat. Aici ai spus adevarul.”

19. „Doamne”, I-a zis femeia, „vad ca esti proroc.

20. Parintii nostri s-au inchinat pe muntele acesta; si voi ziceti ca in Ierusalim este locul unde trebuie sa se inchine oamenii.”

21. „Femeie”, i-a zis Isus, „crede-Ma ca vine ceasul cand nu va veti inchina Tatalui, NICI PE MUNTELE ACESTA, NICI IN IERUSALIM.

22. Voi va inchinati la ce nu cunoasteti; noi ne inchinam la ce cunoastem, caci Mantuirea vine de la iudei.

23. Dar vine ceasul, si acum a si venit, cand inchinatorii adevarati se vor inchina Tatalui IN DUH SI IN ADEVAR; fiindca astfel de inchinatori doreste si Tatal.

cum vedeti intamplarea aceasta, superba, de altfel, in contextul bisericii de azi?
Stef says:

7 ianuarie 2011 la 13:39

Serto

„Vai, mulțumesc ptr aprecieri! Te asigur că sunt reciproce (acum că m-ai apreciat, îți dai seama că n-am cum decât să te număr printre oamenii inteligenți”.

Replica mai egoista n-am citit in viata mea. Deci inteligent este doar cel care apreciaza marita dumitale inteligenta.
No comment..
Sertorius says:

7 ianuarie 2011 la 15:11

Dna Maria,

Ultimul dvs mesaj e lămuritor. N-ați priceput nimic din ce a scris Hegel (eu mă îndoiesc că l-ați citit, nu că l-ați citat, există o mare diferență între cele două!) și nici din ce scriu eu pe aici. E bine că ați încheiat, căci, oricum, discuția nu mai avea niciun sens din moment ce ați confirmat din plin lucrurile de care vă acuzam.
În ceea ce-l privește pe CJ, omul v-a arătat punctual de unde ați copiat și cum ați amestecat frazele furate – fără a fi citate! – compunându-vă astfel un mesaj (tip ”ciorbă”, cum i-am zis eu), pe care l-ați postat aici ca fiind al dvs. CJ v-a dat link-urile exacte. Dar, dacă omul nu mai are rușine, ce mai poți să-i faci?
Totul e-n zadar.

Stef #148,

Pasajul pe care-l citați nu reflectă ”egoism” – mai consultați dicționarul, înainte de a scrie -, ci infatuare. Însă, infatuarea asta – chestie de care dl Study_nature, care e un om inteligent, și-a dat cu siguranță seama! – era studiată, premeditată, intenționată. Era o glumiță, pe care dvs ați luat-o în serios. Atâta tot. Dacă n-o pricepeți nici acum, nu vă mai bateți capul. Citiți doar mesajele care vi se adresează și o să fie bine.

Laurentiuh #146,

Eu susțin că dl Patapievici e un autor plin de platitudini și un om de nimic (a dovedit-o în cariera mizerabilă care l-a dus în fruntea CNSAS și a ICR-ului). Te asigur că știu ce vorbesc și nu e doar opinia mea.
Uite, dacă dorești, sunt dispus să discutăm. Eu am cetit mesajul acela al lui Patapievici către Tismăneanu (un alt individ alunecos și el), la care făceai trimitere. Eu susțin că mesajul e plin de platitudini, fără nimic demn de reținut. Dacă ai altă parere, indică-mi dumneata o singură chestie valoroasă pe care a spus-o dl Patapievici acolo. De acord așa?

MariusM #145,

Chestiunea cu dna Maria. Pe mine m-a revoltat lipsa de rușine a cuiva care a fost dovedit, cu link cu tot, că și-a compus un mesaj – și, dă-mi voie să cred, din anumite indicii, că nu a fost acela singurul! – din fraze luate de pe net. În termeni concreți, dna Maria a furat, pur și simplu, și CJ a prins-o în flagrant. Această dnă nu și-a cerut niciodată scuze ptr gestul ei și continuă să scrie mesaje fantasmagorice parazitându-l mai nou pe Hegel.
Sigur că fiecare are dreptul la propria opinie – proastă sau dășteaptă, după cum dispune fiecare -, însă ceea ce scrie dna Maria pe aici nu este opinia domniei sale, ci fraze furate și amestecate aiuristic. Domnia sa nici nu știe ce scrie. Dovadă, ultima ”schemă” din gândirea lui Hegel, în care spunea că respectivul era ”panenteist” deoarece natura nu mai avea formele pure ale divinității. Mai concret, dna Maria folosea termenul ”panenteist” fără să-i cunoască sensul. Îți dai seama despre ce e vorba aici, nu?

Dacă m-am revoltat, m-am revoltat în numele tuturor celor care frecventează acest loc. Ptr igiena locului, eu consider că asemenea apucături, ca ale dnei Maria, nu pot fi tolerate. Însă dacă voi, ceilalți, credeți altfel, eu nu mai spun nimic. Cine sunt eu? Un utilizator al site-ului, care oricare altul.

Problema cu spiritul. Faptul interesant este că noi, oamenii, avem conștiință de sine. Deschidem ochii într-o lume de care suntem conștienți. Nu putem reflecta suficient la măreția și la importanța acestui dat ontic. Copii fiind încă, descoperim că între noi și lumea exterioară (natură, societate, istorie) există posibilitatea unui comerț de sens, prin aceea că există științe ale naturii, există sociologie/psihologie și există știința istorică. După primul mister – acela al conștiinței de sine, descoperim un al doilea, pe potriva primului – capacitatea de a înțelege și de a comunica cu semenii noștri și aceea de a pătrunde secretele Naturii și de a o manipula. Dacă nu ar exista spiritul, nimic din aceste lucruri uimitoare, care-l caracterizează pe om și doar pe om, nu ar fi posibile.
eddieconst says:

7 ianuarie 2011 la 15:49

Sertorius:

O sa incep prin a defini termenii. Ontic se refera la ceea ce ne ofera fizica. Ontologicul este obiectul metafizicii.

Toate certitudinile noastre ontice vin de la fizica. Intrebari care au apartinut prin traditie filosofiei naturale , cum ar fi originea materiei, miscarii, spatiului, timpului si energiei au fost rezolvatre cu succes de fizica teoretica. „Filosofia este moarta” spune Stevan Hawking in ultima lui carte si ne explica de ce fizica teoretica este singurul mostenitor in viata al lui Descartes. Ar fi mai usor sa ne intelegem daca pe langa citatul din Flew ai lua in considerare si opiniile scolii din care facea parte, mai ales „Iluziile si limitele filosofiei” de Russel.

Este adevarat ca nu totul este permis, si ca atare rationamente invalide logic sau dessconsiderarea realitatii observabile nu este permisa in filosofie. Din acest motiv filosofia ramane o excelenta scaola de gandire. Dar filosofia are iluzia exprimata de Plato in Meno – ca ratiunea pura este instrumnet de cunoastere. Stiinta moderna a depasit nu numai iluziile ratiunii pure dar si iluzia empiricismul si a simturilor, asa ca la data aceasta cunoasterea insemneaza construirea de modele care pot anticipa ceea ce vom percepe in lumea sinturilor sau ceea ce este doar POSIBIL in lumea simturilor – extinse prin instrumentele de laborator.

Iar in privinta ontologiei – care raspunde nu la intrebarea „cum” ci la intrebarea „de ce” – exista o alta problema cu stiinta moderna – lingvistica – care ne arata – ca discursul nostru ontologic exprima de fapt sintaxa mai degraba decat realitatea – (vezi scoala de care apartine filosful citat de tine ca definitie a misticii).

Definitia ta este in capcana iluziei ca conceptele metafizice sunt altceva decat cuvinte distilate. De ce nu scrii la Wikipedia sa le spui ceea ce mi-ai spus mie despre improprietatea definitiei pe care am citat-o? Motivul pentru care te-ar ignora nu este ca sunt o conspiratie pozitivista, ci pentru ca Wiki este un fenomen al secolului xxi si tu preferi msa ignori evolutuia post-metafizica a gandirii.

Cat despre Ioan 4, ai cazut iarasi in capcana termenilor, „etymological phallacy”. Afirmatia se citeste in contextul discutiei. „Care este forma exterioara de inchinare acceptabila” este intrebarea femeii. „In duh si in adevar” insemeneaza „nu formele exterioare ci sinceritatea si autenticitatea launtrica conteaza.” Mistica este cramponarea de locuri sfinte si mantre. Duhul si adevarul nu sunt mistice – afar de cazul ca cineva il citeste pe Ioan prin ochii lui Plotin.
Sertorius says:

7 ianuarie 2011 la 15:59

Edi,

”Definitia ta este in capcana iluziei ca conceptele metafizice sunt altceva decat cuvinte distilate. De ce nu scrii la Wikipedia sa le spui ceea ce mi-ai spus mie despre improprietatea definitiei pe care am citat-o? Motivul pentru care te-ar ignora nu este ca sunt o conspiratie pozitivista, ci pentru ca Wiki este un fenomen al secolului xxi si tu preferi msa ignori evolutuia post-metafizica a gandirii.”

Voi fi blând cu tine, căci îți datorez atâtea (iar dincolo de anumite derapaje, are omul ce învăța de la tine). Cum, eu ți-am citat definiția misticii din dicționarul lui Anthony Flew (nu e Duhul Sfânt, dar totuși Flew nu e nici ultimul prost!), iar tu îmi spui că definiția ta de pe Wikipedia ar fi mai bună și că eu ignor ”evoluția post-metafizică a gândirii”… ???

Edi, Edi… Cum să afirmi că mistica îi include doar pe cei care trec de sensul liturghiei, pe ezoterici și pe sectari? Adicătelea, cum, un ortodox, un mainstream nu poate fi mistic?! Ce iaște mistica asta wikipediloasă și ”post-metafizică”? Mefisto știe!…
eddieconst says:

7 ianuarie 2011 la 16:03

P.S.:

De acord cu tine – Serotrius – cu privire la Patapievici. Este din pacate genul care prinde in Romania.

Nu sunt de acord cu privire la atitudinea fata de Maria. Si eu cred ca ar suna mai autentic daca ar trece prin propria gusa ceea ce culege din carti sau cursuri, dar pentru asat nu trebuie tratata ca o scolarita care a copiat la un extemporal. In cele din urma are dreptul la opinie ca oricare altul.
eddieconst says:

7 ianuarie 2011 la 16:19

Serto:

Merci pentru compliment.

Asa cum am spus, Flew este ateu. Deci el defineste o experienta pe care o considera o iluzie. Flew crede intr-adevar ca „suflet” si „Dumnezeu” sunt simple cuvinte. Flew defineste mistica prin prisma misticului, tocmai pentru ca crede ca mistica nu este reala decat pentru el.

Cum poate definitia lui Flew sa fie o baza pentru o discutie intre tine si maria – pe de o parte – care credeti ca exista suflet si spirit ca enitati metafizice – si study_nature, polihhronu, eddieconst – pe de alta parte – care cred ca nu exista suflet si spiriit ca entiatati independente – sa nu mai spun de Samson si CJ care se pare ca nu cred ca exista Dumnezeu?

wikipedia – nu eu – a ales o definitie bazata pe descrierea comportamentului religios al misticului – fara sa intre in discutiii despre adevarata natura a experientei lui launtrice – adica ne-a oferit o definitie stiintifica. Avatajul la wiki este ca desi nu este o sursa autoritara (sau poate tocmai din acest motiv) fiind open-source isi autocorecteaza nuantele ideologice. definitia de pe wiki poate fi baza unei conversatii dincolo de impartirea ideologico-teoligica a participantilor.
Cristina says:

7 ianuarie 2011 la 16:41

multumesc. am inteles acuma sintagma “etymological phallacy” cu privire la Ioan 4
Stef says:

7 ianuarie 2011 la 16:48

Serto, in completare la ce am spus mai inainte

dumneata nu citesti umilele mele postari, de aceea nu are cum sa te afecteze.

Fiecare cuvant pe care il scrii aici este o alta caramida la ridicarea un pic mai sus a propriului eu. De aceea dezbaterile kilometrice pe o tema data sunt acelea unde unul dintre oponenti esti chiar dumneata(a se vedea cazurile cu Edi, Polihronu, Maria…etc). De ce?
Pentru ca doar ceea ce spui dumneata este drept, corect, inteligent, spiritual…saamd.
Nu citesti in liniste ceea ce are de spus celalalt, orgoliul nemasurat nu te lasa. Nu raspunzi la intrebarile punctuale, ci le sucesti si le invartesti in asa fel incat sa pici deasupra. Nu conteaza cum.
De aceea cred ca cea mai mare jignire pe care ti-o poate aduce cineva este aceea de a te face prost. Se spune, si pe buna dreptate ca dintr-o disputa, cel inteligent cedeaza primul. Nu ca as insinua ceva, dar nu-ti da de gandit ca la un moment dat, oameni ca Maria, Polihronu, s-au retras lasandu-te sa vb singur?

Succes la dezbaterile cu propria persoana, culmea ar fi ca intr-o zi sa iesi pe locul doi.